Itinerar Biblic Ep.0471 – Ezra Cap. 4, 5, 6

 

Dragi prieteni, itinerarul nostru continuă în cartea Ezra şi după cum vom observa, în ciuda faptului că reconstrucţia templului se bucura de sprijinul regelui, se găsesc, aproape ca întotdeauna şi opozanţi. Este adevărat că ea vine din exteriorul naţiunii evreieşti.

Trebuie să mai spunem că aceasta este o secţiune cu multe detalii, dar nu mă voi opri asupra lor, ci mă voi mărgini la expunerea evenimentelor care au avut loc. Dar să începem lectura cu primele două versete din capitolul 4 al cărţii Ezra:

Ezra 4:1, 2

v.1    Vrăjmaşii lui Iuda şi Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un Templu Domnului, Dumnezeului lui Israel.

v.2    Au venit la Zorobabel şi la capii de familii, şi le-au zis: ,,Să zidim şi noi cu voi; căci, şi noi chemăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru, şi-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.“

Voi avea mai târziu ocazia să vă atrag atenţia asupra faptului că nu s-au întors în ţară numai două seminţii (Iuda şi Beniamin), ci, de fapt, s-au întors toate seminţiile. Oamenii aceştia spun că s-au întors în Ţara promisă în vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei. Vă amintiţi că Asiria luase în captivitate seminţiile din nord. Se pare că unii dintre ei se strecuraseră înapoi în ţară şi se amestecaseră cu samaritenii. Prin urmare, ei doreau să se alăture celor care veniseră din Babilon.

Primul pas al duşmanului în încercarea de zădărnicire a lucrării de zidire a templului a fost oferta de aliere.

Dragii mei, aceasta a fost întotdeauna metoda subtilă folosită de Satan în lucrarea sa şi prin aripa teologiei liberale a lovit destul de adânc Biserica. Liberalismul a dezbinat biserica şi apoi a spus: “Voi, fundamentaliştii, vă luptaţi mereu. De ce nu vă uniţi cu noi?” Pentru că nu ne unim cu ei, spun că noi provocăm necazuri şi creăm probleme. Liberalismul a dezbinat biserica de la început şi acum ei vor să venim alături de ei în condiţiile impuse de ei.

Aici, “vrăjmaşii lui Iuda şi Beniamin” au spus: “Noi ne-am închinat lui Dumnezeu aici în tot acest timp. Voi abia v-aţi întors. Haideţi să ne unim eforturile şi să ne închinăm împreună lui Dumnezeu.” Acest lucru sună bine în aparenţă, dar – aşa cum vom vedea – nu a fost o intenţie bună şi sinceră.

Ezra 4:3

v.3  Dar Zorobabel, Iosua, şi ceilalţi capi ai familiilor lui Israel, le-au răspuns: ,,Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cir, împăratul Perşilor.“

Capii familiilor lui Israel nu erau prea drăguţi, nu-i aşa? Ei au respins cu hotărâre oferta vrăjmaşilor de a se alia cu ei. Israeliţii nu păreau deloc interesaţi de mişcarea ecumenică. De fapt, dacă stăm bine să ne gândim, au fost de-a dreptul nepoliticoşi.

Totuşi, au avut dreptate. Când abordarea psihologică, sau de oricare altă natură, vine în conflict cu Biblia, copilul lui Dumnezeu trebuie să aleagă Biblia.

Ezra 4:4, 5

v.4  Atunci oamenii ţării au muiat inima poporului lui Iuda; l-au înfricoşat ca să-l împedece să zidească,

v.5  şi au mituit cu preţ de argint pe sfetnici ca să-i zădărnicească lucrarea. Aşa a fost tot timpul vieţii lui Cir, împăratul Perşilor, pînă la domnia lui Dariu, împăratul Perşilor.

Acum vedem că ei erau duşmani, nu prieteni. Imediat ce au văzut că sunt respinşi, s-au întors împotriva poporului lui Iuda.

Ezra 4:7

v.7  Şi pe vremea lui Artaxerxe, Bişlam, Mitredat, Tabeel, şi ceilalţi tovarăşi de slujbă ai lor, au scris lui Artaxerxe, împăratul Perşilor. Scrisoarea a fost scrisă cu slove aramaice şi tălmăcită în limba aramaică.

Ei s-au decis să scrie împăratului Persiei o scrisoare care conţinea acuzaţii false împotriva rămăşiţei care s-a întors să zidească din nou Ierusalimul.

Iată ce spunea această scrisoare:

Ezra 4:11-13

v.11  Iată cuprinsul scrisorii pe care au trimes-o împăratului Artaxerxe: ,,Robii tăi, oamenii de dincoace de Rîu, şi aşa mai departe…

v.12  Să ştie împăratul că Iudeii plecaţi dela tine şi veniţi printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea răzvrătită şi rea, îi ridică zidurile şi-i dreg temeliile.

v.13  Să ştie dar împăratul că, dacă se va zidi cetatea aceasta şi i se vor ridica zidurile, nu vor mai plăti nici bir, nici dare, nici drept de trecere, şi vistieria împărătească va suferi din pricina aceasta.

Argumentul lor era acela că Ierusalimul era o cetate răzvrătită şi că Artaxerxe va avea necazuri cu această cetate dacă permite reconstruirea acesteia.

Împăratul Persiei le-a urmat sfatul. El a cercetat scrierile din trecut să vadă dacă acuzaţia lor era corectă. În scrisoarea de răspuns, el a spus:

Ezra 4:19-22

v.19  Am dat poruncă să se facă cercetări; şi s’a găsit că din vremuri vechi cetatea aceasta s’a răsculat împotriva împăraţilor, şi s’a dedat la răscoală şi la răzvrătire.

v.20  Au fost la Ierusalim împăraţi puternici, stăpîni peste toată ţara de dincolo de Rîu, şi cărora li se plătea bir, dare, şi drept de trecere pe drum.

v.21  Ca urmare, porunciţi să înceteze lucrările oamenilor acelora, şi să nu se mai zidească cetatea aceasta pînă ce nu vor avea o învoire din partea mea.

v.22  Vedeţi să nu vă abateţi dela porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraţilor.“

Când vine scrisoarea de la împăratul Persiei, aceşti aşa-zişi prieteni care îşi oferiseră colaborarea pentru programul de reconstrucţie s-au grăbit să aducă scrisoarea la locul construcţiei.

Ezra 4:23, 24

v.23  Îndată ce s’a citit cuprinsul scrisorii împăratului Artaxerxe înaintea lui Rehum, înaintea logofătului Şimşai, şi înaintea tovarăşilor lor de slujbă, s’au dus în grabă la Ierusalim la Iudei, şi i-au oprit cu silă şi cu putere dela lucrările lor.

v.24  Atunci s’a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim, şi a fost oprită pînă în anul al doilea al domniei lui Dariu, împăratul Perşilor.

Oamenii au fost obligaţi să oprească lucrarea de construcţie. Aceasta a fost o perioadă de mare descurajare. Nu numai că au încetat lucrările, dar poporul chiar a fost tentat să renunţe la acest proiect. Ei credeau că aceasta era calea cea mai bună de rezolvare a problemelor lor.

Mulţi oameni cred că dacă se mută în alt loc problemele lor îşi vor găsi rezolvarea. Dar acest lucru nu este adevărat în toate cazurile. Nu poţi fugi mereu de problemele tale. Din fericire, de data aceasta poporul nu a fugit. Dumnezeu i-a trimis pe profeţii Hagai şi Zaharia.

Eu cred că ar trebui să studiem cărţile Hagai şi Zaharia (de fapt, şi Daniel şi Estera) o dată cu Ezra şi Neemia. Toate acestea fac parte din aceeaşi secţiune şi studierea lor la un loc ar fi un lucru foarte avantajos pentru înţelegerea faptelor şi evenimentelor cuprinse în ele. Deocamdată să continuăm cu lectura capitolului 5:

Ezra 5:1

v.1    Proorocii: Hagai, proorocul, şi Zaharia, fiul lui Ido, au proorocit Iudeilor cari erau în Iuda şi la Ierusalim, în Numele Dumnezeului lui Israel.

 

Aceşti doi profeţi au fost chemaţi de Dumnezeu şi trimişi să încurajeze poporul în reluarea construcţiei templului. Ei ştiau că exista un decret al lui Cir, împăratul Persiei, care le acorda permisiunea de a reconstrui Ierusalimul. Ei ştiau şi că aceasta era voia lui Dumnezeu şi că venise momentul ales de El pentru această reconstrucţie. Hagai spune despre ei că sunt trimişii Domnului.

Nu ştiu dacă aţi observat, dar aceşti doi oameni nu semănau deloc. Singurul lucru pe care-l aveau în comun era acela că erau amândoi profeţii lui Dumnezeu. Hagai era un om cu picioarele pe pământ, un tip ferm şi constant. El era omul pe care te poţi bizui. El era omul faptelor şi al datelor concrete. Avea un toiag de măsurat pe care îl purta cu el peste tot şi măsura totul. El avea grijă ca materialul să fie de cea mai bună calitate şi să nu se uzeze repede. Hagai avea grijă de aspectele practice şi de detaliile cele mai fine. Astăzi am spune că el se adresa conştiinţei naţiunii. Mesajele lui mergeau în profunzime şi atacau foarte precis. Oamenii de acest tip nu se bucurau de popularitate nici atunci, şi nu se bucură nici acum.

Zaharia, pe de altă parte, era un om cu totul diferit. El umbla cu capul în nori. Avea viziuni uimitoare şi mesaje pe măsură. El se adresa sentimentelor şi emoţiilor oamenilor. Zaharia vorbea inimii oamenilor. Aceşti doi bărbaţi, Zaharia şi Hagai, vorbeau inimii şi conştiinţei lui Israel. S-ar părea că Hagai era considerat liderul, dar amândoi vorbeau şi îi încurajau pe oameni să reia lucrul la zidirea din nou a templului. Eu sunt convins că v-ar fi de folos să citiţi acum şi cărţile profeţilor Hagai şi Zaharia.

Ezra 5:2, 3

v.2    Atunci Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadac, s’au sculat şi au început zidirea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. Şi împreună cu ei erau şi proorocii lui Dumnezeu cari-i ajutau.

v.3    În aceeaş vreme, Tatnai, dregătorul de dincoace de Rîu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii lor de slujbă au venit la ei şi le-au vorbit aşa: ,,Cine v’a dat învoire să zidiţi casa aceasta şi să ridicaţi zidurile acestea?“

Când s-a reluat lucrul, duşmanii au prins de veste şi au reacţionat imediat. Ni se spune că Tatnai era un guvernator persan al Samariei, în timp ce Şetar-Boznai era probabil un oficial de rang înalt. Ei vin şi spun lucrătorilor: “Ce faceţi aici? Doar vi s-a poruncit să opriţi lucrările.”

Lucrătorii nu răspund la această întrebare. La urma urmei, Tatnai şi ai lui erau duşmani. Aşa că iudeii nu îşi vor arunca perlele înaintea porcilor. Ar înţelege aceştia ceva dacă le-ar spune că Dumnezeu este Cel care le-a dat porunca de a construi?

Observaţi ce spune Biblia în continuare:

Ezra 5:5

v.5  Dar ochiul lui Dumnezeu veghea asupra bătrînilor Iudeilor. Şi au lăsat să meargă înainte lucrările pînă la trimeterea unei înştiinţări către Dariu, şi pînă la primirea unei scrisori dela el în această privinţă.

Este minunat faptul că ne putem bizui pe Dumnezeu care veghează mereu asupra celor care sunt ai Lui. Iată aşadar că pleacă o altă scrisoare către împărat – de data aceasta este vorba despre Dariu. Se pare că trecuseră şapte ani de la precedenta scrisoare.

Ezra 5:6, 7

v.6  Iată cuprinsul scrisorii trimese împăratului Dariu de Tatnai, dregătorul de dincoace de Rîu, de Şetar-Boznai, şi tovarăşii lor din Afarsac, cari locuiau dincoace de Rîu.

v.7  I-au trimes o scrisoare cu următorul cuprins: ,,Către împăratul Dariu, sănătate!

Aceasta este o scrisoare trimisă cu poşta rapidă. Este clar că semnatarii ei au făcut tot posibilul pentru ca scrisoarea lor să ajungă cât mai repede la destinatar.

Ezra 5:8

v.8  Să ştie împăratul că ne-am dus în ţinuturile lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui mare. Ea se zideşte din pietre cioplite, şi în pereţi se pune lemn; lucrul merge repede şi izbuteşte în mînile lor.

Gândul care se poate citi printre rânduri este următorul: noi nu ne-am dus acolo special ca să-i spionăm – nu suntem duşmanii lor –, ci pur şi simplu s-a întâmplat să trecem pe acolo. Şi cum treceam noi pe acolo, ne-am oprit puţin să le facem o scurtă vizită. Şi am descoperit aceste lucruri.

Ezra 5:9, 10

v.9  Am întrebat pe bătrîni, şi le-am vorbit aşa: ,Cine v’a dat învoire să zidiţi casa aceasta şi să ridicaţi zidurile acestea?`

v.10  Le-am cerut şi numele lor ca să ţi le facem cunoscut, şi am pus în scris numele oamenilor cari sînt în fruntea lor.

Nu reuşiseră să afle numele profeţilor Hagai şi Zaharia.

Ezra 5:11

v.11  Iată răspunsul pe care ni l-au dat: ,Noi sîntem slujitorii Dumnezeului cerurilor şi al pămîntului, şi zidim din nou casa care fusese zidită acum mulţi ani. Un mare împărat al lui Israel o zidise şi o isprăvise.

Ei redau pe scurt istoria luării în captivitate care avusese loc cu şaptezeci de ani în urmă.

Ezra 5:12, 13

v.12  Dar, dupăce părinţii noştri au mîniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Haldeianul, care a nimicit casa aceasta şi a luat pe popor rob la Babilon.

v.13  Totuş, în cel dintîi an al lui Cir, împăratul Babilonului, împăratul Cir a dat poruncă să se zidească din nou această casă a lui Dumnezeu.

Ei menţionează faptul că împăratul Cir le poruncise să zidească din nou templul, ba chiar le înapoiase şi vasele de la templu.

Ezra 5:14, 15

v.14  Şi chiar împăratul Cir a scos din templul din Babilon uneltele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe cari le luase Nebucadneţar din Templul dela Ierusalim şi le dusese în templul din Babilon, le-a dat în mîna aşa zisului Şeşbaţar, pe care l-a pus dregător,

v.15  şi i-a zis: ,Ia uneltele acestea, du-te de le pune în Templul din Ierusalim, şi să se zidească din nou Casa lui Dumnezeu pe locul unde era.`

Scrisoarea se încheie cu această cerere:

Ezra 5:16, 17

v.16  Acest Şeşbaţar a venit dar, şi a pus temeliile Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. De atunci pînă acum se zideşte ea, şi nu s’a isprăvit.`

v.17  Acum, dacă împăratul găseşte cu cale, să se facă cercetări în casa vistieriilor împăratului la Babilon, ca să vadă dacă s’a dat din partea împăratului Cir o poruncă pentru zidirea Casei acesteia a lui Dumnezeu la Ierusalim. Apoi, să ne trimeată împăratul voinţa lui asupra acestui lucru.

            Aceşti duşmani nici nu credeau că existase un decret dat de Cir, dar în scrisoare se arată că pe acest decret se bazează acţiunea iudeilor de a reconstrui templul. Aşa că ei cer să se facă o investigaţie şi să se cerceteze dacă a existat cu adevărat un astfel de decret. Ei sunt siguri că decretul cu pricina nu este decât o născocire şi că astfel au ocazia să-i prindă pe picior greşit pe iudei.

S-a vorbit mult despre poziţia şi situaţia poporului lui Dumnezeu. Sunt două lucruri total diferite. Din punct de vedere al poziţiei, poporul lui Dumnezeu se afla în locul în care dorea Dumnezeu să fie – în ţara pe care El o pregătise pentru ei. Decretul referitor la întoarcerea lor fusese dat de Cir care recunoscuse că făcea acest lucru la porunca lui Dumnezeu. Aşadar, oamenii aceştia erau în poziţia în care îi dorea Dumnezeu. Totuşi, situaţia în care se aflau nu era bună, în sensul că se simţeau descurajaţi. Ei ar fi vrut să lase totul baltă. Dar Dumnezeu le-a ridicat profeţi care să vină să-i încurajeze.

Se pare că poporul lui Dumnezeu de astăzi are tendinţa de a încurca poziţia cu situaţia în care se află. Dacă sunteţi în Hristos astăzi, sunteţi în siguranţă. Poziţia voastră este bună. Dar care este situaţia sau starea în care vă aflaţi? Sunteţi sfinţi descurajaţi? Sunteţi siguri de mântuirea voastră, dar vreţi să cedaţi şi să lăsaţi totul baltă? Vreţi să lăsaţi totul la o parte? Dacă aşa simţi, dragul meu prieten, deşi poziţia ta este bună, starea ta este rea. Aceasta era starea evreilor în cartea Ezra.

Dar ar trebui să observăm un lucru interesant: Dumnezeu este cu poporul Său şi voia Lui se va face. Citind mai departe, în capitolul 6, aflăm că s-a descoperit ceva. Aici este un caz clar în care duşmanul şi-a făcut-o cu mâna lui. Ar fi fost mai înţelept dacă ar fi tăcut. Fiţi atenţi ce se întâmplă în continuare:

Ezra 6:1

v.1   Atunci împăratul Dariu a dat poruncă să se facă cercetări în casa scrisorilor unde se puneau vistieriile în Babilon.

Ei au coborât într-un beci undeva şi au scos la iveală arhive prăfuite de vreme de unde au aflat că decretul lui Cir existase cu adevărat.

Ezra 6:2-4

v.2  Şi s’a găsit la Ahmeta, capitala ţinutului Mediei, un sul pe care era scrisă această aducere aminte:

v.3  -,,În anul întîi al domniei împăratului Cir, împăratul Cir a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: ,Casa să fie zidită iarăş, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe, şi să aibă temelii tari. Să aibă o înălţime de şasezeci de coţi, o lăţime de şasezeci de coţi,

v.4  trei rînduri de pietre cioplite şi un rînd de lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din casa împăratului.

Toate acestea erau consemnate în această arhivă. Împăratul Dariu a dat porunca de a se găsi toate aceste dovezi. El nu ar fi ştiut nimic despre decret dacă duşmanii aceia nu l-ar fi menţionat. Aceasta a fost o lovitură care s-a întors împotriva duşmanilor evreilor.

Iată mesajul de răspuns al lui Dariu către Tatnai:

Ezra 6:6, 7

v.6  Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de Rîu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii voştri de slujbă din Afarsac, cari locuiţi dincolo de Rîu, depărtaţi-vă de locul acesta.

v.7  Lăsaţi să meargă înainte lucrările acestei case a lui Dumnezeu; dregătorul Iudeilor şi bătrînii Iudeilor s’o zidească iarăş pe locul unde era.

 

Tatnai era un guvernator cu o slujbă foarte importantă. El credea că poate opri construcţia templului din Ierusalim. Dar când a fost găsit decretul lui Cir, împăratul Dariu îşi dă seama că era o lege a mezilor şi a perşilor şi că nu putea fi schimbată în nici un fel. Aşa că el dă un alt decret prin care îl întăreşte pe cel precedent.

Ezra 6:9, 10

v.9  Lucrurile trebuincioase pentru arderile de tot ale Dumnezeului cerurilor, viţei, berbeci şi miei, grîu, sare, vin şi untdelemn, să li se dea, la cerere, preoţilor din Ierusalim, zi de zi, şi fără nicio lipsă,

v.10  ca să aducă jertfe de bun miros Dumnezeului cerurilor, şi să se roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor lui.

Ce mai decret! De asemenea, Dariu prevede pedepse foarte severe pentru cei care ar încerca să împiedice lucrarea aceasta.

Ezra 6:11

v.11  Şi iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: să se scoată din casa lui o bîrnă, s’o ridice ca să fie spînzurat pe ea, şi casa să i se prefacă într’o grămadă de gunoi.

Ajunşi în acest punct, ar fi bine să citiţi şi cărţile profeţilor Hagai şi Zaharia. Sunt scrieri minunate! Deşi le spunem profeţi mici, ei pot sta cu mândrie alături de cei mai mari.

Ezra 6:14

v.14  Şi bătrînii Iudeilor au zidit cu izbîndă, după proorocirile proorocului Hagai, şi ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit şi au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel, şi după porunca lui Cir, lui Dariu, şi lui Artaxerxe, împăratul Perşilor.

Templul este reconstruit sub inspiraţia lui Hagai şi Zaharia.

Ezra 6:15, 16

v.15  Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al şaselea an al domniei împăratului Dariu.

v.16  Copiii lui Israel, preoţii şi Leviţii, şi ceilalţi fii ai robiei, au făcut cu bucurie sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu.

Observaţi că se spune “copiii lui Israel şi ceilalţi fii ai robiei”. Cine sunt aceştia? Aceştia sunt ceilalţi copii ai lui Israel, adică nu numai cei din seminţiile lui Iuda şi Beniamin. Aceşti oameni provin din cele zece seminţii ale lui Israel pe care unii le numesc seminţii pierdute. Dragi prieteni, aceste seminţii nu s-au pierdut. Ei sunt prezenţi aici, cu această ocazie şi fac “cu bucurie sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu”.

Ezra 6:17

v.17  Au adus, pentru sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu, o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de miei, şi, ca jertfe ispăşitoare pentru tot Israelul, doisprezece ţapi, după numărul seminţiilor lui Israel.

Pentru cine era jertfa ispăşitoare? Pentru tot Israelul. S-au întors în ţară numai oameni din seminţiile lui Iuda şi Beniamin? Nu. Erau oameni din toate cele douăsprezece seminţii. Au fost jertfite doisprezece ţapi, după numărul seminţiilor lui Israel. Să nu-mi spuneţi că zece seminţii s-au pierdut şi au ajuns în Marea Britanie sau în America, o dată cu vasul primilor colonişti, pentru că pur şi simplu nu este adevărat. După cele citite aici putem vedea foarte clar că nici una din seminţii nu se pierduse. Dacă s-a pierdut vreuna, atunci toate s-au pierdut pentru că erau împreună după captivitate. Acest lucru va fi reconfirmat mai târziu, aşa cum vom vedea în alt loc.

Ezra 6:19-22

v.19  Fiii robiei au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întîi.

v.20  Preoţii şi Leviţii se curăţiseră cu toţii, aşa că toţi erau curaţi; au jertfit Paştele pentru toţi fiii robiei, pentru fraţii lor preoţii, şi pentru ei înşişi.

v.21  Copiii lui Israel, întorşi din robie, au mîncat Paştele, împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necurăţia neamurilor ţării şi cari s’au unit cu ei ca să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.

v.22  Au prăznuit cu bucurie şapte zile sărbătoarea azimilor, căci Domnul îi înveselise, făcînd pe împăratul Asiriei să-i sprijinească în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

La cinci săptămâni de la sfinţirea templului a fost sărbătorit Paştele. Paştele prefigura moartea lui Hristos, Mielul nostru de Paşte, care Şi-a dat viaţa pentru noi. Când poporul lui Dumnezeu se aduna cu ocazia acestei sărbători, oamenii se adunau în jurul Persoanei Domnului Isus Hristos, după Cuvântul lui Dumnezeu.