Itinerar Biblic Ep.0463 – 1 CORINTENI Cap. 14:1-17p.13

 

Dragi ascultători, sper că inimile noastre au fost înviorate şi cercetate de itinerarul nostru de data trecută, care a avut drept temă dragostea iar ca suport capitolul 13 din prima epistolă a apostolului Pavel către Corinteni.

Aş vrea să ne aducem totuşi aminte că suntem în secţiunea care abordează darurile spirituale. Trebuie să reţinem ceea ce spune Scriptura cu privire la darurile spirituale. Un prim lucru pe care l-a observat în incursiunile noastre trecute, a fost acela că darurile spirituale sunt oferite pentru a menţine unitatea în diversitate a bisericii.

Fiecare membru are un dar diferit, a spus Pavel. Cu toate acestea, darurile sunt complementare, adică este nevoie de toate darurile pentru a contribui la funcţionarea eficientă a trupului.

Deci, noi suntem puşi în trupul bisericii de către Duhul Sfânt şi suntem puşi acolo pentru a ne exersa darul cu care am fost înzestraţi.

În finalul capitolului 12, Pavel îi sfătuieşte pe Corinteni şi implicit pe noi, că trebuie căutate cele mai bune daruri şi că există o cale extraordinară pentru aceasta. Întregul capitol 13, aşa cum am văzut deja, este despre această minunată cale a dragostei. De fapt, capitolul 13 se încheie cu o subliniere a superiorităţii dragostei.

Odată ce este stabilit locul dragostei, în capitolul 14, aflăm ce urmează acesteia. Este vorba despre acele lucruri spirituale care sunt necesare în viaţa credinciosului şi a bisericii dar care trebuie totuşi păstrate într-o anumită ordine şi echilibru.

Să vedem deci despre ce este vorba:

v.1   Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.

Priviţi vă rog la îndemnurile de aici: „Urmăriţi!”, „Umblaţi!”. Ce vă spun aceste cuvinte?  Că este vorba despre acţiune, nu?

Adică, Duhul Sfânt ne oferă darurile dar el spune şi să le încurajăm să le dezvoltăm prin utilizare. Mai cu seamă că este vorba despre lucruri spirituale. Pentru un creştin este asemenea unei datorii de onoare.

Spune Pavel din nou: Urmăriţi dragostea! Cu alte cuvinte, începeţi cu ea! Puneţi-o pe primul loc. Apoi umblaţi şi după alte daruri duhovniceşti, dar mai cu seamă să profeţiţi!

Ei, asta e! Oare la ce se referă Pavel? Vă amintiţi care era oficiul profetului în Vechiul Testament? Ce însemna profeţia?

Haideţi să facem o mică recapitulare. Profetul, făcea mai întâi  o radiografiere situaţiei date şi clarifica care era punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la acea situaţie. Apoi, exprima care era punctul de vedere cu privire la lucrurile care se vor întâmpla.

Acum, un aspect foarte important era acela că, de obicei, aceste profeţii, referindu-se la viitor, pe lângă evenimentul foarte apropiat, aveau în vedere şi reperul de necontestat, şi anume persoana Domnului Isus.

Sunt nenumărate evenimente care pe lângă referirea specifică, prind în ele şi lucruri care prevestesc fie venirea Domnului fie un aspect sau mai multe, legate de lucrarea Domnului Isus.

Dar să revenim acum la ceea ce spune Pavel. El ne îndeamnă să căutăm acest dar al profeţiei? Cu alte cuvinte, noi trebuie să ne referim la situaţie prezentă, în conformitate cu Scriptura, cuvântul scris al lui Dumnezeu. Noi trebuie să proclamăm rezoluţia lui Dumnezeu pentru contemporanii noştri. Care este aceasta?

Daţi-mi voi să citesc un pasaj, studiat de noi, din Epistola către Romani: 23  Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Aceasta este radiografia stării actuale. Acum în ceea ce priveşte rezoluţia lui Dumnezeu:24  Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.25  Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu;26 pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

Ce spuneţi de această profeţie? Dar iată şi prevestirea unui lucru viitor: 2 Corinteni 5:10:  Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut cînd trăia în trup.

Iată dragi prieteni o profeţie. Este Cuvântul lui Dumnezeu, un Cuvânt scris pentru noi toţi. Pavel spune că trebuie să căutăm acest dar şi cred că la aceasta se referă în primul rând.

Nu cred că este vorba despre ceea ce unii propun ca profeţie şi anume, descifrarea viitorului pentru anumite persoane.

Dar, mai este un aspect foarte important care trebuie remarcat în cuvintele lui Pavel din acest verset.

El face o diferenţiere între darurile şi roadele Duhului. Roadele Duhului Sfânt sunt, dragostea, bucurie, pacea şi sunt mai importante decât darurile date de Duhul Sfânt.

Unii mi-au spus, cu multă bunătate că se vor ruga pentru mine să primesc şi eu darurile Duhului Sfânt. Ştiam că se referă la anumite daruri. Acum, eu le-am spus că mai bine ar fi, dacă s-ar ruga ca eu să am parte de roade ale Duhului Sfânt. Este lucrul pe care îl doresc pentru mine şi pentru ceilalţi credincioşi.

Dragii mei este foarte important să ştim că numai Duhul Sfânt poate produce roade în viaţa noastră.

Acum, spun unii, încurajarea aceasta făcută de Pavel corintenilor, să caute mai mult darul profeţiei, a fost făcut şi pentru  a descuraja mişcarea prea accentuată a vorbirii în limbi.

Amintiţi-vă, de asemenea, că în capitolul precedent Pavel spusese că vorbirea în limbi va înceta.

Mie mi se pare interesant că nu-i găsim pe evrei vorbind în limbi. Nu vă agăţaţi vă rog de evenimentul din Ziua Cincizecimii. Ceea ce se întâmpla în Corinteni şi încă se mai întâmplă în anumite grupuri astăzi, nu este similar cu ceea ce avem descris în capitolul doi din Faptele Apostolilor. Deci, în bisericile alcătuite din evrei nu avem vreo relatare care să indice o vorbire în limbi. Nici despre Pavel nu ni se spune nimic în această direcţie, nici că ar fi vorbit, nici că ar fi predicat în limbi. Este totuşi o remarcă făcută chiar de Pavel aşa cum descoperim în versetul 18: „Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi!” spune el.

Acum se prea poate ca el să se fi referit aici la faptul că el vorbea mai multe limbi. Gândiţi-vă numai la bisericile prin care a trebuie să umble Pavel. Dacă vă gândiţi că pe o distanţă de sute de kilometri, trăiau atunci diverse triburi din Asia cred că vă puteţi face o imagine a modului în care trebuia Pavel să predice. Când mi-am dat seama că sunt mai multe grupuri etnice, m-am întrebat cum a comunicat Pavel cu ei. Părerea mea este că şi el a trecut prin aceeaşi experienţă a Cinzecimii, când fiecare îi auzea pe apostoli vorbind în limba lui.

De aceea, cred că acum Pavel le spune ceva de genul: „ Fraţilor, dacă vreţi să auziţi o vorbire în limbi autentică şi folositoare, ieşiţi în câmpul de misiune. Mergeţi şi vorbiţi-le acelor oameni despre Evanghelie. Acolo puteţi să vă exersaţi acest dar.

Dragii mei, cred că trebuie să fim atenţie la toate aceste detalii şi la prezentarea, extraordinar de logică pe care o face Pavel.

Specific, în această arie a vorbirii în limbi, Pavel, consecvent cu ceea ce spusese deja, şi anume că darul se manifestă în unitate şi pentru folosul trupului, le spune Corintenilor să nu se lanseze în căutări de daruri motivaţi fiind de tendinţe egoiste.

Gândindu-mă la această mişcare a vorbirii în limbi, nu pot să nu remarc proiectele de traducere a Scripturii. Sunt astăzi societăţi biblice a căror dorinţă arzătoare este să pună biblia în mâna oricărei limbi de pe pământ. Şi nu este puţin lucru, dragii mei.

Mai este un aspect ce trebuie menţionat aici. Este vorba despre ceea ce spune Pavel la un moment dat cu privire la  experienţa pe care el a avut-o atunci când a fost ridicat până la cel de al treilea cer. Spune el că atunci a auzit cuvinte nevorbite. Unii spun că este vorba despre o anume limbă de ordin spiritual. Cred însă că, la fel de bine, poate fi vorba despre cuvinte, taină, cuvinte care nu pot fi vorbite într-o stare spirituală afectată de păcat, aşa cum este cea în care trăim.

În orice caz, cred că acest capitol 14, este un capitol ce continuă ideea capitolului 13 a cărui temă a fost dragostea. De aceea vrea să mă rob ca Dumnezeu să ne lumineze pe toţi acolo unde avem îndoieli sau convingeri diferite.

Versetul 2:

v.2  În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.

Vom vedea în acest capitol că sunt trei daruri  pe care le va accentua Pavel: profeţie, vorbirea în limbi şi interpretarea limbilor.

Apropo, aţi observat că nu există prea multe referiri în alte părţi ale Bibliei vis-a-vis  de această temă a vorbirii în limbi? Aceste trei capitole sunt singurele care tratează această temă într-o manieră mai extinsă. Alte referiri mai avem în Marcu, capitolul 16:17, şi în Faptele Apostolilor capitolul 2:3-4, 11; 10:46; 19:6. Corneliu şi casa sa au vorbit în limbi. Ucenicii lui Ioan, în Efes au vorbit în limbi după ce Pavel le-a predicat evanghelia. Găsim, de aceea că limbile erau folosite la instituirea epocii harului. De fiecare dată când limbile au fost folosite, ele au fost folosite în conecsiune  cu propovăduirea Evangheliei harului.

Deci, să recapitulăm. A fost vorbire în limbi în ziua Cincizecimii atunci când a fost prezentată Evanghelia deplină naţiunii Israel. Apoi, a fost vorba despre vorbire în limbi în casa lui Corneliu când Evanghelia a fost prezentată neamurilor. Cea de a treia situaţie în care este prezentă vorbirea în limbi, apare în momentul în care Evanghelie depăşeşte graniţa Israelului şi se îndreaptă către capătul pământului, aşa cum anunţase Domnul Isus. În fiecare din aceste situaţie, au fost exprimate tainele iubirii lui Dumnezeu. Este ceea ce spune Pavel.”… nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine…”

Versetul 3 spune:

v.3  Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mîngîiere.

 

Iată-l din nou pe Pavel încurajând profeţia. El le spune Corintenilor să nu se îndrepte numai  către ceea ce le face plăcere, vorbirea în limbi, ci şi către ceea ce va aduce plăcere şi bucurie şi în alţii.

v.4  Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.

Într-un mod destul de subtil, Pavel amendează, mândria spirituală. El spune că cine vorbeşte în alte limbi se concentrează asupra lui dar cine profeţeşte şi proclamă Evanghelia, vine în spijinul bisericii.

v.5  Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.

Din nou. Profeţia despre care vorbeşte Pavel este proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu. El este gata să aprobe şi vorbirea în limbi, dacă este însoţită de traducerea ei pentru a contribui la edificarea trupului.

Iată, dragi prieteni, încă o dovadă a principiului potrivit căruia, darurile trebuie să contribuie la dezvoltarea trupului.

      6 În adevăr, fraţilor, de ce folos v’aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvîntul meu nu v’ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?

Pavel spune: „Dacă atunci când vin la voi nu vă spun nimic pe înţeles şi folositor, ce rost mai are să vin?”

v.7  Chiar şi lucrurile neînsufleţite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta?

v.8  Şi dacă trîmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?

Este foarte drept că de ceva vreme, muzica pe care o aud mi se pare un zgomot, o adunătură de sunete nedesluşite. Însă, dacă aţi ascultat, muzica unei orchestre, nu se poate să nu fi remarcat faptul că fiecare instrument, chiar dacă sună diferit, trebuia să dea un sunet desluşit, clar.

Dar iată o comparaţie şi mai bună. Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?

Să nu uităm că atunci nu existau staţii de emisie recepţie, nici telefonie, aşa că semnalele de luptă se dădeau cu trompeta şi toba. Dar încă de atunci existau coduri bine stabilite şi comenzile erau foarte clare. Astfel, pentru atac, era un anumit sunet, pentru retragere alt sunet, un altul pentru înaintare, altul pentru oprire.

Ştiu că mulţi spun, La ce bun trompetistul! Ei bine, puteţi să vă imaginaţi ce se întâmpla în luptă dacă trompetistul ar fi încurcat comenzile sau sunetele ar fi fost confuze? Toată strategia ar fi fost fără rost dacă nu avea cine să o facă auzită. Mai mult câţi nu s-au fi aruncat în braţele inamicilor când ar fi trebuit de fapt să se oprească… Vedeţi, este atât de important să fie un sunet clar.

În aceeaşi măsură, dragii mei, trebuie să fie proclamat un Cuvânt clar al lui Dumnezeu în biserică. Numai atunci, Biserica este edificată, întărită.

v.9  Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vînt.

Parcă spune Pavel: „Haideţi fraţilor să vorbim ce trebuie şi cum trebuie! Să terminăm cu lucrurile acestea care nu aduc folos trupului!

v.10  Sînt multe feluri de limbi în lume, totuş niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.

v.11  Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.

v.12  Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.

Ştiţi cât de multe limbi sunt în această lume? Cele şase miliarde de oameni care locuiesc pe această planetă vorbesc în jur de 6000 de limbi diferite. Din acestea numai 372 de limbi sunt vorbite de mai mult de un milion de vorbitori, fiecare.

Stau să mă întreb cum se descurca Pavel în acele vremuri în călătoriile sale misionare când nu existau dicţionare şi programe de învăţare a limbii. Părerea mea este că Duhul Sfânt s-a ocupat de aceasta şi aşa cum a intervenit în Ierusalim în ziua Cinzecimii, a intervenit şi în călătoriile misionare ale lui Pavel.

De fapt, ideea este aceea a comunicării. Aceasta este menirea limbii şi pe aceasta insistă Pavel:

v.13  De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s’o tălmăcească.

Iată că acum vorbim despre un complex al darurilor. Dacă cineva vorbeşte o limbă necunoscută, trebuie să se roage să o poată şi interpreta. Dacă nu să fie un altul care o face, dar trebuie să existe comunicare.

Iată acum un alt exemplu motivator:

v.14  Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.

Cred că acesta este totodată şi un răspuns dat acelor care susţin că de fapt, vorbirea în limbi este o rugăciune pe care Duhul meu o face Duhului Sfânt şi care nu poate fi înţeleasă de mintea mea. Dragii mei, credeţi că Dumnezeu ne-ar exclude pe noi de la asemenea evenimente? Dumnezeu a respins de la bun început orice idee de manipulare şi El nu intervine pentru a încălca libertatea noastră.

Pavel spune aici că dacă aşa ceva se petrece, eu nu sunt deloc avantajat, mintea mea nu aduce apoi nici un rod.

Vedeţi, dragi prieteni, una din caracteristicile prezenţei lui Dumnezeu în viaţa unui om este faptul că el îşi prezintă în permanenţă identitatea. Diavolul nu spune cine este decât atunci când a pus stăpânire pe viaţa cuiva. Dumnezeu  afirmă întotdeauna cine este, El şi-a prezentat mereu numele şi persoana. De aceea cred eu, El nu face ceva în noi şi noi să nu cunoaştem.

Iată de ce şi Pavel insistă atât de mult asupra utilităţii acestui dar şi asupra efectului pe care îl are atât asupra celui ce-l practică, cât şi asupra celor din jur.

v.15   Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.

v.16  Altmintrelea, dacă aduci mulţămiri cu duhul, cum va răspunde ,,Amin“ la mulţămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cînd el nu ştie ce spui?

v.17  Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămîne zidit sufleteşte.

O să vedem data viitoare cum va continua Pavel explicarea acestor lucruri. Cert este dragii mei că şi în ceea ce priveşte darurile spirituale noi trebuie să fim plini de dragoste şi să urmărim beneficiul întregului trup.

Aşa cum am spus, darurile ne sunt date pentru beneficiul trupului şi aşa trebuie să fie. Altfel, cerem cu gând să risipim şi aşa ceva nu este pe placul tatălui.

De aceea, haideţi, dragi ascultători, să cerem ca Dumnezeu să ne lumineze pe noi toţi în această privinţă. Să nu uităm că cel către care trebuie să se îndrepte toată slava şi lauda este Dumnezeu şi nu noi.

Deci, prin orice dar pe care l-am primit, fie ca lauda şi slava să fie a Dumnezeului nostru, în al cărui nume suntem binecuvântaţi.