Itinerar Biblic Ep.0462 – 1 CORINTENI Cap.13

 

Dragi ascultători, iată-ne ajunşi la un capitol al cărui frumuseţe este dincolo de orice descriere.

Acest capitol, capitolul 13 din prima epistolă a lui Pavel către Corinteni, este, pe bună dreptate numit, capitol dragostei în Biblie. Sunt foarte mulţi cei care au încercat să facă expuneri pe marginea lui. Eu nu am încercat decât o singură dată să predic din el. Deşi l-am abordat ori de câte ori a fost nevoie, în cadrul studiilor biblice, trebuie să mărturisesc că depăşeşte puterea mea de înţelegere. În 1884, comentatorul Scripturii, Henry Drummond, a scris un minunat eseu întitulat  Cel mai mare lucru din lume. A fost o minunată carte bazată pe acest capitol.

Cu toate că este un capitol despre dragoste, nu veţi găsi aici o definiţie a dragostei. Uneori definiţiile sunt distructive. A încerca să defineşti dragostea ar fi o violare a acestui capitol. Atunci când încerci să defineşti un trandafir, poţi citi descrierea pe care ţi-o oferă botanica, dar în nici un caz nu va crea pentru tine imaginea pe care o are un trandafir.

Încercaţi să găsiţi o descriere în termeni botanici ai trandafirului şi citiţi-o de câteva ori. Cred că ar trebuie să faceţi un extraordinar efort de imaginaţie pentru simţi parfumul şi frumuseţea florii despre care vorbim.  Sau cereţi cuiva să vă descrie un asfinţit de soare. Credeţi că va fi la fel de spectaculos cum va fi atunci când veţi fi în mijlocul naturii pentru a-l vedea cu proprii ochi?

Am fost odată pe ţărmul mării şi priveam ala sfinţitul de acolo. Aveam senzaţia că apa luase foc. Imaginea era minunată. Aş vrea să v-o pot descrie dar mi-e teamă că nu ar stârni în voi emoţia pe care mi-a stârnit-i mie.

De aceea, dragi ascultători, trebuie să înţelegem că ceea ce avem în capitolul 13 nu este o descriere sau o definiţie a dragostei ci o expunere  a ei.

În limba greacă sunt trei cuvinte care în limba noastră sunt traduse toate în acelaşi fel, dragoste.

Avem deci, cuvântul eros. Este un cuvânt ce descrie dragostea fizică, pasională. Termenul era folosit adesea în asociere cu Afrodita şi Eros, sau Venus şi Cupidon, zeităţile antice ale iubirii. Varianta modernă a acestui termen ar fi sex. Este un cuvânt care nu apare de loc în Noul Testament.

Un alt termen grecesc era phileo care înseamnă afecţiune. Este rădăcina cuvintelor Filadelfia  sau filantropie. Sensul lui de bază este acela de dragoste de oameni, sau dragostea de frate. Este folosit pentru a descrie sentimentul nobil al iubirii.

Cu toate aceste, termenul cu cea mai înaltă semnificaţie este termenul agapao. El înseamnă, dragoste divină. Acest cuvânt descrie mai mult decât dragostea exprimată în emoţii, este dragoste în voinţă. Este dragostea care îşi alege obiectul. Este o definiţie a lui Dumnezeu atunci când se spune că Dumnezeu este dragoste.

Daţi-mi voie acum să vă fac o prezentare a structurii acestui capitol. Nu mă simt prea bine făcând acest lucru, având în vedere măreţia lui, dar cred că ne va fi de folos în înţelegerea lucrurilor prezentate aici.

Astfel, în primele trei versete avem:

*Proeminenţa dragostei – valoarea ei.

De la versetul 4 la 7 avem:

*Prerogativele dragostei – virtuţile ei.

De la versetul 8 la 13 avem:

*Permanenţa dragostei – victoria ei.

Înainte de a intra în abordarea fiecărui verset, trebuie să vă aduc aminte că acest capitol este o continuare a capitolului 12, acolo un Pavel le spune că le va arăta o cale mult mai bună pentru a căuta cele mai bune daruri.

Dar să citim primul verset:

v.1    Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n’aş avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor.

Sunt sigur că această aluzie la limbile îngereşti sugerează mai degrabă elocvenţa în vorbire. Probabil Pavel îi auzise şi vorbind şi putea spune din experienţă ce înseamnă aceasta.

Cu alte cuvinte, dragi prieteni, indiferent de cât de frumoasă şi fără cusur este vorbirea cuiva, dacă nu este însoţită de dragoste, nu este nimic decât un zgomot nefolositor.

Dragostea este cea care dă sens şi valoare, profunzime şi realitate. Ea este cea face elocvenţa într-adevăr folositoare.

v.2  Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n’aş avea dragoste, nu sînt nimic.

Primul verset vorbeşte despre dragoste ca şi cum ea vine din inimă. Iată că acum este prezentată ca şi cum ar fi un act intelectual. Însă Pavel spune că numai cunoaşterea nu este suficientă. Dragostea trebuie adăugată acelei cunoaşteri. Cred că acesta este un lucruri de care au nevoie bisericile noastre moderne. Cred că situaţia de criză din multe biserici este generată tocmai de această cunoaştere a Scripturii dar care nu este însoţită de dragoste. Este atât de trist că multe biserici iau Biblia doar ca suport pentru criticile şi bârfele lor. Aceasta nu generează decât amărăciune şi ură. Vedeţi de ce este nevoie şi de dragoste pe lângă cunoaştere, dragii mei?

v.3  Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n’aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Iată dragostea prezentată acum ca un act de voinţă. Deci, dragostea implică inima, am văzut aceasta în versetul 1, apoi, implică şi mintea, tocmai am văzut acest lucru în versetul 2, iar acum vedem că dragostea implică  şi voinţa.

În cele din urmă, dragostea, dragi prieteni, este un rod al Duhului Sfânt. Deşi ni se spune că trebuie să căutăm din toată inima darurile cele mai bune, ele trebuie exersate în dragoste – şi, credeţi-mă, numai Duhul Sfânt poate să ne ajute în această direcţie.

Faceţi următorul exerciţiu: Luaţi o foaie de hârtie şi trasaţi o coloană în care să treceţi: elocvenţă = 0, profeţie = 0, sacrificiu = 0, cunoaştere = 0, credinţă = 0, martiraj = 0. Dacă veţi face suma acestor valori vă va da tot 0, nimic mai mult. Dar, adăugaţi numărul 1 la această coloană şi veţi vedea că valoare se schimbă radical. Aceasta este dragostea, dragii mei. Ea schimbă totul. Fără dragoste darul tău nu valorează nimic.

Aceasta a fost valoarea dragostei şi am văzut că ea este inestimabilă. Acum vom vedea prerogativele dragostei, sau virtuţile ei.

v.4  Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,

Pavel spune că dragostea este îndelung răbdătoare. Aceasta înseamnă că este plină de răbdare şi bunătate. Dragostea este imposibilă fără bunătate. Fără bunătatea este asemenea  unei primăveri fără flori, ca un foc fără căldură.

Aduceţi-vă aminte cuvintele, destul de dure, adresate de Pavel Efesenilor: 32Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. Aceasta am putea spune că este partea pozitivă. Dar iată că este şi una negativă:

„Dragostea nu pizmuieşte sau nu este plină de invidie.” Aceasta înseamnă că acolo unde este dragoste este şi mulţumire.

Nu cred că este o noutate pentru nimeni faptul că viaţa este plină de tot felul de inegalităţi şi nedreptăţi. Unii sunt bogaţi, alţii săraci… Îi aud pe unii creştini spunând: „De ce l-a binecuvântat Dumnezeu pe acest om cu atâtea bogăţii şi nu mi-a dat şi mie  mai mult?”  Ştiţi ce face dragostea? Dragostea nu ignoră aceste fapte! Ea este conştientă de aceste nedreptăţi şi le observă, numai că ea aduce mulţumire celui ce o are. Acela care are dragoste are o altă perspectivă asupra lucrurilor şi a valorilor.

Aduceţi-vă, vă rog, aminte de prima crimă, atunci când, Cain l-a omorât pe Abel. Ceea ce l-a împins la această crimă a fost invidia. Dragostea înlătura invidia.

Cred că am face, de asemenea bine, să reflectăm la exemplul lui Ioan Botezătorul care nu a arătat nici un pic de invidie atunci când lucrarea Domnului Isus creştea în popularitate. Ioan a spus atunci: „ Eu trebuie să descresc şi El să crească!”

Atunci când înţelegem, dragi prieteni, că fiecare din noi are un destin al său, şi că fiecare are o misiune a sa, încredinţată de Dumnezeu, ar trebui atunci că luăm în considerare cuvintele spuse de Domnul Isus atunci când vorbea cu Petru: Ioan  21:22” Isus i-a răspuns: ,,Dacă vreau ca el să rămînă pînă voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!“

Un exemplu al unui om care a iubit un alt om fără nici o invidie, este Ionatan, fiul lui Saul. Deşi el era prinţul moştenitor al Israelului, el nu a avut nici un resentiment faţă de David chiar şi atunci când ştia că David va fi cel care va prelua tronul Israelului. Trebuie să învăţăm din asemene exemple, dragii mei.

Apoi, mai spune Pavel, „Dragostea nu se laudă!”  Un traducător al Scripturii reformulase această frază spunând: „ Dragostea nu se dă în spectacol, nu face paradă!” Cu alte cuvinte nu este plină de ea, nu este ostentativă. Ştiţi că este o anumită vulgaritate în lauda de sine.

Se spune că un predicator, s-a ridicat în timpul unei conferinţe şi a spus: „ Eu nu sunt un predicator cu studii. Sunt un ignorant şi mă laud cu aceasta!” Un alt predicator, mult mai în vârstă şi mai experimentat, la abordat în pauză şi i-a spus: „ Tinere, văd că sunt multe lucrurile cu care poţi să te lauzi, dar ai grijă, lauda de sine este periculoasă chiar şi atunci când este vorba de ignoranţă!”

Dragostea, mai spune Pavel, nu se umflă de mândrie. Adică nu se îmbată cu false păreri, nu umblă prin sferele rarefiate. Atunci când umbli pe pernă de aer, există toate şansele să ai pană şi când aerul se duce, nu mai poţi face nimic.

Dar să vedem şi alte virtuţi ale dragostei:

v.5  nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,

Ei bine, dragi ascultători creştini, iată o caracteristică la care trebuie să fim foarte atenţi. Nu ştiu de ce dar mulţi creştini consideră că statutul de copil al lui Dumnezeu şi frate sau soră cu alţi credincioşi, le dă dreptul să renunţe la curtoazie şi maniere. Dragii mei noi trebuie să fim cât se poate de bine crescuţi, să facem dovada unei atenţii deosebite. Nu avem motive să fim nepoliticoşi. Trebuie, dimpotrivă, să fim politicoşi şi binecrescuţi.

Apoi, Dragostea nu caută folosul ei. Este foarte important, dragi prieteni să căutăm care este motivul pentru ceea ce facem. Un creştin animat de dragostea pentru Hristos, nu va pune interesele sale pe primul loc.

De asemenea, dragostea nu încurajează resentimentele şi nici nu gândeşte negativ, nu gândeşte răul.

Nu cred că mai este nevoie de vreun comentariu. Cred că Duhul lui Dumnezeu poate să ne ajute pe fiecare să facem o cercetare serioasă a ceea ce este în inima noastră.

v.6  nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,

Iată însă două motive de cercetare. Ce ne bucură? Adevărul? Bine ar fi!

v.7  acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

Interesantă este această observaţie a lui Pavel. Dragostea acoperă totul! Ea este asemenea unei umbrele – protejează. De asemenea ,dragostea nu este suspicioasă, dimpotrivă, este plină de speranţe, de optimism. Dragostea mai şi îndură totul. Adică rămâne tare, în ciuda încercărilor.

Dragii mei, este cât se poate de adevărat că dragostea este un substantiv abstract, dar nu rămâne aşa şi nu trebuie să rămână aşa. Ea trebuie transpusă în practică. Ea trebuie exprimată prim răbdare, bunătate, fără invidie şi fără mândrie.

Acestea au fost virtuţile dragostei. Pavel va vorbi acum despre permanenţa dragostei, despre victoria ei.

v.8   Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit.

Dragostea nu eşuează niciodată, dragi prieteni. Ea nu va pieri. Este permanentă. De aceea, la finalul capitolului Pavel chiar spune că ea rămâne împreună cu nădejdea şi credinţa.

Elizabeth, Barret Browining a scris un poem întitulat: „Am iubit odată!”. Îl el ea scrie: „Cei care vizează c-au iubit odată, n-au iubit deloc”. Mai scrie şi: „ Dragostea priveşte în zări, dincolo de timp şi spaţiu, dragostea eternitatea ţine, în ale ei braţe!”

Dragostea este fără moarte dragii mei.  Ea nu poate fi înfrântă, nu poate fi descurajată. Însă nu vorbesc aici despre dragostea pe care grecii o descriau prin cuvântul eros. Aceea este o pasiune care se consumă asemenea unui foc de paie. Cei care rămân numai la aceasta ajung repede să se plictisească unul de altul. De aceea nu este de mirare că avem atât de multe divorţuri astăzi.

Dragostea lui Dumnezeu este una diferită. Dragostea Lui este eternă. Dragostea Lui depăşeşte barierele timpului şi spaţiului. Dragostea aceasta nu poate fi împiedicată de nimic. Nimic din ceea ce faci nu poate distruge această dragoste drag ascultător. Poate că nu ai o credinţă prea arzătoare, dar nici aceasta măcar nu-l poate împiedica să te iubească.

Dragul meu, gândeşte-te la dragostea Lui ca la o ploaie. Faptul că tu deschizi o umbrelă nu înseamnă că nu mai plouă. Ploaia continuă să cadă. A! Poate nu te mai udă pe tine pentru că stai sub umbrela ta, dar ea este de jur împrejurul tău. Este la fel, dragul meu cu dragostea lui Dumnezeu. În ciuda necredinţei tale, dragostea Lui este de jur împrejur.

Profeţiile se vor termina, adică vor ajunge la împlinire lor finală. Ele vor deveni istorie şi nu profeţii. Şi vorbirea în limbi se va termina. Cunoaşterea îşi va pierde şi ea însemnătatea. De exemplu, ceea ce au am învăţat în şcoală, este deja de domeniul trecutului. Ştiinţa de astăzi va fi mereu înlocuită de cea de mâine. Cunoaşterea este progresivă, dar îşi va atinge şi ea limitele.

În cele din urmă, rămâne un singur lucru: dragostea.

v.9  Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;

v.10  dar cînd va veni ce este desăvîrşit, acest ,,în parte“ se va sfîrşi.

Pavel spune următorul lucru:

v.11  Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m’am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

v.12  Acum, vedem ca într’o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Mulţi oameni întreabă: „Îi voi cunoaşte oare pe cei dragi ai mei în ceruri?” Cu siguranţă! Care este argumentul Biblic? Tocmai versetul 12: „Acum privim într-o oglindă în chip întunecat!”

Cred că cei mai mulţi dintre dvs, dragi ascultători nu m-aţi văzut niciodată. Unii vă gândiţi poate că m-aţi văzut, dar nu aţi văzut decât un costul de haine cu cap, mâini şi picioare. Nu m-aţi văzut pe mine ci doar o aparenţă. Abia atunci când această oglindă întunecată va fi depăşită, abia atunci mă veţi vedea cu adevărat. Lucrul acesta este valabil pentru noi toţi. Ceea ce ni se pare că ştim unii despre alţii acum este doua o reflectare a ceea ce este cu adevărat. Abia atunci când Domnul Isus va veni şi toate lucrurile care fac să vedem şi să cunoaştem în parte vor fi înlăturate, vom putea cunoaşte aşa cum se cuvine.

Amuzant, dar interesant, este răspunsul pe care un mare cercetător al Scripturii l-a dat unei asemenea întrebări. El a spus: „ Nu mă aştept ca în cer să fiu mai ameţit decât sunt acum şi… cred că îi cunosc cam pe toţi cei ce-mi sunt dragi!”

Deci, dragii mei, dacă în starea de imperfecţiune de acum îi cunoaştem pe cei dragi ai noştri nu văd de ce atunci când vom ajunge la desăvârşire să nu-i cunoaştem.

Oricum, iată şi ultimul verset al capitolului:

v.13  Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Pavel alătură dragostei alte trei aspecte atât de importante vieţii creştinului: credinţa şi nădejdea. Numai că şi acestea vor ajunge la un moment dat când nu vor mai fi necesare.

De exemplu, noi nădăjduim că este un loc pe care Domnul Isus l-a pregătit pentru cei ce sunt ai lui. Prin credinţă noi aşteptăm împlinirea vremurilor pentru a ajunge în posesia acelui loc. Dar când vom ajunge acolo, înseamnă că nădejdea ne-a fost împlinită, iar credinţa şi-a îndeplinit rolul.

Ceea ce va rămâne însă va fi dragostea. Pentru veşnicie vom fi acolo cu Tatăl nostru din ceruri, cu Domnul Isus şi Duhul Sfânt şi cu toţi cei care au nădăjduit şi crezut în această unire a dragostei.

Dragostea va domni atunci veşnic. Ea va fi în inima fiecărui credincios şi ea îi va lega pe toţi în această sfântă unitate.

Iată dragul meu ascultător ce perspectivă minunată se conturează. Nu vrei să beneficiezi şi tu de ea? Dă la o parte umbrela necredinţei şi lasă-l să reverse peste tine dragostea Lui minunată. Începe de acum acest minunat exerciţiu al dragostei!

Fiţi binecuvântaţi dragi ascultători, cu dragostea veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru!