Itinerar Biblic Ep.0457 – 1 CORINTENI Cap. 11:2-11

 

Dragi ascultători, putem spune că am încheiat secţiunea referitoare la libertatea creştinului, secţiune care s-a întins de la capitolul 8 până la primul verset al capitolului 11.

Acum, apostolul Pavel, se va ocupa de alte probleme cu care confrunta biserica din Corint.

Este drept că la o citire superficială ne-am putea pune întrebarea: „Chiar să ocupă Dumnezeu de lucruri atât de triviale cum este îmbrăcămintea unei femei?”

Parcă ne vine greu să credem că Dumnezeu este preocupat de ceea ce poartă o femeie sau de modul în care îşi poartă părul.

Cu toate acestea să ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus: Cît despre voi, pînă şi perii din cap, toţi vă sînt număraţi.  (Matei 10:30)

Iată, dragi prieteni că zicala: „Doar frizeru-mi ştie părul” este falsă. Iată că Dumnezeu este interesat de cele mai mici aspecte ale vieţilor noastre, chiar şi de detalii precum ar fi podoaba noastră capilară.

Aşa că haideţi să urmărim cu toată atenţia ce are Dumnezeu de spus în acest pasaj care se ocupă de ţinută. De fapt, o să vedem, este vorba de mai mult decât o prelegere despre modă.

Dar să nu uităm că suntem la capitolul 11 din prima epistolă către Corinteni. Aşa cum am precizat data trecută, primul verset al capitolului are o legătură naturală cu secţiunea începută în capitolul 8. De aceea vom începe cu versetul 2:

v.2  Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.

Este interesantă afirmaţia lui Pavel, dacă ţinem cont de faptul că până acum el le-a spus că nu prea are motive să-i laude. Iată că totuşi găseşte unul. El îi laudă pentru că s-au rugat pentru el, i-au trimis ajutoare şi au ascultat ceea ce le spusese el să facă. Totuşi… mai sunt câteva lucruri care trebuie corectate:

v.3  Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.

Sunt conştient de faptul că sunt persoane care ignoră complet ceea ce scrie în acest verset cu excepţia părţii care spune: bărbatul este capul femeii!”

Dacă nu luăm în considerare şi celelalte afirmaţii ajungem la o înţelegere deformată, dragii mei. Pavel aşează  aici un principiu foarte important: Aceasta este autoritate necesară ordinii, pentru eliminarea confuziei.

Acest principiu este importat, dragi ascultători, atât în biserică cât şi acasă.

Îmi aduc aminte că, în urmă cu ceva ani, am discutat cu un pastor care avea multe probleme în biserică. Văzându-l atât de abătut l-am întrebat care este problema. Răspunsul lui m-a amuzat dar şi îngrijorat totodată: „Problema este că sunt prea mulţi cu mapa şi prea puţini sapa!” A spus el.

Erau prea mulţi cei care voiau să conducă, să fie lideri. Tesalonicenilor, la un moment dat, Pavel le spune: „Să căutaţi să trăiţi liniştiţi,”. Adică nu să ajungă în frunte, să-i conducă pe ceilalţi.

Bun sfat este acesta, dragi prieteni!

Dar să privim puţinea mai îndeaproape versetul 2. Un cuvânt cheie în înţelegerea acestui pasaj este cuvântul cap. Hristos este Capul oricărui bărbat; bărbatul este capul femeii, şi Dumnezeu este capul lui Hristos.” Capul este partea care dă direcţie întregului trup.

Un aspect doresc să precizez. Pavel nu spune că Domnul Hristos este doar capul oricărui bărbat creştin. Exprimarea lui este cât se poate de clară. Capul oricărui bărbat este Hristos. Este ordinea normală, firească ca orice bărbat să-l aibă pe Hristos la cârma vieţii lui. De aceea, oricine nu este cârmuit de Hristos nu trăieşte într-o stare normală.

Unii au viaţa cârmuită, condusă, de băutură, alţii de dorinţa de conducere, alţii de plăcerile cărnii. Sunt multe lucrurile care reclamă poziţie de conducere în vieţile noastre, dragi prieteni. Depinde de noi cui încredinţăm controlul, pentru că vă spun: oricât am încerca, singuri nu ne conducem vieţile.

Augustin, spunea în Confiesiunile sale că „Inima omului este fără linişte până când se întâlneşte cu Dumnezeu! Cuvintele lui veneau din experienţa sa. La fel a spus şi Luther şi la fel, vorbea din experienţă.

Dragi prieteni aud adesea vorbindu-se despre anumite persoane şi sunt descrise ca fiind creştini. Întrebarea este: Este acea persoană condusă de Domnul Hristos? Dacă este atunci, da, este creştin!

Să mai înaintăm puţin către jumătatea atât de agreată a versetului: bărbatul este capul femeii! Vă provoc să priviţi cu atenţie la aceste cuvinte.

Acum, dacă ar fi să citim în limba greacă aceste cuvinte, am nota că bărbatul este nearticulat aici. Deci, cam aşa ar suna:

„Bărbat – este capul femeii! Un al lucru care trebuie notat cu privire la aceste cuvinte este acela că nu ni se mai spune – capul oricărei femei!

Deja, nu mai este vorba de un absolut ci este vorba aici strict de cadrul căsătoriei unde femeia răspunde, reacţionează faţă de bărbat.

Dacă stare normală pentru bărbat este să fie supus lui Hristos, starea normală pentru femeie este să fie supusă faţă de bărbat în cadrul căsătoriei.

Dragii mei, dacă o femeie nu poate respecta un bărbat atunci nu trebuie să se căsătorească cu el.  Aceasta pentru că o femeie trebuie să răspundă cu fiecare fibră a fiinţei ei, bărbatului pe care-l iubeşte.

Bărbatul, la rândul lui, trebuie să fie fata să moară pentru soţia lui, aşa cum Hristos a făcut pentru biserica Sa.

Dragii mei, iată numai în aceste câteva cuvinte secretul unei vieţi armonioase în cadrul familiei. Incercaţi să vă imaginaţi atmosfera într-o familie în care soţia îşi respectă soţul care este gata să moară pentru ea. Adică, este gata să moară chiar faţă de el însuşi, numai pentru a-şi arăta dragostea faţă de soţie. Vă puteţi imagina ce înseamnă să primeşti răspuns la aşa ceva?

Un predicator povestea despre o prietenă a familiei sale, o femeie deosebită, cu o personalitate foarte puternică, dar, necăsătorită. Într-o bună zi el a întrebat-o direct: Cum de nu te-ai căsătorit până acum? Răspunsul ei a fost: „ Nu am găsit încă bărbatul care să mă supună”! Pentru o asemenea persoană cred că a şi fost mai bine că nu s-a căsătorit!

Un al  treilea model de autoritate, pentru că despre aceasta este vorba în ultimă instanţă, este Dumnezeu – Hristos.

Dumnezeu este capul lui Hristos, spune Pavel.

Este o mare taină aici. Domnul Isus a spus: Eu şi Tatăl, una suntem! Dar în Ioan capitolul 14, versetul 28, găsiţi şi următoarea afirmaţie: „Mă duc la Tatăl;` căci Tatăl este mai mare decît Mine.”

Nu vă speriaţi: Există un răspuns: În lucrarea de mântuire, Domnul Isus, în mod voluntar a acceptat o poziţie inferioară şi a intrat într-un nivel mai jos chiar decât al îngerilor. Este o cale pe care nimeni altul nu putea să o străbată dragii mei. Noi suntem chiar admonestaţi de Pavel: 5 Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus: 6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n’a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7  ci S’a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. Sunt cuvinte adresate Filipenilor şi se regăsesc în capitolul 2 al acestei epistole.

Aceste cuvinte exprimă tocmai ceea ce vă spuneam cu privire la poziţia acceptată în mod voluntar de Domnul Isus. Este şi aceasta o expresie a Dumnezeirii Lui dragii mei!

Acum, Pavel va aplica acest principiu al autorităţii la situaţia din Corint. De aceea, pentru a înţelege mai bine despre ce vorbeşte Pavel, daţi-mi voie să vă aduce aminte că în Corint, o femeie care umbla descoperită era considerată o preoteasă la templul Afroditei, adică o prostituată.

Poate că situaţia din biserica sau zona ta este cu mult diferită de cea din Corint, dar principiul pe care îl avem aici este unul care, aşa cum vom vedea, este unul încă valabil.

Dar să citim şi versetul 4

v.4  Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.

Rabinii, învăţătorii din vremea Domnului Isus, învăţau că bărbatul trebuie să-şi acopere capul. Pavel spune aici că de fapt ei au interpretat greşit motivul pentru care Moise a folosit vălul. Iată cum sună cuvintele lui Pavel, scrise în cea de a doua epistolă către Corinteni, capitolul 3: 13 şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător.”

Este vorba aici despre experienţa pe care Moise a avut-o atunci când el comunicat cu Dumnezeu sus pe munte. După mai multe zile de părtăşie apropiată cu Dumnezeu, faţa lui Moise a căpătat o strălucire deosebită, divină.

După o vreme însă, acea strălucire a început să dispară, iar Moise nu voia să se observe acest lucru atât de repede, motiv pentru care şi-a acoperit faţa. Citiţi, vă rog, capitolul 34, din cartea Exod pentru mai multe detalii.

Pavel, vrea să spună aici că bărbaţii nu trebuie să-şi acopere capul. Nu au de ce! Un om creat după chipul lui Dumnezeu, care este în Hristos prin răscumpărare, are toate motivele să stea cu capul descoperit, ca simbol al libertăţii şi demnităţii primite prin Hristos. El nu trebuie să se acopere. Atunci când se roagă  omul vorbeşte cu Dumnezeu. Atunci când profeţeşte este ceea ce Dumnezeu are de spus omului.

Deci, bărbatul nu trebuie să stea cu capul acoperit înaintea lui Dumnezeu.

Dar ce este cu femeia:

v.5  Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă.

Să ne referim din nou, pentru câteva momente, la contextul cultural din Corinteni.

În acel loc, cu secole în urmă, a fost iniţiată o mişcare de emancipare a femeii. Nu este nimic rău în aceasta, pot spune că încă mai sunt culturi în care este nevoie de o asemenea mişcare. Însă, mişcarea feministă din Corint o luase într-o direcţie greşită.

Aici nu mai era vorba despre acel respect, despre care vorbeam la început. Era o adevărată luptă între femei şi bărbaţi, luptă acerbă, care avea loc chiar şi în biserică.

Cu toate că nu sunt folosiţi termeni concreţi, Pavel stabileşte un anumit model de autoritate aici.

Astfel, dacă bărbaţilor le vorbeşte despre faptul că ei sunt datori cu ascultare faţă de Hristos, femeilor le aminteşte că sunt datoare cu ascultare faţă de soţi. Lucrurile acestea însă sunt tratate din perspectiva simbolurilor.

Deci, bărbaţii nu sunt obligaţi să-şi acopere capul. Dar vă rog să observaţi modul în care pune Pavel problema.

El vorbeşte aici despre două activităţi comune în care sunt implicaţi atât bărbaţi cât şi femei: rugăciune şi proorocie.

Dragii mei, cred că uneori, citim biblia şi o facem să spună numai ce ne place nouă. Adesea ne oprim doar asupra problemei învelitorii şi omitem ceea ce prezintă Pavel aici. Cunosc mulţi credincioşi care susţin că femeia nu are dreptul să se roage sau să vorbească în adunări publice ale bisericii. Cred că singura limitare, dar care se impune ambelor categorii, este cea a chemării şi darului. Cu toate acestea sunt anumite reguli ce trebuie respectate.

De fapt, nu ştiu dacă aţi remarcat, dragi ascultători, că Pavel scrie aici după o structură destul de precisă. El face câte o afirmaţie pozitivă şi revine apoi pentru a preciza detaliile care se abat de la un curs normal.

La fel este şi în cazul implicării femeilor în activitatea spirituală.

Şi Pavel este de acord cu ceea ce biserica acceptase încă de la sărbătoarea Cinzecimii. Problema era că aceste femei din Corint alunecaseră spre o practică care ignora convenienţele sociale şi chiar ordinea creaţiei.

Acesta este motivul pentru care Pavel vine cu aceste îndemnuri de restrângere a implicării femeilor în viaţa spirituală a bisericii. De fapt este chiar o continuitate a temei din secţiunea anterioară unde am văzut că dragostea trebuie să însoţească cunoaşterea pentru a o tempera. Altfel poate aduce deservicii. Dar să continuăm cu versetul 6:

v.6  Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.

Dragii mei aceasta este o problemă specifică şi particulară a Corintului. Potrivit descoperirilor arheologice, fapt pe care l-am mai menţionat deja, Corintul erau un puternic centru idolatru. În templul Afroditei exista un mare număr de prostituate, iar acestea umblau cu capul descoperit. Multe dintre ele aveau capul ras.

Acum, această modă, era strâns legată de problema sexului. După cum bine se ştie, adesea practicile sexuale dezlănţuite, transportă cu ele şi tot felul de ciudăţenii, lucruri care, de obicei, depăşesc limitele naturale.

Ei bine, asemenea lucruri se petreceau şi în Corint. Templul devenise locul multor ciudăţenii, multor lucruri care depăşeau barierele naturale.

De aici şi rasul capului femeilor, neacoperirea lor.

Problema mare, a fost însă când cele ce se convertiseră la creştinism au început să accepte o parte a acelor obiceiuri de la templul Afroditei.

Acum, Pavel, încearcă să le spună acestor persoane, partizane ale mentalităţii: „toate lucrurile sunt îngăduite” că există totuşi o limită.

Limita aceasta vine din nivelurile de autoritate şi responsabilitate instituite de Dumnezeu.

Astfel, soţiile, erau întotdeauna asociate cu soţii lor. Soţia nu mai era ea însăşi o autoritate. Iar în ceea ce priveşte aspectele sexuale, Scriptura este foarte clară: dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.“” , sau va avea control asupra ta.

Cu alte cuvinte împlinirea sexuală trebuia căutată în contextul căsniciei.

Acestea fiind datele problemei, concluzia este cât se poate de clară, credincioasele din Corint nu aveau nici un motiv să stârnească senzualitatea prin îmbrăcămintea lor sau prin asemănarea lor cu alte femei.

Întrucât, voalul, sau acoperitoarea, devenise un element ce exprima senzualitatea, Pavel îi sfătuieşte pe cei din Corint să reconsidere poziţia lor.

De fapt, şi cuvintele lui Petru, pe această temă, sunt cât se poate de clare şi nu ştiu de ce ne este teamă de ele. El spune aşa:   Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentruca, dacă unii nu ascultă Cuvîntul, să fie cîştigaţi fără cuvînt, prin purtarea nevestelor lor, 2 cînd vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere.3  Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, 4 ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu spune că o soţie nu-l poate câştiga pe soţul ei pentru Hristos prin senzualitate. Sunt prezentate în Biblie femei care şi-au expus senzualitatea. Poate că aduceţi aminte de Izabela, de Salome, Dalila… Sunt însă o mulţime de femei prezentate în biblie a căror calităţi sunt mult mai de apreciat. Vorbim aici despre Sara, Debora, Ana, Abigail, sau Maria, mama Domnului.

Cred că acestea trebuie să fie modelele pentru oricare femeie creştină.

Biblia însă are ceva de spus şi în privinţa bărbaţilor. v.7 Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rîndul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre. Sunt cuvintele lui Petru, cuprinse în acelaşi capitol 3 al primei sale epistole.

Din păcate sunt multe familii ale căror rugăciunii nu sunt ascultate pentru că relaţia dintre soţi nu este cea care ar trebui să fie.

Dar să revenim la Pavel care prezintă un principiu foarte important:

v.7 Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului.

v.8  În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;

v.9  şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

Iată o afirmaţie care ştiu că îi va deranja pe unii. Pavel spune că femeia a fost făcută pentru bărbat. A fost făcută ca un ajutor potrivit pentru el. Cred că o mai bună formulare este că femeia a fost făcută ca un ajutor complementar pentru bărbat. Adică bărbatul nu este complet fără femeie.

Lucrul acesta este demn de luat în considerare având în vedere că Dumnezeu a încredinţat bărbatului o misiune specială.

Dar să ascultăm următorul verset. Este vorba despre versetul 10:

v.10  De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.

Ei bine, avem aici o referire la lumea îngerilor, referire pe care, trebuie să mărturisesc nu o înţeleg foarte bine. Cred totuşi că avem aici o dovadă a faptului că nu suntem de capul nostru pe acest pământ. Noi suntem observaţi în permanenţă de fiinţe spirituale create de Dumnezeul Creator al tuturor lucrurilor.  După cum ştim şi în această lume spirituală s-a produs o revoltă. Satan, împreună cu alţi îngeri s-au răzvrătit împotriva autorităţii lui Dumnezeu. Iată de ce respectarea modelelor de autoritate este o privelişte pentru îngeri. Cu alte cuvinte noi devenim exemple de ascultare şi supunere pentru îngeri. Ce spuneţi de aceasta dragii mei? Acesta este creditul pe care ni l-a dat Dumnezeu.

Un ultim lucru pentru această întâlnire, dragi prieteni.

v.11  Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.

Dragii mei, ne place sau nu ne place, acesta este modul în care vede Dumnezeu lumea.

Dragi prieteni, din unul Dumnezeu a făcut doi şi ne-a dat apoi nouă sarcina de a deveni unul!

Să medităm la aceste cuvinte!

Rămâneţi în binecuvântarea Domnului!