Itinerar Biblic Ep.0453 – 1 CORINTENI Cap. 7:21- 40

 

Dragi prieteni, am urmărit în cadrul incursiunii noastre trecute în cadrul primei epistole către Corinteni, câteva sfaturi pe care Dumnezeu le are pentru cei credincioşi cu privire la căsătorie.

Pavel a trecut în revistă o serie întreagă de aspecte şi poate că unul pe care doresc să vi-l reamintesc este cel legat de da faptul că soţia este cea care răspunde, reacţionează la iniţiativa soţului. Aşa că soţii sunt primii responsabili de starea relaţiei din familia lor.

Un alt aspect important tratat de Pavel este acela care apare în cazul familiilor în care unul din soţi devenea creştin. Ce trebuia să facă în aceste circumstanţe.

Aceasta a fost şi este o problemă pentru multe cupluri. La aceasta Pavel are o singură soluţie – ascultarea de Dumnezeu. De fapt, Pavel extinde aplicarea acestui principiu şi la alte aspecte ale existenţei noastre.

Dar să ascultăm în continuare ce spune Pavel cu privire la aceste probleme. Continuăm deci cu capitolul 7, reluând lectura lui de la versetul 21:

1 Corinteni 7:21, 22

v.21  Ai fost chemat cînd erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.

v.22  Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.

În zilele acelea existau sclavi şi oameni liberi. Dacă cineva era sclavul sau slujitorul cuiva, nu trebuia să caute să se elibereze şi să se gândească neapărat că Dumnezeu vroia să-l elibereze din slujba stăpânului său.

Am observat că există astăzi categoria femeilor casnice care au impresia că trebuie să ajungă mari învăţătoare ale Bibliei. Ele se implică atât de mult în această activitate încât îşi neglijează familiile.

Nu voi uita niciodată ce i-a spus un celebru predicator unei femei care a venit la el şi i-a spus: “Frate, eu simt că sunt chemată să intru în lucrarea de răspândire a Evangheliei.” El a întrebat-o: “Sunteţi căsătorită?” Ea i-a spus că da. El a continuat: “Aveţi copii?” Ea a răspuns: “Da, am cinci copii.” Atunci el a spus: “Minunat! Dumnezeu v-a chemat în lucrarea Lui şi v-a dat deja o biserică întreagă!”

1 Corinteni 7:23

v.23  Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.

Voi aţi fost răscumpăraţi de sângele lui Isus Hristos. Acum nu trebuie să mai fiţi sclavii nimănui. Vi se pare că este o contradicţie?

Să vă explic cu un exemplu. O chelneriţă care lucra la un bar s-a întors la Dumnezeu în urma ascultării unuia dintre programele noastre de radio. Tot ce afla din Biblie era nou pentru ea. La un moment dat, m-a întrebat dacă ar trebui să renunţe la slujba ei de chelneriţă într-un bar pentru că nu simţea că este bine să mai lucreze acolo. I-am spus că depinde de ea. “Este o decizie pe care trebuie s-o iei singură. Dacă ai încredinţarea că trebuie să renunţi, renunţă. Dacă vrei să ştii care este părerea mea, eu zic că trebuie să renunţi. Dar nu te lua după ce spun eu, ci după propria ta încredinţare.” Ea şi-a dat demisia şi după două săptămâni a găsit un alt loc de muncă. Această fată fusese răscumpărată cu un preţ şi nu trebuia să fie roaba vreunui om.

1 Corinteni 7:24

v.24  Fiecare, fraţilor, să rămînă cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat.

Aceasta este o afirmaţie importantă. Când un om se întoarce la Dumnezeu, oricare ar fi poziţia sa în momentul convertirii, trebuie să rămână în acea poziţie atâta timp cât este liber în relaţia lui cu Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc. “Fiecare să rămână cu Dumnezeu.” Dacă situaţia lui nu-i permite să-L păstreze pe Dumnezeu pe primul loc, atunci trebuie să schimbe acea situaţie, aşa cum a făcut şi fata aceea care lucra într-un bar.

Restul capitolului şapte, constituie răspunsul la o a doua întrebare adresată de corinteni într-o scrisoare anterioară pentru apostolul Pavel.

Acest subiect are legătură cu prima întrebare. Amintiţi-vă că toate acestea trebuie interpretate în lumina a ceea ce era Corintul în vremea lui Pavel şi că pot fi aplicate în vremea noastră. Corintul era un oraş corupt şi la fel erau şi oamenii din el. Femeii şi bărbaţii decăzuseră.

Printre părinţii creştini care aveau fete de măritat apăruse întrebarea: ce să facem cu fetele noastre? Înainte de convertirea lor, ei aveau prieteni beţivi care se duceau la templul Afroditei pentru a avea relaţii cu prostituatele de acolo. Ce ar trebui să facă fetele creştine nemăritate? Pavel răspunde în continuare la această întrebare.

1 Corinteni 7:25

v.25  Cît despre fecioare, n’am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat dela Domnul harul să fiu vrednic de crezare.

Mai multe traduceri au “fetele de măritat” în loc de “fecioare” şi cred că aşa este mult mai clar, având în vedere contextul. Despre asta vorbeşte Pavel aici.

Avem ocazia să vedem că Pavel cunoştea poruncile Domnului Isus Hristos şi ştia foarte bine ce îi învăţa El pe oameni. Totuşi, aici el spune că, în ceea ce le priveşte pe fecioare, nu are nici o poruncă de la Domnul. Mai degrabă, aceasta este judecata lui. El îşi exprimă părerea ca un judecător capabil pentru că obţinuse iertarea lui Dumnezeu şi dorea să-I fie credincios. Cu alte cuvinte, el avea calităţile necesare unui judecător, aşa cum le spusese în capitolul 6.

1 Corinteni 7:26, 27

v.26  Iată dar ce cred eu că este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă aşa cum este.

v.27  Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii deslegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.

“Strâmtorarea de acum” era situaţia îngrozitoare din Corint despre care Pavel ştia că nu va continua pentru prea multă vreme.

M-a întrebat cineva dacă eu cred că acest exces de imoralitate şi de fărădelege din ţara noastră va mai continua multă vreme. Eu am spus că dacă aşa va fi, această situaţie va avea repercusiuni asupra familiilor şi asupra naţiunii noastre, în ansamblu.

Ce spune însă apostolul Pavel? În situaţia dificilă de acum, dacă aţi venit la Hristos în vremuri atât de rele, dacă sunteţi legaţi de o soţie, rămâneţi cu ea. Dacă nu este mântuită, staţi cu ea atât cât se poate. Dacă nu sunteţi căsătoriţi, atunci, ţinând seama de aceeaşi situaţie grea din prezent, din cauza imoralităţii, este mai bine să nu vă căsătoriţi. Pavel spune că aceasta este părerea lui.

1 Corinteni 7:28

v.28  Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pămînteşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.

Sigur că nu este un păcat să te căsătoreşti. Dar marea căsniciei este agitată şi în cele mai fericite împrejurări. El încearcă să-i scutească de necazuri. În zilele noastre vedem tot mai multe naufragii în ceea ce priveşte căsătoria, multe chiar şi printre creştini. Aceasta ne arată că şi noi trăim într-o mare “strâmtorare”.

Mai departe, Pavel vorbeşte despre alte lucruri, toate în lumina strâmtorării prezente, a scurtării timpului, a urgenţei şi a apropierii ceasului. El menţionează cinci lucruri care sunt necesare şi inevitabile şi care constituie experienţa comună a omenirii în această lume. El vorbeşte despre căsătorie, tristeţe, bucurie, comerţ şi relaţia cu lumea, în general.

Căsătoria este primul subiect abordat. “Sigur”, spune Pavel, “este bine să vă căsătoriţi. Dar ţineţi minte că veţi avea necazuri.” Şi aşa este. Eu am încercat să le spun tinerilor veniţi la consiliere că perioada romantică va trece. Când vine termenul de plată pentru prima chirie şi nu sunt destui bani în puşculiţă, romantismul zboară pe fereastră.

1 Corinteni 7:29

v.29  Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s’a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca şi cum n’ar avea;

Pavel spune că, având în vedere presiunea timpurilor în care trăiau, era nevoie ca ei să-L pună pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa lor. Dacă sunteţi căsătoriţi puteţi să vă purtaţi ca şi când nu aţi fi căsătoriţi, adică să-L puneţi pe Dumnezeu pe primul loc?

1 Corinteni 7:30

v.30  cei ce plîng, ca şi cum n’ar plînge; cei ce se bucură ca şi cum nu s’ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n’ar stăpîni;

Aveţi de gând să îngăduiţi ca o nefericire, o tragedie din viaţa voastră să vă împiedice să-I slujiţi lui Dumnezeu?

“Şi cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura.” Aveţi de gând să lăsaţi plăcerea să ia locul relaţiei voastre cu Dumnezeu, aşa cum fac mulţi?

“cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni.” Aţi lăsa ca afacerea voastră să ia locul lui Dumnezeu în viaţa voastră? Mulţi au făcut un dumnezeu din afacerea lor.

1 Corinteni 7:31

v.31  cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s’ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.

Noi suntem în lume, nu din lume, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să trăim cu această atitudine de “nu atinge, nu gusta, nu lua”. Ne folosim de această lume. Vara trecută am făcut o excursie în nord şi m-am oprit de multe ori pe traseu pentru a admira nişte păduri extraordinar de frumoase. Le-am folosit şi mi-au încântat inima. Dar nu am căzut cu faţa la pământ înaintea lor şi nu m-am închinat la acei copaci. Putem folosi lucrurile din această lume, fără a face însă abuz de ele. Şi în nici un caz nu trebuie să le lăsăm să ocupe locul Creatorului.

Moda lumii trece atât de repede pe cât a apărut. Ce anume vă controlează viaţa: lucrurile din această lume sau Hristos? Despre acest lucru vorbeşte Pavel aici.

În continuare, el revine la discuţia despre căsătorie:

1 Corinteni 7:32

v.32  Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.

 

Urmează câteva observaţii practice. Persoana necăsătorită nu trebuie să-şi facă griji cu privire la schimbarea scutecelor sau la procurarea de hrană pentru familie. El sau ea îşi pot dedica tot timpul slujirii Domnului.

1 Corinteni 7:33

v.33  Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.

Bărbatul căsătorit încearcă să fie pe placul soţiei sale. Acest lucru este normal şi firesc; Pavel nu spune că este greşit.

1 Corinteni 7:34-35

v.34  Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfîntă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.

v.35  Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într’un laţ, ci pentru ceeace este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.

Pavel spune foarte clar că lucrul cel mai important este să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa noastră. Acesta ar trebui să fie factorul determinant pentru fiecare persoană într-o relaţie de căsătorie. Nu contează cine sunteţi şi cât de spirituali vă credeţi; dacă nu-L puneţi pe Hristos pe primul loc în căsnicia voastră, atunci această căsnicie nu este căsătoria creştină ideală.

Apoi Pavel revine la argumentul conform căruia persoana necăsătorită poate să-I acorde tot timpul şi toată atenţia Domnului.

1 Corinteni 7:39

v.39  O femeie măritată este legată de lege cîtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.

Adică, să se căsătorească cu un bărbat creştin, bineînţeles.

1 Corinteni 7:40

v.40  Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămîne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Pavel spune din nou că aceasta este părerea lui, acesta este sfatul lui. Important este să-I slujim lui Dumnezeu, să-I acordăm Domnului primul loc în viaţa noastră. Dacă o persoană este căsătorită, tot Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc în viaţa sa. Din nefericire, sunt multe cupluri creştine care se înţeleg bine – nu ajung la tribunal să divorţeze – dar Dumnezeu nu ocupă primul loc în căsnicia lor.

Când vă decideţi starea civilă, cel mai important argument nu ţine de ce spun prietenii sau de cum vă va privi societatea, ci de această întrebare la care trebuie să răspundeţi sincer: în ce fel pot să-L pun pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa mea?

 

Dar iată, dragi prieteni că am ajuns la secţiunea din  această epistolă  către Corinteni care se ocupă cu libertatea creştină, secţiune cuprinsă între capitolele 8 şi 11 inclusiv.

Pavel atinge aici câteva aspecte ale libertăţii creştine. Capitolul 8 se referă la mâncatul cărnii şi la libertatea pe care o are un copil al lui Dumnezeu în această privinţă.

În timp ce vom parcurge aceste capitole, trebuie să ne amintim faptul că Pavel le scria unor credincioşi pe care îi numise lumeşti şi prunci în Hristos. El se ocupă mai întâi de păcatele care apăruseră în mijlocul acestor credincioşi pentru ca mai apoi să se ocupe de lucrurile spirituale. Această secţiune ne este şi nouă de un mare folos, dacă ţinem seama de faptul că biserica de astăzi este în mare parte lumească.

Subiectul mâncării este la fel de controversat ca acela al căsătoriei şi al divorţului. Regimul alimentar este pentru mulţi o manie.

Dieta sau un anumit regim alimentar constituie o parte esenţială în ritualul multor secte şi grupări de tot felul. Multe dintre acestea au reguli stricte cu privire la regimul alimentar. Este interesant faptul că Dumnezeu i-a dat poporului Israel anumite reguli şi restricţii cu privire la carnea pe care o poate mânca. Un animal comestibil, pentru Israel, este cel care are copita despicată, unghia despărţită în două şi rumegă. Porcul nu este inclus în această listă pentru că, deşi are copita despicată, nu rumegă. Legea lui Dumnezeu numea unele animale şi peşti care nu puteau fi consumate ca hrană. Puteţi găsi aceste liste în Levitic şi în capitolul 14 din Deuteronom.

Un prieten de-al meu care aparţinea unui cult şi care nu mânca deloc carne de porc îmi tot vorbea despre acest subiect. La un moment dat, l-am întrebat: “Ai mâncat vreodată gripsor?” “Ce să mănânc?”, a întrebat el mirat. “Gripsor”, i-am spus eu cât se poate de firesc. “Nici măcar nu ştiu ce e aia.” Atunci i-am spus: “Păi ai grijă să afli ce este pentru că s-ar putea să vii în vizită la mine şi să-ţi dau să mănânci friptură de gripsor şi pentru tine ar fi la fel de rău ca atunci când ţi se oferă carne de porc.” Este interesant că aceste culte sau secte care acordă o atât de mare importanţă regulilor de mâncare din Vechiul Testament ignoră multe detalii.

De ce i-a dat Dumnezeu lui Israel astfel de reguli? El spune foarte clar de ce: “Voi sunteţi copiii Domnului, Dumnezeului vostru. Să nu vă faceţi crestături şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort. Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, şi Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. Să nu mănânci nici un lucru urâcios.” (Deuteronom 14:1-3).

De asemenea, eu cred că un regim alimentar adecvat este important pentru sănătate. Dumnezeu i-a dat lui Israel hrana cea mai potrivită pentru ei. Şi medicii de astăzi prescriu regimuri alimentare din care sunt excluse anumite alimente.

Biblia pune un semn roşu şi este foarte clară cu privire la anumite lucruri care sunt rele pentru noi.

De exemplu, Dumnezeu condamnă alcoolismul. Nu se poate veni cu nici un contraargument în această privinţă. Dar există şi zone neclare, practici discutabile asupra cărora Biblia păstrează tăcerea. Sunt lucruri nici albe, nici negre şi despre care Biblia nu spune nici o regulă clară. De exemplu: poate un creştin să fumeze? Unii creştinii cred că este greşit ca femeile şi bărbaţii să înoate împreună, de exemplu, dar cred că nu e nici o problemă să fumeze. În alte locuri bărbaţii şi femeile înoată împreună fără nici o jenă, dar condamnă fumatul. Acesta sunt reguli diferite puse la punct de anumite grupuri de creştini. Pot fi reguli bune şi reguli rele, nu voi discuta aici despre acest lucru. Important este principiul pe care Pavel îl enunţă în acest capitol.

O altă observaţie preliminară este aceea de a ţine seama de contextul în care erau scrise aceste rânduri, de situaţia din Corintul acelor vremuri. Dacă nu ţinem seama de acest context, nu vom înţelege corect ce spune Pavel aici. Trebuie să reţineţi acest lucru: cel mai bun loc în care puteai cumpăra carne în Corintul de atunci nu era restaurantul cel mai bun şi mai simandicos din oraş, ci la piaţa care ţinea de templu.

Corintenii sacrificau animale pe care le ofereau idolilor ca jertfă. Ei aduceau la templu cele mai bune animale. Carnea era oferită idolilor, dar nu rămânea mult acolo pentru că ei credeau că duhul idolului mânca duhul animalului şi asta era tot în ceea ce priveşte partea idolului. Apoi ei luau carnea şi o duceau într-un loc anume în jurul templului care constituia piaţa de carne. Acolo carnea era vândută. Dacă doreai să cumperi cea mai bună carne pentru friptură sau pentru orice altă mâncare cu carne, trebuia să vii aici şi să iei carne care fusese oferită idolilor.

Unii dintre creştinii din Corint erau deranjaţi de această practică şi l-au întrebat pe apostolul Pavel ce trebuie să facă. Să spunem că erau invitaţi la masă la o altă familie creştină unde li se servea o friptură foarte bună. În cursul discuţiei, ei ar fi lăudat friptura şi ar fi întrebat-o pe gazdă de unde a cumpărat-o. Dacă gazda spunea că a cumpărat-o din piaţa de carne de la templu, aceşti oaspeţi s-ar fi simţit întinaţi, pentru că ei erau convinşi că este greşit să mănânci carne oferită idolilor. Despre această întrebare vorbeşte Pavel în acest capitol: poate un creştin să mănânce carne oferită idolilor?

Aceasta era o problemă reală pentru cei din Corint pentru că mulţi proveneau din acest mediu al idolatriei şi pentru ei, acesta era un compromis cu idolatria. Alţi membri ai Bisericii nu considerau că este vreo problemă în această privinţă.

Noi o să vedem data viitoare care este maniera în care răspunde Pavel. Până atunci însă dragi prieteni să lăsăm cuvântul lui Dumnezeu să atingă şi mai mult vieţile noastre pentru a aduce schimbarea de care avem nevoie.

Rămâneţi cu binecuvântarea lui Dumnezeu!