Itinerar Biblic Ep.0448 – 1 CORINTENI Capitolul 3

 

Tema: Concepţia corectă despre Dumnezeu clarifică slujirea creştină

 

Dragi ascultători, aşa cum am văzut în capitolul 2 din prima Epistolă adresată Corintenilor, Pavel prezintă două categorii de oameni: una este cea a omului firesc şi cealaltă este categoria omului duhovnicesc. Acum el va face o nouă împărţire între credincioşi,  şi de această dată el ne spune că există creştini lumeşti sau carnali şi creştini spirituali.

Acest statut de creştin lumesc sau spiritual (duhovnicesc) se va manifesta în viaţa lor şi în slujirea lor creştină.

Să vedem deci mai pe larg ce spune Pavel cu privire la aceste lucruri în cel de al treilea capitol al primei epistole către corinteni.

1 Corinteni  3:1

v.1   Cît despre mine, fraţilor, nu v’am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.

Aşadar, avem şi o a treia clasă. Ea este reprezentată de creştinul nefiresc sau omul nefiresc.

Am aflat până acum că este un om firesc, un om duhovnicesc pe care îl putem numi supranatural. Acum descoperim omul nefiresc. El este nefiresc pentru că deşi este creştin, este lumesc. Este încă un prunc în Hristos.

În prima parte a epistolei, Pavel vorbeşte despre faptele firii pământeşti. În ultima parte, el vorbeşte despre lucrurile spirituale. Eu cred că Pavel obosise să tot vorbească despre lucrurile firii pământeşti, despre faptele “cărnii”, pentru că atunci când ajungem la capitolul 12, aproape că putem auzi un oftat de uşurare. Aici el începe să vorbească despre altceva: “În ceea ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.”

Creştinul lumesc este cel care nu a crescut din punct de vedere spiritual şi este evident că îi lipseşte discernământul spiritual. Şi aceasta nu pentru că nu ar avea Duhul Sfânt în el, ci pentru că nu creşte în harul şi în cunoştinţa lui Isus Hristos. Aceasta este consecinţa relaţiei lui cu Cuvântul lui Dumnezeu. Este foarte important să înţelegem acest lucru. Acest om nefiresc, acest creştin lumesc este un prunc în Hristos. El are capacitatea, dar nu şi dorinţa. Un sugar are potenţialul de a ajunge un om învăţat, dar trebuie să înceapă prin a bea lapte. Pavel foloseşte aceeaşi figură de stil şi în domeniul spiritual.

1 Corinteni 3:2

v.2  V’am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,

Pavel nu poate vorbi acestor oameni despre lucruri spirituale. Ei nu sunt încă gata pentru aşa ceva. Mai întâi, trebuie să le vorbească despre faptele firii lor pământeşti. Din păcate, acesta este nivelul la care trăiesc mulţi membri ai bisericii de astăzi.

Poate întrebaţi cum poate fi identificat creştinul lumesc? Dragii mei este creştinul care foloseşte braţul slab al firii. El foloseşte metode fireşti, pământeşti pentru a atinge scopuri spirituale.

Un exemplu de astfel de creştin este cel care spune: “Haideţi să organizăm un banchet, să punem în scenă un muzical şi să introducem nişte muzică modernă. Numai aşa vor se vor pocăi oamenii.” Aceasta este o metodă pământească. Dacă ar fi vorba numai de atât pentru pocăinţa oamenilor ar fi simplu.

Cuvântul grecesc folosit pentru a defini un creştin carnal sau lumesc este “sarkikos” care înseamnă carnal. În latină şi franceză, cuvântul “carna” înseamnă senzual. Cuvântul carnaval vine din latinescul “carne levare”, care înseamnă a priva de carne, şi desemnează o perioadă care precede postul în unele ţări, când au loc petreceri populare cu deghizări alegorice, focuri de artificii etc.

Pentru că în Postul Paştelui trebuie să postească, participanţii la aceste carnavaluri petrec, mănâncă, beau, fac totul cu vârf şi îndesat, ca şi cum şi-ar face provizii pentru perioada Postului.

Pavel a descris astfel de oameni atunci când a folosit expresia “Dumnezeul lor este pântecele” (Filipeni 3:19).

Veţi spune: “Ce limbaj dur!” Sunt de acord cu voi: este dur. Dar lucrul despre care vorbeşte este şi mai dur. Aceasta este o descriere corectă pentru foarte mulţi oameni. Deviza lor este: fă ce ţi se potriveşte în mod natural. Lasă firea pământească să-şi facă voia.

Poate că veţi spune: “Dar eu nu sunt un creştin firesc. Nu cred în astfel de carnavaluri, mie mi se face rău când aud de aşa ceva. Eu sunt un creştin pus deoparte.” Care este trăsătura caracteristică a unui creştin lumesc? Pavel ne va spune în continuare:

1 Corinteni 3:3

v.3  Pentrucă tot lumeşti sînteţi. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri şi desbinări, nu sînteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?

 

Vedeţi voi, creştinul lumesc nu este neapărat unul care organizează carnavaluri sau petreceri la biserică. Unde apare însă, unde iese în evidenţă creştinul lumesc? Oriunde sunt certuri şi dezbinări are loc şi un “carnaval”. În multe biserici există certuri, bârfe, conflicte, înverşunare şi ură. Când aceste lucruri sunt vizibile, este clar că firea pământească a preluat conducerea. Unii creştin îşi pierd controlul şi spune că sunt sinceri. Nu, nu sunt sinceri, sunt doar răi.

Dragul meu prieten, poţi transforma o şcoală duminicală într-un carnaval, poţi transforma o societate misionară într-un carnaval sau chiar o întâlnire de rugăciune, dacă bârfeşti, agiţi spiritele şi provoci certuri şi dezbinare.

Dragul meu prieten, este posibil să fii un creştin lumesc fără să faci “lucruri lumeşti”.

Dar să mergem mai departe.

1 Corinteni 3:4-6

v.4  Cînd unul zice: ,,Eu sînt al lui Pavel!“ Şi altul: ,,Eu sînt al lui Apolo“: nu sînteţi voi oameni de lume?

v.5  Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.

v.6  Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:

Pavel spune: “noi suntem împreună lucrători pentru Dumnezeu”. Pavel era misionarul – el deschidea noi drumuri. Apolo venea şi ţinea întâlniri cu oamenii, predica şi îi zidea pe sfinţi. Ambii erau slujitorii lui Dumnezeu.

1 Corinteni 3:7

v.7  aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sînt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.

Vedeţi? Sunteţi atenţi la ce spune Pavel? Nu este important cine este cel ce predică; important este dacă Dumnezeu îl foloseşte. Dacă Dumnezeu îl foloseşte, atunci tot Lui i se cuvine meritul pentru rezultatul final. Daţi-I lui Dumnezeu lauda şi slava care I se cuvin.

1 Corinteni 3:8

v.8  Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sînt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.

Noi trebuie să recunoaştem faptul că Dumnezeu foloseşte mulţi lucrători. Fiecare lucrează în felul său, diferit de alţii. De aceea ar trebui să ne ferim să vorbim împotriva celor pe care Domnul îi foloseşte, dar care nu lucrează aşa cum credem noi că este mai potrivit. Sunt mulţi lucrători care folosesc mai multe metode. Mulţi alţii procedează altfel decât mine, totuşi Dumnezeu îi foloseşte. Noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu.

1 Corinteni 3:9, 10

v.9  Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

v.10  După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.

Temelia a fost aşezată acum mai bine de 1 900 de ani. Noi nu putem pune această temelie în locul Celui care a aşezat-o de la început. Tot ce putem face este să îndreptăm atenţia oamenilor spre temelia care este Isus Hristos. Noi putem construi pe această temelie. Lucrul cel mai important este să răspândim Cuvântul lui Dumnezeu şi să predicăm Evanghelia, aceasta fiind singura modalitate prin care oamenii pot fi mântuiţi.

1 Corinteni 3:11

v.11  Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.

Zidiţi voi pe temelia Lui? Aceasta este întrebarea importantă pentru cel credincios. Când aţi venit la Hristos, nu aţi adus nici un fel de fapte în schimbul mântuirii. Aţi venit fără nimic pentru a primi totul! Aţi fost puşi pe această stâncă: Isus Hristos. Acum puteţi zidi pe această stâncă. Aici intervin faptele bune.

1 Corinteni 3:12, 13

v.13  lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.

Pavel spune că puteţi zidi pe temelia care a fost pusă deja şi puteţi folosi şase materiale de construcţie diferite: aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, trestie. Focul nu le va distruge pe primele trei de pe listă. De fapt, focul purifică aurul, argintul şi pietrele preţioase. Dar focul va nimici cu siguranţă ultimele trei materiale din listă. Lemnul, fânul, trestia vor dispărea în fum. Credinciosul are libertatea de a zidi pe temelia care este Isus Hristos cu oricare din aceste materiale: aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, trestie.

Acest fragment ne învaţă că omul credincios poate lucra pentru o răsplată. Dacă lucrarea va rezista încercării focului, cu condiţia să fie zidită pe temelia lui Isus Hristos, omul acela îşi va primi răsplata.

1 Corinteni 3:14

v.14  Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare, el va primi o răsplată.

 

Adică, el va primi o răsplată dacă va zidi cu aur, argint sau pietre preţioase. Eu cred că avem în jurul nostru astăzi mulţi sfinţi minunaţi ai lui Dumnezeu. Eu am întâlnit astfel de oameni, pe unii direct, pe alţii indirect, şi am văzut în ce mod extraordinar îi foloseşte Dumnezeu. Ei construiesc cu aur pe temelia lui Isus Hristos.

Aşa cum ştiţi, o bucăţică minusculă de aur nu este la fel de vizibilă ca o căpiţă de fân. Se poate ca Dumnezeu să fie singurul care ştie de bucăţica aceea de aur. Altfel stau lucrurile cu acele căpiţe de fân pe care le vezi de la sute de metri distanţă când mergi cu maşina prin câmpie. Mulţi oameni ridică astfel de căpiţe de fân şi au grijă să afle toată lumea ce fac ei. Dar fânul va fi încercat într-o bună zi şi nu va rămâne nimic din el pentru că va fi încercat prin foc. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu lucrările făcute cu trestie şi lemn.

1 Corinteni 3:15

v.15  Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cît despre el, va fi mîntuit, dar ca prin foc.

Observaţi contrastul: dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea va dispărea în fum, el va suferi o mare pierdere, dar va fi mântuit. El nu îşi pierde mântuirea dacă este pe temelia încrederii în Hristos, chiar dacă nu va primi nici o răsplată.

Dragul meu prieten, ce zideşti tu astăzi? Ce fel de material foloseşti? Dacă foloseşti aur, poate că lucrarea ta nu este prea impresionantă astăzi. Dacă foloseşti fân, poate că lucrarea se vede de la linia orizontului, dar va dispărea în fum. Cu alte cuvinte, vor fi oameni în cer care vor fi ajuns acolo datorită temeliei lor în Hristos, dar care vor mirosi ca şi când ar fost cumpăraţi dintre lucrurile salvate de la un incendiu. Tot ce au făcut va fi dispărut în fum. Ei nu vor primi nici o răsplată pentru lucrările lor.

Dacă eşti un creştin lumesc, nu te poţi aştepta să primeşti o răsplată, pentru că nu te-ai raportat corect la Dumnezeu prin Cuvântul lui Dumnezeu. Creştinul lumesc este cel care nu cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu. Putem identifica cele trei categorii enumerate de Pavel după relaţia lor cu Cuvântul lui Dumnezeu. Omul firesc spune că toate acestea sunt o nebunie. Omul duhovnicesc înţelege Cuvântul lui Dumnezeu şi are discernământ spiritual. Creştinul firesc spune: “Hai să organizăm un banchet în loc de studiu biblic.” Sau spune: “Hai mai bine să ascultăm muzică în loc să ascultăm învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu.” Acesta este modul în care îi puteţi identifica pe creştinii lumeşti.

1 Corinteni 3:16, 17

v.16  Nu ştiţi că voi sînteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

v.17  Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: şi aşa sînteţi voi.

Copilul lui Dumnezeu este templul Duhului Sfânt. Pavel va aduce din nou acest subiect în atenţia noastră. Trupurile noastre Îi aparţin lui Dumnezeu.

Dar iată ce spune Pavel despre înţelepciune:

1 Corinteni 3:18

v.18  Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.

Din nefericire, cele mai multe seminare teologice de astăzi se străduiesc să pregătească predicatori “intelectuali”. I-am ascultat pe mulţi dintre ei, dar foarte puţini sunt cu adevărat intelectuali. Vă spun încă o dată că lucrul cel mai important pentru un predicator este să cunoască şi să predice Cuvântul lui Dumnezeu.

Sunt mulţi care ţin foarte mult să fie apreciaţi drept intelectuali. Contează mai puţin dacă ceea ce spun este Cuvântul lui Dumnezeu sau propriile idei atâta timp cât intelectualii se vor bucura de ceea ce aud.

Dragii mei, repet! Datoria unui predicator este să predice Biblia. Atunci va putea spune că se achită de responsabilitatea sa înaintea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 3:19-23

v.19  Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: ,,El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.“

v.20  Şi iarăş: ,,Domnul cunoaşte gîndurile celor înţelepţi. Ştie că sînt deşarte.“

v.21 Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sînt ale voastre:

v.22  fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sînt ale voastre,

v.23  şi voi sînteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.

Cât de minunat este că nu trebuie să fim constrânşi la un grup anume sau la o denominaţiune. În loc să simţim că facem parte din cutare denominaţiune şi că nu putem primi învăţătură decât de la cutare predicator sau învăţător al Bibliei, ştim acum că toţi oamenii lui Dumnezeu sunt ai noştri. Eu mă înţeleg bine cu fraţii penticostali pentru că ştiu că ei sunt ai lui Dumnezeu. Şi ei sunt şi ai mei. Ce glorioasă este această întâlnire în jurul Persoanei lui Hristos cu alţi credincioşi care au aceeaşi temelie, Isus Hristos!

Dragi ascultători, tocmai persoana Domnului Isus este aceea care ne aduce pe toţi în posesia tuturor acestor minunate lucruri.

Aşa cum aţi auzit şi în alte situaţii noi suntem binecuvântaţi cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în Hristos. Sunt cuvintele pe care Pavel le adresa Efesenilor. Corintenilor le spune că toate lucrurile sunt ale lor în Hristos. Dragii mei sunt aceleaşi promisiuni şi pentru noi.

Dar, ceea ce este mai minunat decât toate acestea este cel ce ne face parte de aceste binecuvântări.

Una din cântările ce se cântă mereu în biserica noastră are la un moment dat următoarele versuri:

„Nu mi-e dor de tot ce-mi dai, Cât mie, dor, cât mie-dor, Doamne, de Tine!”

Aceasta este adevărata dragoste dragii mei. Cred că bucuria părintelui este atunci când copilul se bucură de el şi nu de darul pe care i-l aduce.

Din păcate, adesea ne dorim binecuvântările, darurile, mai mult decât pe cel ce ni le dă.

Veţi vedea în capitolul care urmează cât de importantă este conduita spirituală a  slujitorului creştin. Şi veţi vedea dragi ascultători că toţi cei ce cred în Domnul Isus trebuie să fie slujitori ai săi. El nu are un corp de elită iar restul sunt doar consumatori.

O viaţă creştină echilibrată implică slujire, implică dedicare faţă de Dumnezeu. Aceasta înseamnă dedicare faţă de împlinirea planului lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii.

Iată de ce, Pavel aminteşte în câteva rânduri această proprietate comună pe care noi o deţinem în Domnul Hristos.

În virtutea acesteia cred că fiecare ar trebuie să  înlesnească accesul celorlalţi la darurile cu care Dumnezeu l-a binecuvântat. Este tocmai ideea pe care Pavel a prins-o în ultimul verset. Atât Pavel, cât şi Petru, cât şi Apolo erau ai Corintenilor. Aceasta pentru că toţi suntem ai lui Hristos.

Dragi ascultători, haideţi să fim mai darnici cu darurile pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat. Să le punem la dispoziţia celor ce sunt împreună cu noi proprietarii acestora. Sunt sigur că vom avea parte de satisfacţii deosebite.

Rămâneţi cu binecuvântarea lui Dumnezeu.