Itinerar Biblic Ep.0442 – 2 CRONICI Cap. 33 –34:3

 

Tema: Domnia rea a lui Manase

Aşa cum am văzut în episodul trecut, dragi ascultători, Ezechia, împăratul,  era bolnav de moarte, dar s-a rugat Domnului şi Isaia s-a rugat împreună cu el. El a avut un soi de umflătură care este posibil să fi fost cancer. Dumnezeu l-a vindecat şi i-a prelungit viaţa cu 15 ani. Bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu s-au manifestat prin acest răspuns dat rugăciunii lui Ezechia.

Dar dacă ne gândim la acest lucru din perspectiva evenimentelor care au urmat, ne întrebăm dacă aceasta a fost, într-adevăr, cea mai bună soluţie.

În primul rând, în cei 15 ani care i-au fost daţi ulterior a făcut Ezechia greşeala de a le arăta duşmanilor din Babilon bogăţiile împărăţiei sale. Astfel a fost deschisă uşa pentru ca Nebucadneţar să vină peste câţiva ani şi să ocupe cetatea. El a ştiut exact unde se afla aurul şi l-a luat cu forţa. Babilonul a fost ispitit de tot acel aur din Israel, aşa că asirienii au venit şi l-au luat. A fost o mare nechibzuinţă din partea lui Ezechia să le arate tot acel aur.

În al doilea rând, observaţi că Manase avea 12 ani când a început să domnească. Aceasta înseamnă că el se născuse în timpul perioadei de graţie pe care i-o oferise Dumnezeu lui Ezechia. Manase a fost cel mai rău împărat. În timpul domniei lui lipsa de respect faţă de Dumnezeu şi nelegiuirea deveniseră atât de puternice încât Dumnezeu a fost nevoit să intervină.

2 Cronici 33:1-2

v.1 Manase avea doisprezece ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim.

v.2  El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urîciunile neamurilor pe cari le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

Nu-i aşa că este un lucru neaşteptat? Ezechia fusese împăratul cel mai bun şi condusese poporul într-o autentică trezire spirituală. Fiul lui vine la conducere şi se dovedeşte a fi cel mai rău împărat din toţi. Cum se explică acest lucru? Eu sunt gata să recunosc că nu am nici o explicaţie.

Şi în jurul meu se întâmplă astăzi astfel de lucruri pentru care nu am nici o explicaţie. Aud frecvent că în familii cu părinţi creştini exemplari copiii se răzvrătesc împotriva tuturor şi nu respectă pe nimeni şi nimic. Când ne uităm la tinerii fără căpătâi care pierd vremea de pomană şi ajung până la urmă răufăcători, nu putem decât să concluzionăm că au plecat de acasă pentru că era rău. Cei mai mulţi dintre ei trăiau în familii în care bătaia şi beţia erau repere constante şi în care nimeni nu le oferea nici un pic de dragoste. Mulţi provin din familii dezbinate sau familii în care părinţii nu manifestau nici un interes pentru soarta copiilor. Este de înţeles de ce ajung aceşti copii să plece de acasă. Dar de ce se întâmplă la fel cu nişte copii din familii creştine care trăiesc în temere de Dumnezeu, nu mai înţeleg. Au fost date două motive posibile, dar ambele sunt destul de şubrede.

Unul din ele este că tinerii sunt influenţaţi de ceilalţi tineri din jur. Toţi tinerii trec printr-o perioadă în care cred că părinţii lor sunt proşti şi înapoiaţi.

Îmi amintesc că după ce am plecat la liceu, credeam că eu sunt cel mai deştept din familie. Aproape că îmi era ruşine să mă întorc acasă. Credeam că părinţii mei pur şi simplu nu ştiau prea multe… A fost o mare greşeală, dar  este doar o fază prin care trec toţi tinerii.

I-am auzit şi pe alţii spunând-mi acelaşi lucru. Un tânăr pastor îmi spunea ce ruşine îi era de tatăl lui după ce a început cursurile la seminar. Dar după ce a petrecut destul timp în lumea reală şi rea, după ce a avut de înfruntat câteva probleme serioase, s-a întors acasă, în vizită. Şi-a dat seama că deşi tatăl său era oarecum pe dinafară în multe privinţe, reuşise să asigure familiei condiţii decente de trai şi o casă frumoasă pentru familia sa. Tânărul revenit acasă spunea că era uimit de cât de multe învăţase tatăl său în timpul cât el fusese plecat!

Cred că toţi tinerii sunt influenţaţi de alţi tineri când pleacă de acasă şi ajung să se răzvrătească. Aceasta ar fi una din explicaţii.

De asemenea, am mai remarcat că tinerii care se răzvrătesc într-o familie de creştini, mai ales dacă şi-au mărturisit credinţa, se vor întoarce la Domnul cu timpul.

Revenind la Manase, domnia lui a fost mai rea decât ne putem imagina. Eu sunt convins că slava lui Dumnezeu, prezenţa vizibilă a lui Dumnezeu, părăsise templul.

Profetul Ezechiel a văzut într-o viziune că slava Domnului a părăsit sfântul locaş din cauza păcatelor şi din cauza nelegiuirii poporului. S-a înălţat din mijlocul cetăţii şi s-a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii. Dar poporul nu s-a întors la Dumnezeu. Prin urmare, slava Domnului s-a întors în cer. I-Cabod (slava s-a depărtat) – acestea au fost cuvintele scrise pe pragul templului. Casa Domnului a fost, într-adevăr, pustiită.

Ştiu că mulţi teologi spun că slava Domnului a părăsit templul în timpul captivităţii. Nu ştiu dacă este tocmai corect. Dacă slava lui Dumnezeu nu a părăsit templul în timpul lui Manase, nu găsesc nici o altă perioadă din istoria Israelului care să provoace acest lucru. Eu cred că acesta a fost momentul în care slava Domnului a părăsit templul.

Observaţi însă cât de mult a domnit Manase. El a domnit 55 de ani la Ierusalim. Adică, mai mult decât alţii, mai mult decât David, decât Solomon şi mai mult decât tatăl său. De ce? Pentru că Dumnezeu este bun şi îndurător şi nu vrea ca omul să piară. La urma urmei, Dumnezeu are tot timpul la dispoziţie. El are veşnicia în urmă şi are veşnicia înainte. El nu se grăbeşte deloc. Să nu vă imaginaţi că Îl puteţi grăbi pe Dumnezeu în vreun fel.

I-am auzit pe câte unii dând acest sfat: “Dacă te duci la Dumnezeu cu problema ta, El va începe să lucreze.” S-ar putea să fie aşa, dar tot la fel de bine este posibil ca el să nu facă nimic în acel moment. Astfel, Dumnezeu i-a dat lui Manase timp şi nenumărate prilejuri pentru ca acesta să se întoarcă la El.

Vreau să repet ceea ce v-am mai spus. În 2 Cronici avem perspectiva lui Dumnezeu asupra istoriei acestor împăraţi. În 2 Împăraţi 21 ne sunt relatate faptele rele ale lui Manase, iar aici, în Cronici, Dumnezeu repetă acest lucru: “El a făcut ce este rău înaintea Domnului , după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.”

2 Cronici 33:3

v.3  A zidit iarăş înălţimile pe cari le dărîmase tatăl său Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli Astarteei, şi s’a închinat înaintea întregei oştiri a cerurilor şi i-a slujit.

El s-a dedat la idolatrie în stil mare. Manase a fost tot atât de rău ca Ahab şi Izabela şi i s-a închinat lui Baal, la fel ca aceştia.

2 Cronici 33:4-5

v.4  A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: ,,În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.“

v.5  A zidit altare întregei oştiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei Domnului.

El a introdus în templul din Ierusalim închinarea la oştirile cerurilor, cum ar fi închinarea la Jupiter, Mercur, Venus şi la toate stelele. Cu alte cuvinte, a introdus în templu horoscopul. În vremea lui ţi se putea citi horoscopul în templu.

Îmi pare rău că trebuie să spun acest lucru, dar unele biserici promovează astăzi acelaşi gen de lucruri. A devenit o mare afacere: în orice revistă, în orice ziar se află horoscopul zilei. Unii spun că nu este decât o distracţie nevinovată, dar pentru majoritatea este mult mai mult decât atât. Ei cred mai mult în horoscop decât în Dumnezeu. Am văzut pe cineva spunând într-un program de televiziune că, dacă nu ştiu ce planetă intersectează o alta, o anumită persoană va avea o perioadă foarte bună. Este uimitor cum oameni inteligenţi se încred atât de mulţi în stele.

Pe Manase îl interesa foarte mult horoscopul. “A zidit altare întregii oştiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei Domnului.” Şi nu s-a oprit aici.

2 Cronici 33:6

v.6  Şi-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu descîntece şi vrăjitorii, şi ţinea la el oameni cari chemau duhurile şi cari-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mînie.

Manase s-a lăsat total acaparat de idolatrie. Nu ni se spune cât de departe a mers cu trecut fiii prin foc. Pentru că erau şi în această privinţă niveluri diferite. Era posibil doar să treci copilul prin foc, destul de rapid, astfel că acesta era doar ars superficial. Sau copilul era pus pur şi simplu în braţele unui idol încins la roşu. Nu ne putem imagina ceva mai rău! Aceasta este închinarea la idoli şi Manase era complet acaparat de aceste practici.

De asemenea, Manase folosea descântece şi vrăji şi cu spirite.

Din păcate, şi în zilele noastre, o dată cu mişcarea de întoarcere la Dumnezeu, se observă şi o revenire la practicile satanice, la închinarea înaintea lui Satan.

2 Cronici 33:7-8

v.7  A pus chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse, în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: ,,În casa aceasta, şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel Îmi voi pune Numele pe vecie.

v.8  Nu voi mai strămuta pe Israel din ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.“

Dumnezeu promisese că dacă aceşti oameni I se vor închina şi Îi vor fi credincioşi, El îi va binecuvânta. Observaţi ce a provocat Manase în Iuda.

2 Cronici 33:9-10

v.9  Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s’au rătăcit şi au făcut rău mai mult decît neamurile pe cari le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

v.10  Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n’au vrut să asculte.

Dragii mei puteţi fi siguri că Dumnezeu va interveni atunci când un om sau o naţiune ajunge în această poziţie. La fel a făcut şi în cazul lui Manase:

2 Cronici 33:11

v.11  Atunci Domnul a trimes împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, cari au prins pe Manase şi l-au pus în lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă, şi l-au dus la Babilon.

El a fost luat de pe tron şi dus în captivitate, în Babilon.

2 Cronici 33:12-13

v.12  Cînd a fost la strîmtoare, s’a rugat Domnului, Dumnezeului lui, şi s’a smerit adînc înaintea Dumnezeului părinţilor săi.

v.13  I-a făcut rugăciuni; şi Domnul, lăsîndu-Se înduplecat, i-a ascultat cererile, şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu.

Acest om a avut o experienţă cu totul deosebită. Eu aş fi renunţat la el, sunt sigur, dar Dumnezeu nu a renunţat la el. Dumnezeu a trimis asupra lui multe necazuri. El a fost dus în robie în Babilon. Acesta ar fi trebuit să fie un avertisment către popor, care să le fi spus oamenilor că Dumnezeu este gata să-i trimită în robie din cauza păcatelor lor fără număr. Când a dat de necaz, Manase s-a întors la Dumnezeu. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi l-a iertat.

Când s-a întors la Ierusalim, el a înlăturat dumnezeii străini şi idolii din casa Domnului şi a reparat altarului Domnului. Apoi a adus jertfe acolo.

2 Cronici 33:17

v.17  Poporul jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său.

Cu alte cuvinte, poporul nu s-a întors cu adevărat la Dumnezeu şi a adus jertfe pe înălţimi.

Se pare că Manase a domnit în tot acest timp. Când era doar un rob neajutorat în Babilon, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. Acest lucru ne arată cât de mare este îndurarea lui Dumnezeu! Iată exemplul unui fiu cu părinţi evlavioşi care a ales calea păcatului dar care, într-un sfârşit, s-a întors la Dumnezeu. Aceasta ar trebui să fie o încurajare pentru părinţii care ne ascultă acum. Poate că aveţi o fată sau un băiat care a ajuns la cea mai rea stare de păcat şi sunteţi descurajaţi, deznădăjduiţi la gândul că nu se vor mai întoarce niciodată. Eu aş fi renunţat la Manase, dar nu şi Dumnezeu. Dumnezeu i-a auzit rugăciunea şi i-a răspuns.

2 Cronici 33:21

v.21  Amon avea douăzeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit doi ani la Ierusalim.

 

Răul pe care îl făcuse Manase a avut efecte negative asupra fiului său. Este de înţeles că şi el a făcut ce este rău.

2 Cronici 33:22-23

v.22  El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe cari le făcuse tatăl său Manase, şi le-a slujit.

v.23  Şi nu s’a smerit înaintea Domnului, cum se smerise tatăl său Manase, căci Amon s’a făcut din ce în ce mai vinovat.

Amon a călcat pe urmele paşilor tatălui său din prima parte a domniei acestuia.

Dar iată-ne ajunşi la ultima trezire spirituală din Iuda, trezire care a avut loc în timpul domniei lui Iosia. Ceasul istoriei poporului Israel arată ora 12 fără 5 în acest moment în care Dumnezeu trimite o trezire spirituală. Aceasta este ultima trezire înainte de luarea poporului în captivitate. Iuda se apropie de capătul liniei şi este chiar uimitor că mai are loc o trezire. Aceasta vine după domnia lui Manase şi după cea a lui Amon, doi oameni care au aruncat această naţiune în idolatrie şi păcat. Poate că mulţi au spus atunci că nu mai este nici o speranţă. Dar există întotdeauna o speranţă. Duhul Sfânt este suveran în ceea ce priveşte trezirea spirituală.

Nu ştiu dacă va fi o trezire spirituală în timpul vieţii noastre. Omeneşte vorbind, Iuda nu ar fi putut avea o trezire spirituală în acel moment al istoriei sale, dar Duhul Sfânt este suveran şi Dumnezeu poate interveni oricând. El poate să intervină şi acum.  Nu este nici un rând în Cuvântul lui Dumnezeu care să nege această posibilitate.

Cineva mi-a spus: “Problema voastră, a celor care cred în profeţie şi care puneţi accentul pe vremurile rele care ne aşteaptă, este că nu acordaţi nici o şansă trezirii spirituale.” Nu sunt de acord cu acest lucru. De fapt, cel care mi-a spus acest lucru face parte dintr-un grup care încearcă să provoace o trezire spirituală prin forţe proprii. Dar acest lucru nu este posibil. Duhul lui Dumnezeu este suveran în această privinţă.

Rugăciunea noastră ar trebui să fie: “Doamne, pune-mă în centrul voii Tale.” Principala noastră preocupare ar trebui să fie aceea de a ne pune viaţa în ordine înaintea lui Dumnezeu. Noi nu-L vom putea determina pe Dumnezeu să facă un lucru când viaţa noastră nu este aşa cum ar trebui înaintea Lui. Trebuie să ne întrebăm pe noi înşine: sunt sincer, sunt corect, am o viaţă curată? Nu are nici un sens să vorbim despre trezire, dacă inima nu ne este curată şi dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Dacă avem o relaţie corectă cu Dumnezeu, putem aştepta ca Duhul lui Dumnezeu să acţioneze într-un anumit fel şi apoi Îi putem cere să lucreze după voia Sa.

Să revenim la Iosia şi să vedem cum l-a folosit Dumnezeu.

2 Cronici 34:1-2

v.1    Iosia avea opt ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim.

v.2    El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în căile tatălui său David: nu s’a abătut dela ele nici la dreapta nici la stînga.

Îi auzim pe mulţi vorbind astăzi despre ce e bine şi ce e rău. Şi se dau tot felul de răspunsuri la aceste întrebări. Iosia a făcut ce este bine înaintea Domnului. Dumnezeu este Cel care decide ce este bine şi ce nu.

Amintiţi-vă că Dumnezeu este Cel care a despărţit lumina de întuneric. Noi nu putem face acest lucru. Putem să intrăm într-o cameră întunecată, să acţionăm comutatorul şi să facem lumină. Dar nu putem despărţi întunericul de lumină. Nu putem să tragem o linie şi să punem de o parte întunericul şi de o parte lumina. Dumnezeu poate face acest lucru. Tot El este Cel care decide ce este bine de ce este rău.

2 Cronici 34:3

v.3  În al optulea an al domniei lui, pe cînd era încă tînăr, a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Şi în doisprezecelea an, a început să curăţească Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de idolii Astarteei, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate.

În cel de-al optulea an al domniei lui, Iosia avea 16 ani şi a început să-L caute pe Dumnezeu. Mişcarea spirituală de astăzi şi întoarcerea la Cuvântul lui Dumnezeu se desfăşoară, în cea mai mare parte, în rândurile tinerilor. Deşi mişcarea nu se limitează la acest grup de vârstă, ei constituie totuşi majoritatea celor atinşi de ea. Eu am avut ocazia să mă întâlnesc cu ei în turneele pe care le-am desfăşurat, în locurile în care mi-am prezentat conferinţele. Pe ei îi interesează Cuvântul lui Dumnezeu. Iosia avea numai 16 ani când a început să-L caute pe Dumnezeu. Avea 20 de ani când a început să facă reformele în Iuda. Trezirea spirituală va duce întotdeauna la reformă.

Aşa cum am spus, dacă păcatele îţi sunt iertate, îţi ridici patul şi începi să mergi. Dacă te-ai întors cu adevărat la Dumnezeu, te vei îndepărta de păcat. Dacă trezirea spirituală va veni în zilele noastre, nu vom mai avea problema divorţului şi a revoluţiei sexuale. Vom fi martorii unei schimbări extraordinare. Dumnezeu poate face acest lucru. Această secţiune din Cuvântul lui Dumnezeu poate fi o încurajare pentru noi.  Să luăm deci aminte la aceste cuvinte şi să lăsăm Duhul Sfânt să sensibilizeze inimile noastre în această direcţie.