Itinerar Biblic Ep.0434 – 2 CRONICI Capitolele 13:1-16:9

 

Tema: Trezire spirituală sub domnia lui Asa, împăratul lui Iuda

 

Dragi prieteni, facem astăzi un nou popas în cea de a doua carte a Cronicilor. Momentul în care ne-am oprit în călătoria noastră de data trecută a fost momentul în care Roboam, fiul lui Solomon moare.

După moartea lui Roboam, la tron a urmat fiul său, Abia. Deşi Abia nu este considerat un împărat bun şi deşi în 1 Împăraţi citim că “El s-a dedat la toate păcatele pe care le făcuse tatăl său înaintea lui şi inima lui n-a fost întreagă a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său, David”, (1 Împăraţi 15:3), totuşi în acest fragment din 2 Cronici, citim un episod în care el L-a onorat pe Dumnezeu. Citim de la versetul 3 din capitolul 13:

2 Cronici 13:3-6

v.3  Abia a început lupta cu o oaste de războinici viteji, patrusute de mii de oameni aleşi; şi Ieroboam s’a înşiruit de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de oameni aleşi, războinici viteji.

v.4  Depe vîrful muntelui Ţemaraim, care face parte din muntele lui Efraim, Abia s’a sculat şi a zis: ,,Ascultă-mă, Ieroboame, şi tot Israelul!

v.5  Nu trebuie oare să ştiţi că Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe vecie domnia peste Israel lui David şi fiilor lui printr’un legămînt care nu se poate călca?

v.6  Dar Iaroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s’a sculat şi s’a răzvrătit împotriva stăpînului său.

Aşa cum am văzut, a existat un motiv foarte întemeiat pentru acest fapt: nesăbuinţa lui Roboam.

2 Cronici 13:7

v.7  Nişte oameni de nimic, oameni răi, s’au strîns la el şi s’au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tînăr şi fricos, şi nu putea să li se împotrivească.

El nu era numai tânăr şi fricos, ci şi lipsit de înţelepciune. Abia încearcă să readucă la un loc cele zece seminţii despărţite de Iuda şi Beniamin, dar fără nici un folos; Ieroboam devenise împărat şi nu avea deloc de gând să facă pace.

2 Cronici 13:13-14

v.13  Ieroboam i-a luat pe din apoi, cu ajutorul unor oameni puşi la pîndă, aşa că oştile lui erau în faţa lui Iuda, iar cei ce stăteau la pîndă erau înapoia lor.

v.14  Cei din Iuda, întorcîndu-se, au avut de luptat înainte şi înapoi. Au strigat către Domnul, şi preoţii au sunat din trîmbiţe.

Atunci când se văd încolţiţi, cei din Iuda strigă la Dumnezeu pentru ajutor. Observaţi răspunsul plin de îndurare al lui Dumnezeu.

2 Cronici 13:15-17

v.15  Oamenii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul de război al oamenilor lui Iuda, Domnul a lovit pe Ieroboam şi pe tot Israelul dinaintea lui Abia şi a lui Iuda.

v.16  Copiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda, şi Dumnezeu i-a dat în mînile lui.

v.17  Abia şi poporul lui le-au pricinuit o mare înfrîngere, şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi printre cei din Israel.

Aceasta este o mare biruinţă.

2 Cronici 13:19-20

v.19  Abia a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat cetăţi: Betelul cu satele lui, Ieşana cu satele ei, şi Efronul cu satele lui.

v.20  Ieroboam n’a mai avut putere pe vremea lui Abia, şi Domnul l-a lovit, şi a murit.

Aceasta este judecata lui Dumnezeu asupra lui Ieroboam pentru că a determinat poporul să-l părăsească pe Dumnezeu.

2 Cronici 13:21-22

v.21  Dar Abia a ajuns puternic; a avut patrusprezece neveste, şi a născut douăzeci şi doi de fii şi şasesprezece fete.

v.22  Celelalte fapte ale lui Abia, ce a făcut şi ce a spus el, sînt scrise în cartea proorocului Ido.

Abia nu a fost un mare împărat, dar după el vine fiul său Asa care va conduce prima trezire spirituală în poporul lui Israel, după o lungă perioadă de timp.

Dealtfel, este ca şi cum Dumnezeu ne-ar da o lecţie despre trezirea spirituală în această carte.

Dragii mei, drumul spre trezirea spirituală este greu, anevoios şi urcuşul printre pietre şi bolovani este extrem de dificil. Cu toate acestea, drumul este bine marcat, hărţile sunt clare şi trebuie trecute anumite poduri.

Asa este unul din cei cinci împăraţi pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a aduce trezirea spirituală în împărăţia din sud. Împărăţia din nord nu a avut parte de nici o trezire spirituală. Ei au avut nouăsprezece împăraţi şi toţi au fost răi. Nu există nici un împărat bun printre împăraţii din nord. Din cei douăzeci de împăraţi ai lui Iuda, zece ar putea fi numiţi buni şi cinci au fost chiar remarcabili. Aceşti cinci împăraţi au fost: Asa, Iosafat, Ioas, Ezechia şi Iosia. În timpul domniei acestor împăraţi au existat perioade de reformă care au avut ca rezultat trezirea spirituală. Deşi există asemănări între aceşti împăraţi, dar putem număra şi deosebiri izbitoare.

2 Cronici 14:1

v.1  Abia a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Asa. Pe vremea lui, ţara a avut odihnă zece ani.

Asa este primul împărat în vremea căruia a avut loc o trezire spirituală. Solomon era străbunicul lui, Roboam era bunicul şi Abia, tatăl.

2 Cronici 14:2-4

v.2  Asa a făcut ce este bine şi plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său.

v.3  A îndepărtat altarele dumnezeilor străini şi înălţimile, a sfărîmat stîlpii idoleşti şi a tăiat Astarteele.

Astfel este dezvăluit caracterul acestui om deosebit.

2 Cronici 14:5-6

v.5  A îndepărtat din toate cetăţile lui Iuda înălţimile şi stîlpii închinaţi soarelui. Şi împărăţia a avut pace supt el.

v.6  A zidit cetăţi întărite în Iuda; căci ţara a fost liniştită, şi împotriva lui n’a fost război în anii aceia, pentrucă Domnul i-a dat odihnă.

El era şi un om al păcii. Cu toate acestea, Etiopia a pornit război împotriva lui.

2 Cron. 14:9-10

v.9    Zerah, Etiopianul, a ieşit împotriva lor cu o oştire de un milion de oameni şi trei sute de cară, şi a înaintat pînă la Mareşa.

v.10  Asa a mers înaintea lui, şi s’au înşiruit de bătaie în valea Ţefata, lîngă Mareşa.

Observaţi că Asa nu era numai un om al păcii; el era şi un om al rugăciunii. Iată cum se ruga Asa:

2 Cronici 14:11-12

v.11  Asa a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui, şi a zis: ,,Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor celui slab ca şi celui tare: vino în ajutorul nostru, Doamne Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim, şi în Numele Tău am venit împotriva acestei mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!“

v.12  Domnul a lovit pe Etiopieni dinaintea lui Asa şi dinaintea lui Iuda, şi Etiopienii au luat-o la fugă.

Aceasta este o rugăciune adevărată. Nu sunt doar înflorituri, ci este o vorbire directă şi la obiect. El spune exact ce gândeşte. Asa a fost un mare om al rugăciunii. Şi să ştiţi, trezirea spirituală care a avut loc în timpul domniei lui a venit tocmai pentru că el era un astfel de om.

Acum sunt în luptă şi au biruinţă.

2 Cronici 14:15

v.15  Au lovit şi corturile turmelor, şi au luat cu ei o mare mulţime de oi şi de cămile. Apoi s’au întors la Ierusalim.

Dumnezeu i-a dat lui Asa o mare izbândă militară aşa cum am observat.

Dragi prieteni, pe drumul spre trezirea spirituală există trei poduri care trebuie trecute. Ajungem acum la primul pod care este cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu. Iată ce găsim în legătură cu aceasta în primele trei versete ale capitolului 15.

2 Cronici 15:1-3

v.1     Duhul lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded,

v.2    şi Azaria s’a dus înaintea lui Asa, şi i-a zis: ,,Ascultaţi-mă, Asa, şi tot Iuda şi Beniamin! Domnul este cu voi cînd sînteţi cu El; dacă-L căutaţi, Îl veţi găsi; iar dacă-L părăsiţi, şi El vă va părăsi.

v.3    Multă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot care să înveţe pe oameni, şi fără lege.

În vremea noastră, tragic este faptul că nu există destulă învăţătură biblică în biserică. Nu de predicatori mai mulţi avem nevoie. Avem nevoie de oameni care să ne înveţe ce spune Biblia. Aceştia sunt tot mai rari.

De astfel de oameni era nevoie şi în vremea lui Asa. Ei nu aveau un preot care să-i înveţe Legea. Aveau preoţi şi leviţi – destul de numeroşi, aş putea spune – dar nu aveau un preot care să-i înveţe Scripturile. Prin urmare, oamenii de rând nu cunoşteau Legea, nu cunoşteau Cuvântul lui Dumnezeu.

2 Cronici 15:4

v.4  Dar în mijlocul strîmtorării lor s’au întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au căutat, şi L-au găsit.

Este foarte simplu şi, în acelaşi timp, complicat. Dragul meu prieten, dacă ai intenţii serioase în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, Dumnezeu le va aborda cu aceeaşi seriozitate.

Îi aud pe câte unii spunând: “Încerc să studiez; încerc să mă rog; încerc să fac aceste lucruri, dar nu ajung nicăieri.” Pe cine încercaţi să păcăliţi? Când vorbiţi în felul acesta, voi Îl faceţi pe Dumnezeu mincinos. Dar Dumnezeu nu minte. El a spus: “Dacă Mă căutaţi, sunt aici, Mă veţi găsi!” Cercetează-ţi dar inima, dragul meu prieten. Dacă vrei cu adevărat să cunoşti Cuvântul lui Dumnezeu, să ştii că Dumnezeu este gata să te întâlnească oricând eşti gata.

2 Cronici 15:5-7

v.5  În vremile acelea, nu era linişte pentru cei ce se duceau şi veneau, căci erau mari turburări printre toţi locuitorii ţării;

v.6  un popor se bătea împotriva altui popor, o cetate împotriva altei cetăţi, pentrucă Dumnezeu le turbura cu tot felul de strîmtorări:

v.7  voi dar, întăriţi-vă, şi nu lăsaţi să vă slăbească mînile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.“

Asa începe să se întoarcă la Dumnezeu. Acest profet îl încurajează în acest demers şi îi explică de ce avuseseră atât de multe necazuri şi probleme.

Impresia mea foarte puternică este aceea că mesajul profetului este valabil şi pentru noi, nu numai pentru Iuda. Studiind Cuvântul lui Dumnezeu şi văzând cum a lucrat Dumnezeu cu aceşti oameni, mă întreb dacă nu cumva rădăcina problemelor naţiunii noastre nu este aceeaşi. Oamenii de la cârma ţării iau decizii greşite, deşi se presupune că ei sunt cei mai capabili şi mai competenţi. Dar de ce nu se respectă legea şi ordinea? De ce nu este linişte în ţară? De ce sunt atât de multe încălcări ale legii? Părerea mea este că toate acestea sunt aşa cum sunt din cauză că Dumnezeu a fost ignorat cu desăvârşire. El nu este prezent în cercurile guvernamentale. Toţi aceşti oameni care conduc ţara cred că nu au nevoie de Dumnezeu pentru că apelează la oameni competenţi. Adevărul este că noi avem nevoie de Dumnezeu astăzi, înainte şi mai mult decât orice altceva!

2 Cronici 15:8-9

v.8  Dupăce a auzit aceste cuvinte şi proorocia lui Oded, proorocul, Asa s’a întărit şi a îndepărtat urîciunile din toată ţara lui Iuda şi Beniamin şi din cetăţile pe cari le luase în muntele lui Efraim, şi a înoit altarul Domnului care era înaintea pridvorului Domnului.“

v.9  A strîns pe tot Iuda şi Beniamin, şi pe cei din Efraim, din Manase şi din Simeon, cari locuiau printre ei, căci un mare număr dintre oamenii lui Israel au trecut la el cînd au văzut că Domnul, Dumnezeul lui, era cu el.

Dumnezeu, dragii mei, are întotdeauna o rămăşiţă care se va întoarce la El.

2 Cronici 15:10-12

v.10  S’au adunat la Ierusalim în luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. În ziua aceasta,

v.11  au jertfit Domnului, din prada pe care o aduseseră: şapte sute de boi şi şapte mii de oi.

v.12  Au făcut legămînt să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor;

Observaţi că aceşti oameni trec primul pod. Ei nu încearcă să facă un ocol. Dimpotrivă, ei au ajuns să cunoască într-adevăr Cuvântul Domnului, se întorc la Dumnezeu şi-L caută cu toată inima şi tot sufletul lor. Aceasta a fost caracteristica tuturor trezirilor spirituale. A existat o întoarcere clară la Cuvântul lui Dumnezeu.

Am destul curaj pentru a spune că nu a existat nici o trezire spirituală autentică fără o întoarcere la Cuvântul lui Dumnezeu. Nu există nici un drum ocolit care să evite întâlnirea cu Biblia. Nimic nu poate înlocui Biblia. Marea mişcare spirituală din vremea lui John Wesley s-a organizat în jurul Cuvântului lui Dumnezeu. Wesley citea Biblia în trei limbi în fiecare dimineaţă! De ce nu se mai întâmplă la fel şi astăzi? Pentru că oamenii  se depărtează tot mai mult depărtează de Cuvântul lui Dumnezeu.

Dragi ascultători, avem nevoie să trecem de familiaritatea superficială faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, de Biblie. Avem nevoie de mai mult decât un vocabular artificial alcătuit din cuvinte potrivite. Trezirea spirituală nu depinde de o activitate, de un serviciu religios sau de o metodă. Pentru o trezire spirituală autentică este nevoie de o cunoaştere reală a Cuvântului lui Dumnezeu şi de dragoste pentru el.

Există în societatea noastră contemporană mişcări şi predicatori evanghelici pe care Dumnezeu îi foloseşte, este adevărat, dar încă nu cred că se acordă suficientă importanţa studiului Cuvântului lui Dumnezeu.

Repet, nu putem avea o trezire adevărată dacă nu avem mai întâi o cunoaştere completă a Bibliei. Trebuie să trecem mai întâi de acest pod.

Revenind la marea adunare convocată de Asa la Ierusalim, poporul a făcut un jurământ prin care se lega să-L caute pe Dumnezeu cu toată inima.

2 Cronici 15:13-14

v.13  şi oricine nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia omorît, fie mic fie mare, fie bărbat fie femeie.

v.14  Au jurat credinţă Domnului, cu glas tare, cu strigăte de bucurie, şi cu sunet de trîmbiţe şi de buciume;

Aceasta era o măsură foarte dură; totuşi inimile oamenilor au răspuns cu bucurie la această provocare. Asa a fost responsabil de multe reforme în vremea sa.

2 Cronici 15:15

v.15  tot Iuda s’a bucurat de jurămîntul acesta, căci juraseră din toată inima lor, căutaseră pe Domnul de bună voia lor, şi-L găsiseră. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.

Dragul meu prieten, dacă-L vei căuta pe Domnul cu toată inima ta, El Se va lăsa găsit de tine.

Am văzut că primul pod spre trezirea spirituală este cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu. Acum ajungem la cel de-al doilea pod care este separarea biblică. Asa practică această separare biblică. Oare ce implică ea? Să privim în Cuvântul lui Dumnezeu:

2 Cronici  15:16

v.16  Împăratul Asa n’a lăsat nici chiar pe mamă-sa Maaca să mai fie împărăteasă, pentrucă făcuse un idol Astartei. Asa i-a dărîmat idolul, pe care l-a făcut praf, şi l-a ars lîngă pîrîul Chedron.

Acest lucru este cu adevărat interesant – propria mamă se dedicase idolatriei. Ea nu era doar prietenă cu oameni idolatri, ci se închina ea însăşi la idoli. Acesta este motivul pentru care Asa a înlăturat-o din poziţia influentă de împărăteasă.

A fost totuşi un aspect neglijat în toată această trezire spirituală:

2 Cronici 15:17

v.17  Dar înălţimile tot n’au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieţii lui.

Vedeţi, Asa ar fi putut înlătura aceste înălţimi, dar nu a făcut-o. Deşi a parcurs numai jumătate din distanţa cerută de Dumnezeu, Domnul tot l-a folosit. Cât de mare este îndurarea lui Dumnezeu!

Eu unul, ,am cam obosit să tot văd oameni care se consideră puşi deoparte şi critică pe toată lumea, pe toţi ceilalţi creştini implicaţi în lucrare şi care au metode diferite de a lor.

Dragi prieteni, aceasta nu este o separare sau punere deoparte biblică. Pentru ei, această punere deoparte este doar o încercare de a-i pune la punct pe toţi şi de a-i forţa pe oamenii folosiţi de Dumnezeu să se conformeze modelului lor. Aceasta este forma cea mai rea de bigotism. Unii oameni ar trebui să fie separaţi de ei înşişi – aceasta ar fi o adevărată punere deoparte! Dacă vreţi să aveţi trezire spirituală, începeţi cu voi înşivă. Vă sugerez să vă închideţi într-o cameră, să trasaţi un cerc în jurul vostru şi să spuneţi: “Doamne, începe o trezire spirituală chiar cu persoana din interiorul acestui cerc!”

Dar, iată că începem şi capitolul 16 şi aflăm un lucru interesant din acest capitol:

2 Cronici 16:1

v.1  În al treizeci şi şaselea an al domniei lui Asa, Baeşa, împăratul lui Israel, s’a suit împotriva lui Iuda; şi a întărit Rama, ca să nu lase pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă şi să intre.

Am citit în câteva versete că mulţi oameni din împărăţia de la nord se mutau în Iuda pentru că vedeau că aici avea loc o trezire spirituală sub conducerea lui Asa. Baeşa, împăratul lui Israel voia să-şi păstreze poporul în împărăţia sa şi nu avea de gând să-i lase să plece spre sud, în Iuda.

2 Cronici 16:2-3

v.2  Asa a scos argint şi aur din vistieriile Casei Domnului şi ale casei împăratului, şi a trimes soli la Ben-Hadad, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Şi a pus să-i spună:

v.3  ,,Să fie un legămînt între mine şi tine, cum a fost unul între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimet argint şi aur. Du-te, şi rupe legămîntul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze dela mine.“

Israel a devenit un duşman redutabil pentru Asa şi pentru Iuda. Ce face Asa? Apelează la un fost aliat, împăratul Siriei, Ben-Hadad. Ce arată acest lucru? O lipsă de încredere în Dumnezeu.

v.4  Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimes pe căpeteniile oştirii sale împotriva cetăţilor lui Israel, şi au bătut Iionul, Dan, Abel-Maim, şi toate locurile pentru merinde din cetăţile lui Neftali.

Împăratul Siriei a răspuns şi a trimis trupe în Israel.

2 Cronici 16:5-6

v.5  Cînd a auzit Baeşa, a încetat să mai întărească Rama, şi a pus capăt lucrărilor sale.

v.6  Împăratul Asa a pus pe tot Iuda să ridice pietrele şi lemnele, pe cari le întrebuinţa Baeşa la întărirea Ramei, şi le-a întrebuinţat la întărirea Ghebei şi Miţpei.

Manevra a avut succes, dar Domnul vrea să-i spună ceva lui Asa.

v.7  În vremea aceea, Hanani, văzătorul, s’a dus la Asa, împăratul lui Iuda, şi i-a zis: ,,Pentrucă te-ai sprijinit pe împăratul Siriei, şi nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mînile tale.

v.8  Etiopienii şi Libienii nu alcătuiau oare o oaste mare, cu o mulţime de cară şi călăreţi? Şi totuş Domnul i-a dat în mînile tale, pentrucă te sprijinisei pe El.

v.9  Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pămîntul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privinţa aceasta, căci deacum vei avea războaie.“

De ce a trimis Dumnezeu un profet la Asa pentru a-l mustra? De ce îl judecă Dumnezeu pe Asa? Pentru lipsa lui de credinţă.

Cel de-al treilea pod pe care trebuie să-l trecem pentru a avea trezire spirituală este cel al credinţei în Dumnezeu. Nu în metode, nu în om, nu într-o biserică sau un sistem, nici într-o organizaţie, ci în Dumnezeu. Trezirea spirituală cere credinţă în Dumnezeu.

Când Baeşa a pornit la război împotriva lui Iuda, Asa a apelat la împăratul Siriei, vechiul duşman. Hanani i-a amintit că a avut toate dovezile că Dumnezeu îl va scăpa. Dumnezeu îi dăduse în mâna sa pe etiopieni şi pe libieni. Totuşi, în acest moment de criză, Asa a manifestat o lipsă de încredere în ajutorul lui Dumnezeu.

Ne oprim aici pentru astăzi şi Dumnezeu să ne ajute să dezvoltăm o încredere fără rezerve în cel ce ne dă tuturor mântuirea.