Itinerar Biblic Ep.0433 – 2 CRONICI Capitolele 10, 11 şi 12

 

Tema: Dezbinarea împărăţiei sub Roboam

 

Dragi ascultători, cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la cel de a-l zecelea capitol al cărţii a doua a Cronicilor. Astăzi vom parcurge de fapt trei capitole, adică 10, 11 şi 12.

Odată cu aceste capitole am ajuns la cea de-a doua jumătate a cărţii 2 Cronici.  Dacă mai ţineţi minte prezentarea generală de la începutul cărţii, am precizat că primele nouă capitole au fost dedicate domniei lui Solomon. De acum, vom observa ce se întâmplă în Israel după moartea lui Solomon.

În primul rând trebuie remarcat faptul că  la tron vine Roboam, fiul lui Solomon.  Nepriceperea lui Roboam în a conduce poporul duce la dezbinarea împărăţiei. Împărăţia din nord, compusă din zece seminţii, devine cunoscută sub numele de Israel iar Împărăţia din sud alcătuită din două seminţii devine împărăţia lui Iuda.

Dumnezeu acordă o atenţie deosebită împărăţiei lui Iuda pentru că aici se află linia genealogică a lui David care duce la Hristos. În această secţiune a istoriei poporului Israel vor interveni cinci perioade de trezire spirituală. Acestea sunt abordate mai pe larg în cartea a doua a Cronicilor pentru că, aşa cum am mai spus, aceste cărţi prezintă punctul de vedere al lui Dumnezeu.

Dar să începem cu începutul şi anume cu instalarea pe tronul Israelului a lui Roboam. Să citim deci primele două versete al capitolului 10, locul de unde începe această relatare.

2 Cronici 10:1-2

v.1    Roboam s’a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat.

v.2   Cînd a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon; şi s’a întors din Egipt.

Deşi Cartea a doua a Cronicilor nu ne spune acest lucru, ştim din cartea Împăraţilor că Ieroboam a condus o rebeliune chiar înainte de moartea lui Solomon. El a fost atunci obligat să fugă pentru a-şi salva viaţa şi a ajuns astfel în Egipt. A stat acolo până la moartea lui Solomon dar acum vedem că se întoarce cu intenţia de a iniţia o altă răscoală în împărăţie.

Acum, dacă Roboam ar fi fost mai înţelept în judecata lui, dacă ar fi fost puţin mai modest, ar fi putut preveni dezbinarea împărăţiei. Numai că Roboam nu a fost nici înţelept, nici modest.

Iată deci că Ieroboam se întoarce din Egipt şi nu se întoarce degeaba.

2 Cronici 10:3-4

v.3  Au trimes să-l cheme. Atunci Ieroboam şi tot Israelul au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:

v.4  ,,Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul: acum uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.“

Ieroboam devine, dacă vreţi liderul de sindicat care conduce protestul.

Ceea ce spuneau ei nu era neadevărat. Având în vedere campania de construcţii lansată de David mai întâi, apoi de Solomon, a solicitat fonduri masive. Amintiţi-vă că numai construcţia templului durase douăzeci de ani. Deci taxele ajunseseră prea mari în Israel.

Dragii mei, probabil că taxele sau birurile au fost factorul care a declanşat cele mai multe rebeliuni şi răzmeriţe. Din cauza aceasta s-a ajuns la declinul multor naţiuni. Acest factor a îngenuncheat Imperiul Roman şi  tot taxele excesive impuse populaţiei pentru susţinerea regilor au dus la declanşarea Revoluţiei franceze. Acelaşi factor a dus la declanşarea Revoluţiei americane.

Dacă taxele şi impozitele noastre vor creşte tot atât de mult, s-ar putea să mai avem un astfel de incident pentru că impozitele mari distrug până la urmă un popor, Din păcate, reprezentanţii noştri în structurile de conducere nu prea cred că aceasta este o problemă reală.

În vremea lui Roboam, dările pe care le avea de plătit populaţia erau cu adevărat o problemă. Aşa cum vă spuneam Solomon desfăşurase acele planuri de construcţie cu totul şi cu totul impresionante. El nu a construit numai templul, ci şi alte palate şi clădiri, aşa cum aflăm din 1 Împăraţi. Ori, un asemenea proiect trebuia susţinut cu fonduri şi rezultatul a fost o continuă creştere a impozitelor. Această stare de fapt i-a oferit lui Ieroboam motivul pentru o acţiune de protest. El a adunat Israelul şi s-a înfăţişat înaintea lui Roboam, spunând: “Tatăl tău a pus un jug foarte greu asupra noastră.” De fapt, Ieroboam a fost foarte rezonabil în abordarea sa. El i-a spus lui Roboam că, dacă reduce taxele şi impozitele, el îi va fi alături. Ei, dacă Roboam ar fi ascultat, împărăţia nu ar fi fost dezbinată. Dar el nu avea înţelepciunea tatălui său.

2 Cronici 10:5

v.5  El le-a zis: ,,Întoarceţi-vă la mine după trei zile.“ Şi poporul a plecat.

Cererea poporului era cât se poate de îndreptăţită. Roboam avea posibilitatea ca, în acest răstimp, să vadă cât de mari erau dările pe care le aveau de suportat oamenii şi să ia o decizie înţeleaptă. Şi decizia înţeleaptă ar fi fost să reducă aceste dări. Dar ascultaţi cu cine se sfătuieşte Roboam.

2 Cronici 10:6-8

v.6  Împăratul Roboam a întrebat pe bătrînii cari fuseseră cu tatăl său Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: ,,Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?“

v.7  Şi iată ce i-au zis ei: ,,Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă-i vei primi bine, şi dacă le vei vorbi cu bunăvoinţă, îţi vor sluji pe vecie.“

v.8  Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrînii, şi a întrebat pe tinerii cari crescuseră cu el şi cari-l înconjurau.

Roboam nu a făcut dovada unei judecăţi sănătoase. El ar fi trebuit să asculte de înţelepciunea bătrânilor care fuseseră consilieri în timpul domniei lui Solomon. Ei cunoşteau foarte bine situaţia. Din păcate, Roboam a  urmat sfatul tinerilor. Ascultaţi numai mai departe să vedeţi ce urmează.

2 Cronici 10:10-11

v.10  Şi iată ce i-au zis tinerii cari crescuseră cu el: ,,Aşa să vorbeşti poporului acestuia care ţi-a vorbit aşa: ,,Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu uşurează-ni-l!“ să le vorbeşti aşa: ,,Degetul meu cel mic este mai gros decît coapsele tatălui meu.

v.11  Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu îl voi face şi mai greu: tatăl meu v’a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.“

Sfatul celor tineri suna astfel: “Nu slăbi strânsoarea. Vrem să mai dureze distracţia. Toţi avem slujbe în domeniul public şi aceia dintre noi care nu trăiesc încă pe spinarea populaţiei, abia aşteaptă s-o facă. Nu reduce taxele! Dimpotrivă, măreşte-le!” Acesta a fost, probabil, lucrul cel mai nesăbuit pe care-l putea face Roboam.

Bătrânii au recunoscut faptul că Solomon pusese asupra oamenilor biruri foarte mari. Sfatul lor a fost acela că trebuia oprit programul de construcţii. Venise vremea să se pună frâu cheltuielilor guvernamentale. Venise vremea reducerii taxelor.

Aţi auzit vreodată de un guvern care să reducă impozite şi taxe? Politicienii noştri îşi încep mandatul spunând că vor reduce impozitele. Pe parcursul lui însă acestea cresc şi mai mult.

Roboam va folosi aceeaşi politică.

2 Cronici 10:12-14

v.12  Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum le spusese împăratul: ,,Întoarceţi-vă la mine peste trei zile.“

v.13  Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrînilor,

v.14  şi le-a vorbit aşa, după sfatul tinerilor: ,,Tatăl meu v’a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v’a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.“

Roboam transmite poporului judecata lipsită de inimă şi de raţiune a tinerilor săi tovarăşi.

2 Cronici 10:15

v.15  Astfel împăratul n’a ascultat pe popor; căci aşa rînduise Dumnezeu, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

Profeţia la care se face referire aici este dată în 1 Împăraţi 11:9-39. Sper că vă mai aduceţi aminte episodul. Dacă nu îl puteţi reciti. Dar să mergem mai departe pentru a observa ce face poporul în această situaţie:

2 Cronici 10:16

v.16  Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: ,,Ce parte avem noi cu David? Noi n’avem nicio moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!“ Şi tot Israelul s’a dus în corturile lui.

Acum, „Tot Israelul” se referă la cele zece seminţii. Împărăţia lui Iuda era reprezentată de două seminţii: Iuda şi Beniamin. Totuşi, numele de Israel va fi folosit uneori pentru împărăţia din sud şi pentru că Dumnezeu îi socoteşte ca fiind un singur popor.

2 Cronici 10:17-19

v.17  Copiii lui Israel, cari locuiau în cetăţile lui Iuda, au fost singurii peste cari a domnit Roboam.

v.18  Atunci împăratul Roboam a trimes pe Hadoram, care era mai mare peste dări. Hadoram a fost împroşcat cu pietre de copiii lui Israel, şi a murit. Şi împăratul Roboam s’a grăbit şi s’a suit într’un car, ca să fugă la Ierusalim.

v.19  Astfel s’a deslipit Israel de casa lui David pînă în ziua de azi.

Tânărul Roboam nu era deloc înţelept. Din păcate nu învăţase nimic de la tatăl său. De fapt, dacă stăm să ne gândim bine, în ultima parte a vieţii lui nici nu a prea avut multe de învăţat. Deci, ce face el? În ciuda tensiunii existente,  Roboam a trimis un colector de taxe pentru a strânge dările de la oameni. Poporul l-a ucis cu pietre. Astfel, Israel s-a răzvrătit împotriva casei lui David. “Până în ziua de azi”  se înţelege, înseamnă până în ziua în care a fost scrisă cartea 2 Cronici.

Roboam a scăpat atunci cu fuga. Când ajunge la Ierusalim, Roboam descoperă că împărăţia lui s-a micşorat vizibil. Atunci el face un lucru la fel de nesăbuit ca istoria cu mărirea taxelor. Trecem deci şi la capitolul 11, pentru a vedea care este nesăbuinţa lui:

2 Cronici 11:1

v.1    Roboam, venind la Ierusalim, a strîns casa lui Iuda şi a lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni de frunte, buni pentru război, ca să lupte împotriva lui Israel şi să-l aducă iarăş supt stăpînirea lui Roboam.

Mai întâi, Roboam a pierdut o parte din împărăţie din cauza nebuniei sale. Acum face un alt lucru nechibzuit prin încercarea de a isca un conflict intern. El vrea război civil în Israel.

2 Cronici 11:2-4

v.2  Dar cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia, omul lui Dumnezeu:

v.3  ,,Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregului Israel din Iuda şi din Beniamin. Şi spune-le:

v.4  ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,,Să nu vă suiţi şi să nu faceţi război împotriva fraţilor voştri! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci dela Mine s’a întîmplat lucrul acesta. ,,Ei au ascultat de cuvintele Domnului, s’au întors acasă, şi nu s’au mai dus împotriva lui Ieroboam.

Dumnezeu intervine şi previne declanşarea unui război civil. De aceea Roboam  va face altceva. Urmăriţi o listă a cetăţilor pe care le-a construit şi le-a întărit. Mai precis iată ce aflăm din versetele 11 şi 12.

2 Cronici 11:11-12

v.11 Le-a întărit, a pus în ele căpitani şi magazii de bucate, de untdelemn şi vin.

v.12 A pus în fiecare din aceste cetăţi scuturi şi suliţe, şi le-a făcut foarte tari. Iuda şi Beniamin erau ai lui.

Roboam îşi întoarce atenţia asupra construirii acestor fortificaţii pentru a se proteja de împărăţia din nord. Din cauza deciziei sale de a asculta de cei tineri, în loc de cei bătrâni şi experimentaţi, Roboam a pierdut ceea ce cândva fusese o parte importantă a împărăţiei conduse de David şi Solomon. A fost o mare pierdere ce niciodată nu a mai fost refăcută de atunci.

Iată însă un lucru interesant în ce-l priveşte. Versetul 13:

2 Cronici 11:13

v.13   Preoţii şi Leviţii, cari se aflau în tot Israelul, şi-au părăsit locuinţele şi s’au dus la el;

Vă amintiţi că leviţilor le fuseseră atribuite anumite cetăţi pe tot cuprinsul ţării, dar nu aveau desemnat un teritoriu ca seminţie, aşa cum aveau celelalte seminţii. Acum leviţii părăsesc cetăţile lor din împărăţia din nord şi, împreună cu toţi preoţii, se mută la sud, în Iuda şi Ierusalim. De ce oare? Iată răspunsul:

2 Cronici 11:14-15

v.14  căci Leviţii şi-au părăsit ţinuturile şi moşiile şi au venit în Iuda şi la Ierusalim, pentrucă Ieroboam şi fiii săi i-au împedecat să-şi împlinească slujbele ca preoţi ai Domnului.

v.15  Ieroboam a pus preoţi pentru înălţimile, pentru ţapii şi pentru viţeii pe cari îi făcuse.

Toţi preoţii şi leviţii care locuiseră în împărăţia din nord s-au mutat în sud pentru a putea să slujească în continuare la templu. Apoi Ieroboam instituie închinarea la demoni. Relatarea din 1 Împăraţi ne oferă mai multe detalii: “Dacă poporul acesta se va sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, şi mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda. După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut doi viţei de aur şi a zis poporului: ‘Destul v-aţi suit la Ierusalim, Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.’ A aşezat unul din aceşti viţei la Betel, iar pe celălalt l-a pus la Dan.” (1 Împ. 12:27-29).

Oamenii se închinau la viţeii de aur. În spatele acestei închinări la idoli se află Satan. Aceasta este închinare la Satan.

Însă cei credincioşi îl urmează pe Dumnezeu în orice circumstanţe:

2 Cronici 11: 16-17

v.16  Aceia din toate seminţiile lui Israel, cari aveau pe inimă să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, au urmat pe Leviţi la Ierusalim, ca să jertfească Domnului, Dumnezeului părinţilor lor.

v.17  Ei au dat astfel tărie împărăţiei lui Iuda, şi au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani; căci trei ani au umblat în calea lui David şi a lui Solomon.

Printre cele zece seminţii din nord mai erau şi oameni care Îi rămăseseră credincioşi lui Dumnezeu şi care au decis să vină la Ierusalim să se închine.

În continuare aflăm ceva despre viaţa personală a lui Roboam.

2 Cronici 11: 21-23

v.21  Roboam iubea pe Maaca, fata lui Absalom, mai mult de cît pe toate nevestele şi ţiitoarele lui; căci a avut optsprezece neveste şi şasezeci de ţiitoare, şi a născut douăzeci şi opt de fii şi şasezeci de fete.

v.22  Roboam a dat cel dintîi loc lui Abia, fiul Maachei, şi l-a pus căpetenie peste fraţii lui, căci voia să-l facă împărat.

v.23  El a lucrat cu minte, împrăştiind pe toţi fiii săi în toate ţinuturile lui Iuda şi lui Beniamin, în toate cetăţile întărite; le-a dat de mîncare din belşug, şi le-a căutat o mulţime de neveste.

Din cauză că apare consemnat în Biblie acest fapt legat de numărul mare de neveste, mulţi presupun că Dumnezeu este de acord cu poligamia. Nu. Încă o dată spun: Dumnezeu înregistrează acest lucru pentru a ne arăta că nu-l aprobă. Roboam a greşit pentru că nu a ascultat de sfatul consilierilor lui Solomon şi a ales să asculte de tinerii săi prieteni. El a greşit şi atunci când a încercat să pornească un război civil. A greşit şi pentru că a avut mai multe soţii. Toate acestea sunt consemnate pentru că sunt fapte istorice; acestea au fost faptele lui Roboam.  Dumnezeu nu a acceptat aceste fapte  ci l-a judecat pentru ele.

Viaţa lui Roboam a trecut din păcat în păcat. În capitolul 12 vedem cum îşi conduce poporul spre apostazie spre îndepărtare de Dumnezeu.

2 Cronici 12: 1

v.1    Cînd s’a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.

Vedeţi, dragii ascultători, Dumnezeu nu a fost de acord cu purtarea şi modul de viaţă al lui Roboam.

Adesea oamenii citesc despre toate aceste lucruri pe care le-au făcut personajele Vechiului Testament şi spun: “Uite ce au făcut şi nu li s-a întâmplat nimic. Ba chiar le-a mers bine.”

Acest lucru este spus adesea despre Avraam şi despre faptul că a făcut un copil cu Agar.

Dragi prieteni, nu puteţi spune că nu s-a întâmplat nimic din cauza acestui fapt. Ştiţi care este problema astăzi în Orientul Mijlociu? Fiii lui Avraam sunt în conflict: israeliţii şi arabii. Cine sunt arabii? Urmaşii lui Ismael, fiul pe care l-a avut Avraam cu roaba sa Agar.

L-a aprobat Dumnezeu pe Avraam pentru că o luase pe Agar? Dumnezeu înregistrează acest fapt ca istorie,  apoi ne lasă pe noi să tragem concluziile. Cu siguranţă nu a fost o binecuvântare. De fapt, a fost ca un spin de-a lungul secolelor.

Dumnezeu consemnează apostazia lui Ieroboam. De asemenea, El consemnează şi faptul că Roboam şi Israel au renunţat să mai respecte Legea. Dumnezeu condamnă aceste lucruri, dar a lăsat să fie scrise ca aspecte ale istoriei acestui popor.

În orice caz, în cele din urmă, judecata lui Dumnezeu se abate asupra lui Roboam.

Pentru prima dată, El deschide împărăţia din sud în faţa invaziei unei naţiuni puternice.

Vedeţi voi, Roboam părăsise Cuvântul lui Dumnezeu şi condusese poporul spre apostazie. Când a făcut acest lucru, Dumnezeu a apelat la o măsură pe care nu o mai folosise niciodată. Înainte de acest moment, Dumnezeu înconjurase poporul Său cu un zid de protecţie, astfel încât nu a permis altor naţiuni să invadeze acest teritoriu. De acum însă Dumnezeu lăsase mână liberă invadatorilor.

2 Cronici 12: 2-3

v.2  În al cincilea an al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva Ierusalimului, pentrucă păcătuiseră împotriva Domnului.

v.3  Avea o mie două sute de cară şi şasezeci de mii de călăreţi; şi împreună cu el a venit din Egipt un popor fără număr, dintre Libieni, Suchieni şi Etiopieni.

Mai întâi a venit Şişac, împăratul Egiptului, şi a luat o pradă bogată. El a luat foarte mult aur, precum şi alte bogăţii ale împărăţiei.

2 Cronici 12: 9-11

v.9  Şişac, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe cari le făcuse Solomon.

v.10  Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă, şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, cari păzeau intrarea casei împăratului.

v.11  Oridecîteori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui; apoi le aduceau iarăş în odaia alergătorilor.

Acestea sunt marile scuturi de aur pe care le adusese David şi pe care Solomon le pusese în templu. După ce au fost capturate de egipteni, Roboam le-a înlocuit cu ceva inferior: în loc de scuturi de aur, au fost folosite scuturi de aramă. Judecata lui Dumnezeu se revarsă asupra lor din cauza păcatelor lor.

Aceasta a fost o experienţă umilitoare pentru Roboam. El fusese crescut în condiţiile marii bogăţii a domniei lui Solomon şi avusese parte de binecuvântările acelei perioade. El nu cunoscuse decât luxul şi bogăţia şi se aştepta ca aceste condiţii să fie mereu la fel. Roboam începe să-şi dea seama că s-ar putea să apună slava împărăţiei lui Solomon.

2 Cronici 12:12

v.12  Pentrucă Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mînia dela el, şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda.

Aceasta este îndurarea extraordinară a lui Dumnezeu. Când acest om s-a smerit înaintea lui Dumnezeu, El a retras judecata care se abătuse asupra lui şi a poporului lui Iuda.

2 Cronici 12:13

v.13  Împăratul Roboam s’a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se numea Naama, Amonita.

Este interesant de văzut cine era mama lui Roboam. Vă amintiţi poate faptul că David fusese foarte prietenos cu amoniţii, deşi aceştia veniseră cu război împotriva lui. Acum aflăm că Roboam, nepotul lui David, era fiul unei femei amonite. Cu siguranţă ea a avut o influenţă puternică în ceea ce priveşte formarea caracterului fiului său. Aşa cum am văzut în cărţile Împăraţilor, Dumnezeu menţionează de fiecare dată numele mamei. De ce? Pentru că ea este răspunzătoare de o mare parte din caracterul fiului său. Dacă el va face binele, meritul va fi şi al ei. Dacă va fi un rege rău, ea va împărţi cu el vina.

2 Cronici 12:14-16

v.14  El a făcut lucruri rele, pentrucă nu şi-a pus inima să caute pe Domnul.

v.15  Faptele lui Roboam, cele dintîi şi cele depe urmă, nu sînt scrise oare în cartea proorocului Şemaia, şi a proorocului Ido, în cărţile spiţelor de neam? Totdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam.

v.16  Roboam a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia.

Iată care este descrierea acestui rege. A făcut lucruri rele. De ce? Pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul!

Dragii mei să învăţăm lecţia. Inima noastră nu-l va căuta probabil pe Domnul dacă noi nu o punem să facă aceasta.

Să ne ajute Dumnezeu.