Itinerar Biblic Ep.0422 – 1 CRONICI cap. 15:14-16

 

Dragi ascultători, ne îndreptăm din nou atenţia asupra primei cărţi a Cronicilor.

Am văzut încă de data trecută intenţia lui David de a duce chivotul Domnului într-un loc special amenajat pentru el, un loc la care oamenii să poate veni mult mai uşor.

Trebuie să recunosc că este lăudabilă intenţia lui David de oferi oamenilor posibilitatea închinării. Cred că trebuie să învăţăm şi noi ceva în această privinţă. De foarte multe ori ne zgârcim şi facem tot felul de calcule meschine în loc să folosim resursele pentru a înlesni oamenilor apropierea de Dumnezeu.

Dar nu a fost singura lecţie învăţată de David. După incidentul de la prima aducere a chivotului, David a înţeles că dincolo de intenţiile tale bune trebuie să respecţi rânduielile impuse de Dumnezeu.

Astfel el şi-a mărturisit greşeala şi a reparat-o urmând procedura corectă.

De fapt acesta este şi momentul în care am întrerupt itinerarul nostru. Să continuăm deci:

1 Cronici 15:14

v.14  Preoţii şi Leviţii s’au sfinţit ca să suie chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel.

Aţi observat repetiţia expresiei “chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel”? Înţelegem astfel că acest chivot era foarte important înaintea lui Dumnezeu.

1 Cronici 15:15

v.15  Fiii Leviţilor au dus chivotul lui Dumnezeu pe umeri cu nişte drugi, cum poruncise Moise, după cuvîntul Domnului.

El se referă la instrucţiunile clare ale lui Dumnezeu din capitolul 4 al cărţii Numeri. În calitate de muzician, David dorea ca muzica să însoţească toate acestea.

1 Cronici 15:16

v.16  Şi David a zis căpeteniilor Leviţilor să aşeze pe fraţii lor cîntăreţi cu instrumente de muzică, cu lăute, arfe şi ţimbale, şi să sune din ele cîntări răsunătoare, în semn de bucurie.

David dorea să aibă alături orchestra întreagă, instrumentele binecunoscute în vremea aceea, precum şi corul. Urma să fie o zi măreaţă aceea în care chivotul lui Dumnezeu avea să fie adus la Ierusalim. Acesta urma să fie momentul culminant al venirii lui David la Ierusalim. Dumnezeu nu a lăsat să fie consemnată venirea lui David la Ierusalim pentru a lua cetatea de la iebusiţi, nici proiectul de construcţie la scară largă pe care îl iniţiase David. Dumnezeu pune accentul pe lucrurile spirituale. Sper că noi vom ţine seama de acest lucru în viaţa noastră de fiecare zi.

1 Cronici 15:25

v.25 David, bătrînii lui Israel, şi căpeteniile miilor au pornit astfel să suie chivotul legămîntului Domnului de la casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei.

Ce zi măreaţa a fost aceasta!

1 Cronici 15:26

v.26  Cînd a ajutat Dumnezeu pe Leviţi să ridice chivotul legămîntului Domnului, au jertfit şapte viţei şi şapte berbeci.

Toate aceste jertfe Îl prefigurează pe Hristos dragii mei, nu trebuie să uităm aceasta.

1 Cronici 15:27-28

v.27  David era îmbrăcat cu o manta de in supţire; tot aşa erau îmbrăcaţi toţi Leviţii, cari duceau chivotul, cîntăreţii, şi Chenania, căpetenia muzicii între cîntăreţi, şi David avea pe el un efod de in.

v.28  Tot Israelul a suit chivotul legămîntului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trîmbiţe, şi de chimvale, şi făcînd să răsune lăutele şi arfele.

Ce mai zi! Eu mi-am dorit mereu o orchestră mare, dar nu am avut niciodată până acum. Îmi face mare plăcere să aud instrumentişti punându-şi talentele lor în slujba lui Dumnezeu.

Părerea mea este că multe servicii religioase sunt lipsite de viaţă şi lumea le ocoleşte pentru că nu se simte nici un pic de bucurie în cei care iau parte la ele. Uitaţi-vă la oamenii care se duc la biserică astăzi – oricare ar fi biserica – şi vedeţi dacă arată veseli şi fericiţi. Puteţi în felul acesta să vă daţi seama câtă viaţă este în biserica aceea.

Uitaţi-vă la spectatorii de la un meci de fotbal şi nu veţi vedea nici un chip trist acolo. Nici măcar cei care pierd nu au feţele prea triste. Ei pur şi simplu arată ca şi când s-au distrat de minune.

Problema cu poporul lui Dumnezeu de astăzi este că nu prea arată că s-ar bucura şi s-ar veseli de minune. Dar noi ar trebui să fim cei mai bucuroşi oameni din lume!

Sunt convins că lumea din vremea aceea a aflat că David a adus chivotul la Ierusalim. Probabil că vizitatorii prezenţi la Ierusalim în vremea aceea s-au dus acasă şi au spus tuturor: “Ar fi trebuit să fiţi la Ierusalim cu mine. A fost o zi extraordinară!”

Aţi observat că nu putem găsi nimic în buletinele de ştiri sau pe prima pagină a ziarelor – nici un lucru de ordin spiritual, nimic care să arate bucuria Domnului? Ziarele publică doar relatări despre fanatici religioşi, lucruri ciudate şi deplasate despre vreo religie anume. Lucrurile spirituale şi aducătoare de bucurie nu-şi găsesc locul în ştirile de astăzi.

Dar să ne întoarcem la David şi iată că nu toată lumea a fost de acord cu David în privinţa acestei sărbători.

1 Cronici 15:29

v.29  Pe cînd intra în cetatea lui David chivotul legămîntului Domnului, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră, şi cînd a văzut pe împăratul David sărind şi jucînd, l-a dispreţuit în inima ei.

Mical era fiica împăratului Saul şi totodată prima soţie a lui David. Ea îl privea pe David plin de entuziasm şi bucurie pentru faptul că avea ocazia să-I slujească Domnului şi îşi spunea în inima ei: “Ce fanatic religios!” El nu este ca tatăl meu şi nici ca fratele meu. Ei erau oameni serioşi şi nu făceau atâta paradă de religiozitatea lor.

Cât de mare este nevoia de oameni ca David în zilele noastre! Nu este nevoie de fanatism, ci de revărsarea de bucurie din inimile şi vieţile copiilor lui Dumnezeu. Acesta este mesajul capitolului 15 din 1 Cronici.

În capitolul 16 aflăm că chivotul legământului a fost aşezat în cortul pe care îl pregătise David pentru acest scop. David se îngrijeşte şi de toate detaliile privitoare la întreţinerea chivotului.

1 Cronici 16:1-3

v.1  Dupăce au adus chivotul lui Dumnezeu, l-au pus în mijlocul cortului pe care-l întinsese David pentru el, şi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe de mulţămiri.

v.2  Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămiri, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului.

v.3  Apoi a împărţit tuturor celor din Israel bărbaţi şi femei, fiecăruia cîte o pîne, o bucată de carne şi o turtă de stafide.

Acesta era un prilej de mare bucurie pentru poporul Israel. Ei “au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot”. Aşa cum am văzut în studiul nostru asupra cărţii Levitic, arderile de tot erau o reprezentare a ceea ce vede Dumnezeu în Hristos. Arderea de tot se înălţa până în prezenţa lui Dumnezeu. De asemenea, ei au adus şi jertfe de mulţumire, jertfe care vorbesc despre faptul că Hristos a făcut pace prin sângele Său vărsat pe cruce. Totul este în ordine între Dumnezeu şi noi când venim la Dumnezeu prin Hristos.

Preamărirea Persoanei lui Hristos şi faptul că El Şi-a vărsat sângele pe Cruce reprezintă Evanghelia exprimată în paginile Vechiului Testament.

1 Cronici 16:4

v.4  A dat Leviţilor sarcina să facă slujba înaintea chivotului Domnului, să chieme, să laude şi să slăvească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.

Ar trebui să fim atât de implicaţi în Cuvântul lui Dumnezeu încât să ajungem plini de entuziasm. Oricine este plin de entuziasm şi de frenezie cu privire la un meci de fotbal al echipei favorite este numit “fan”. Dar dacă o persoană simte la fel în ce priveşte religia, este acuzată de fanatism!

Este adevărat că nu avem nevoie de fanatici, dar avem nevoie de credincioşi care se implică atât de mult în Cuvântul lui Dumnezeu încât vor să-I mulţumească şi să-L laude tot timpul pe Domnul.

David a organizat o mare sărbătoare. Asaf era căpetenia, după el urma Zaharia şi apoi toţi ceilalţi. Ce mai grup de muzicieni avea David la dispoziţie!

Acum urmează gloriosul psalm de mulţumire al lui David.

1 Cronici 16:7

v.7   În ziua aceea David a însărcinat pentru întîiaş dată pe Asaf şi fraţii săi să vestească laudele Domnului.

Vom mai citi aceste rânduri când vom ajunge la Psalmul 105.

“Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui! Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!” (Psalmul 105:1, 2).

Dragi prieteni, trebuie să vorbim despre Dumnezeu şi să răspândim Cuvântul Lui printre oamenii din lume. Din nefericire, mulţi creştini ştiu astăzi mai multe despre lucrurile pentru care se face reclamă la televizor decât despre Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, există predicatori care ştiu mai multe despre cluburile de fotbal decât despre Biblie.

Dragul meu prieten creştin, studiază Cuvântul lui Dumnezeu şi învaţă despre libertatea pe care o ai în Hristos! Te asigur că  nu o să-ţi pară rău.

1 Cronici 16:8

v.8  Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui: faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte!

Dumnezeu, dragii mei,  a acţionat în trecut şi acţionează şi în prezent. El nu a terminat încă de lucrat în această lume şi eu sunt convins că se poate vedea mâna Lui la lucru în multe din chestiunile la ordinea zilei din întreaga lume.

1 Cronici 16:9

v.9  Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!

 

Cântecul este o modalitate importantă prin care Îl putem lăuda pe Dumnezeu.

Deşi nu sunt un mare cântăreţ, pot să scot strigăte de bucurie înaintea Domnului. Nu cânt prea des în public, dar când sunt singur cânt atât cât pot de tare. Nici măcar mie însumi nu mi se pare că sună bine, dar îmi place să-L laud pe Dumnezeu în acest fel.

1 Cronici 16:10-11

v.10  Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!

v.11  Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!

Apostolul Iacov ne spune: “Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi!” (Iacov 4:8). Tot ce trebuie să facem pentru mântuire este să venim la Hristos şi să credem în El ca Mântuitor personal. Dumnezeu a făgăduit că vom fi mântuiţi. Totuşi, aceasta nu înseamnă că avem asigurată părtăşia cu Dumnezeu. Trebuie să-L căutăm pe Domnul şi sprijinul Lui, să căutăm necurmat Faţa Lui!”

Căutaţi necurmat Faţa Lui? Care este primul lucru la care vă gândiţi când vă treziţi dimineaţa? Care este ultimul lucru la care vă gândiţi când vă culcaţi? Vă gândiţi la Dumnezeu în timpul zilei? Sau Îl lăsaţi pe Dumnezeu în urmă când vă duceţi la serviciu, la şcoală sau la vreo întâlnire cu prietenii?

1 Cronici 16:12

v.12  Aduceţi-vă aminte de minunile pe cari le-a făcut, de minunile Lui şi de judecăţile rostite de gura Lui,

Am văzut odată un minunat apus de soare. Atunci am spus: “Uitaţi-vă ce a făcut Dumnezeu!” Dumnezeu face lucruri extraordinare într-un mod extraordinar. El a avut la dispoziţie o lumină mare, un soare imens, cer cât cuprinde şi munţi uriaşi. El a lăsat să apună acel soare şi a pus în jur atât de multă culoare încât noi să ne bucurăm în fiecare clipă de ceea ce vedem.

David, dragii mei,  atrage atenţia asupra creaţiei uimitoare a lui Dumnezeu şi asupra lucrărilor Sale. Noi facem lucrul acesta? Sau ochii noştri nu mai sesizează frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu?

1 Cronici 16:13-14

v.13  voi, sămînţa lui Israel, robul Său, copiii lui Iacov, aleşii Lui!

v.14  Domnul este Dumnezeul nostru; judecăţile Lui se împlinesc pe tot pămîntul.

Dumnezeu făcea judecăţi pe tot pământul în vremea aceea. Eu cred că încă mai face aceste judecăţi şi astăzi. El intervine în problemele oamenilor. Ştiu că Satan este conducătorul acestei lumi. Ştiu că Dumnezeu i-a lăsat loc de acţiune în vremea aceasta şi că îl va lăsa liber cu totul în perioada necazului cel mare. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu deţine controlul absolut asupra acestei lumi. În cele din urmă, Dumnezeu îl va închide pe Satan şi va pune capăt lucrărilor lui pentru că Dumnezeu este Dumnezeul judecăţii.

1 Cronici 16:15-17

v.15  Aduceţi-vă aminte totdeauna de legămîntul Său; de făgăduinţele Lui, făcute pentru o mie de neamuri de oameni,

v.16  de legămîntul pe care l-a făcut cu Avraam, şi de jurămîntul pe care l-a făcut lui Isaac;

v.17  El l-a făcut o lege pentru Iacov, un legămînt vecinic pentru Israel,

Sunt mulţi cei care ar vrea să minimalizeze legământul încheiat de Dumnezeu cu Avraam. David nu se numără printre aceştia. El spune: “Haideţi să vorbim despre acest legământ!” Legămintele lui Dumnezeu sunt importante şi astăzi. Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam şi nu a dat înapoi de la împlinirea lui. Domnul i-a promis lui Avraam că îi va da lui şi urmaşilor lui ţara pe care noi o cunoaştem sub denumirea de Ţara Sfântă. Dumnezeu Se va ţine de cuvânt. Când ei vor primi ţara dată lor de Dumnezeu, evreii nu vor avea de ce să se teamă nici de egipteni, nici de arabi, nici de ruşi. Nu se vor teme de nimeni pentru că fiecare va trăi în pace sub viţa şi sub smochinul său. Cu alte cuvinte, oamenii vor avea fiecare proprietatea sa. Tot pământul este al Domnului şi Domnul îl va da poporului Său la vremea hotărâtă de El.

Aşa cum Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam şi cu urmaşii săi, El a făcut un legământ şi cu noi. El ne-a făgăduit toate binecuvântările spirituale în Hristos Isus.

Din acest fragment reiese că David a înţeles că Dumnezeu făcuse un legământ cu el în ce priveşte ţara Canaanului.

1 Cronici 16:18-22

v.18  zicînd: ,,Îţi voi da ţara Canaanului, ca moştenire care v’a căzut la împărţeală.“

v.19  Ei erau puţini la număr atunci, foarte puţini la număr, şi străini în ţara aceea.

v.20  Şi mergeau dela un neam la altul, şi dela o împărăţie la un alt popor;

v.21  dar El n’a îngăduit nimănui să-i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor,

v.22  zicînd: ,,Nu vă atingeţi de unşii Mei, şi nu faceţi nici un rău proorocilor mei!

Mâna lui Dumnezeu i-a ocrotit pe patriarhi în timpul călătoriei lor. Deşi se referă în primul rând la Avraam, Isaac şi Iacov, acest lucru este valabil şi pentru noi. Trebuie să fim foarte atenţi şi să nu ne atingem de aleşii Domnului nici măcar cu vorba nepotrivită! Înainte de a-l critica pe cel ce vă predică, întrebaţi-vă dacă ajutaţi sau dăunaţi lucrării lui Dumnezeu prin critica voastră.

1 Cronici 16:23-25

v.23  Cîntaţi Domnului, toţi locuitorii pămîntului! Vestiţi din zi în zi mîntuirea Lui;

v.24  povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!

v.25  Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă, El este de temut mai pesus de toţi dumnezeii;

Astăzi, întreaga creaţie suspină cu durere aşteptând răscumpărarea fiilor lui Dumnezeu. Va veni ziua în care toată creaţia va fi eliberată. Atunci vom auzi o muzică aşa cum nici măcar nu ne putem imagina.

1 Cronici 16:26

v.26  căci toţi dumnezeii popoarelor sînt idoli, dar Domnul a făcut cerurile.

Cuvântul idol, în ebraică elil, înseamnă lucru de nimic. Idolii sunt un nimic. Ei sunt doar o bucată de lemn, de piatră sau de metal. Ei pot fi de origine animală, vegetală sau minerală. În contrast, Domnul Dumnezeu este identificat drept Creatorul tuturor lucrurilor.

1 Cronici 16:27-29

v.27  Măreţia şi strălucirea sînt înaintea Feţei Lui, tăria şi bucuria sînt în locaşul Lui.

v.28  Familii de popoare, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste!

v.29  Daţi Domnului slavă pentru Numele Lui! Aduceţi daruri şi veniţi înaintea Lui, închinaţi-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte.

Aceasta nu înseamnă doar a ne închina înaintea Lui într-o biserică frumoasă. Înseamnă a ne închina înaintea Lui în frumuseţea sfinţeniei Sale şi a lăuda tot ceea ce este Persoana lui Dumnezeu. Mulţi dintre noi nici nu ştiu ce înseamnă să te închini înaintea lui Dumnezeu. Chiar acum, în timp ce citim această cântare de laudă, nu vă vine să spuneţi, din adâncul inimii, nu ca simple clişee, “Amin” sau “Lăudat să fie Domnul”? Cât de minunat este Domnul nostru!

1 Cronici 16:30-31

v.30  Tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pămîntului! Căci lumea este întărită, şi nu se clatină.

v.31  Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămîntul! Să se spună printre neamuri că Domnul împărăţeşte!

Ziua aceea se apropie!

1 Cronici 16:32-33

v.32  Să urle marea cu tot ce este în ea! Cîmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea!

v.33  Să chiuie copacii din pădure înaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul.

Copacii vor cânta… Aştept cu încântare ziua aceea! Cineva m-a întrebat: “Cum credeţi că vor cânta?” Nu ştiu. Dar când va veni ziua aceea, vom şti. Va fi minunat şi totul va fi spre lauda lui Dumnezeu.

1 Cronici 16:34

v.34  Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!

Îndurarea lui Dumnezeu nu are limite. De îndurarea Lui am nevoie eu. De îndurare aveţi nevoie şi voi! Dumnezeu are îndurare din plin. De ce să nu veniţi la El chiar astăzi? El are toate lucrurile de care aveţi nevoie.

1 Cronici 16:35-40

v.35  Ziceţi: ,Mîntuieşte-ne, Dumnezeul mîntuirii, strînge-ne şi scoate-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne punem slava în a Te lăuda!

v.36  Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecinicie în vecinicie! Şi tot poporul a zis: ,Amin!` şi lăuda pe Domnul!

v.37  David a lăsat acolo, înaintea chivotului legămîntului Domnului, pe Asaf şi pe fraţii lui, ca să slujească necurmat înaintea chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi.

v.38  A lăsat pe Obed-Edom şi pe Hosa cu fraţii lor, în număr de şasezeci şi opt, pe Obed-Edom, fiul lui Ieditun, şi pe Hosa, ca uşieri.

v.39  A pus pe preotul Ţadoc şi pe preoţi, fraţii săi, înaintea locaşului Domnului, pe înălţimea din Gabaon,

v.40  ca să aducă necurmat Domnului arderi de tot, dimineaţa şi seara, pe altarul arderilor de tot, şi să împlinească tot ce este scris în legea Domnului, poruncită lui Israel de Domnul.

Se pare că, în timpul domniei lui Saul, nu se aduseseră jertfe şi nu se continuase închinarea la cortul întâlnirii. Acum David organizează totul. Chivotul este în Ierusalim şi el numeşte personalul care va sluji necurmat înaintea chivotului.

Este interesant că nu ni se spune cine a fost secretarul de stat al lui David, nici cine a fost trezorierul său, ci ni se spune cine erau cei care se îngrijeau de chivot şi de chestiunile de ordin spiritual ale împărăţiei.

1 Cronici 16:41

v.41  Cu ei erau Heman şi Iedutun, şi ceilalţi cari fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să laude pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac.

Acesta este motivul pentru care noi trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu: “îndurarea Lui ţine în veac”.

1 Cronici 16:42-43

v.42  Cu ei erau Heman şi Iedutun, cari aveau trîmbiţe şi ţimbale pentru ceice sunau din ele, şi instrumente pentru cîntări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau uşieri.

v.43  Tot poporul s’a dus fiecare la casa lui, şi David s’a întors să-şi binecuvinteze casa.

De acum, David făcuse ceea ce trebuie. Dumnezeu îi dăduse pace şi linişte şi el s-a întors acasă ducând cu el această binecuvântare.

O dacă am înţelege şi noi această lecţie. De foarte multe ori binecuvântarea caselor noastre se lasă aşteptată pentru că noi nu ne raportăm corect Dumnezeului nostru.

Fie ca El să ne ajute să dobândim înţelepciune în această direcţie, precum şi puterea de a împlini ceea ce aşteaptă el de la noi.

Dumnezeu să ne ajute!