Itinerar Biblic Ep.0413 –ROMANI Capitolul 13:3 – 14

 

Dragi prieteni revenim la capitolul 13 al epistolei către Romani şi revenim totodată la aspectele practice ale trăirii vieţii creştine.

Am început data trecută să discutăm despre ascultarea de autorităţi în raport cu ascultarea de Dumnezeu.

Am afirmat deja că noi avem o responsabilitate ambivalentă, adică suntem datori să ascultăm de Dumnezeu dar şi de autorităţile pământeşti îngăduite de Dumnezeu.

Este destul de dificil să spunem că trebuie să ascultăm de un guvern corupt. Nu sunt de acord cu cei ca arborează un naţionalism exacerbat şi de proastă calitate doar pentru a atrage capital electoral. Nu de puţine ori în spatele nor asemenea parade de sentimente patriotice stau interese personale şi adesea corupţie.

Când oameni ce ne conduc nu recunosc autoritatea Scripturii este de aşteptat ca în cele din urmă să urmărească interesele proprii şi nu pe cele ale poporului ce i-a ales.

În asemenea situaţii ce trebuie să facă un creştin, vă întrebaţi probabil?

Ei bine dragii prieteni, ceea ce trebuie să fac eu este să respect Cuvântul lui Dumnezeu, să-l aplic la viaţa mea, să practic ceea ce mă îndeamnă el, iar el mă îndeamnă la ascultare de un asemenea guvern.

Creştinismul nu este o mişcare care să ajute la îmbunătăţirea guvernării sau la curăţenia oraşului. Creştinismul este un mod de viaţa şi fiecare creştin prin ceea ce face şi spune trebuie să predice Evanghelia care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui care crede.

Dragă prietene, problema nu se află în forma de guvernământ ci în oamenii care îl alcătuiesc.

Poate că un lucru pe care trebuie să-l cunoască copilul lui Dumnezeu este acela că există cazuri în care un guvern nu poate fi ascultat. Este vorba despre acel guvern care te împiedică să-l urmezi pe Dumnezeu. De exemplu, guvernul comunist din România, a fost un guvern care căuta distrugerea credinţei în Dumnezeu. Faţă de un asemenea guvern creştinul trebuie să aibă totuşi o poziţie adecvată cu cuvântul lui Dumnezeu. În ce ar consta aceasta? Probabil un prim pas ar fi demascarea unei politici care îngrădeşte libertatea conştiinţei şi liberei exprimări. Un alt pas ar fi continuarea practicării acelor lucruri care ţin de credinţa noastră în Dumnezeu.

Dacă vreţi un exemplu în această direcţie cred că am putea să-l remarcăm pe Daniel.

La un moment dat, potrivnicii săi, pentru că nu găsiseră nici un lucru care să-l încrimineze în faţa împăratului, au pus la cale un complot prin care atacau direct obiceiurile religioase ale lui Daniel. În ciuda decretului care interzicea orice rugăciune, Daniel a rămas credincios lui Dumnezeu şi şi-a continuat rugăciunea aşa cum făcea şi mai înainte.

Cei care l-au urmărit pe Daniel l-au dus imediat la împărat pentru a-l pedepsi. În cele din urmă Dumnezeu l-a izbăvit pe Daniel însă nu aceasta este ideea ci faptul că Daniel a rămas credincios lui Dumnezeu în ciuda prevederilor guvernamentale.

Dar să urmărim în continuare dezbaterea făcută de Pavel pe această temă şi pentru aceasta citim în Epistola către Romani, la capitolul 13, versetele 3 şi 4:

v.3  Dregătorii nu sînt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpînire? Fă binele, şi vei avea laudă dela ea.

v.4  El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.

Aşa cum am mai spus guvernul există pentru a menţine legea şi ordinea. În momentul în care nu face aşa ceva se poate spune că guvernul a eşuat.

Cred că din acest punct de vedere creştinismul şi guvernul au aceeaşi dorinţă, menţinerea legii şi a ordinii. Iată de ce dragi prieteni creştini ar trebuie să ne orientăm cât mai bine atunci când este vorba despre alegerea celor ce ne vor conduce. Trebuie să ne uităm la modul în care aceşti urmăresc să aplice legea şi să o întărească.

v.5  Deaceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.

Iată aici o motivaţie pentru ascultarea faţă de lege. Nu este vorba numai de frica de amenda legală ci este vorba şi despre conştiinţă aici.

Despre ce este vorba? O să explic printr-o ilustraţie.

Să ne imaginăm următorul scenariu. Este noapte târziu, plouă, este rece şi tu trebuie să mergi acasă. Te apropii pe casă şi simţi că te cuprinde oboseala. În momentul acela se apropie de tine tramvaiul care te duce până în apropierea casei.

Urci  şi observi că eşti singurul pasager. A! Bine că nu este nimeni îţi spui! Şi biletul pe care îl aveai pregătit pentru compostare, intră din nou în buzunar, gândindu-te că ai făcut o economie pentru bugetul familiei.

La un moment dat tramvaiul opreşte şi urcă cineva. Ţi se pare că este un controlor şi bagi repede mâna în buzunar pentru a composta biletul.

Deci, dragii mei, ce vă determină să ascultaţi de legea în vigoare? Numai faptul că factorii de răspundere sunt prezenţi? Sau este vorba de conştiinţa ta.

Pavel ne spune că trebuie să fie conştiinţa.

v.6  Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sînt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcînd necurmat tocmai slujba aceasta.

Iată o altă problemă spinoasă – impozitele.

În acest verset, în limba greacă, cuvântul folosit pentru slujitor este un cuvânt din care se trage ceea ce noi numim astăzi liturghie.  Este un cuvânt cu conotaţie strict religioasă şi este folosit şi cu referire la îngeri în Evrei 1:14: Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?

Ceea ce spune Pavel este că cei ce se ocupă de finanţele ţării au o numire divină. Este evident că nu au o funcţie religioasă, dar au o poziţie importantă pe care Dumnezeu a aprobat-o încă din vechime.

Deci, ne place sau nu, trebuie să ne plătim impozitele.

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit! Nu sunt de acord cu proasta administrare a impozitelor pe care noi le plătim, dar este clar că ele trebuie plătite.

Mergem mai departe:

v.7  Daţi tuturor ce sînteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

Dragii mei, ceea ce spune Pavel aici este că nu atitudinea omului trebuie să genereze respectul nostru faţă de el ci poziţia pe care o ocupă.

Militar fiind mi s-a spus că trebuie să salut uniforma. A fost foarte bine pentru că unii dintre cei ce purtau uniformă nu ar fi meritat nici un pic de respect însă eu nu salutam omul în uniformă ci uniforma, care se întâmpla să poarte un om înăuntrul ei.

Deci, trebuie să avem respect faţă de autorităţi dragii mei. Avem nevoie de ajutor din partea lui Dumnezeu, este foarte drept!

Trecem acum la o nouă secţiune în cadrul acestui capitol:

Relaţiile cu vecinii.

v.8  Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.

Cu alt cuvinte Pavel ne sfătuieşte să nu datorăm nimic în afara iubirii nimănui. Ai împrumutat ceva de la vecinul tău? Du-te cât mai repede şi înapoiază-i datoria. Acea datorie este asemenea unei sclavii, este o robie. Eliberează-te cât poţi de repede de acest lucru.

Cred că acesta este un principiu care ar trebuie să-i călăuzească pe credincioşi în aspectul administrării financiare. Sunt foarte mulţi care cheltuiesc mai mult decât câştigă într-o lună, astfel că ei ajung să se împrumute de la o lună la alta fără să mai reuşească să se redreseze. Mai mult, datoria creşte de la o lună la alta şi nu le mai rămâne nimic din ceea ce au primit pentru munca lor din luna respectivă.

Dragii mei, să cerem înţelepciune lui Dumnezeu pentru a ne administra finanţele. Avem nevoie de acest sprijin. Este vorba aici despre modul în care îţi păstrezi libertatea pe care ţi-a oferit-o Dumnezeu.

Singurul lucru pe care ar trebui să-l datorăm semenilor noştri este dragostea şi nu mă refer aici doar la aspectul sentimental. Auzim mereu oameni vorbind despre dragoste, dar cum arăţi această dragoste?

v.9  De fapt: ,,Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti“, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“

Să nu comiţi adulter spune Pavel. Sunt mulţi care se căsătoresc şi apoi întreţin relaţii cu alte femei spunând că este dragoste. Aceea nu este dragoste, acela este păcat şi Dumnezeu nu şi-a schimbat punctul de vedere în această privinţă. Astfel de relaţii nu au ca subiect decât sexul, plăcerea păcătoasă şi pentru acestea nu vom primii premii din partea lui Dumnezeu ci judecată.

Apoi, Pavel aminteşte o altă poruncă: „Să nu ucizi!” Să nu uităm că poţi ucide şi altfel decât să împuşti o persoană. Poţi distruge o persoană cu cuvintele pe care le spui, poţi să-i distrugi reputaţia.

„Să nu furi”. Dragul meu, dacă îţi iubeşti aproapele nu vei căuta să câştigi ceva în defavoarea aproapelui tău. Acela este un furt.

„Să nu pofteşti!” Ei bine aici avem destule probleme nu-i aşa? Este destul de greu să vezi lucrurile altora şi să nu le doreşti. Acum, această poruncă se referă la acea dorinţă păcătoasă care îi motivează pe unii să treacă la acţiuni necugetate. Ori este vorba despre oameni care doresc ca ei să posede acele lucruri iar ceilalţi nu.

Pavel spune că dragostea noastră pentru aproapele este arătată în aceea ce facem mai degrabă decât în ceea ce spunem.

El nu spune nici că trebuie să ne întoarcem înapoi la Legea faptelor ci doar că această dragoste pentru aproape se materializează prin respectarea acestor porunci.

Dragii mei, de ce aminteşte Pavel despre aceste porunci ale legii? El vrea să spună că Legea nu devine un motiv pentru a-l impresiona pe Dumnezeu ci este o modalitatea de ne arăta dragostea izvorâtă din Dumnezeu, faţă de semenii noştri. Vedeţi care este diferenţa? Legea nu mai este un mijloc prin care obţinem neprihănirea ci este o modalitate prin care o exprimăm.

v.10  Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.

Atunci când îţi iubeşti aproapele împlineşti Legea numai că împlinirea ei este roada Duhului Sfânt.

v.11  Şi aceasta cu atît mai mult, cu cît ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfîrşit din somn; căci acum mîntuirea este mai aproape de noi decît atunci cînd am crezut.

v.12  Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne desbrăcăm dar de faptele întunerecului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

Pavel a spus aceste lucruri cu aproximativ 2000 de ani în urmă şi cu siguranţă noi ar trebuie să repetăm aceste lucruri cu un pic mai multă anticipaţie decât el. Dar să parafrazez un pic ceea ce spune el:

„ Şi aceasta, văzând că ştiţi în ce vremuri ne aflăm, în ce situaţii trăim, mântuirea este atât de aproape de noi, mai aproape decât ne vine nouă să credem. Noaptea a trecut, ziua se apropie iar noi trebuie să ne dezbrăcăm de mentalitatea trecută, a întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu mentalitatea ce aduce lumina.

Spre finalul acestei secţiuni Pavel trage un semnal de alarmă pentru a-l trezi pe creştinul ce a căzut în amorţeală şi a uitat că trebuie să se lase pe braţul lui Dumnezeu cu toată fiinţa lui.

Dragul meu prieten, aceasta nu este o vreme în care cel ce-şi spune copil al lui Dumnezeu să trăiască după principiile acestei lumi care se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu.

Cred că atunci când Domnul va veni, şi nu cred că mai este mult până atunci, foarte mulţi din cei ce-şi spun astăzi creştini se vor ruşina de faptele lor.

Vreau să te întreb, dragul meu prieten, tu cum stai în ce priveşte ascultarea de Dumnezeu? Cum stai în ceea ce priveşte manifestarea iubirii faţă de semenii tăi. Îşi găseşte neprihănirea forme de manifestare în viaţa ta?

Dacă aşteptăm într-adevăr, revenirea Domnului Isus, atunci trebuie şi să îngăduim lui Dumnezeu să purifice vieţile noastre. Este o aşteptare care ne îndeamnă la purificare. Este şi îndemnul lui Ioan. „ Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.”

Dragii mei, într-o vreme în care rata divorţurilor creşte, înşelăciunile sunt şi ele în creştere, este greu să spui că lumea se pregăteşte pentru întâlnirea cu Domnul Isus, că se curăţeşte pentru a-L întâmpina.

Dacă noi suntem treziţi de Duhul Sfânt şi putem vedea limpede şi clar ce se întâmplă în jurul nostru, este responsabilitatea noastră să atragem atenţie celor din jur cu privire la voia lui Dumnezeu faţă de această generaţie. Este timpul să ne trezim dragi fraţi creştini. Trebuie să lăsăm celelalte lucruri şi să contribuim la mântuirea celor care pier. Cum?

v.13  Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;

v.14  ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pămîntească, pentruca să-i treziţi poftele.

Cu alte cuvinte, noi trebuie să trăim onorabil, nu în beţii, nu în împrejurări care fac obiectul stricăciunii din jurul nostru.

Dragii mei, trebuie să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să devină o parte integrată a vieţilor noastre. Prin el primim din partea lui Dumnezeu hrana spirituală de care avem nevoie, dar şi direcţie şi călăuzire pentru maniera în care trebuie să-L aşteptăm pe Domnul Isus.

Cu aceasta am încheiat şi capitolul 13. Trecând la capitolul 14, trecem şi la o nouă secţiune, care este de fapt şi ultima a Epistolei către Romani. În ea se vorbeşte despre separare, despre punere de o parte.

Dar ce înseamnă ea oare? Auzim mereu despre creştini „Puşi de o parte”, oameni „Dedicaţi” iar faptele şi atitudinile lor nu indică nimic diferit.

Sunt, în general, două zone ale conduitei creştine. Într-o zonă Biblia este foarte clară şi am văzut în capitolul precedent ce înseamnă aceasta: datoria creştinului este să stea în ascultare de Dumnezeu. El trebuie să asculte de legile ţării în care trăieşte, trebuie să-şi plătească impozitele şi trebuie să arate respect faţă de cei pe care Dumnezeu îi îngăduie în diverse poziţii de autoritate.

De asemenea, capitolul 13, a fost foarte specific în referirile lui la relaţiile dintre creştin şi semenii săi. El trebuie să-şi înapoieze datoriile, să nu comită adulter, să nu fure, să nu ucidă, să nu mintă, să nu poftească. Toate acestea ca o reflectare a neprihănirii din viaţa lui, neprihănire care este lucrarea lui Hristos în vieţile noastre.

De asemenea, creştinul trebuie să trăiască o viaţă exemplară pentru cei din jurul lui care să excludă promiscuitatea sexuală, gelozia, invidia şi alte lucruri ce nu fac cinste unui creştin. Biblia este foarte clară în aceste aspecte.

Însă mai este o zonă a vieţii creştine cu privire la care Scriptura nu are un cuvânt atât de clar de spus. De exemplu, Scriptura nu spune nimic despre fumat. Unii îl acceptă iar alţii nu. Mai sunt şi alte aspecte despre care nu se spune nimic în mod special în Scriptură.

Tocmai de aceea, în această ultimă secţiune, Pavel trasează o anumită conduită a creştinului tocmai pentru acele aspecte care ridică semne de întrebare. Astfel el ne oferă trei linii mari asupra cărora trebuie să ne îndreptăm atenţia şi care ne vor da, în cele din urmă răspunsul la întrebările apărute. Este vorba despre, Convingeri, conştiinţă şi motivaţie.

Un creştin ar trebuie să aibă convingeri sănătoase cu privire la ceea ce face. Convingerea presupune şi anticipare.

Dragul meu, priveşti cu anticipare şi entuziasm la ceea ce ai de făcut? Dacă eşti convins că este un lucru bun ar trebui. În acelaşi timp, dacă nu ai entuziasm şi nu ai anumite aşteptări atunci ar trebui să te întrebi dacă este ceva ce ar trebuie să faci sau mai bine să renunţi.

O a doua posibilitate de călăuzire este conştiinţa. Odată ce ai făcut ceva, ai îndoieli cu privire la ceea ce ai făcut? Te simţi acuzat, simţi că ai greşit că ai încălcat un principiu? Ce simţi în această privinţă?

Cea de a treia linie călăuzitoare este motivaţia şi aş include şi consideraţia faţă de cei din jur.

Dragii mei o să revenim asupra acestora în detaliu în poposirea noastră viitoare a itinerariului nostru.

Până atunci însă, vă îndemn dragi prieteni să reflectaţi la viaţa voastră. Aşa cum am văzut, venirea Domnului Isus este tot mai aproape. Atunci când vine el se aşteaptă să găsească o biserică curăţită, purificată. Cum suntem noi? Ce mărturie prezentăm noi în faţa celor de lângă noi? În ce măsură neprihănirea noastră este reflectată în faptele noastre? Este neprihănirea noastră reflectată numai în cuvinte sau şi în faptele noastre.

Fie ca faptele noastre să fie pe măsura a ceea ce Domnul Hristos a făcut pentru noi.

Rămâneţi cu binecuvântarea Domnului.