Itinerar Biblic Ep.0404 – ROMANI Cap. 8:22-32

 

Dragi ascultători, nu este pentru nimeni o noutate faptul că trupul nostru este un trup muritor.

Cineva spunea, „ Din momentul în care ne-am născut începem deja să şi murim, puţin câte puţin…”

Apostolul Pavel însă vine cu o veste bună în acest capitol 8 din Epistola către Romani.

Punctul din care continuăm călătoria noastră de astăzi, este versetul 22:

v.22  Dar ştim că pînă în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii.

Să ne reamintim mai întâi că îl însoţim pe Pavel în prezentarea noii creaţii a lui Dumnezeu.

A vorbit despre răscumpărarea pe care Dumnezeu o va face nu doar în ceea ce îi priveşte pe oameni, dar și natura care iniţial a fost cadrul habitual al omului.

Acum se apropie de creaţie dintr-un alt punct de vedere. Relaţia ei cu cel ce a  făcut-o. Pavel spune că Dumnezeu a creat totul, mă refer la creaţia de început, cu o particularitate: aceea de a simţi prezenţa Lui. În momentul în care a apărut păcatul, şi creaţia a fost separată de Dumnezeu, a rămas un gol. Golul acesta determină strigătul creaţiei, dragi mei după ziua răscumpărării, pentru a simţi din nou prezenţa lui Dumnezeu.

Cineva a spus: „Dumnezeu e-n cer şi totu-i bine pe pământ!”

Creştinul ştie că lucrul acesta nu-i adevărat. Că Dumnezeu e-n cer, este foarte adevărat, dar ştim foarte cum nu se poate mai bine cum este pe pământ – şi numai bine nu este.

Cuvântul lui Dumnezeu are o prezentarea mult mai realistă cu privire la modul în care stau lucrurile pe pământ:

18  Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au păşune; chiar şi turmele de oi sufăr!

19  Către Tine, Doamne, strig, căci a mîncat focul islazurile pustiei, şi para focului a pîrlit toţi copacii de pe cîmp!

20  Chiar şi fiarele cîmpului se îndreaptă doritoare către tine, căci au secat pîraiele, şi a mîncat focul islazurile pustiei.

Cam aşa vede profetul Ioel starea pământului. Ce spuneţi? Seamănă cu ceea ce vedem noi în jur? Nu vă gândiţi la sensul strict literal ci la liniile lui generale.

Pământul sufere drag ascultători, în ciuda eforturilor depuse de diverse organizaţii pentru protejarea lui.

Unii ne-au atras atenţia că natura cântă în acorduri minore. Vântul care suflă printre brazi, valurile care se sparg de ţărmuri… toate aceste sunete reprezintă muzica naturii spun unii.

Este foarte adevărat, dar tonurile acestea au note sumbre, melancolice, triste. Este dorul după Cel ce a creat toate lucrurile.

Dar nu este singura:

v.23  Şi nu numai ea, dar şi noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.

Deci nu doar natura  este îndurerată de starea în care se află, dar credinciosul se alătură ei.

Versetul acesta vine în spijinul celor care sunt împotriva veşnicului zâmbet de pe faţa creştinului.

Viaţa de creştin implică şi lacrimi dragul meu ascultător.  Nu cred că trebuie să fie mereu înnourat pe cerul nostru, dar nici nu trebuie să ignorăm dorul cu care trupul nostru îl aşteaptă pe cel ce aduce izbăvirea.

  1. 24 Căci în nădejdea aceasta am fost mîntuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentrucă ce se vede, se mai poate nădăjdui?

„În nădejdea aceasta am fost noi mânuiţi” – spune Pavel. Oare ce nădejde? Nădejdea că vom avea un trup nou, un trup pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi şi în posesia căruia vom intra atunci când Domnul Hristos va reveni. Până atunci însă trebuie să aşteptăm într-un anume fel:

v.25  Pe cînd, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

Vedeţi, credinţa, nădejdea şi dragostea sunt componente vitale ale vieţii creştinului. Dacă toate lucrurile ar fi împlinite încă de acum, nădejdea nu mai are sens. De fapt chiar şi credinţa care este o nădejde neclintită în lucrurile care nu se văd, este ameninţată.

Într-o bună zi însă acestea vor trece. Atunci când Domnul va veni, nu vom mai avea nevoie să nădăjduim în lucruri care nu se văd, pentru că atunci, în sfârşit, totul va fi descoperit. Atunci un singur lucru va mai dăinui – dragostea.

Această aşteptare a noastră, este drept, aduce o anumită suferinţă dar şi slăbiciune. Tocmai de aceea avem nevoie de sprijinul Duhului Sfânt.

v.26  Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

 

O câtă nevoie avem, dragi prieteni de sprijinul Duhului Sfânt. Chiar şi atunci când ne rugăm, când este vorba despre nevoile noastre şi ale celor din jur, şi atunci avem nevoie de intervenţia Lui.

Nu vi s-a întâmplat niciodată să vă puneţi pe genunchi înaintea lui Dumnezeu şi să nu ştiţi ce să-i spuneţi. Vi se părea că aveţi atâtea de spus şi când colo nu ştiaţi cum şi ce să spuneţi?

Tocmai în astfel de momente intervine Duhul lui Dumnezeu, intervine în sprijinul slăbiciunilor noastre. Ce minunat este!

v.27  Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentrucă El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Acum, dacă eu mă îndrept către Dumnezeu cu rugăciunea mea şi spun: Doamne, vreau să mă ajuţi în această problemă şi Doamne, pentru că, eu nu m-am obişnuit aşa te rog ajută-mă în felul acesta „ … şi-i dictez eu lui Dumnezeu cum să mă ajute. Cred că în această manieră nu o să prea primesc ei răspunsuri la rugăciunile mele.

Cred că este mult mai minunat să te prezinţi înaintea lui Dumnezeu şi să spui, Doamne, nu prea ştiu pentru ce să mă rog. Nu ştiu ce să cer de la Tine, dar vin la Tine ca şi copil al Tău. Facă-se voia ta!

Să nu vă imaginaţi că Dumnezeu rămâne insensibil la asemenea rugăciuni. Să nu vă imaginaţi că nu veţi primi nimic pentru că nu aţi cerut nimic concret. Pavel ne spune că Duhul Sfânt, care locuieşte în noi şi care ştie ce se petrece cu noi,  El va mijloci cu privire la problemele noastre şi el le cunoaşte mult mai bine chiar decât noi înşine.

Dar ne apropiem acum de o altă noutate. Am văzut până acum omul cel nou, creaţia cea nouă, noul trup, iar acum ajungem la noul scop pe care îl are Dumnezeu cu privire la noi.

Dacă Epistola către Romani este o carte extraordinară, iar capitolul 8 este lancea, versetul 28, este vârful acesteia:

v.28  De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.

Să vă împărtăşesc şi o versiune extinsă: Ştim (printr-o cunoaştere divină)  că pentru aceia care îl iubesc pe Dumnezeu, toate lucrurile lucrează împreună spre bine, chiar al acelora care sunt chemaţi potrivit cu planul Său.

Cineva numea acest verset, o pernă moale pentru o inimă abătută. Nu ştiu în ce vă priveşte dar eu mi-am pus adesea capul pe această pernă.

Dar să observăm câteva aspecte.

Pavel spune „Ştim”. Este un cuvânt pe care Pavel îl foloseşte de 13 ori în cadrul acestei epistole către Romani. Cred că el se referă la ceea ce era în general cunoscut prin creştini şi ceea este ceea ce Duhul Sfânt făcea cunoscut. Aceasta este o cunoaştere benefică, dragii mei, pentru că există şi o cunoaştere care poate avea efecte negative: „…cunoştinţa îngîmfă pe cînd dragostea zideşte.” Spune Pavel în prima epistolă către Corinteni. Iar Scriptura vorbeşte pe un ton foarte serios despre mândrie:  „Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii.” Mai spune Scriptura în cartea proverbelor, capitolul 16:18.

Iată de ce avem nevoie de această cunoaştere care vine prin Duhul Sfânt. Şi sper eu că sunt multe lucruri pe care le ştim prin intermediul lui.

Dacă observaţi, Pavel nu spune că lucrurile vor merge bine în general. El are o ţintă bine determinată. „Cei care-l iubesc pe Dumnezeu!”

Acesta este semnul fraternităţii credincioşilor. ”… Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n’au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.” Spune Pavel în epistola către Galateni. Dragostea este semnul. Apostolul Ioan explică acest lucru în forma următoare: 10  Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 11  Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.12  Nimeni n’a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămîne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvîrşită în noi.13  Cunoaştem că rămînem în El şi că El rămîne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. 14  Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimes pe Fiul ca să fie Mîntuitorul lumii. 15  Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămîne în el, şi el în Dumnezeu. 16  Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămîne în dragoste, rămîne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămîne în el. (1 Ioan 4:10-16)

Dragul meu, dacă ai probleme în a-i iubi pe alţi creştini, atunci ar fi bine să-ţi pui întrebarea, ce fel de creştin eşti. Pentru că îţi lipseşte cel mai distinctiv semn – dragostea.

Iată ce a mai spus şi Petru pe această temă: „… voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită…”

Dragii mei ceea ce va aduce strălucire şi bucurie în vieţile voastre este dragostea de Dumnezeu.

Un alt lucru, demn de tratat în cadrul analizei acestui verset, este afirmaţia lui Pavel potrivit căreia Toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Unii protestează faţă de o asemenea formulare, alţii se îndoiesc de ea, alţii o uită… Cum să crezi aşa ceva când este atâta durere în existenţa noastră. Cum pot acele lucruri lucra spre binele nostru.

Poate că nu am înţelege, dacă nu am adăuga şi a doua parte a propoziţiei: împreună. Deci Toate lucrurile lucrează împreună, spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Este un lucru pe care trebuie să-l înţelegem cât se poate de bine.

Viaţa, dragii mei aşa cum ştim, este o combinaţie de lucruri bune şi lucruri rele. Cei mai mulţi am vrea să avem parte numai de lucrurile bune, dar nu se prea poate. Aceasta nu pentru că Dumnezeu nu ne iubeşte! El ne iubeşte, dat uneori lucrurile bune nu sunt suficiente. Avem nevoie şi de necazuri pentru a ne forma, pentru a ne schimba… Este o nevoie a noastră.

Am cunoscut peroane care nu aveau pic de sensibilitatea faţă de oameni bolnavi. La  un moment dat şi unul din aceştia s-a îmbolnăvit şi vă  spun, când s-a însănătoşit, a fost un alt om.

Aduceţi-vă aminte de Iov: „…primim dela Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?”

Sau poate vă amintiţi de povestea lui Iosif. După tot ce îndurase din partea fraţilor săi el spune: „…Voi, negreşit, v’aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine…”

Dragii mei, toate lucrurile lucrează spre bine. Nu uitaţi că noi suntem copii Săi şi El vrea să ne dea cea mai bună creştere cu putinţă, iar aceasta implică uneori măsuri care nu sunt tocmai după placul nostru. Tocmai aici însă se poate observa credinţa noastră. Credem în El sau nu?

Poate că tocmai de aceea Pavel a vorbit despre această condiţie: binele celor ce-l iubesc pe El. Dragostea fără faptă nu are prea mare efect. Când iubeşti pe cineva, sunt o serie întreagă de lucruri pe care trebuie să le faci pentru a demonstra dragostea aceea. Credinţa ta în Dumnezeu îi va demonstra dragostea ta faţă de El.

Mai observaţi că Pavel menţionează încă o categorie de oameni aici. Cei ce sunt chemaţi după planul Său.

Trebuie să recunoaştem că aceste cuvinte sunt destul de greu acceptate de o mare mulţime de oameni.

Poate că o serie de clarificări cu privire la aceste cuvinte îi va determina pe unii    să-şi schime atitudinea.

Chemaţii la care se referă Pavel aici, dragii mei, sunt aceia care au primit o invitaţie şi au şi răspuns acesteia. Pentru că au acceptat această invitaţie ei sunt născuţi din nou, conform descrierii Scripturii, din apă şi din duh. Pe de altă parte, ei cunosc dragostea lui Dumnezeu pe cale experimentală, în urma umblării lor cu Dumnezeu.

În cadrul acestor coordonate, Pavel descrie trei grupuri de oameni. Mai întâi în        1 Corinteni 1:23-24 : dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;   dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.”

Aceştia sunt genul de oameni care se încred în religie şi ritual în ceea ce priveşte experienţa lor religioasă. Pentru ei Domnul Isus a fost o piatră de poticnire.

Apoi, îi mai avem pe grecii care credeau în Filozofie şi în înţelepciunea umană. Pentru ei, Crucea era o nebunie.

Cei aleşi însă, erau fie dintre iudei, fie dintre greci, dar nu erau aleşi pe baza religiei sau înţelepciunii lor. Dumnezeu îi chemase, iar ei au acceptat chemarea Lui. Pentru ei, Crucea era dinamita mântuirii. Ei au auzit chemarea inimii lui Dumnezeu.

Este foarte important, dragul meu ascultător să simţi şi tu această chemare. Dar nu doar să o simţi ci să-i şi răspunzi.

Un tânăr care voia să devină membru al bisericii noastre a fost intervievat de prezbiterii bisericii. Întrebat cum de a ajuns să  fie mântuit el a răspuns: Dumnezeu a făcut partea lui, iar eu mi-am făcut partea mea. Pentru că în convingerea noastră, omul nu poate face nimic pentru mântuirea lui, tânărul acesta a fost chestionat mai departe. Dar care a fost partea ta?

Răspunsul lui i-a uimit pe toţi. El a spus: Partea lui Dumnezeu a fost să mântuiască prin jertfă. Partea mea a fost să păcătuiesc. Eu am păcătuit cât am putut eu de mult, dar El a venit după mine şi m-a copleşit cu dragostea Lui.

Dragii mei, aşa suntem aleşi. Aşa suntem mântuiţi.

Unii susţin că acest verset implică o doctrină a elitismului. Adică, Dumnezeu îi alege pe unii şi îi respinge pe alţii. Personal nu cred că aşa stau lucrurile. Eu cred că noi toţi suntem invitaţi, iar cei care acceptă invitaţia Lui sunt şi aleşi.

Dar să mergem mai departe:

v.29  Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi.

v.30  Şi pe aceia pe cari i-a hotărît mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

Ei bine acestea sunt alte versete pe care se bazează cei ce vorbesc despre predestinare, adică despre alegerea preferenţială pe care o face Dumnezeu. Încă o dată afirm, nu cred că este vorba despre aşa ceva.  Tot El a spus: oricine crede în El ( în Domnul Isus) să nu piară.

Deci, dragul meu,  nădăjduieşte. El te are şi pe tine în vedere şi dacă El te are în vedere, nimeni nu mai poate să-ţi facă altceva. Ascultaţi numai în continuare:

v.31  Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

Ce mai putem spune dragii mei? Când de partea noastră este stăpânul universului, cine mai poate să ne stea împotrivă? Mai poate cineva? Bineînţeles că nu! Dovada că Dumnezeu este de partea noastră? Ea a fost deja făcută!

v.32  El, care n’a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

Dragii mei, cred că nu ar fi normal să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu, de purtare de grijă pe care o are el faţă de noi. O dovadă de netăgăduit cu privire la dragostea lui Dumnezeu este tocmai venirea Domnului Isus şi jertfa lui pentru noi.

O dovadă mai mare decât aceasta nu mai poate fi. Dragostea lui Dumnezeu, ne spune Scriptura, a mers până la capăt. Nu putea merge mai departe. Nu avea unde. Ea a fost deplină.

Dragul mei ascultător, am văzut câte lucruri noi face Dumnezeu pentru toţi cei care cred în el.

Peste toate acestea, şi este vorba de o natură nouă, de o creaţie nouă, de un om nou, El vrea să-ţi dea şi o inimă nouă.

Oferta este deschisă. Mâna Lui este întinsă. Primeşte-o! În schimb vei avea parte de binecuvântări nebănuite.

Dacă cumva ai făcut lucrul acest cu mult timp în urmă şi de atunci, necazurile, greutăţile au îndepărtat bucuria mântuirii din inima ta, nu mai ai entuziasm şi nu ştii ce să mai faci, dragul meu. Memorează acest verset 28, din capitolul 8 şi nu uita: Toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu. Afară doar de faptul că inima ta s-a răcit faţă de Dumnezeu.

În cazul acesta, roagă-te lui Dumnezeu să reaprindă focul inimii tale pentru El. Cere sprijinul Duhului Sfânt pentru a reabilita umblarea ta cu Domnul.

Rămâneţi cu binecuvântarea Celui Preaînalt!