Itinerar Biblic Ep.0376 –2 ÎMPĂRAŢI Cap. 7, 8- 9:19

 

Tema:

* Promisiunea lui Elisei pentru belşug este împlinită.

* Victoria contra Sirienilor.

Dragi ascultători, suntem acum la capitolul 7 din cea de a doua carte a Împăraţilor, capitol ce continuă naraţiunea din capitolul 6 unde începuse războiul dintre Siria şi Israel.

Împăratul lui Israel îl considera pe Elisei responsabil de asediul Samariei, astfel încât a trimis un ucigaş să-i ia capul lui Elisei. Dar Dumnezeu îl previne pe Elisei şi îi dă vestea bună că foametea va înceta în ziua următoare.

Dar să vedem ce spune Cuvântul lui Dumnezeu:

2 Împăraţi 7:1

v.1 Elisei a zis: ,,Ascultaţi cuvîntul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: ,,Mîne, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.“

O măsură de floare de făină este echivalentul a 36 kg. Un siclu ar fi echivalentul a 11.000 de lei. Dacă faceţi un calcul vă veţi da seama ce înseamnă aceasta pentru economia unei ţări. Aceasta înseamnă că se terminase cu inflaţia. Poporul ar fi avut reduceri excepţionale la preţul făinii. Dar cum era posibil acest lucru? Cum putea fi adusă hrană în cetate când oştile siriene erau  în afara zidurilor cetăţii şi nu lăsau pe nimeni să intre sau să iasă? Se pare că împăratul a crezut în făgăduinţa uimitoare a lui Elisei pentru că i-a cruţat viaţa. Totuşi, omul care era mâna dreaptă a împăratului îl ia în derâdere pe profet.

2 Împăraţi 7:2

v.2  Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: ,,Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s’ar putea întîmpla un asemenea lucru?“ Şi Elisei a zis: ,,Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mînca din ele.“

Această prezicere s-a împlinit întocmai chiar a doua zi.

Scena se schimbă şi ne sunt prezentaţi patru leproşi afară, la poarta cetăţii.

2 Împăraţi 7:3-5

v.3  La intrarea porţii erau patru leproşi, cari au zis unul către altul: ,,La ce să şedem aici pînă vom muri?

v.4  Dacă ne vom gîndi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, şi vom muri; şi dacă vom sta aici, deasemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri.“

v.5  Au plecat dar în amurg, să se ducă în tabăra Sirienilor. Şi cînd au ajuns la intrarea taberii Sirienilor, iată că nu era nimeni.

Din cauză că erau leproşi, aceşti oameni fuseseră excluşi din comunitate şi depindeau de hrana adusă de prieteni sau rude. Dar pentru că toată lumea din cetate suferea de foame, nu mai era de mâncare nici pentru ei.

Aşa cum am mai spus, lepra simbolizează păcatul. Lecţia pe care o putem extrage noi de aici este aceea că, înainte de a veni la Hristos, ne aflam şi noi într-o situaţie la fel de disperată. Eram la fel ca aceşti leproşi, ne număram şi noi printre cei morţi în păcatele şi nelegiuirile noastre, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.

Dându-şi seama că nu au nimic de pierdut, leproşii s-au hotărât să se ducă în tabăra sirienilor. Dar când au ajuns acolo, au găsit tabăra goală. Ce se întâmplase cu toată acea oştire numeroasă de aproape 100 000 de oameni sau poate chiar mai mult?

2 Împăraţi 6-7

v.6  Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de cară şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: ,,Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii Hetiţilor şi pe împăraţii Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.“

v.7  Şi s’au sculat şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa.

Zgomotul pe care-l credeau iscat de o armată care se apropia de ei a semănat panică în rândul sirienilor. Ei nu a părăsit tabăra în mod organizat. A fost o învălmăşeală groaznică, fiecare încercând să-şi scape viaţa. Au plecat în timpul nopţii şi au fugit cât i-au ţinut picioarele de repede.

2 Împăraţi 7:8

v.8  Leproşii, ajungînd la intrarea taberii, au pătruns într’un cort, au mîncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine, şi s’au dus şi le-au ascuns. S’au întors iarăş, au pătruns într’un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe cari s’au dus şi le-au ascuns.

Sirienii au luat cu ei hrana de care aveau nevoie. Asediul Samariei se dovedise a fi o campanie lungă. În graba lor de se depărta de tabăra pe care o vedeau atacată în curând, sirienii au lăsat în urmă proviziile de hrană pe care şi le aduseseră. Leproşii au intrat în tabăra părăsită de armata filistenilor şi au mâncat bunătăţi pe săturare. Au luat aur şi argint mai mult decât urmau să aibă vreodată nevoie.

2 Împăraţi 7:9

  1. 9 Apoi, şi-au zis unul altuia: ,,Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta pînă la lumina zilei de mîne, vom fie pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.“

După ce trece valul de emoţie şi de agitaţie, ei încep să-şi revină. “Noi mâncăm aici pe săturare şi poporul din cetate flămânzeşte. Haideţi să le spunem şi lor această veste bună!”

Şi de aici putem desprinde o lecţie spirituală pentru noi, dragi prieteni. Noi ne bucurăm astăzi de Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi este vremea unei veşti bune şi noi ne bucurăm de ea. Dar ar trebui să ducem Cuvântul lui Dumnezeu şi la cei care nu-l cunosc.

Apropo! Dragi prieteni, ce faceţi voi pentru răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în mijlocul celor înfometaţi din punct de vedere spiritual?

Ar trebui să fiţi preocupaţi şi implicaţi în răspândirea Cuvântului la cei cu inima însetată de adevăr spiritual.

Cineva mi-a spus odată: “Eu nu pot să vorbesc, nu pot să-i învăţ pe alţii, nu pot să cânt. Nu pot să fac aproape nimic altceva decât să produc bani.” Era foarte adevărat! Dumnezeu i-a dat acestui om talentul de a scoate bani din orice. Pur şi simplu nu putea pierde bani. Tot ce atingea se transforma în bani.

Eu cred că acesta este un dar de la Dumnezeu şi acest om l-a folosit pentru răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în toată lumea prin susţinerea a diverse misiuni.

Este important să înţelegem că  Dumnezeu Se aşteaptă ca noi să folosim toate talentele pe care tot El ni le-a dat pentru răspândirea Veştii Bune în toate colţurile lumii. Nu trebuie să încetăm această lucrare, mai ales acum, în acest ceas al deznădejdii pentru foarte mulţi oameni.

După cum aţi văzut, cei care au dus vestea bună au fost nişte oameni… aş spune, mai puţin decât obişnuiţi – nişte leproşi.

După ce leproşii au dus vestea cea bună, copiii lui Israel s-au grăbit să ajungă în tabăra sirienilor unde au găsit destulă hrană pentru a hrăni o oştire de câteva mii. Era hrană din belşug. Magazinele din Samaria au avut reduceri la produsele alimentare, aşa că oamenii au putut cumpăra făină la un preţ foarte mic. Nu mai era nevoie să cumperi capete de animale. Acum cine dorea putea găsi peste tot cotlete şi muşchi. Profeţia lui Elisei s-a împlinit întocmai.

Slujitorul împăratului care se îndoise de Elisei a murit călcat în picioare de mulţimea care se năpustea afară din cetate spre tabăra sirienilor. Totul s-a întâmplat exact aşa cum a spus Elisei.

Dar poporul lui Israel a uitat curând izbăvirea minunată pe care le-o dăduse Dumnezeu şi oamenii s-au întors la păcatele lor. Şi vor suferi din nou judecata şi pedeapsa foametei.

Iată ce aflăm din capitolul 8:

2 Împăraţi 8:1-2

v.1    Elisei a zis femeii pe al cărei fiu îl înviase: ,,Scoală-te, du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte pentru o vreme unde vei putea; căci Domnul va trimete o foamete de şapte ani peste ţară, şi foametea a şi început.“

v.2  Femeia s’a sculat, şi a făcut după cuvîntul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea şi casa ei, şi a locuit şapte ani în ţara Filistenilor.

Elisei îi spune femeii sunamite să plece din ţară pentru că va veni o foamete care va dura şapte ani. Ea a crezut ce i-a spus Elisei şi i-a urmat sfatul. Femeia i-a luat pe toţi cei din casa ei şi au plecat în ţara filistenilor unde au rămas până la sfârşitul foametei. Foametea era expresia judecăţii lui Dumnezeu asupra împărăţiei din nord.

Eu cred că tragediile care au lovit diversele ţări din jurul nostru în ultimul timp sunt un avertisment şi pentru poporul nostru. Cutremure, uragane, furtuni şi alte tragedii care au făcut distrugeri atât de mari au fost avertismentul lui Dumnezeu prin care El ne spune să ne oprim, să ne cercetăm şi să ne schimbăm căile şi viaţa.

2 Împăraţi 8:3-6

v.3  După şapte ani, femeia s’a întors din ţara Filistenilor, şi s’a dus să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei.

v.4  Împăratul stătea de vorbă cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi zicea: ,,Istoriseşte-mi, te rog, toate lucrurile mari pe cari le-a făcut Elisei.“

v.5  Şi pe cînd istorisea împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. Ghehazi a zis: ,,Împărate, domnul meu, iată femeia, şi iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei.“

v.6  Împăratul a întrebat pe femeie, şi ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: ,,Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua cînd a părăsit ţara şi pînă acum!“

Când foametea a luat sfârşit şi femeia sunamită s-a întors acasă, şi-a găsit pământul ocupat de alţii. În acelaşi timp, prin grija lui Dumnezeu, împăratul punea întrebări cu privire la faptele mai puţin cunoscute ale lui Elisei. Ghehazi, slujitorul lui Elisei, îi povesteşte despre învierea fiului femeii sunamite. În această conjunctură împăratul a dat dispoziţia ca proprietatea să-i fie dată înapoi împreună cu toate roadele pământului.

Dar iată-ne din nou în faţa unui incident remarcabil din viaţa lui Elisei. Poate vă amintiţi că împăratul Siriei a încercat să-l prindă pe Elisei şi să-l omoare. Acum însă împăratul este bătrân şi bolnav.

2 Împăraţi 8:7

v.7    Elisei s’a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Şi l-au înştiinţat, zicînd: ,,Omul lui Dumnezeu a venit aici!“

Împăratul a crezut că Elisei îl va însănătoşi. Având în vedere că viaţa lui depindea de acest profet – cel puţin, aşa credea el – împăratul a avut grijă ca nimeni să nu se atingă de Elisei.

2 Împăraţi 8:8

v.8   Împăratul a zis lui Hazael: ,,Ia cu tine un dar, şi du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă prin el pe Domnul, şi zi: ,,Mă voi tămădui de boala aceasta?“

Hazael – căpetenia oştirilor lui Ben-Hadad – s-a dus să se întâlnească cu Elisei. Găsim o referire la Hazael în 1 Împăraţi 19:15: “Domnul i-a zis [lui Ilie]: ‘Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc; şi când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei.’” Deci Hazael fusese uns împărat cu mai mulţi ani în urmă; el aştepta doar ca Ben-Hadad să moară. Este de înţeles că este foarte greu pentru succesorul împăratului – fie că este vorba de un fiu, de un general sau de oricine altcineva – să plângă la înmormântarea acestuia, având în vedere că numai aşa poate ajunge succesorul la putere. Hazael s-a dus la întâlnirea cu Elisei, dar nu cred că era plin de entuziasm. El i-a dus profetului un dar impresionant din partea împăratului.

2 Împăraţi 8:9-10

v.9  Hazael s’a dus înaintea lui Elisei, luînd cu el un dar, tot ce era mai bun în Damasc, patruzeci de cămile încărcate. Cînd a ajuns, s’a înfăţişat înaintea lui, şi a zis: ,,Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimete la tine să te întreb: ,,Mă voi tămădui de boala aceasta?“

v.10  Elisei i-a răspuns: ,,Du-te şi spune-i: ,Te vei tămădui`, măcar că Domnul mi-a descoperit că va muri.“

Observaţi mesajul transmis de Elisei împăratului:  “Vei trăi’, măcar că Domnul mi-a descoperit că va muri.” Pare o vorbă în doi peri. Vi-l puteţi imagina pe Hazael la auzirea veştii că împăratul va muri? Sunt convins că faţa i-a fost străbătută de un zâmbet când a auzit că Ben-Hadad va muri şi el va deveni împărat.

2 Împăraţi 8:11

v.11  Omul lui Dumnezeu şi-a pironit privirea asupra lui Hazael, şi s’a uitat ţintă la el multă vreme; apoi a plîns.

[N.R. În versiunea cu triunghi, versetul 11 sună astfel (potrivit cu versiunea în engleză): “Şi el şi-a aţintit privirea asupra lui Hazael şi s-a uitat la el până când a fost ruşinat; apoi omul lui Dumnezeu a plâns.”]

Ochii cunoscători ai lui Elisei l-au străpuns şi el s-a simţit stânjenit de această privire. Apoi Elisei a început să plângă.

2 Împăraţi 8:12

v.12  Hazael a zis: ,,Pentruce plînge domnul meu?“ Şi Elisei a răspuns: ,,Pentrucă ştiu răul pe care-l vei face copiilor lui Israel; vei pune foc cetăţilor întărite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii lor, şi vei spinteca pîntecele femeilor însărcinate.“

Hazael este uimit. El nu înţelege de ce ar plânge Elisei pentru un om care îi dorise moartea. Dar profetul nu plângea pentru împăratul Siriei; el plângea pentru poporul său. El îşi iubea poporul şi Îl iubea pe Dumnezeu. De asemenea, el îşi iubea slujba încredinţată de Dumnezeu – aceea de profet. Suferinţa provocată de Ben-Hadad fusese mare, dar Hazael va aduce o suferinţă şi mai grozavă în poporul lui Israel. Deşi Elisei îl unsese împărat pe Hazael şi deşi acesta susţine că nu va face nici un rău, profetul ştie foarte bine ce va urma.

v.13  Hazael a zis: ,,Dar ce este robul tău, cînele acesta, ca să facă lucruri aşa de mari?“ Şi Elisei a zis: ,,Domnul mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei.

Nu ştiu dacă Hazael a fost sau nu un câine, dar a făcut toate acestea.

v.14  Hazael a plecat dela Elisei, şi s’a întors la stăpînul său, care i-a zis: ,,Ce ţi-a spus Elisei?“ Şi el a răspuns: ,,Mi-a spus că te vei tămădui!“

v.15  A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a muiat-o în apă, şi a întins-o pe faţa împăratului, care a murit. Şi, în locul lui, a domnit Hazael.

Elisei a prevăzut că se va întâmpla aşa. În esenţă, el a spus: “Sigur că împăratul se va bucura să audă că se va însănătoşi, şi asta îi vei spune. Numai că tu nu-l vei lăsa să se facă bine.”

Restul capitolului va fi mai clar dacă îl veţi citi având alături un tabel cronologic al împăraţilor.

v.16  În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda.

v.17  Avea treizeci şi doi de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim.

v.18  El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului.

Acum vedeţi de ce nu este Dumnezeu de acord cu căsătoriile mixte?

Deşi Ioram era fiul unui împărat temător de Dumnezeu – Iosafat, el s-a căsătorit cu fiica lui Ahab şi a Izabelei şi, sub influenţa ei negativă, “el a umblat în calea împăraţilor lui Israel”.

Tot acum începem să asistăm la declinul lui Israel ca mare naţiune. Edom şi Libna s-au răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda. Ioram a murit şi Ahazia i-a urmat la tronul lui Iuda. El s-a aliat cu Ioram, împăratul lui Israel pentru a lupta împotriva sirienilor. Ioram a fost rănit şi s-a întors la Izreel pentru a se vindeca de rănile provocate de sirieni.

2 Împăraţi 8:29

v.29  Împăratul Ioram s’a întors să se tămăduiască la Izreel de rănile pe cari i le făcuseră Sirienii la Rama, cînd se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s’a pogorît să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.

În capitolul următor vom vedea ce i s-a întâmplat lui Ioram în timp ce se afla în Izreel pentru vindecarea rănilor.

Înainte însă de a începe acest capitol, cu numărul 9, să reţinem că Ahazia, împăratul lui Iuda, s-a dus să-i facă o vizită lui Ioram, la Izreel, unde acesta se retrăsese după lupta cu sirienii, în care fusese rănit. S-ar părea că Ioram era foarte bolnav. Iată ce aflăm din primele patru versete:

2 Împăraţi 9:1-4

v.1  Proorocul Elisei a chemat pe unul din fiii proorocilor, şi i-a zis: ,,Încinge-ţi mijlocul, ia cu tine sticluţa aceasta cu untdelemn, şi du-te la Ramot în Galaad.

v.2  Cînd vei ajunge acolo, să cauţi să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraţilor săi, şi să-l aduci într’o odaie deoparte.

v.3  Să iei sticluţa cu untdelemn, să-l torni pe capul lui, şi să zici: ,,Aşa zice Domnul: ,Te ung împărat al lui Israel!` Apoi să deschizi uşa, şi să fugi fără să te opreşti.“

v.4  Tînărul, slujitorul proorocului, a plecat în Ramot din Galaad.

Tânărul a făcut tot ce i-a spus Elisei.

Observaţi vă rugăm  că Elisei nu este deloc spectaculos în ceea ce face. Noi ne-am fi aşteptat să se ducă el să-l ungă împărat pe Iehu. Dar nu a fost aşa. Samuel, dacă vă amintiţi, l-a uns pe Saul împărat şi apoi pe David. De aceea ne-am aştepta ca Elisei să-l ungă pe cel ce avea să devină împărat. El a trimis un tânăr, unul din fiii proorocilor să facă această ungere în taină. Poate că tocmai de aceea a trimis un tânăr: nimeni nu avea de ce să-l suspecteze pe unul din fiii proorocilor.

Deci Iehu a fost uns împărat. El a fost unul din oamenii cei mai sângeroşi de pe paginile Scripturii, şi totuşi a făcut voia lui Dumnezeu în multe aspecte. Dumnezeu spusese deja că va nimici toţi urmaşii de parte bărbătească ai lui Ahab şi că nu va rămâne nici unul în Israel.

2 Împăraţi 9:9-10

v.9  şi voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia.

v.10  Cînii vor mînca pe Izabela în ogorul din Izreel, şi nu va fi cine s’o îngroape.“ Apoi tînărul a deschis uşa, şi a fugit.

Izabela nu va scăpa de judecata lui Dumnezeu pentru nelegiuirea ei.

v.11  Cînd a ieşit Iehu la slujitorii stăpînului său, ei i-au zis: ,,Toate bune? Pentruce a venit nebunul acesta la tine?“ Iehu le-a răspuns: ,,Voi cunoaşteţi bine pe omul acesta şi ce poate spune.“

v.12  Dar ei au zis: ,,Minciună! Spune-ne dar!“ Şi el a zis: ,,Mi-a vorbit aşa şi aşa, zicînd: ,Aşa zice Domnul: ,Te ung împărat al lui Israel.`

v.13  Îndată şi-au luat fiecare hainele şi le-au pus subt Iehu pe treptele goale. Apoi au sunat din trîmbiţă, şi au zis: ,,Iehu este împărat!“

Când s-a afla că Iehu a fost uns împărat, toată lumea a început să se agite. Slujitorii au sunat din trâmbiţe şi au strigat: “Iehu este împărat!” Ioram este bolnav şi Ahazia este în vizită la el, în Izreel. Ce se va întâmpla în continuare? Vom vedea în episodul viitor! Până atunci binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu noi toţi!