Itinerar Biblic Ep.0366 – 1 Împărați Cap. 15 şi 16:31

 

Tema: Împăraţii împărăţiei dezbinate

 

Dragi ascultători iată că am ajuns în cadrul itinerarului nostru la cel de al cincisprezecelea capitol din prima carte a Împăraţilor.

În acest capitolul  sunt menţionaţi doi împăraţi ai lui Iuda: Abiam, un împărat păcătos, şi Asa, un împărat bun. De asemenea, sunt consemnate şi domniile a doi împăraţi ai lui Israel: Nadab, fiul lui Ieroboam, care a făcut aceleaşi păcate ca tatăl său, şi Baeşa, care l-a omorât pe Nadab şi a domnit în locul lui.

Capitolul 16, pentru că şi de el ne vom ocupa astăzi, continuă relatarea despre Baeşa, pentru a ne prezenta apoi alţi patru împăraţi ai lui Israel, fiecare mai rău decât predecesorul lui: Ela, Zimri, Omri şi Ahab. Acesta din urmă cel puţin, a pus capac nelegiuirii sale însurându-se cu infama Izabela.

Eu unul am senzaţia, dragi ascultători,  că avem nevoie de o măsură îndoită de Duh Sfânt pentru parcurgerea acestei secţiuni.

În ultima parte a capitolului 14 ni s-a spus că Roboam, fiul lui Solomon, a domnit peste împărăţia de sud alcătuită de seminţiile Iuda şi Beniamin. În acelaşi timp, Ieroboam domnea peste împărăţia lui Israel în nord. El este cel care a condus răzvrătirea celor zece seminţii de la nord. Războiul civil dintre cele două împărăţii a continuat. Era un război înverşunat în care fratele lupta împotriva fratelui – nu este nimic mai trist decât o astfel de luptă.

Am mai observat şi faptul că nici unul dintre aceşti împăraţi nu a fost bun. De fapt, nu a existat nici un împărat bun în Israel. Cei opt împăraţi buni ai acestei perioade au fost toţi în împărăţia din sud, şi se trăgeau din casa lui David.

După moartea lui Roboam, pe tron vine fiul acestuia, Abiam.

1 Împarati 15:1-2

v.1 În al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a început să împărăţească peste Iuda Abiam.

v.2  A împărăţit trei ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Maaca, fata lui Abisalom.

Aş dori să vă atrag atenţia asupra unui lucru foarte interesant pe care-l veţi descoperi în această secţiune. De fiecare dată când este dat numele unui împărat este menţionat şi numele mamei lui. Acest lucru este neobişnuit. În general, ni se spune cine este tatăl unui bărbat, al cui succesor este, dar în această secţiune apare şi numele mamei. De ce?

Părerea mea este că Dumnezeu a consemnat aici şi numele mamei alături de cel al fiecărui împărat (şi toţi erau împăraţi răi) pentru că mama purta o parte din răspundere pentru felul în care crescuse fiul ei. De asemenea, când împăratul era bun, mama avea o parte de răspundere şi pentru aceasta. Ea trebuia să-şi asume responsabilitatea pentru fiul ei.

În prezent, tinerii sunt judecaţi şi învinovăţiţi de cei din jur pentru că au ajuns nişte vagabonzi şi nişte desfrânaţi. Ştiu că şi în familiile creştine pot apărea probleme cu adolescenţii. Contextul în care a crescut un copil va avea o mare influenţă asupra perioadei adolescenţei şi, mai departe, în anii care vor veni. De obicei, mama este responsabilă, cel puţin în parte, pentru starea în care ajunge un astfel de tânăr. Nu putem ignora acest adevăr. Ştiu că este dureros, dar trebuie să recunoaştem faptul că mama este în măsură să influenţeze extraordinar de mult viaţa şi gândirea copilului, încă din primele luni de viaţă. Dacă un copil ajuns adolescent se simte nedorit, neglijat, dacă este convins că nu este iubit, atunci mama ar trebui să se gândească serios la felul în care şi-a crescut copilul.

Nu vreau să spun prin aceasta că tatăl nu are nici o responsabilitate în creşterea şi educaţia copilului. Dimpotrivă are un foarte mare. Dar, de obicei, copii se ataşează foarte mult de mamele lor şi în felul acesta stabilitatea emoţională a copilului, echilibrul lui este generat de relaţia pe care o are cu mama.

Multe cupluri tinere se lupta cu problema găsirii unei persoane care să stea cu copilul. Eu cred că avem nevoie de mai multe mame care să stea cu copiii şi să-i înveţe ceea ce trebuie.

Dragi prieteni, este nevoie de mult timp şi multă dragoste pentru a creşte un copil. Dar nimic nu este mai important decât timpul pe care îl acordăm copiilor noştri.

Am vorbit mai mult despre acest lucru pentru că vom vedea că numele mamei este menţionat la fiecare împărat. Eu cred că Dumnezeu încearcă să ne spună ceva cu acest lucru. Numele mamei este dat şi în cazul împăraţilor buni. Aşa că i se recunoaşte meritul pentru felul în care a crescut fiul ei ajuns împărat.

v.3  El s’a dedat la toate păcatele pe cari le făcuse tatăl său înaintea lui; şi inima lui n’a fost întreagă a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.

Abiam s-a dedat la toate păcatele pe care le făcuse tatăl său, a urmat modelul tatălui său. Tatăl purta vina pentru purtarea fiului, pentru că acesta nu făcuse altceva decât să urmeze exemplul părintelui său. Abiam nu a crescut într-o familie prea bună.      El a fost un împărat rău şi corupt. Părinţii lui au avut o mare responsabilitate în această privinţă. Ni se spune că inima lui Abiam “n-a fost întreagă a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.” David a devenit standardul pentru aceşti împăraţi. Este adevărat că acesta era un standard omenesc, dar în acelaşi timp era un standard pe care Dumnezeu îl acceptase.

v.4  Dar din pricina lui David, Domnul Dumnezeul lui i-a dat o lumină la Ierusalim, punînd pe fiul lui după el şi lăsînd Ierusalimul în picioare.

Linia urmaşilor lui David nu se va întrerupe până la Isus Hristos. Aici s-a sfârşit, odată cu venirea lui Isus Hristos – nu mai puteţi urmări linia urmaşilor lui David după Hristos.

Dumnezeu spune: “Nu voi lăsa să se stingă lumina până nu va veni împlinirea legământului pe care l-am făcut cu David.” Şi va veni Unul care va sta pe scaunul de domnie al lui David şi va conduce întreaga lume – acesta este Domnul Isus Hristos.

v.5  Căci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului, şi nu se abătuse dela niciuna din poruncile Lui în tot timpul vieţii lui, afară de întîmplarea cu Urie, Hetitul.

De ce l-a acceptat Dumnezeu pe David ca standard? În nici un caz datorită păcatului său. Acesta a rămas o pată neagră în viaţa lui David. Deşi omul nu are nici un drept să judece alături de Dumnezeu, noi facem acest lucru. Dacă vrem să-L judecăm pe Dumnezeu pentru relaţia Lui cu David, trebuie să înţelegem ce a spus Dumnezeu despre David. Dumnezeu a expus calităţile lui David în acest verset: David nu s-a abătut de la nici una din poruncile Lui, în afară de incidentul cu Urie Hetitul. Aceasta era pata neagră din istoria vieţii lui David. În toate celelalte aspecte, el a ascultat de Dumnezeu. David nu a trăit în păcat. Împăratul Babilonului a trăit în păcat. Ceea ce David a făcut o singură dată, împăratul Babilonului făcea în fiecare zi. Ceea ce David a făcut o singură dată era obiceiul de sfârşit de săptămână al împăratului Egiptului. Toată această idee este redată de Domnul Isus în pilda fiului rătăcitor.

Dragi prieteni, fiul poate ajunge în cocina de porci. Copilul lui Dumnezeu poate ajunge în cocina de porci, dar nu va rămâne acolo. De ce? Motivul este simplu: el este fiul tatălui, nu este un porc. Porcii trăiesc în cocină. Fiii vor să trăiască în casa tatălui. Dragi prieteni, dacă vreţi să trăiţi în cocină, acolo vă este locul! Şi asta spune ceva despre cine sunteţi. Dar dacă sunteţi în cocina porcilor şi aveţi în inimă dorinţa de a fi cu Dumnezeu, dacă vă rugaţi pentru iertare, El vă va auzi! Dacă vă întoarceţi la Dumnezeu, El vă va primi. David a făcut un lucru rău, dar şi-a mărturisit păcatul. Oricum, ascultarea de Dumnezeu era regula vieţii lui David. Cred că ar trebui să fim atenţi atunci când ne grăbim să-l criticăm pe David. El a fost un om cu totul deosebit. Noi nu suntem vrednici (eu, cel puţin, nu sunt) nici să-i legăm şireturile încălţărilor sale. David a fost ales ca standard pentru toţi împăraţii care au venit după el.

v.6  Între Roboam şi Ieroboam a fost război tot timpul cît a trăit Roboam.

A fost o perioadă de război civil în Israel. Această confruntare în care fraţii luptau între ei a slăbit enorm întreaga naţiune.

v.7    Celelalte fapte ale lui Abiam, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? Între Abiam şi Ieroboam a fost război.

v.8     Abiam a adormit cu părinţii lui, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Asa.

Abiam nu a făcut nimic remarcabil în timpul domniei lui. Toate faptele lui au fost rele. Abiam a fost un împărat rău. El a murit şi a fost înmormântat alături de părinţii săi.

Asa a fost succesorul lui Abiam. Ajungem astfel la cel dintâi împărat bun şi ne vine să strigăm: “Aleluia! Am găsit un împărat bun!”

v.9  În al douăzecilea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început să domnească peste Iuda Asa.

v.10  El a domnit patruzeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Maaca, fata lui Abisalom.

v.11  Asa a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, ca tatăl său David.

Asa a domnit în timpul ultimilor doi ani de domnie ai lui Ieroboam. Întreaga perioadă de domnie a lui Asa a numărat 41 de ani. El a avut una din cele mai lungi domnii. De fapt, singurii împăraţi care au domnit mai mult decât Asa au fost Azaria şi Manase.

Numele mamei lui Asa era Maaca. Asa a fost un împărat bun şi ea are partea ei de merit pentru felul cum a crescut fiul său.

Şi aici David este folosit ca standard pentru binele şi răul din viaţa unui împărat. Asa s-a ridicat la înălţimea standardului reprezentat de David. Ce a făcut Asa?

v.12  A scos din ţară pe sodomiţi, şi a îndepărtat toţi idolii pe cari-i făcuseră părinţii lui.

Asa nu era adeptul ideii că trebuie să ne purtăm cu blândeţe cu homosexualii. El era împotriva homosexualităţii.

Nivelul la care am ajuns noi astăzi în această privinţă nu cred că  este un semn de civilizaţie. Dumnezeu renunţă la orice popor care are o societate care îngăduie pe faţă homosexualitatea. Acesta este un indiciu al degradării grosolane şi al decăderii poporului. Este nevoie să se spună lucrurilor pe nume. Trebuie să recunoaştem că acesta este un păcat degradant, cu efecte negative, ca orice păcat. Omul nu poate ajunge mai jos decât atât. Şi când o persoană ajunge atât de jos, Dumnezeu o părăseşte. Societatea noastră se îndreaptă în această direcţie.

Asa a avut grijă să rezolve această situaţie şi a fost considerat un împărat bun. Dumnezeu nu Şi-a schimbat părerea de atunci până acum.

v.16  Între Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor.

Asa a luptat cu Baeşa, împăratul Israelului. După cum vedeţi,  Războiul civil continuă. Ni se spune că Asa a mai făcut şi alte lucruri. El a fost nevoit să domolească o împărăţie care se dezvolta în nord şi a cărei dominaţie creştea. Este vorba de Siria.

v.18  Asa a luat tot argintul şi tot aurul cari rămăseseră în vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, şi le-a pus în mînile slujitorilor lui, pe care i-a trimes la Ben-Hadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Împăratul Asa a trimes să-i spună:

v.19  ,,Să fie un legămînt între mine şi tine, cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimet un dar în argint şi în aur. Du-te, rupe legămîntul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.“

Asa i-a trimis lui Ben-Hadad daruri în aur şi argint pentru a-i face pe plac şi a-l opri de la invadarea împărăţiei sale. Asa a făcut un legământ cu el. Poate că acesta a fost singurul lucru greşit din timpul domniei sale.

v.22  Împăratul Asa a chemat pe tot Iuda, fără să lase la o parte pe cineva, şi au ridicat pietrele şi lemnul pe care-l întrebuinţa Baeşa la întărirea Ramei; şi împăratul Asa le-a întrebuinţat la întărirea Ghebei lui Beniamin şi Miţpei.

Asa a făcut toate acestea pentru a-şi proteja împărăţia.

v.23  Toate celelalte fapte ale lui Asa, toate isprăvile lui şi tot ce a făcut, şi cetăţile pe cari le-a zidit, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? Totuş, la bătrîneţe, a fost bolnav de picioare.

v.24  Asa a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Iosafat.

Aşa cum vom vedea, Iosafat a fost un alt împărat bun.

Dar să revenim acum la Nadab, fiul lui Ieroboam:

v.25  Nadab, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel, în al doilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. El a domnit doi ani peste Israel.

v.26  El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat pe calea tatălui său, săvîrşind păcatele în cari tîrîse tatăl său pe Israel.

Nadab a început să domnească în cel de-al doilea an al domniei lui Asa, împăratul lui Iuda. Domnia lui Nadab peste Israel a durat doi ani. În această succesiune de împăraţi răi vom vedea că împărăţia din nord a avut de-a face cu mult păcat şi multe intrigi politice.

v.27  Baeşa, fiul lui Ahia, din casa lui Isahar, a uneltit împotriva lui, şi Baeşa l-a omorît la Ghibeton, care era al Filistenilor, pe cînd Nadab şi tot Israelul împresurau Ghibetonul.

Ne-am aştepta ca, la un moment dat, să vină şi o perioadă de pace. Dar nu a fost aşa. A fost război între Asa şi Baeşa în toate zilele domniei lor. Acest război civil a irosit energiile şi resursele ambelor împărăţii. Mai mult, a pus ambele împărăţii în poziţia de supunere faţă de alte puteri din jur. Au fost invadate de Egipt în sud şi de Siria, şi în final Asiria, în nord. Poporul acesta pur şi simplu nu-şi schimba atitudinea şi calea.

Până la acest moment, Baeşa este cel care a domnit mai mult decât alţi împăraţi din nord. Domnia lui a măsurat 24 de ani. Dar el trebuia înlăturat pentru că făcuse ce este rău înaintea Domnului. Iată cuvântul Domnului împotriva lui Baeşa, prin Iehu:

1 Împărați 16:3-4

v.3  iată că voi mătura pe Baeşa şi casa lui, şi casa ta o voi face ca şi casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

v.4  Cine va muri în cetate din casa lui Baeşa, va fi mîncat de cîni, şi cine va muri pe cîmp dintr’ai lui, va fi mîncat de păsările cerului.“

Aceasta a fost o perioadă tristă în viaţa acestui împărat. Din cauză că Baeşa făcuse aceleaşi păcate ca predecesorii săi din casa lui Ieroboam, el trebuie să înfrunte aceeaşi pedeapsă, chiar dacă aceasta însemna a fi devorat de câini.

v.6  Baeşa a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Tirţa. Şi în locul lui a domnit fiul său Ela.

v.7  Cuvîntul Domnului vorbise prin proorocul Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa, şi împotriva casei lui, pe deoparte pentru tot răul pe care-l făcuse supt ochii Domnului, mîniindu-L prin lucrul mînilor lui şi ajungînd ca şi casa lui Ieroboam, iar pe de alta pentrucă lovise casa lui Ieroboam.

v.8  În al douăzeci şi şaselea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească Ela, fiul lui Baeşa. El a domnit peste Israel la Tirţa. A domnit doi ani.

Ela a domnit numai doi ani, până când Zimri, căpitanul său, a pus la cale un complot şi a condus o rebeliune împotriva lui:

v.9  Slujitorul său Zimri, care era mai mare peste jumătate din carăle lui, a uneltit împotriva lui. Ela era la Tirţa, chefuind şi îmbătîndu-se în casa lui Arţa, căpetenia casei împăratului la Tirţa.

v.10  Zimri a intrat, l-a lovit şi l-a ucis, în al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Şi a domnit el în locul lui.

Când Ela s-a îmbătat, Zimri a intrat şi l-a omorât. S-ar părea că nici un om nu era în siguranţă în împărăţia din nord, din cauza conspiratorilor. Zimri a început să domnească după ce l-a ucis pe Ela. Dar nici domnia lui nu a durat mai mult de şapte ani.

v.15   În al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, Zimri a domnit şapte zile la Tirţa. Poporul tăbăra împotriva Ghibetonului care era al Filistenilor.

O altă conspiraţie, o altă rebeliune au dus la înlăturarea lui Zimri.

v.17  Omri, şi tot Israelul cu el, au pornit din Ghibeton, şi au împresurat Tirţa.

v.18  Zimri, văzînd că cetatea este luată, a intrat în cetăţuia casei împăratului, şi a dat foc casei împăratului peste el. Astfel a murit el,

Aceasta a fost o perioadă întunecată pentru această împărăţie, dar vor urma zile şi mai negre.

După succesul conspiraţiei lui Omri, şi după ce acesta a ajuns pe tron, a apărut o altă problemă. Un rival al lui Omri pretindea că el trebuia să fie împărat. Numele acestuia era Tibni.

v.21  Atunci poporul lui Israel s’a desbinat în două părţi; jumătate din popor voia să facă împărat pe Tibni, fiul lui Ghinat, şi jumătate era pentru Omri.

v.22  Ceice urmau pe Omri au biruit pe ceice urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit, şi Omri a domnit.

În urma morţii lui Tibni, la cârma împărăţiei a rămas Omri, care a fost un împărat rău. El i-a întrecut în răutate pe toţi ceilalţi împăraţi.

v.25  Omri a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a lucrat mai rău decît toţi ceice fuseseră înaintea lui.

Succesorul lui Omri este fiul său, Ahab. Omri fusese cel mai corupt conducător din istoria împăraţilor lui Israel, dar fiul lui l-a întrecut în răutate.

v.30  Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decît toţi ceice fuseseră înaintea lui.

v.31  Şi, ca şi cum ar fi fost puţin lucru pentru el să se dedea la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevastă şi pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul Sidoniţilor, şi a slujit lui Baal şi s’a închinat înaintea lui.

Ahab era rău şi avea o nevastă care îl ajuta în toate faptele sale rele. Era un ajutor consistent când era vorba de a face ce este rău înaintea Domnului. Ea avea ideile rele care îi scăpaseră soţului ei. Şi ce îi trecea ei prin cap, nu i-ar fi trecut nici unui alt om. Era într-adevăr rea. Combinaţia dintre Ahab şi Izabela era cea mai rea combinaţie posibilă. Haman şi soţia lui au fost răi; Irod şi Irodiada au fost răi; Ptolemeu Dionisius au fost un cuplu celebru în răutate; Filip I al Spaniei şi sângeroasa Maria s-au înţeles de minune. Acestea sunt patru din cele mai infame cupluri ale istoriei. Dar nici unul dintre acestea nu-l poate întrece pe cel format de Ahab şi Izabela. Ei sunt în capul listei.

Dragi ascultători, cineva spunea că fiecare ţară are conducătorii pe care şi-i merită. Poate că este timpul să ne punem şi noi aceasta problemă.