Itinerar Biblic Ep.0361 – 1 Împăraţi : Capitolele 5 şi 6

 

Tema: Pregătirea şi construcţia Templului

 

Dragi ascultători suntem acum la capitolul 5 din prima carte a Împăraţilor. Aflăm în acest capitol că, Solomon încheie un contract cu împăratul Hiram al Tirului pentru lemn de cedru şi mână de lucru. Din Israel a fost ridicată o forţă de muncă de 30 000 de oameni.

Capitolul 6, pentru că şi de el o să ne ocupăm astăzi, prezintă în detaliu construcţia acestui Templu bogat în ornamente şi scump, construcţie care a durat 7 ani.

După cum observaţi am ajuns la împlinirea promisiunii pe care Dumnezeu o făcuse lui David cu privire la Templu.

Dar să vedem mai bine ce spune Cuvântul lui Dumnezeu:

1 Împarati 5:1

v.1 Hiram, împăratul Tirului, a trimes pe slujitorii săi la Solomon; căci auzise că fusese uns împărat în locul tatălui său, şi el iubise totdeauna pe David.

            Hiram decide să vină în ajutorul lui Solomon în amintirea tatălui său, David, pe care împăratul Tirului îl respectase şi îl iubise foarte mult.

v.3  ,,Ştii că tatăl meu David n’a putut să zidească o casă Domnului, Dumnezeului lui, din pricina războaielor cu cari l-au înconjurat vrăjmaşii lui, pînă ce Domnul i-a pus subt talpa picioarelor lui.

v.4  Acum Domnul, Dumnezeul meu, mi-a dat odihnă din toate părţile; nu mai am nici protivnic, nici nenorociri!

Dragi prieteni, numai Dumnezeu poate da pace, fie că este vorba de pacea lumii sau de pacea inimii fiecăruia dintre noi. Numai Dumnezeu poate da odihna de care are nevoie inima omului. Amintiţi-vă de cuvintele Domnului Isus şi de invitaţia Sa: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi (de păcat) şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Numai Dumnezeu poate da o astfel de odihnă. Acum Dumnezeu îi dăduse lui Solomon odihnă după atât de multe războaie care istoviseră Israelul în trecut. Era pace în vremea lui Solomon.

v.5  Iată că am de gînd să zidesc o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, cum a spus Domnul tatălui meu David, zicînd: ,Fiul tău, pe care-l voi pune în locul tău, pe scaunul tău de domnie, el va zidi o casă Numelui Meu.`

Deşi construirea Templului a fost ideea lui David, Dumnezeu nu i-a îngăduit lui să pună acest plan în aplicare pentru că David fusese un om de război.

Poate că ar fi bine să luăm în considerare contextul referitor la această idee a construirii Templului.

Omul a fost un constructor încă de la început. În Geneza 4:17 citim următorul lucru: “…El a început apoi să zidească o cetate şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.” Suprafaţa pământului este brăzdată de locuri care ascund ruinele marilor cetăţi şi clădiri splendide din trecut. Uneltele arheologilor au pătruns în adânc şi acum putem judeca fiecare civilizaţie după înălţimea clădirilor. Unii susţin că oamenii peşterilor din epoca de piatră (dacă aceştia au existat cu adevărat) erau barbari, pur şi simplu primitivi. Ei nu erau constructori şi îşi găseau adăpost în peşteri şi grote. Egiptenii, asirienii, babilonienii, grecii şi romanii sunt considerate popoare civilizate şi acest lucru este evidenţiat şi de arhitectura lor. Omul modern susţine că trăieşte la un nivel mult mai înalt pentru că a construit centre comerciale, blocuri de apartamente, clădiri uriaşe. De fapt, omul de astăzi îşi construieşte propria peşteră în care să trăiască şi să lucreze ca un popândău. În restul timpului, se târăşte pe autostradă ca un vierme. Atâta vreme cât poate să apese pe un buton şi să folosească un întrerupător, omul zilelor noastre spune că trăieşte. Acesta este omul modern.

Cele dintâi clădiri cu o arhitectură impresionantă au fost templele. Toate popoarele păgâne au avut temple. Unele dintre acestea erau construcţii simple, necizelate, în timp ce altele, cum este Parthenonul din Grecia, erau expresii deosebite ale frumuseţii. Toate aceste clădiri îşi au izvorul în Turnul Babel, care era un monument al imensei împotriviri a omului faţă de Dumnezeu.

Se poate spune că templele păgâne au avut întotdeauna o arhitectură impresionantă, chiar dacă oamenii care veneau la aceste temple, civilizaţi sau nu, trăiau la un nivel spiritual foarte scăzut. Aceste temple erau foarte mari, elaborate, bogat ornamentate şi impresionante. Templele împăraţilor de pe Nil, cel al lui Aşur din Ninive, al lui Marduk din Babilon, ziguratele din valea Tigru-Eufrat, templul zeului Baal al fenicienilor, templul zeiţei Atena a grecilor, Parthenonul din Atena, templul zeului Jupiter al romanilor şi templele aztece din Mexic, toate acestea sunt manifestări ale răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu. “Fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte…”. Ce au făcut oamenii? Au construit temple şi “au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare” (Romani 1:21, 23). Fiecare a făcut o casă în care să locuiască dumnezeul lui. Ei vor să-l pună pe dumnezeul lor într-o cutie.

Totuşi, Templul construit de Solomon nu a fost considerat o casă în care să locuiască Dumnezeu.

În cartea 2 Cronici, la dedicarea Templului, Solomon a arătat foarte clar că Dumnezeu nu va locui în acel loc. “Dar ce! Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu cât mai puţin această casă, pe care am zidit-o eu!” (2 Cronici 6:18). Dacă aţi crezut că Templul a fost înălţat pe post de locuinţă pământească a lui Dumnezeu, vă înşelaţi. Înseamnă că nu aţi înţeles adevărata semnificaţie a acestei lucrări. Templul era o cale de abordare a lui Dumnezeu şi de acces către Dumnezeu prin jertfe.

Este important să observăm felul în care a fost pusă la punct construcţia, concepţia şi caracterul acesteia.

Această idee a pornit de la David, deşi Dumnezeu nu i-a îngăduit să o pună în practică.

În 1 Cronici 28:1-3, avem o relatare parţială a acestei istorii: “David a chemat la Ierusalim toate căpeteniile lui Israel, căpeteniile seminţiilor, căpeteniile cetelor din slujba împăratului, căpeteniile peste mii şi căpeteniile peste sute, pe cei mai mari peste toate averile şi turmele împăratului şi ale fiilor săi, pe dregători, pe viteji şi pe toţi voinicii. Împăratul David s-a sculat în picioare şi a zis: ‘Ascultaţi-mă, fraţilor, şi poporul meu! Aveam de gând să zidesc o casă de odihnă pentru chivotul legământului Domnului şi pentru aşternutul picioarelor Dumnezeului nostru, şi mă pregăteam s-o zidesc. Dar Dumnezeu mi-a zis: “Să nu zideşti o casă Numelui Meu, căci eşti un om de război şi ai vărsat sânge.” Deci, este foarte clar, cred eu, templul nu era o locuinţă pentru Dumnezeu; construcţia urma să fie aşternutul picioarelor lui Dumnezeu.

Construirea Templului a fost dorinţa inimii lui David aşa cum am văzut şi chiar modelul construcţiei i-a fost dat lui David, nu lui Solomon. Versetul 19 din 1 Cronici 28 ne spune următorul lucru: “Toate acestea, a zis David, toate lucrările izvodului acestuia mi   le-a făcut cunoscute Domnul, însemnându-le în scris cu mâna Lui.”

Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi dăduse planul sau schiţa Templului, cu toate că nu-i îngăduia lui să-l zidească. David i-a dat acest plan lui Solomon. A dat fiului său Solomon chipul prispei şi clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinlăuntru, şi al odăii pentru scaunul îndurării.

I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului, şi toate odăile de jur împrejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu şi vistieriile sfântului locaş.” (2 Cronici 28:10-12). La fel, David a fost cel care a adunat materialele: “Mi-am întrebuinţat toate puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie să fie de aur, argint pentru ceea ce trebuie să fie de argint, aramă pentru ceea ce trebuie să fie de aramă, fier pentru ceea ce trebuie să fie de fier, şi lemn pentru ceea ce trebuie să fie de lemn, pietre de onix şi pentru scumpe de legat, pietre strălucitoare şi de felurite culori, tot felul de pietre scumpe, şi marmoră albă multă” (2 Cronici 29:2).

După cum vedeţi, planul, concepţia Templului era în inima lui David. Solomon nu a făcut decât să pună în practică acest plan, să execute lucrarea.

Pe lângă toate materialele strânse de David, Solomon încheie o înţelegere cu împăratul Tirului pentru lemn de cedru şi de chiparos pentru construcţia propriu-zisă a acestui edificiu.

v.8  Şi Hiram a trimes răspuns lui Solomon: ,,Am auzit ce ai trimes să mi se spună. Voi face tot ce vei vrea în ce priveşte lemnele de cedru şi lemnele de chiparos.

v.9  Slujitorii mei le vor pogorî din Liban la mare, şi le voi trimete pe mare în plute pînă la locul pe care mi-l vei arăta: acolo, voi pune să le deslege, şi le vei lua. Ceea ce cer în schimb, este să trimeţi merinde casei mele.“

Pe lângă lucrătorii din Tir, Solomon a folosit şi forţa de muncă din Israel.

v.13  Împăratul Solomon a luat din tot Israelul oameni de corvoadă, în număr de treizeci de mii.

v.14  I-a trimes în Liban, cîte zece mii pe lună, cu schimbul; o lună erau în Liban, şi două luni erau acasă. Adoniram era mai mare peste oamenii de corvoadă.

Putem vedea că era vorba de o lucrare de foarte mari proporţii. După construirea Templului, Solomon a trecut la construirea altor clădiri. Proiectul lui de construcţii era prea amplu şi el i-a împovărat pe oamenii poporului său cu taxe pentru susţinerea acestuia.

Vă  spuneam că în capitolul 6 găsim informaţii despre construcţia efectivă a Templului.

Observaţi, vă rog, că Templul era de două ori mai mare decât cortul întâlnirii. Este mult mai elaborat, are mai multe ornamente pentru care a fost nevoie de mai multe resurse. Simplitatea cortului s-a pierdut şi, aşa cum vom vedea, apare şi o deteriorare a vieţii spirituale a poporului.

1 Împarati 6:2

v.2  Casa pe care a zidit-o împăratul Solomon Domnului, era lungă de şase zeci de coţi, lată de douăzeci, şi înaltă de treizeci.

Deşi Templul era de două ori mai mare decât cortul întâlnirii, s-ar putea să fi fost mai mic decât ne închipuim noi. Înălţimea Templului era mai mare de trei ori decât cea a cortului.

Deşi Templul nu avea dimensiuni impresionante, era ca o bijuterie. Poate că un diamant nu este la fel de mare ca un balot de fân, dar este cu mult mai valoros decât acesta. Acelaşi lucru era adevărat şi cu privire la Templul construit de Solomon.

v.3  Pridvorul dinaintea templului casei avea o lungime de douăzeci de coţi, în lăţimea casei, şi zece coţi lărgime în faţa casei.

v.4  Împăratul a făcut casei ferestre largi înlăuntru şi strîmte afară.

v.5  A zidit lipite de zidul casei mai multe rînduri de odăi, unul peste altul, de jur împrejur, cari înconjurau zidurile casei, Templul şi sfîntul locaş; şi a făcut astfel odăi lăturalnice de jur împrejur.

v.6  Catul de jos era lat de cinci coţi, cel dela mijloc de şase coţi, iar al treilea de şapte coţi; căci pe partea deafară a casei a făcut arcade strîmte împrejur ca grinzile să nu fie prinse în zidurile casei.

v.7  Cînd s’a zidit casa, s’au întrebuinţat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, aşa că nici ciocan, nici secure, nici o unealtă de fer nu s’au auzit în casă în timpul zidirii.

Aş dori să vă spun ceva despre construcţia Templului. Aşa cum am văzut, era doar de două ori mai mare decât cortul întâlnirii. Era înconjurat din trei părţi de o clădire cu trei niveluri. Aici locuiau preoţii pe toată durata serviciului lor. În faţă se afla un pridvor care era cât jumătate din lungimea unui teren de fotbal. Altarul de bronz avea dimensiunile 20x20x10 coţi, în timp ce altarul din cort era de 5x5x3 coţi. În Templu erau 10 lampadare, în loc de unul. Erau 10 mese pentru punerea înainte a pâinii în loc de una. Şi alte articole erau prezente în număr mai mare în Templu, faţă de cortul întâlnirii.

Pentru construcţie au fost folosiţi 30 000 de israeliţi; ei erau recrutaţi pentru muncă. În plus, au mai fost folosiţi 150 000 de lucrători şi 3 300 de supraveghetori. Hiram, împăratul Tirului a furnizat lemnul special necesar. Construcţia a durat şapte ani şi şase luni. Templul a fost făcut din piatră şi în interiorul clădirii nu s-a auzit deloc sunetul ciocanului. Costul clădirii ar fi estimat astăzi la aproximativ 5 milioane de dolari. Era ca un sipet cu bijuterii. Cei doi stâlpi din Templu erau foarte impresionanţi. Dar vom vedea puţin mai târziu care este semnificaţia lor.

Am menţionat aceste detalii pentru a face o comparaţie. Templul era inferior cortului întâlnirii, nu numai în ce priveşte calitatea sa inerentă, cât şi în caracteristicile clădirii.

În primul rând, era prea complicat. Simplitatea cortului se pierduse. În Noul Testament, Templul este trecut cu vederea şi toate analogiile sunt făcute luând în considerare cortul întâlnirii. De ce? Templul devenise foarte complicat.

Cred că aici avem şi noi ceva de învăţat. Trăim într-o vreme în care accentul se pune mai degrabă pe metode decât pe Cuvântul lui Dumnezeu. Biserica este plină de programe noi şi metode noi.

Biserica în care eu m-am apropiat de Dumnezeu şi pe care Dumnezeu a folosit-o apoi pentru a mă creşte din punct de vedere spiritual, era o biserică mică, o biserică care nu avea prea multe facilităţi, cu excepţia unei singure săli, adesea neîncăpătoare, şi un baptistier. Încă ceea ce se petrecea în biserică era minunat.

Astăzi cunosc biserici care au mai mult decât au nevoie din punct de vedere al aparaturii şi facilităţilor. Ceea ce nu au însă este viaţa aceea plină de entuziasm şi bucurie care atrage întotdeauna pe cel nou-venit.

Eu nu cred că toate metodele noi folosite astăzi sunt neapărat şi potrivite. Părerea mea este că avem nevoie să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu.

Un al doilea lucru pe care aş dori să-l observaţi este acela că Solomon a făcut ferestre înguste prin care să intre lumina în Templu.

În cortul întâlnirii nu fuseseră nici un fel de ferestre. Ferestrele lui Solomon nu lăsau să intre prea multă lumină, dar tot era ceva. Oamenii nu se mai bizuiau numai pe lumina divină, ca în cazul cortului. Acum se bizuiau pe lumina naturală care venea de afară.

Un al treilea indiciu al inferiorităţii Templului era acela că heruvimii au fost făcuţi din lemn de măslin.  Aveau o înălţime de 10 coţi – foarte impresionant – dar nu mai erau făcuţi din aur masiv. Un al patrulea indiciu este acela că Templul avea mult mai multe ornamente, era mai încărcat decât cortul şi în el aveau loc mai multe ceremonii şi ritualuri.

Acesta este Templul care a fost distrus de Nebucadneţar. Templul ridicat de Zorobabel a fost şi el distrus, la rândul lui, şi înlocuit de templul lui Irod din vremea lui Hristos. Templul ni-l arată, de fapt, pe Domnul Isus Hristos.

În Ioan 2:19 citim următoarele cuvinte ale Domnului Isus: “Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica!” El nu vorbea despre templul lui Irod, ci despre trupul Său. “Iudeii au zis: ‘Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?’ Dar El vorbea despre Templul trupului Său” (Ioan 2:20, 21). Templul este echivalentul trupului lui Hristos.

Dragii mei, nu am citit prea mult din acest capitol pentru că este vorba de foarte multe detalii privitoare la construcţie. Totuşi, vă îndemn să citiţi singuri acest fragment pentru că sunt sigur că îl veţi considera interesant. În timp ce citiţi despre măreţia acestui Templu, aduceţi-vă aminte că acesta a fost conceput în gândul şi în inima lui David, care dorea un loc potrivit pentru chivotul legământului. (El nu dorea o locuinţă pentru Dumnezeu, considerând că această construcţie va fi aşternutul picioarelor Lui.)

Scopul Templului era acela de a fi o cale de acces a omului spre Dumnezeu, prin intermediul jertfelor. Observaţi şi complexitatea acestei construcţii în comparaţie cu modelul cortului întâlnirii. Dumnezeu a onorat această clădire cu prezenţa Sa şi locul acesta a fost plin de slava Lui, aşa cum vom vedea din capitolul următor.

Dragii mei, nu vreau să închei fără a vă aminti ceea ce spune Scriptura cu privire la un alt templu: Ascultaţi ce le spunea Apostolul Pavel Corintenilor în prima scrisoare adresată lor:

1 Corinteni 6:19  Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit dela Dumnezeu? Şi că voi nu sînteţi ai voştri?

Şi trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt. Cred că după această lecţie primită din pasajul abordat, ar trebuie să ne întrebăm ce fel de templul avem pentru Duhul lui Dumnezeu. Unul plin de lucruri ornamentale dar nefolositoare? Sau unul în care Duhul lui Dumnezeu se simte cinstit şi onorat.