Itinerar Biblic Ep.0360 – 1Împăraţi Capitolele 3, 4

 

Tema

Rugăciunea lui Solomon pentru înţelepciune şi răspunsul lui Dumnezeu.

 

Dragii ascultători, cred că nu mai este pentru nimeni un fapt surprinzător că, uneori, Dumnezeu apare în viaţa unei persoane şi îi vorbeşte în mod cât se poate de clar. Ba, mai mult, nu este nici măcar un monolog ci un dialog. Dumnezeu întreabă, dar şi răspunde.

Ei bine dacă cumva avem dubii în acest sens, experienţa avută de Solomon o să ne convingă. Un al lucru de care o să ne convingă capitolele următoare, este acela că Dumnezeu răspunde rugăciunilor, mai ales când acestea sunt făcute după voia Lui. În capitolele ce ne stau în faţă, o să vedem că Dumnezeu îi apare lui Solomon într-un vis spunându-i: Cere-mi ce vrei să-ţi dau! Lucrul pe care îl cerea Solomon este înţelepciune pentru a conduce Israelul.  Această cerere atât de altruistă i-a făcut atât de multă plăcere lui Dumnezeu încât Dumnezeu promite să-l binecuvânteze cu mult mai mult. Pe lângă înţelepciunea cerută, Dumnezeu îi oferă şi bogăţie şi slavă.

În ce priveşte înţelepciunea lui Solomon, o să vedem situaţii concrete care o să ne convingă de aceste lucruri.

Dar până atunci, încă sunt câteva lucruri pe care Dumnezeu nu le aproba în viaţa lui Solomon. Iată ce ne spun primele trei versete din capitolul 3 al primei cărţi a Regilor:

v.1 Solomon s’a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus-o în cetatea lui David, pînă şi-a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.

v.2  Poporul nu aducea jertfe decît pe înălţimi, căci pînă pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.

v.3  Solomon iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.

Unul din primele lucruri pe care le-a făcut Solomon după ce a devenit rege a fost să se căsătorească cu fiica lui Faraon, regele Egiptului. Prin această căsătorie el a făcut o alianţă cu Egiptul. Dar, vedeţi, nu cred că Solomon s-a gândit foarte bine la preţul pe care trebuia să-l plătească pentru toate aceste lucruri. O să vedem destul de curând că aceste căsătorii ale lui Solomon cu soţii provenite din medii idolatre o să aibă asupra lui şi a poporului o influenţă nefastă.

Aduceţi-vă aminte că Solomon a petrecut cea mai mare parte a vieţii lui de până atunci la curtea soţiilor tatălui său. Abia după moartea tatălui său, am putea spune că Solomon se confrunta cu adevărata viaţă şi alegerile lui de acum nu sunt tocmai cele mai bune. De fapt, chiar el recunoaşte că avea nevoie de înţelepciunea, recunoscând probabil problemele pe care le avea.

În price caz, după ce David moare, poporul intră într-o perioadă de relaxare dar şi de îndepărtare de Dumnezeu. Încet, încet ei încep să facă lucruri care nu erau pe placul lui Dumnezeu ci se regăseau doar în închinarea păgână.

v.4  Împăratul s’a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.

După cum observaţi, Solomon face lucruri pe care David nu le-ar fi făcut niciodată, spre exemplu folosirea altarelor păgâne pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu. Cu toate că şi Solomon îl iubeşte pe Domnul el este un alt fel de om în ceea ce priveşte raportul lui cu Dumnezeu, decât a fost tatăl său.

Totuşi, la Gabaon, Domnul îi vorbeşte lui Solomon:

v.5  La Gabaon, Domnul S’a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: ,,Cere ce vrei să-ţi dau.“

Dumnezeu a apărut înaintea lui Solomon noaptea într-un vis. Trebuie să amintim pentru cei care caută numai acest gen de experienţe că Solomon nu avea atunci Cuvântul lui Dumnezeu în forma în care îl avem noi astăzi. Solomon nu putea avea ceea ce avem noi astăzi.

În orice caz, Domnul îl întreabă pe Solomon: Cere ce vrei să-ţi dau. Ce va cere Solomon? Gândiţi-vă că Dumnezeu îi oferea lui Solomon un cec în alb. El putea cere orice. Totuşi, răspunsul pe care el îl dă, demonstrează că Solomon avea o anumită înţelepciune înainte ca Dumnezeu să-i dea înţelepciunea Lui.

Când Domnul i-a spus lui Solomon că îi va satisface orice dorinţă, cred că El recunoştea că Solomon avea anumite deficienţe şi era totuşi destul de nepotrivit pentru poziţia pe care o ocupa.

Dar, acest lucru mă face să mă întreb cine este oare potrivit pentru poziţia de copil al lui Dumnezeu. Cine este adecvat pentru trăirea unei vieţi creştine? Nu cred că este vreunul dintre noi. De fapt, Dumnezeu nu ne-a cerut niciodată să trăim noi o viaţă creştină. Ceea ce doreşte el este să trăiască el prin noi.

Şi în ceea ce-l priveşte pe Solomon, Dumnezeu vrea să facă ceva prin el. Solomon ar fi putut cere bogăţii, putere, sau alte lucruri, dar iată, recunoscând problemele pe care le avea,  el a cerut înţelepciune.

v.6  Solomon a răspuns: ,,Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentrucă umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bună voinţă, şi i-ai dat un fiu, care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.

Mai întâi, Solomon îşi dă seama că el nu va putea călca pe urmele tatălui său. Îşi recunoaşte, în acest fel inadecvenţa.

v.7  Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David; şi eu nu sînt decît un tînăr, nu sînt încercat.

v.8  Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.

Observaţi, vă rog, că Solomon se considera „un mic copil” în ceea ce privea experienţa. Înţelegea că naţiunea al cărei împărat ajunsese era una mare, importantă, dar şi deosebit de dificilă. Şi lui îi erau cunoscute, faptele poporului din timpul ieşirii lor din Egipt şi chiar fapte mai recente care nu erau tocmai ceea ce ar fi trebuit să fie. Deci, Solomon îşi dădea seama destul de bine de situaţie şi solicită ajutorul lui Dumnezeu. Lucru, pe care cred eu, şi noi trebuie să-l facem. Trebuie să recunoaştem situaţiile în care suntem limitaţi şi în care numai Dumnezeu ne poate ajuta. Şi oare câte sunt acelea în care n-avem nevoie de ajutorul Domnului: Nu prea multe! De aceea trebuie să fim şi noi atenţi la cererea lui Solomon:

v.9  Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!“

Solomon a cerut o inimă pricepută pentru a judeca cu pricepere poporul Domnului. Acum, aş vrea să insist puţin asupra acestui aspect. Noi spunem mereu că Solomon a cerut înţelepciune, dar ce fel de înţelepciune a cerut el? El a cerut abilitatea de a fi un om de stat, un politician, dacă vreţi. El dorea să ştie cum să judece poporul, cum să conducă acest popor şi ia deciziile potrivite. Aici nu este vorba de un discernământ spiritual. El nu a cerut discernământ spiritual. Este un lucru care trebuie făcut foarte clar. În cărţile pe care Solomon le-a scris, Proverbe  şi Eclesiastul, vom descoperi, mai cu seamă înţelepciune pentru a trăi în această viaţă. Mai cu seamă cartea Proverbelor, este o bună carte pentru tânărul care îşi începe viaţa.  În ce priveşte Cântarea Cântărilor, acolo găsim un anumit discernământ spiritual. În ceea ce priveşte ultima parte a vieţii lui Solomon, din pricina soţiilor sale, inima lui s-a îndepărtat de Dumnezeu. Deci, Solomon nu a cerut discernământ spiritual ci doar înţelepciune. Aceasta s-a rugat să primească, aceasta este ceea ce Dumnezeu i-a dat. Lui Dumnezeu i-a plăcut cerea altruistă a lui Solomon.

v.10  Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.

v.11  Şi Dumnezeu a zis: ,,Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,

Solomon a vrut să ia decizii înţelepte. Pe scena politică a oricărei ţări îi vedem pe cei mai mulţi militând pentru poziţii. Tot ce îşi doresc este să fie aleşi şi să ocupe un birou care să le aducă un venit frumuşel. Toţi încearcă să ne impresioneze cu abilităţile lor politice. Ne asigură că ei deţin soluţia la toate problemele noastre. Cred că unii dintre noi ne-am convins până acum ce diferenţă este între o campanie electorală şi o guvernare. Este clar că guvernanţii nu au o soluţie şi cred că ştiu şi de ce. Solomon a avut suficientă înţelepciune pentru a înţelege că are prea puţină înţelepciune pentru a conduce poporul. Tare m-aş bucura auzindu-i pe unii dintre politicienii noştri cerând înţelepciune de la Dumnezeu. Dumnezeu s-a bucurat că a auzit acest lucru de la Solomon şi cred că se va bucura şi atunci când îl va auzi de la noi.

Iată cum răspunde Dumnezeu la o asemenea cerere:

v.12  voi face după cuvîntul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n’a fost nimeni înaintea ta şi nu se va ridica nimeni niciodată ca tine.

Solomon este într-adevăr unul din cei mai mari conducători ai acestei lumi. Atunci când citeşti Cartea Proverbelor şi Eclesiastul vei descoperi mostre ale înţelepciunii umane de cel mai înalt nivel. Nu spun că aceste cărţi nu sunt inspirate de Dumnezeu. Este cât se poate de clar că Dumnezeu, prin intermediu lui Solomon pune la dispoziţia noastră una din cele mai bogate colecţii de înţelepciune, iar ceea ce comunică ambele cărţii este că numai înţelepciunea umană nu este suficientă.

Dar, dragii mei, unei cereri ca cea a lui Solomon, Dumnezeu răspunde cu multă dragoste şi solicitudine:

v.13  Mai mult, îţi voi da şi ce n’ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încît în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine.

v.14  Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.“

Chiar dacă este invocat aici un standard uman, David, nu sunt mulţi cei care l-au atins. Oricum, gândiţi-vă cum ara arăta ţara noastră dacă noi toţi, cu conducătorii noştri în frunte, am cere înţelepciune şi Dumnezeu ne-ar binecuvânta cum a făcut-o cu Solomon.

v.15  Solomon s’a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s’a întors la Ierusalim, şi s’a înfăţişat înaintea chivotului legămîntului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire, şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.

Jertfele arderii de tot şi cele de mulţumire, sau pace, sunt indicatoare către Domnul Isus. Ele vorbesc despre cine este El şi despre ceea ce a făcut El. Iată deci că poporul evreu avea încă de foarte mult timp imaginea Domnului nostru reprezentată prin intermediul jertfelor.

În ultima parte a capitolului, avem o demonstraţie a înţelepciunii lui Solomon.         El vine cu o soluţie foarte isteaţă la o problemă destul de complicată.

Două femei, prostituate, vin la el cu o problemă. Fiecare din ele avea câte un copil. El locuiau împreună şi accidental, copilul uneia moare. Ea s-a ridicat din pat, a luat copilul mort şi l-a înlocuit cu cel viu. Acum, mama îndurerată îşi aduce problema la Solomon. De fapt, ea dorea ca regele să o determine pe cea care luase copilul să i-l dea înapoi. Dar şi acea femeie reclama copilul ca fiind al ei. O situaţie complicată. Amintiţi-vă că atunci nu se făceau teste genetice sau altele de genul acesta. Problema era destul de serioasă şi trebuia rezolvată. Ei bine, eu cred că Dumnezeu adusese acest caz înaintea lui Solomon pentru a face o demonstraţie a faptului că ascultase cererea lui.

Solomon, jucând puţin teatru le spune celor două femei: ”Devreme  ce amândouă vreţi copilul, îl vom despica cu sabia şi fiecare veţi avea o parte!” Solomon miza pe dragostea maternă aici. Cea care a furat copilul s-a învoit repede pentru acea soluţie. Dar mama adevărată a copilului a strigat plină de dragoste: Nu! Nu! Daţi-l ei numai să trăiască!” Ea a pus copilul mai presus de ea. Ea era mama! Era deja evident pentru toţi cine era adevărata mama a copilului.

v.28  Tot Israelul a auzit de hotărîrea pe care o rostise împăratul. Şi s’au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.

Dumnezeu înştiinţa poporul cu privire la ce fel de rege avea. Faima lui creştea tot mai mult.

În capitolul 4 aflăm că Solomon a adus regatul la o dezvoltare fără precedent. Era apogeul.  Ceea ce am putea spune că definea regatul era pacea şi prosperitatea. Cred că una din dorinţele cele mai mari ale oamenilor, de-a lungul timpului a fost pacea. Cu toate acestea sunt nenumărate războaie. David, fusese un războinic. Solomon însă, este un om al păcii. El fructifica acum ceea ce tatăl său dobândise prin intermediul războaielor. În Israel era pace. O pace cum n-a mai avut Israelul de atunci.

Solomon a avut astfel timp să pună la punct o bună administraţie:

v.1 Împăratul Solomon era împărat peste tot Israelul.

v.2  Iată căpeteniile pe cari le avea în slujba lui: Azaria, fiul preotului Ţadoc,

v.3  Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau logofeţi; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor;

v.4  Benala, fiul lui Iehoiada, era peste oştire; Ţadoc şi Abiatar erau preoţi.

v.5  Azaria, fiul lui Natan, era mai mare peste îngrijitori. Zabud, fiul lui Natan era slujbaş de stat, cirac al împăratului;

v.6  Ahişar era mai mare peste casa împăratului; şi Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste dări.

Cei pe care îi avem înşiraţi în această listă erau mai toţi rude a lui Solomon sau copii ai prietenilor tatălui său David.  Cert este că deja era o nouă generaţie de conducători.

Pe lângă aceşti mari oficiali, Solomon mai avea şi doisprezece ofiţeri cu sarcini precise.

v.7 Solomon avea doisprezece îngrijitori peste tot Israelul. Ei îngrijeau de hrana împăratului şi a casei lui, fiecare timp de o lună din an.

Cu un aparat administrativ puternic şi eficient, regatul a atins repede culmea dezvoltării sale. Iată ce spun versetele 20 şi 21:

v.20  Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mîncau, beau şi se veseleau.

v.21  Solomon mai stăpînea şi toate împărăţiile dela Rîu pînă în ţara Filistenilor şi pînă la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau daruri, şi au fost supuşi lui Solomon tot timpul vieţii lui.

Hotarele Israelului erau mult extinse, războaiele se sfârşiseră, economia era puternică şi stabilă… Grija oamenilor era să trăiască cât mai bine. Dragii mei, aceasta este doar o exemplificare a ceea ce vi fi în Împărăţia lui Dumnezeu.

Acum însă lucrurile acestea erau valabile pentru Israel:

v.25  Iuda şi Israel, dela Dan pînă la Beer-Şeba, au locuit în linişte fiecare subt via lui şi subt smochinul lui, în tot timpul lui Solomon.

Sunt totuşi câteva lucruri pe care aş dori să le semnalez aici, lucruri cu privire la care Solomon ar fi trebuit să manifeste mai multă atenţie.

v.26  Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carăle lui, şi douăsprezece mii de călăreţi.

Calul, după cum am mai spus şi altă dată era un animal folosit cu predilecţie pe timp de război în Israel. Dumnezeu interzisese prin Lege multiplicarea cailor. Caii şi nevestele nu trebuiau să fie prea numeroase în Israel. Daţi-mi voie să vă reamintesc ce spusese Dumnezeu cu privire la aceste lucruri şi este consemnat în:

Deuteronom 17-16:  Dar să n’aibă mulţi cai, şi să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai; căci Domnul v’a zis: ,,Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.“

Solomon, în ciuda înţelepciunii lui, nu a luat în considerare această prevedere. El înmulţise caii şi avea şi un mare număr de neveste.  În cartea cronicilor aflăm că el avea peste 4000 de grajduri pentru caii săi. Vă daţi seama ce număr mare de cai avea.

Oricum, Dumnezeu în binecuvântase din plin. Acum mai are răbdare cu el. Faima lui depăşise de mult graniţele ţării:

v.29  Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării.

v.30  Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptenilor.

Să nu uităm că Răsăritul este locul de unde veniseră magii să-l vadă pe Domnul Isus după naşterea Lui şi se pare că era un loc în care se cultiva ştiinţa:

v.31  El era mai înţelept decît orice om, mai mult decît Etan, Ezrahitul, mai mult decît Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspîndise printre toate neamurile, deprimprejur.

Înţelepciunea lui Solomon străbătea toate aceste hotare şi iată deja strânsese o bogată colecţie:

v.32  A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cîntări.

v.33  A vorbit despre copaci, dela cedrul din Liban pînă la isopul care creşte pe zid, a vorbit deasemenea despre dobitoace, despre pasări, despre tîrîtoare şi despre peşti.

După cum citim aici, aflăm că Solomon a rostit 3000 de proverbe. În Scriptură nu avem decât vreo câteva sute. De asemenea, el a scris şi peste 1000 de cântece. Citiţi numai Cântarea Cântărilor şi vă veţi convinge de talentul de cântăreţ al frumosului a lui Solomon.

De asemenea, Solomon a fost pasionat de botanică, biologie şi alte ştiinţe. Dragii mei, Solomon era un om deosebit. Cunoştinţele lui erau enciclopedice. Toate acestea i-au adus o faimă nemuritoare:

v.34  Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pămîntului cari auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.

Foarte mulţi oameni veneau să-l vadă pe Solomon, să-l consulte în diverse probleme. Cred că lucrul acesta se petrecea  şi pentru că Solomon era o persoană practică.  Proverbele reprezintă soluţii pentru probleme de zi cu zi. Dumnezeu este un Dumnezeu practic, dragii mei şi Cuvântul Său ne oferă soluţii practice pentru cele mai multe din problemele noastre.

Iată un motiv în plus să ne apropiem şi mai multe de el.