Itinerar Biblic Ep.0352 – 2 SAMUEL Cap. 12, 13

 

 

Dragi prieteni continuăm itinerarul nostru sub călăuzirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, aruncând încă o privire în viaţa lui David, acest om, pe care Dumnezeu îl numeşte “om după inima Lui” iar alţii îl critică pentru păcatele lui.

Este foarte adevărat că păcatul pe care David l-a săvârşit cu Bat-Şeba, după cum am văzut în episodul nostru trecut, este unul care a afectat nu doar imaginea de om neprihănit a lui David, dar şi viaţa lui.

Criticii care spun că Dumnezeu i-a îngăduit lui David acest păcat, fără să-l pedepsească, se pare că nu au citit întreaga relatare a acestei istorii.

Dragi prieteni, trebuie să citim în continuare. Nu ne putem opri doar la relatarea păcatului lui David.

Când Natan îi arată lui David ce păcat a făcut, David se pocăieşte. Totuşi, Natan îi arată care este judecata lui Dumnezeu, judecată  de care David nu poate scăpa. El trebuie să înveţe că omul seceră ce a semănat.

Chiar dacă omul lui Dumnezeu ajunge să păcătuiască, el nu va rămâne în păcat.

Vedeţi, tocmai aceasta  este diferenţa dintre omul lui Dumnezeu şi omul din lume. Oaia cade în noroi dar se va lupta să iasă din el cât mai repede. Porcul, în schimb, va sta în noroi fără nici cea mai mică intenţie de a ieşi.

Dumnezeu a spus că oamenii, asemenea produselor de olărie, de ceramică, pot fi stricaţi de o fisură, cât de mică ar fi ea. O fisură minusculă poate distruge o piesă ceramică altfel foarte frumoasă şi valoroasă.

Articole de tot felul sunt vândute la preţ redus din cauza unui mic defect. Eu sunt mare amator de reduceri şi le caut peste tot pe unde umblu prin ţară. Cum văd un afiş pentru reduceri, cum intru să văd despre ce este vorba. De obicei, descopăr că mărfuri de foarte bună calitate sunt vândute la jumătate de preţ pentru că au un mic defect.

Aşa este şi cu David: el nu mai este considerat la valoarea lui integrală din cauza păcatului său.

În capitolul 11, păcatul lui David este înfăţişat în toată gravitatea şi urâţenia lui. Cuvântul lui Dumnezeu nu încearcă să înfrumuseţeze lucrurile sau să le diminueze gravitatea. Cuvântul lui Dumnezeu nu şterge cu buretele acţiunile lui David. Păcatul lui este negru ca noaptea şi josnic precum Satan şi adâncul lui fără sfârşit. David a păcătuit, dragii mei şi acesta este un fapt real care nu poate fi ocolit.

Fapta lui David nu a fost pe placul lui Dumnezeu. Şi Domnul nu va lăsa lucrurile aşa.

Dumnezeu va face întotdeauna ceva când omul păcătuieşte. El L-a dat pe Isus Hristos să moară pe Cruce pentru a plăti pedeapsa omului pentru păcat. Dumnezeu este cel care a spus că păcatul este atât de rău şi de grav încât era nevoie de moartea Fiului Său. Dacă Îi întoarceţi spatele lui Dumnezeu, sunteţi pierduţi. Dacă sunteţi un copil al lui Dumnezeu şi cădeţi în păcat, Dumnezeu se va ocupa de această situaţie.

La sfârşitul capitolului 11 l-am lăsat pe David stând liniştit şi superior pe tronul său, convins că nimeni nu-i cunoaşte păcatul. El era convins că va scăpa fără nici un fel de consecinţe, dar se înşela. David va regreta în fiecare zi a vieţii sale că a comis acest păcat.     În capitolul 12 am văzut cum descoperă Dumnezeu păcatul său. Acum vom vedea ce face David când îşi dă seama că Dumnezeu cunoaşte păcatul său. Natan, plin de curaj se duce înaintea lui David şi demască păcatul acestuia. Să ne întoarcem deci la acest episod sumbru din capitolul 12 al cele de a doua carte a lui Samuel. Vă rog să observaţi ce implicaţii are păcatul lui David. Adesea noi ne gândim doar că anumite fapte încalcă porunci ale lui Dumnezeu. Iată că nu este numai atât. Ascultaţi numai cuvintele Domnului exprimate prin Natan:

2 Samuel 12:9

v.9   Pentruce dar ai dispreţuit tu cuvîntul Domnului, făcînd ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie…, Hetitul; ai luat de nevastă pe nevastă-sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.

Natan spune lucrurilor pe nume pentru a nu fi nici o umbră de îndoială. Vă imaginaţi ce şoc a fost pentru cei prezenţi în sală să audă cuvintele lui Natan? Sigur că cei mai mulţi nu ştiau nimic despre ce se întâmplase. Ei îl aud pe Natan acuzându-l pe David de cea mai brutală dintre nelegiuirile scrise în cărţi. David făcuse lucrurile pe care Dumnezeu le interzisese.

Ce se va întâmpla acum sunt sigur că se întrebau cei mai mulţi? Va scăpa David ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic? Nu! Păcatul are parte de o pedeapsă pe măsura grozăviei lui.

v.10  Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentrucă M’ai dispreţuit, şi pentrucă ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.`

Dacă vă întrebaţi: “Poate un creştin să păcătuiască?”, răspunsul este: “Da, poate.” Dar atunci când păcătuiţi, voi Îl dispreţuiţi pe Dumnezeu. Dumnezeu este cel ce spune aceasta.

Când David a luat-o la el pe nevasta lui Urie Hetitul, el l-a dispreţuit pe Dumnezeu.

v.11  Aşa vorbeşte Domnul. ,Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta, şi voi lua de subt ochii tăi, pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.

Nenorocirea va veni peste David chiar din casa lui. În capitolul următor vom vedea că izbucneşte un scandal între copiii lui David care îi produce acestuia o mare suferinţă. Dar nu-l vom auzi pe David văitându-se sau cerându-I socoteală lui Dumnezeu pentru ce i se întâmpla. El ştia prea bine că Dumnezeu Îşi aplica pedeapsa. Tot ce-şi dorea David este redat în primul verset al Psalmului 42.

Iată ce spune El: “Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!”

v.12  Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucru acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.“

Ei bine, dragii mei, iată că ajungem la acele lucruri care l-au determinat pe Dumnezeu să-l numească pe David “Un om după inima Lui” în ciuda păcatului comis. Este vorba aici de pocăinţa lui David.

v.13  David a zis lui Natan: ,,Am păcătuit împotriva Domnului!“ Şi Natan a zis lui David: ,,Domnul îţi iartă păcatul…, nu vei muri.

Ar fi trebuit ca David să moară pentru fapta lui. Dumnezeu i-a cruţat viaţa şi i-a iertat păcatul, dar copilul lui David a murit.

Dumnezeu nu are de gând, dragii mei  să-l lase pe David să scape fără nici o pedeapsă pentru păcatul său.

v.14  Dar, pentrucă ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvîrşind fapta aceasta, fiul care ţi s’a născut, va muri.“

Dragi prieteni, duşmanii Domnului Îl hulesc pe Dumnezeu şi astăzi pentru fapta lui David. Pot să spun că destul de mulţi au venit la mine şi m-au întrebat: “Cum a fost posibil ca Dumnezeu să aleagă un om ca David?” Chiar mă priveau satisfăcuţi în timp ce aşteptau răspunsul, fiind convinşi că nu pot justifica în nici un fel această alegere.

Duşmanii lui Dumnezeu Îi hulesc Numele şi astăzi şi din această cauză David va fi pedepsit pentru păcatul său.

v.15  Şi Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie, şi a fost greu bolnav.

v.16  David s’a rugat lui Dumnezeu pentru copil, şi a postit; şi cînd a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pămînt.

v.17  Bătrînii casei au stăruit de el să se scoale dela pămînt; dar n’a voit, şi n’a mîncat nimic cu ei.

David s-a rugat înaintea lui Dumnezeu pentru viaţa fiului său. În cele din urmă, au venit şi i-au adus vestea morţii fiului său.

v.19  David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei, şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: ,,A murit copilul?“ Şi ei au răspuns: ,,A murit.“

v.20  Atunci David s’a sculat de la pămînt. S’a spălat, s’a uns, şi şi-a schimbat hainele; apoi s’a dus în casa Domnului, şi s’a închinat. Întorcîndu-se acasă, a cerut să i se dea să mănînce, şi a mîncat.

Slujitorii lui David sunt uluiţi. Când copilul era încă în viaţă, David stătea în sac şi în cenuşă. După ce copilul a murit, el ar fi trebuit să fie doborât de întristare. În loc de aceasta, el s-a ridicat, s-a spălat, şi-a schimbat hainele şi s-a dus să se închine în casa Domnului. Slujitorii doresc să li se explice acest comportament.

v.22  El a răspuns: ,,Cînd trăia copilul, posteam şi plîngeam, căci ziceam: ,Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?`

v.23  Acum, cînd a murit, pentruce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.“

David ştia că micuţul era mântuit. Astfel a putut spune: “Eu mă voi duce la el într-o bună zi.” David ştia că se va întâlni cu fiul său după moarte.

Un copil care moare la o vârstă foarte fragedă va merge la Domnul. Versetul 10 din Evanghelia după Matei, capitolul  18 spune următorul lucru: “Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri.” Cuvântul “îngeri” din acest verset ar trebuie tradus “duhuri”. Când moare un copil mic, el ajunge imediat în prezenţa Domnului. Aceasta este învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu.

David s-a bucurat când a murit copilul său pentru că ştia că-l va revedea într-o zi. Nu la fel au stat lucrurile la moartea fiului său Absalom, peste câţiva ani. Absalom i-a frânt inima lui David. Când a murit, David a plâns şi l-a jelit. De ce? David nu era sigur că Absalom era mântuit.

v.24  David a mîngîiat pe nevastă-sa Bet-Şeba, şi a intrat la ea şi s’a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon, şi care a fost iubit de Domnul.

v.25  El l-a încredinţat în mînile proorocului Natan, şi Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul.

Numele de Iedidia, care înseamnă “Iubitul Domnului” i-a fost dat lui Solomon de Dumnezeu, prin Natan.

Abia acum, David face ceea ce ar fi trebuit să facă de la bun început – să-şi însoţească oamenii la luptă.

v.26   Ioab, care împresura Raba fiilor lui Amon, a pus mîna pe cetatea împărătească,

v.27  şi a trimes soli lui David să-i spună: ,,Am început lupta împotriva Rabei, şi am pus stăpînire pe cetatea apelor;

v.28  strînge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăşte împotriva cetăţii, şi ia-o, ca să n’o iau eu şi să vină asupra mea cinstea.“

v.29  David a strîns tot poporul, şi a mers asupra cetăţii Raba; a bătut-o şi a luat-o.

Împărăţia lui David continuă să se extindă şi David ajunge unul din cei mai mari conducători ai acelei vremi. Cum rămâne cu păcatul lui? Vom vedea consecinţele acestuia în capitolele următoare. Tot citind despre viaţa lui David, uneori îmi vine să spun: “L-ai pedepsit destul, Doamne! De ce nu opreşti biciul acum?” Dar David nu a spus niciodată acest lucru. El a venit înaintea Domnului şi a spus: “Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!” (Psalmul 51:1, 2, 12). David dorea să ajungă din nou în părtăşie cu Dumnezeul său.

Deocamdată însă, încep să apară consecinţele păcatului său.

Iată ce descoperim în capitolul 13:

2 Samuel 13:1

v.1  După aceea, iată ce s’a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.

Absalom şi Tamar aveau aceeaşi mamă şi acelaşi tată. Tamar era sora vitregă a lui Amnon. David era tatăl amândurora, dar Tamar şi Amnon aveau mame diferite.

v.2  Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.

v.3  Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.

v.4  El i-a zis: ,,Pentruce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?“ Amnon   i-a răspuns: ,,Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.“

Amnon nu mânca. Era atât de îndrăgostit de Tamar încât îşi pierduse pofta de mâncare. Prietenul lui vedea că el nu mânca nimic, dar îşi dădea seama şi de problema lui Amnon, având în vedere că Tamar era sora lui Absalom şi Amnon se temea de Absalom.

v.5  Ionadab i-a zis: ,,Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ,Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească subt ochii mei o mîncare, ca s’o văd şi s’o iau din mîna ei.“

v.6  Amnon s’a culcat şi s’a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului: ,,Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei şi să le mănînc din mîna ei.“

v.7  David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei: ,,Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte-i o mîncare.“

Nu are nici un rost să citim următoarele versete care conţin detaliile sordide a ceea ce   s-a întâmplat în continuare. Amnon a violat-o pe Tamar. Apoi ni se spune că el a  urât-o.

v.15  Apoi Amnon a urît-o foarte mult, mai mult decît o iubise. Şi i-a zis: ,,Scoală-te, şi du-te!“

Acest lucru îngrozitor s-a întâmplat sub acoperişul lui David. Când Amnon a terminat cu Tamar, nu a vrut să mai audă de ea.

v.19  Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap, şi şi-a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna în cap, şi a plecat ţipînd.

Tamar a fost dată afară din casă, şi-a pus cenuşă în cap şi a rupt haina pestriţă cu care fusese îmbrăcată.

v.20  Fratele ei Absalom, i-a zis: ,,A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.“ Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.

v.21  Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s’a mîniat foarte tare.

David este cuprins de mânie la auzirea celor întâmplate, dar nu face nimic. El este asemenea multor bărbaţi ai Scripturii: un tată indulgent care a crescut copii răi. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori în relatările Scripturii.

Primul a fost Eli, marele preot al lui Dumnezeu. Fiii acestuia nu erau numai imorali, ci şi lipsiţi de evlavie, ajungând să facă afaceri pe seama religiei poporului lui Dumnezeu.

Urmează exemplul lui Samuel. El a fost crescut în preajma fiilor lui Eli şi ne-am închipui că, după ce a fost martorul acestei experienţe, ar urma să fie un tată mai aspru, care să menţină autoritatea şi controlul asupra fiilor săi. Dar fiii lui au fost corupţi şi necinstiţi.

Apoi ajungem la David. El îi cunoscuse pe Samuel şi pe fiii acestuia. Ne-am fi aşteptat ca el să fie mult mai sever cu copiii lui, dar nu a fost aşa. Şi el a fost un tată prea indulgent. El s-a mâniat când a aflat ce i-a făcut Amnon surorii lui, Tamar. Dar, la urma urmei, ce fel de exemplu dăduse el însuşi copiilor săi? David începe să culeagă roadele faptelor sale.

Poate că veţi spune că sunt un om demodat, dar eu cred că principala problemă în familiile creştine de astăzi este lipsa exemplului şi a disciplinei din partea părinţilor. Dragul meu prieten, dacă eşti creştin şi ai un băiat indisciplinat acasă, nu pierde timpul ţinându-i predici. Nu vei ajunge nicăieri aşa. Oferă-i propriul exemplu, disciplinaţi-l, pentru că va veni ziua în care copilul va pleca din casă.

O altă problemă pentru David a fost aceea că el avea ai multe neveste şi mulţi copii. În calitate de împărat, avea şi multe responsabilităţi, aşa că nu-i rămânea prea mult timp la dispoziţie pentru a se ocupa de copiii săi.

Cei mai mulţi dintre creştinii implicaţi în lucrare, în misiune, şi-au neglijat familiile din cauza aceasta. Şi am găsit ca scuză pentru neglijenţa noastră faptul că facem lucrarea Domnului. Eu vă asigur că, dacă ar fi să o iau de la capăt încă o dată, aş petrece mai mult timp cu fiica mea în perioada de creştere. Ştiţi de ce? Cât ea a fost mică, eu am fost foarte ocupat. Acum nu mai sunt chiar atât de ocupat şi am şansa de a petrece mai mult timp cu nepoţii mei.

Părinţii creştini trebuie să înţeleagă că este nevoie să acorde mai mult timp instruirii copiilor lor. Să nu vă lăsaţi furaţi de impresia că aveţi de crescut un mic îngeraş. Prea mulţi copii îşi tratează copiii ca şi când aceştia ar fi o combinaţie de orhidee cu porţelan chinezesc.

Părinţii îşi închipuie că dacă îşi pedepsesc copiii aceştia se dezintegrează. În Proverbe 23:13 primim următorul sfat: “Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.”

David nu a luat nici o măsură după ce a aflat de fapta lui Amnon. Ce s-a întâmplat în continuare?

v.22  Absalom n’a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar.

Aceasta era casa lui David, dragi prieteni. Aceasta era viaţa lui David în mijlocul familiei sale. Păcatul său nu a rămas fără urmări. Dumnezeu îi spusese că vor fi consecinţe. Absalom aşteaptă momentul prielnic, ziua potrivită pentru a se răzbuna pe Amnon. Şi ziua aceea va veni negreşit.

Nu voi intra în amănunte asupra acestui subiect, dar a venit ziua în care Absalom l-a omorât pe Amnon. Absalom a aşteptat doi ani înainte de a face mutarea finală. El i-a invitat pe fiii împăratului la o sărbătoare prilejuită de tunsul oilor. Fiindcă Absalom nu dăduse nici un semn că ar dori să se răzbune, David l-a lăsat pe Amnon să se ducă la această petrecere.

v.28  Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: ,,Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice: ,Loviţi pe Amnon!` atunci să-l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!“

Când a sosit momentul în care “inima lui s-a veselit de vin”, Absalom a poruncit ca Amnon să fie ucis.

Prima veste primită de David spunea că toţi fiii săi au fost ucişi. Apoi Ionadab i-a spus că numai Amnon a fost omorât.

v.33  Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.

v.34  Absalom a fugit. Şi tînărul pus de strajă a ridicat ochii şi s’a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.

v.35  Ionadab a zis împăratului: ,,Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău“.

Pentru că Absalom plănuise moartea lui Amnon, a fost nevoit să fugă.

v.36  Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au plîns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plîns mult.

v.37  Absalom fugise, şi s’a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jălea în fiecare zi pe fiul său.

Mama lui Absalom a fost fiica împăratului Gheşurului, şi acesta este unul din motivele pentru care Absalom a fugit la acesta. Aşa cum am mai spus, David a greşit când s-a căsătorit cu această femeie străină. Amintiţi-vă că el s-a căsătorit cu această femeie în timpul slăbirii credinţei lui David, când el a plecat din ţară. Ea i-a născut împăratului doi copii foarte frumoşi. Se pare că David nu l-a disciplinat pe acest băiat neastâmpărat, care avea printre strămoşi un păgân şi un beduin. Într-un fel, Absalom pare să fie îndreptăţit să procedeze aşa cum a făcut-o, de vreme ce David nu a luat nici o măsură când Amnon a păcătuit.

v.38  Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.

v.39  Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.

După ce l-a ucis pe Amnon, Absalom a fugit. David a vrut să-l aducă înapoi, dar Absalom nu s-a întors. David a plâns după el, dar asta a fost tot. El l-a jelit, dorindu-şi foarte mult să-l vadă din nou acasă. Cred că Absalom îi semăna lui David mai mult decât oricare dintre ceilalţi fii ai săi. Presupun că intenţia lui David era ca Absalom să-i succeadă la tron, să fie următorul împărat al lui Israel. Această ambiţie a încolţit şi în mintea lui Absalom, aşa cum vom vedea.

Dragii mei, aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie, păcatul nu ne afectează numai pe noi. De obicei ne gândim că numai noi suntem cei care tragem consecinţele. Dar, aşa cum am văzut în acest episod, numele lui Dumnezeu este dezonorat pe de o parte, iar pe de altă parte chiar cei mai apropiaţi nouă sunt afectaţi într-o formă sau alta.

Iată motivele pentru care, cred eu, dragi prieteni, trebuie să fim mult mai atenţi la viaţa noastră. Să ne ajute Dumnezeu!