Itinerar Biblic Ep.0347 – 2SAMUEL Cap. 3-4

 

Tema: 

  • Războiul civil din Israel.

 

Dragi ascultători, capitolul 3 din cea de a doua carte a lui Samuel continuă relatarea despre războiul civil care a slăbit această naţiune. Treptat, poziţia lui David s-a consolidat în inima oamenilor din Israel. După moartea lui Saul, oamenii au văzut că Iş-Boşet, fiul lui Saul, singurul care mai rămăsese în viaţă şi care ajunge împărat peste cea mai mare parte a Israelului, nu semăna deloc cu tatăl sau ce ceilalţi fraţi ai săi, care muriseră în luptă. Cel mai de nădejde om al său, cel care îl înscăunase, dealtfel, Abner, după o discuţie contradictorie cu Iş-Boşet, trece şi el de partea lui David. Însă Ioab, căpitanul lui David, îl omoară pe Abner pentru a răzbuna moartea fratelui său Asael. Toate aceste evenimente şi altele sunt prezentate în programul nostru de astăzi. Deci, capitolul 3:

2 Samuel 3:1

v.1    Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. David era tot mai tare, şi casa lui Saul mergea slăbind.

Ţara, dragii mei, este într-o stare de conflict interior. Este sfâşiată de războiul civil. Energia şi resursele poporului sunt pe terminate. În toată această vreme David a stat în Hebron. Timpul pe care el l-a petrecut acolo a fost  şapte ani şi jumătate şi se pare că au fost anii consolidării familiei lui David.

v.2  Lui David i s’au născut fii la Hebron. Întîiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel;

v.3  al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheşurului;

v.4  al patrulea, Adonia, fiul Hagitei; al cincilea, Şefatia, fiul Abitalei;

v.5  şi al şaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceştia i s’au născut lui David la Hebron.

După cum vedeţi David avea mai mult de două neveste. A mai avut şi altele şi aceasta a fost cauza unor mari probleme în viaţa lui David. Dumnezeu nu a aprobat acest lucru şi David nu a rămas nepedepsit.

Vă rog să observaţi că pe lista fiilor lui David se regăseşte şi numele Absalom. Sunt sigur că această relatare vă este foarte cunoscută. Mai târziu veţi vedea că el este cel care conduce o revoltă împotriva lui David. Acesta este fiul pe care se pare că David şi l-ar fi dorit ca succesor la tron. Numai că a fost ucis de Ioab în luptă. Inima lui David a fost zdrobită la moartea lui Absalom.

Cine era mama lui Absalom? Maaca, fata lui Talmai, împăratul Gheşurului. Cine a fost împăratul Gheşurului? Dacă daţi câteva pagini înapoi, la 1 Samuel 27:8, veţi vedea că David şi oamenii lui au năvălit asupra gheşuriţilor, ghirziţilor şi amaleciţilor. Eu cred că David a greşit aici. El i-a ucis pe acei oameni, printre care se număra şi împăratul Gheşurului, luând-o pe fiica lui captivă, probabil. În cele din urmă, ea i-a devenit soţie. Au avut un fiu şi el a condus rebeliunea împotriva lui David.

Dragi prieteni, Dumnezeu a avut grijă ca David să nu scape nepedepsit pentru păcatele sale. Ar fi bine să reţinem acest lucru pentru că la fel se întâmplă şi cu noi.

Ceea ce trebuie însă să reţinem este că pedeapsa pentru păcatele noastre a fost suportată de Domnul Isus Hristos. El a luat pedeapsa noastră pe cruce. Vedeţi, aici este diferenţa şi trebuie să avem o înţelegere corectă a acestor lucruri. I-am auzit pe unii spunând că noi suntem iertaţi de păcatele noastre. Este adevărat, dar nu înseamnă că ele nu au fost pedepsite. Ele au fost pedepsite, numai că nu noi am suportat pedeapsa lor.

Acum, dacă vă gândiţi că Dumnezeu nu ar trebuie să fie atât de aspru şi să solicite pedepsirea păcatelor, daţi-mi voie să vă spun că nu este o judecată tocmai corectă. Scriptura spune că şi acest fapt este o dovadă a iubirii lui Dumnezeu.

Iată două pasaje care ne dovedesc acest lucru:

Proverbe 13:24:Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.

Evrei 12:6: Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.“

Deci, dragii mei, noi suntem pedepsiţi pentru că suntem iubiţi. Şi suntem scutiţi de pedeapsă pentru că iubiţi fiind, Domnul Isus a suportat-o în locul nostru. Acum, depinde de fiecare dacă acceptă acest lucru prin credinţă.

Să ne întoarcem la războiul civil din această perioadă care pare neinteresant pentru noi astăzi. Abner, căpetenia oştirilor lui Saul, îl impusese pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, în poziţia de împărat peste unsprezece seminţii ale lui Israel. Fiind un om matur cu o poziţie înaltă, el nu-şi putea pleca urechea la spusele tânărului împărat. El a făcut deci un pas greşit ale cărui consecinţe nu vor întârzia să apară.

v.7   Dar Saul avusese o ţiitoare, numită Riţpa, fata lui Aiia. Şi Iş-Boşet a zis lui Abner: ,,Pentruce ai intrat la ţiitoarea tatălui meu?“

v.8    Abner s’a mîniat foarte rău de cuvintele lui Iş-Boşet, şi a răspuns: ,,Oare cap de cîne sînt eu, şi ţin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat în mînile lui David, şi astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta?

Trebuie să ştiţi că potrivit obiceiurilor vremii şi locului, era dreptul exclusiv al succesorului la tron de a trăi cu ţiitoarele sau concubinele împăratului decedat. Abner a încălcat drepturile lui Iş-Boşet şi s-a mâniat când acesta i-a reproşat că a luat-o pe Riţpa, una din concubinele tatălui său. La drept vorbind, tânărul împărat avea dreptate să-l mustre pe Abner, dar acesta s-a mâniat atât de tare încât s-a îndreptat spre David.

v.9  Dumnezeu să pedepsească cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat Domnul lui David,

v.10  cînd i-a spus că împăraţia va fi luată dela casa lui Saul, şi că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel şi peste Iuda, dela Dan pînă la Beer-Şeba“.

v.11  Iş-Boşet n’a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentrucă se temea de el.

Cu alte cuvinte, Abner şi-a făcut cunoscută intenţia de a abandona casa lui Saul şi de a se alia cu David. El avea de gând să-l ajute pe David să devină împărat şi peste celelalte unsprezece seminţii ale lui Israel. Iş-Boşet nu i-a spus nimic lui Abner. Deşi era fiul lui Saul, nu avea armată şi nici pregătire. Nu era un războinic, aşa cum fusese fratele lui, Ionatan. El fusese crescut în palatul împăratului şi se temea de Abner.

v.12  Abner a trimes soli la David, să-i spună din partea lui: ,,A cui este ţara? Fă legămînt cu mine, şi mîna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul“.

v.13  El a răspuns: ,,Bine! voi face legămînt cu tine, dar îţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa decît dacă-mi vei aduce mai întîi pe Mical, fata lui Saul cînd vei veni la mine“.

David i-a spus lui Abner că poate veni de partea lui numai dacă o aduce pe Mical, fiica lui Saul. Vă amintiţi că Mical a fost prima soţie a lui David. Saul i-o luase însă. David a avut mult de suferit din cauză că a lăsat păcatul să intre în viaţa lui. Totuşi, mai presus de toate rămâne credinţa lui în Dumnezeu care nu l-a părăsit niciodată. Tot ce-şi dorea mai mult era să aibă o relaţie personală extraordinară cu Dumnezeu.

v.15  Iş-Boşet a trimes s’o ia dela bărbatul ei Paltiel, fiul lui Laiş.

v.16  Şi bărbatul ei a mers după ea plîngînd pînă la Bahurim. Atunci Abner i-a zis: ,,Pleacă, şi întoarce-te!“ Şi el s’a întors.

Gestul lui Abner a fost acceptat. David va ajunge împărat peste toate cele douăsprezece seminţii datorită trădării lui Abner.

În tot acest timp însă, Ioab nu a uitat nici o clipă că Abner îi omorâse fratele.

v.24  Ioab s’a dus la împărat, şi a zis: ,,Ce ai făcut? Abner a venit la tine; pentruce i-ai dat drumul şi l-ai lăsat să plece?

v.25  Tu cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înşele, ca să-ţi pîndească paşii, şi să ştie tot ce faci.“

v.26  Şi Ioab, dupăce a plecat dela David, a trimes pe urmele lui Abner nişte soli cari l-au adus înapoi dela fîntîna fără apă Sira: David nu ştia nimic.

v.27  Cînd s’a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte în mijlocul porţii, ca să-i vorbească în taină, şi l-a lovit acolo în pîntece şi l-a omorît, ca să răzbune moartea fratelui său Asael….

Astfel, Ioab răzbună moartea fratelui său. Când a auzit David că Ioab l-a ucis pe Abner, nu a fost de acord cu această faptă. Mai mult, el l-a acuzat pe Ioab că a făcut un lucru groaznic. El spune un lucru interesant cu privire la moartea lui Abner.

v.33  Împăratul a făcut următoarea cîntare de jale pentru Abner, şi a zis: ,,Să moară Abner cum moare un mişel?

De ce a spus David aşa ceva? Abner era în Hebron. Hebronul era una din cetăţile de scăpare în care un om care omorâse pe cineva era în siguranţă. Cât timp stătea în Hebron, Ioab nu-i putea face nimic. Dar Ioab l-a luat deoparte pe Abner şi i-a spus: “Vino aici. Vreau să-ţi vorbesc. Tu eşti căpitanul uneia din părţi, eu sunt căpitanul celeilalte. Ar fi bine să ne unim forţele.” Astfel, Abner a ieşit din cetatea de scăpare şi Ioab l-a omorât. De aceea spune David că Abner a murit ca un nebun (cum este tradus cuvântul “mişel” în celelalte traduceri, nabal fiind cuvântul original). El a fost nebun să iasă din Hebron.

Dragii mei, fiecare păcătos îşi poate găsi astăzi scăparea în Hristos. Indiferent cât de mare este coeficientul de inteligenţă al unei persoane, indiferent de poziţia pe care o ocupă, atâta vreme cât se află în afara locului de scăpare este pierdut. Dacă s-ar spune adevărul la toate înmormântările, preotul sau pastorul ar fi nevoiţi să remarce: “Un nebun tocmai a murit. Nu a vrut să vină la Isus Hristos care este locul de scăpare.” Voi ce puteţi spune, dragi ascultători? Vă odihniţi voi în Hristos, în cetatea de scăpare care este Domnul Isus Hristos?  Nu vreau să vă sperii în vreun fel, dar într-o bună zi tot va trebuie să răspundeţi la această întrebare.

Dar să mai înaintăm puţin, la capitolul 4 al cărţii. Acest capitol continuă să ne prezinte istoria agitată a lui Israel din acea perioadă. Conflictele interne, războiul civil au urmat morţii lui Saul şi a lui Ionatan. Poporul lui Dumnezeu a trecut atunci prin mari suferinţe.

Acest fragment din Cuvântul lui Dumnezeu este trecut adesea cu vederea dar eu sunt convins că ne-a fost lăsat cel puţin din două motive:

  • odată, pentru a ne arăta familia lui Isus Hristos şi genealogia Sa;
  • şi apoi pentru a ne oferi un exemplu.

Apostolul Pavel ne spune: “Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde; şi au fost scrise pentru învăţătura noastră” (1 Corinteni 10:11). Şi acest fragment ne-a fost dat pentru ca noi să putem învăţa din el o lecţie spirituală.

Am văzut că Ioab l-a ucis pe Abner, cel ce fusese conducătorul militar al armatei lui Iş-Boşet. Fără acest conducător armata este mult mai slabă. Iş-Boşet ştie că nu poate să-şi menţină împărăţia şi să lupte împotriva lui David fără o armată puternică. Deci ce va face în continuare? Să vedem ce ne spune textul biblic al capitolului 4:

2 Samuel 4:1-3

v.1  Când a auzit fiul lui Saul că Abner a murit la Hebron, mâinile i-au rămas fără putere, şi

tot Israelul s-a înspăimântat.

v.2  Fiul lui Saul avea doi capi peste cetele de război, dintre care unul se numea Baana, iar

altul Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. – Căci Beerot era privit

ca făcând parte din Beniamin,

v.3  şi beerotiţii fugiseră la Ghitaim, unde au locuit până în ziua de azi.

Beerotiţii fuseseră alungaţi de Saul şi fugiseră la Ghitaim. Beerot, cetetea lor, intrase în posesia seminţiei lui Beniamin.

v.4  Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare şi în vârstă de cinci ani, când a venit din Izreel vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan; doica lui l-a luat şi a fugit, şi fiindcă se grăbea să fugă, a căzut şi a rămas olog; numele lui era Mefiboşet.

Mefiboşet este un nume neobişnuit, dar vă rog să-l reţineţi. Povestea lui David şi a lui Mefiboşet este una din cele mai frumoase din câte s-au spus vreodată. Acest băiat era fiul lui Ionatan. Cât a trăit, el a reprezentat un pericol pentru David pentru că avea drept de succesiune la tron. Dar pentru că era fiul lui Ionatan, David nu i-ar fi făcut nici un rău. David şi-a respectat promisiunea făcută lui Ionatan şi i-a căutat pe toţi membrii familiei lui Saul şi Ionatan pentru a le purta de grijă.

v.5  Şi fiii lui Rimon din Beerot, Recab şi Baana, s-au dus în timpul zădufului zilei în casa lui Iş-Boşet, care îşi făcea somnul de amiază.

v.6  Au pătruns până în mijlocul casei, dându-se drept negustori de grâu, şi l-au lovit în pântece; apoi Recab şi Baana, fratele său, au scăpat.

Aceşti doi lachei, Recab şi Baana, fuseseră nişte ofiţeri neînsemnaţi sub comanda lui Abner, în armata lui Saul. Când au aflat că Abner fusese ucis şi şi-au dat seama de puterea lui David, ei au pus la cale o conspiraţie pentru uciderea lui Iş-Boşet, fiul lui Saul. L-au surprins pe Iş-Boşet în pat, s-au furişat până la el şi l-au omorât. Fapta lor a fost urâtă şi sângeroasă. În acelaşi timp, a fost şi o greşeală. Ei se aşteptau să facă pace cu David pentru că îl omorâseră pe Iş-Boşet. Ba chiar au crezut că David îi va răsplăti pentru fapta lor.

v.7  Au intrat în casă, pe când el era culcat pe pat în odaia lui de dormit, l-au lovit, l-au omorât şi i-au tăiat capul. I-au luat capul şi au mers toată noaptea prin câmpie.

v.8  Au adus capul lui Iş-Boşet la David, în Hebron, şi au zis împăratului: „Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, vrăjmaşul tău, care voia să-ţi ia viaţa; Domnul răzbună azi pe împărat, domnul meu, împotriva lui Saul şi împotriva neamului lui.”

Ei i-au dus lui David capul lui Iş-Boşet (vă închipuiţi aşa ceva?). David nu avea de gând să-l accepte. El nu a aprobat niciodată o astfel de faptă.

v.12  Şi David a poruncit oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mâinile şi picioarele,şi i-au spânzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iş-Boşet şi l-au îngropat în mormântul lui Abner, la Hebron.

Recab şi Baana erau ucigaşi – ei omorâseră un împărat. David a aplicat o execuţie sumară pentru fapta lor mişelească.

Cele 11 seminţii din nord recunosc că nu mai sunt conduse de nimeni şi că este o nebunie să se răzvrătească împotriva lui David. Aşa că încearcă să facă pace cu el.

2 Samuel 5:

v.1 Toate seminţiile lui Israel au venit la David, în Hebron, şi au zis: „Iată că noi suntem os din oasele tale şi carne din carnea ta.

Cele 11 semiții  și-au trimis reprezentanții la David. Ei au spus: ,,Noi suntem os din oasele tale și carne din carnea ta’’, și lucrul acesta era adevarat. Războiul civil era ceva înfiorător, mai ales din cauză că semințiile lui Israel luptau între ele.

Eu sunt încredințat că unul din cele mai rele lucruri care se pot înâmpla este războiul civil, în care oamenii aceleiași țări luptă unii împotriva altora.

După mai bine de 7 ani de dezbinare poporul lui Israel este reunit sub conducerea lui David. Acum va urma o perioadă fructuasă în viața acestui popor. Această periodă este o prefigurare a vremii în care Hristos va veni să domnească pe acest pământ.

v.2  Chiar odinioară când Saul era împăratul nostru, tu povăţuiai şi strângeai pe Israel. Domnul ţi-a zis: „Tu vei paşte pe poporul Meu, Israel, şi vei fi căpetenia lui Israel.”

Semințiile recunosc cam târziu faptul că David este împăratul legitim, uns de Dumnezeu peste Israel. Ar fi trebuit sa-l recunoască mult mai devreme.

v.3   Astfel toţi bătrânii lui Israel au venit la împărat, în Hebron, şi împăratul David a făcut legământ cu ei la Hebron, înaintea Domnului. Şi au uns pe David împărat peste Israel.

v.4   David era în vârstă de treizeci de ani când s-a făcut împărat şi a domnit patruzeci de ani.

v.5   La Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni, şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.

Israel este pe cale să înceapă o periodă de mare prosperitate și de expansiune. David avea 30 de ani cănd a început să domnească, era încă tânăr. El domnise peste seminția lui Iuda 7 ani și 6 luni având cartierul general instalat la Hebron.

David va domnii 33 de ani în Ierusalim peste toate semințiile lui Israel. În total el a domnit vreme de 40 de ani și 6 luni. Cea dintâi mutare a lui David pentru consolidarea împărăției este mutarea capitalei de la Hebron la Ierusalim.

v.6   Împăratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului, împotriva iebusiţilor, locuitorii ţării. Ei au zis lui David: „Să nu intri aici, căci şi orbii şi ologii ţi se vor împotrivi!” Prin aceasta voiau să spună că David nu va intra cu niciun chip aici.

v.7  Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.

Iată alți oameni care îl subestimează pe David. David era un conducător militar iscusit, un lider politic și un mare împărat. Mai presus de toate acestea, el a fost un om a lui Dumnezeu.

Sionul a fost locul favorit a lui David, Ierusalimul a fost cetatea lui David. În psalmii săi David vorbește adesea despre muntele Sion și despre Ierusalim.

Trebuie sa observăm aici că David a pus mâna pe cetățuia Sionului. El a ocupat poziția înaltă de pe vărful dealului, nu cetatea propriu-zisă. Din acea poziție avantajoasă el a putut cucerii rapid cetatea iebusiților care s-au trezit ocupați înainte să știe că are loc o luptă. Iată acum un verset incitant:

v.8    David zisese în ziua aceea: „Oricine va bate pe iebusiţi să arunce în canal pe şchiopii şi pe orbii aceia care sunt vrăjmaşii lui David.” – De aceea se zice: „Orbul şi şchiopul să nu intre în Casa Domnului.” –

Acest verset este o sursă de controverse. Unii comentatori ai Bibliei susțin că aceasta a fost replica lui David prin care îi lua în derâdere pe iebusiți. Alții cred că semnificația este mult mai profundă. Scriptura însă nu ofera  nici o explicație.

v.9   David s-a aşezat în cetăţuie, pe care a numit-o cetatea lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, în afară şi înăuntrul lui Milo.

David a ocupat mai întăi muntele Sion și a făcut din el fortăreața lui. Apoi a luat în stapânire și orașul.

Dragii mei, această cetate ar fi trebuit să prefigureze cetatea cea veșnică, unde Dumnezeu va locui cu toți cei  care Îi cinstesc numele. Chiar dacă Ierusalimul nu a ajuns un astfel de loc, Dumnezeu are pregătit un Ierusalim ceresc. Acolo unde toți cei ce au crezut în Mielul lui Dumnezeu venit să ridice păcatele oamenilor se vor bucura pentru veșnicie.

Fi și tu unul din ei !