Itinerar Biblic Ep.0333 – 1 SAMUEL Capitolul 2

 

Tema:

Rugăciunea profetică a Anei; fiii cei răi ai lui Eli; copilul Samuel la templu; judecata fiilor lui Eli

Dragi prieteni ne întoarcem astăzi la Samuel şi totodată la rugăciunile ascultate de Dumnezeu.

Aşa cum ne amintim, Ana, mama lui Samuel l-a cerut de la Domnul şi Domnul a ascultat rugăciunea ei fierbinte.

În acelaşi timp, Ana, odată ce a văzut rugăciunea ei ascultată, nu i-a întors spatele lui Dumnezeu ci şi-a împlinit promisiunea. Oricât de mult îl iubea ea pe Samuel, ştia că de la Domnul a fost primit şi la Domnul va fi cel mai bine pentru el.

Câţi din părinţii de astăzi mai gândesc la fel? Şi ne mai mirăm atunci că lucrurile nu merg tocmai bine în societatea noastră? Am auzit adesea părinţi care se plâng de lipsa de respect a copiilor lor. Întrebarea mea pentru ei a fost, dar Dumnezeul pe care îl numiţi “Tată” se plânge şi el de tine la fel oare? Pentru că dacă se plânge şi El de tine la fel, atunci nu faci decât să culegi ceea ce ai semănat. Pune alte seminţe şi vei avea o altă recoltă. Vă spun că sfatul mei a funcţionat.

Dragii mei, nu primim respect, pentru că nu avem respect. Copii noştri nu-L respectă pe Dumnezeu şi nu ne respectă pe noi pentru că noi nu-l respectăm pe Dumnezeu. Nu ne ţinem promisiunile faţă de El, nu acţionăm în conformitate cu poruncile Lui şi nu respectăm darurile din mâna Lui. Deci, în loc să ne plângem de milă, mai bine ne-am evalua puţin şi pe noi înşine.

Tot aici am făcut cunoştinţă cu fii lui Eli, marele preot de atunci.

Fiii lui Eli sunt răi şi nepotriviţi pentru slujba de preot. Un profet al cărui nume nu este menţionat îl avertizează pe Eli că linia sa preoţească va fi încheiată şi că Dumnezeu va ridica un preot credincios.

Să ne întoarcem acum la Ana, care iată, se roagă din nou. Aceasta este una din cele mai importante rugăciuni ale Scripturii pentru că este o rugăciune profetică.

1 Samuel 2:1

v.1  Ana s-a rugat şi a zis: „Mi se bucură inima în Domnul, Puterea mea… a fost înălţată de Domnul; Mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, Căci mă bucur…… de ajutorul Tău.

Ana spune “puterea mea” dar se referă la puterea ei în Domnul. Ea se bucură de faptul că Dumnezeu i-a dat un fiu. Astfel, ea este biruitoare înaintea celor care au batjocorit-o pentru că nu putea avea copii. De asemenea, ea se bucură de mântuirea ei. Era o eliberare prezentă pentru Ana.

Mântuirea este prezentată în trei timpuri verbale: (1) Noi am fost mântuiţi. “Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” spune Domnul Isus (Ioan 5:24).

Aceasta înseamnă că Dumnezeu ne-a eliberat de vina păcatului prin moartea lui Hristos. Aceasta este îndreptăţirea şi este la timpul trecut.

(2) Al doilea aspect legat de mântuire este acela că  Dumnezeu ne-a eliberat de ceea ce vechii teologi numesc “întinarea păcatului”, aceasta fiind o eliberare prezentă.

Noi suntem chiar acum mântuiţi sau salvaţi de slăbiciunea cărnii, de păcatele cărnii, de greşelile minţii şi de acţiunile voinţei. Aceasta este eliberarea prezentă despre care vorbeşte Ana. Este vorba despre sfinţire şi este la timpul prezent.

(3) În sfârşit, mai este şi eliberarea de moarte în viitor – nu fizică, ci spirituală. “Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2). Aceasta este o eliberarea viitoare. Noi vom fi mântuiţi. Aceasta va fi glorificarea, la timpul viitor. Noi am fost mântuiţi, suntem mântuiţi, vom fi mântuiţi.

Ana se bucura de mântuirea ei. Vă amintiţi ce spune Iona? “Mântuirea vine de la Domnul” (Iona 2:9). Psalmistul repetă de nenumărate ori că mântuirea vine de la Domnul. Marele adevăr al mântuirii este acesta: ea vine prin harul lui Dumnezeu. Noi am fost îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu prin harul Său, fără ca noi să avem vreun merit în aceasta. El ne-a mântuit pur şi simplu pentru că ne iubeşte.

v.2  Nimeni nu este Sfânt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decât Tine; Nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru.

În Vechiul Testament se spune adesea că Domnul este o stâncă. În Noul Testament, Domnul Isus Hristos este descris ca fiind piatra din capul unghiului (1 Petru 2:6). În Matei 16:18, Domnul Isus Hristos vorbea despre Sine însuşi când a spus: “… pe această piatră voi zidi Biserica”. Stânca despre care vorbea Ana este aceeaşi Stâncă pe care ne găsim noi odihna astăzi. Nu este nici o stâncă la fel ca Dumnezeul nostru.

v.3  Nu mai vorbiţi cu atîta îngîmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mîndrie; Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, Şi toate faptele sînt cîntărite de El.

Dragii mei, atunci când venim la Dumnezeu în rugăciune trebuie să fim foarte atenţi să nu îngăduim mândriei noastre să fie o piedică în calea rugăciunii. Trebuie să ne recunoaştem slăbiciunea, inadecvarea, neputinţa şi faptul nu putem avea nici o pretenţie la Dumnezeu.

Îi auzim pe câte unii întrebând: “De ce nu mi-a auzit Dumnezeu rugăciunea?” Ca să fim sinceri, de ce ar fi trebuit s-o audă? Ce drept avem noi asupra lui Dumnezeu? Dacă L-aţi primit pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal puteţi veni la Dumnezeu în Numele lui Isus. Aveţi dreptul de a-I cere să vă asculte rugăciunea în Numele lui Isus. Suntem copiii Lui şi de aceea avem acest drept.

Totuşi, să nu uităm că rugăciunile noastre trebuie să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu.

v.4  Arcul celor puternici s’a sfărîmat, Şi cei slabi sînt încinşi cu putere.

v.5  Cei ce erau sătui, se închiriază pentru pîne, Şi ceice erau flămînzi se odihnesc; Chiar cea stearpă naşte de şapte ori, Şi cea care… avea mulţi copii stă lîncezită.

v.6  Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.

Ideea principală a acestui fragment este aceea că Dumnezeu dă viaţă. Aşa cum spune şi Iov: “Domnul a dat, Domnul a luat; binecuvântat fie Numele Domnului (Iov 1:21). Numai Dumnezeu are puterea de a da viaţă şi numai El are dreptul de a o lua. Până când vom avea puterea de a da viaţă nu avem nici un drept s-o luăm. Pentru moment, numai Dumnezeu are această putere. Credeţi-mă, Dumnezeu Îşi va asuma responsabilitatea pentru moartea lui Anania şi a Safirei despre care citim în Fapte 5. El nu Se scuză pentru faptul că intenţionează să-i judece pe cei răi. Aceştia vor muri şi vor fi despărţiţi de Dumnezeu pentru totdeauna. Dumnezeu nu-Şi cere scuze pentru ceea ce face. De ce? Pentru că acesta este Universul Lui; noi suntem creaţia Sa; El conduce acest Univers după legile Lui.

Am vorbit recent cu un student care Îl primise pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal, dar erau încă lucruri pe care nu dorea să le accepte. I-am spus: “Dacă nu-ţi place cum a alcătuit Dumnezeu planul mântuirii, dacă nu-ţi place tot ce face El, poţi să te duci să-ţi creezi propriul univers, să-ţi faci propriile reguli şi să-l conduci aşa cum vrei. Dar atâta vreme cât eşti în Universul lui Dumnezeu, eşti nevoit să urmezi regulile Sale.” Este minunat că ni s-a dat şansa de a ne supune Lui şi de a avea parte de binecuvântarea Sa atunci când suntem gata să acţionăm aşa cum doreşte Dumnezeu.

v.7  Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă

Acest verset ne aminteşte întrebarea pe care o pun atât de mulţi oameni: “De ce sunt unii oameni bogaţi, în timp ce alţii sunt săraci?”

Eu nu pot să înţeleg de ce a îngăduit Dumnezeu ca unii oameni să aibă averi mari, iar alţii să fie la limita supravieţuirii. Sincer să fiu, cred că aş putea distribui averile cu mai multă dreptate.

Dar Dumnezeu nu mi-a încredinţat mie sarcina aceasta. El este răspunzător de acest lucru şi ni-l va explica într-o bună zi. Voi aştepta explicaţia Lui pentru că ştiu că El are un răspuns.

v.8  El ridică din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; Căci ai Domnului sînt stîlpii… pămîntului, Şi pe ei a aşezat El lumea.

v.9  El va păzi paşii prea iubiţilor Lui, Dar cei răi vor fi nimiciţi în întunerec; Căci omul nu va birui prin putere.

Omul nu poate face nimic pentru Dumnezeu prin propriile eforturi sau prin puterea şi tăria lui. Creştinii trebuie să recunoască acest lucru. Numai ceea ce facem prin puterea Duhului Sfânt va conta. Avem nevoie să învăţăm să ne bizuim pe El şi să ne odihnim în El.

v.10  Vrăjmaşii Domnului vor tremura, Din înălţimea cerului El Îşi va arunca tunetul asupra lor; Domnul… va judeca marginile pămîntului. El va da Împăratului Său putere, Şi El va înălţa tăria…… Unsului Lui“.

Acesta este unul din marile versete ale Scripturii, fiind în acelaşi timp primul care foloseşte numele Mesia – cuvântul “Unsul” este în ebraică Mesia. Acest cuvânt este tradus în Noul Testament, în greacă, prin Christos. Este titlul Domnului Isus. Dumnezeu este gata să întemeieze o împărăţie în Israel. Pentru că Israel respinsese teocraţia, Dumnezeu va unge un împărat pentru poporul Său.

v.11  Elcana s’a dus acasă, la Rama, şi copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli.

Poate vi se pare că Samuel a fost lăsat într-un loc de adăpost în care urma să fie ocrotit. Aşa ar fi trebuit să fie, numai că, din nefericire, alta era situaţia. V-am spus deja despre fii lui Eli. Să-i cunoaştem mai bine şi să luăm aminte pentru că ni se poate întâmpla şi nouă.

v.12  Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul.

Fiii lui Eli erau “fii ai lui Belial”, cum mai este tradusă sintagma “oameni răi”. Adică, erau fii ai Diavolului. Ei erau fiii marelui preot, îşi petreceau timpul la templu şi chiar slujeau acolo!

Acum, am întâlnit mulţi oameni care  îşi trimit copilul la o şcoală creştină şi se simt foarte bine în urma acestei decizii. Nu mă înţelegeţi greşit – Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru şcolile creştine! Problema este că aceşti părinţi nu se mai roagă pentru copilul lor considerând că el se află într-un loc foarte bun. Numai că acel băiat poate să ajungă în locul cel mai periculos cu putinţă. Alţi părinţi se simt în siguranţă pentru că îl ştiu pe copilul lor într-o biserică frumoasă. Dragi prieteni, acolo se duce şi Diavolul – în toate locurile frumoase! Amintiţi-vă că Diavolul era în odaia de sus unde Domnul Isus Hristos avea ultima cină cu ucenicii Săi. Odaia de sus era locul cel mai periculos din Ierusalim în noaptea aceea pentru că Diavolul era prezent acolo.

Să nu uităm că şi copilul care merge la o şcoală bună sau la o biserică bună are nevoie de rugăciune. Pentru că este posibil să se afle într-un loc periculos.

Micul Samuel se află într-un loc periculos. Mama lui se va ruga necontenit pentru el, de acest lucru puteţi fi siguri.

v.13  Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se ferbea carnea. Ţinînd în mînă o furculiţă cu trei coarne,

v.14  o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel cari veneau la Silo.

v.15  Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: ,,Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua dela tine carne fiartă, ci vrea carne crudă“.

v.16  Şi dacă omul zicea: ,,După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea“, sluga răspundea: ,,Nu! dă mi acum, căci altfel iau cu sila“.

Iată cum procedau aceşti copii ai lui Eli. Ei sunt necinstiţi în ceea ce au de făcut în slujba Domnului. Aceşti tineri sunt primii profitori religioşi şi din păcate seria lor este lungă.

v.17  Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentrucă nesocoteau darurile Domnului.

Necinstea lor i-a determinat pe mulţi să-L părăsească pe Dumnezeu. Israeliţii vedeau ce se întâmpla la templu cu fiii lui Eli şi, în loc să se apropie de Dumnezeu, s-au îndepărtat de El.

Dragi prieteni, trebuie să fim atenţi la felul în care ne trăim viaţa şi ne conducem bisericile. Tolerarea păcatului în biserică, acoperirea lui îi determină pe oameni să se îndepărteze de Dumnezeu. Acesta este unul din protestele tinerilor de astăzi.

Am avut ocazia să văd recent cum o sută de tineri şi-au dedicat viaţa lui Hristos. Am vorbit cu ei şi i-am văzut la lucru. Ei sunt împotriva instituţiei bisericii din cauza ipocriziei din ea. Acest lucru mă deranjează pentru că ştiu că aşa este. Exact aşa cum era şi în vremea fiilor lui Eli.

v.18  Samuel făcea slujba înaintea Domnului; şi copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in.

v.19  Mamă-sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică, şi i-o aducea cînd se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an.

În timp ce Samuel creşte sub influenţa fiilor necinstiţi ai lui Eli, mama lui se gândeşte la el şi se roagă pentru el. Ana îşi iubeşte copilul. Ea a făgăduit că-l va da Domnului şi s-a ţinut de cuvânt. În fiecare an, ea face o haină pentru el şi i-o duce.

v.20  Eli a binecuvîntat pe Elcana şi pe nevastă-sa, şi a a zis: ,,Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, cari să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului!“ Şi s’au întors acasă.

v.21  Cînd a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată, şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tînărul Samuel creştea înaintea Domnului.

Dumnezeu a fost bun cu Ana. Ea a mai avut alţi cinci copii, dar nu l-a uitat pe Samuel. În fiecare an, ea îi făcea câte o haină mică. În ciuda mediului viciat de la templu, Samuel creştea înaintea Domnului şi va fi folosit de Dumnezeu.

v.22  Eli era foarte bătrîn, şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile cari slujeau afară la uşa cortului întîlnirii.

Eli era un tată indulgent care închidea ochii la păcatele fiilor săi. Observaţi imoralitatea îngrozitoare a acestora: ei “se culcau cu femeile care slujeau afară la uşa cortului întâlnirii”.

Astăzi se vorbeşte foarte mult despre “noua moralitate”. Probabil că fiii lui Eli i-ar întrece cu mult pe susţinătorii acestei teorii. De fapt, nu era nimic nou nici în zilele lor; totul a început înainte de vremea potopului dacă stăm bine să ne gândim.

v.23  El le-a zis: ,,Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu dela tot poporul despre faptele voastre rele.

Faptele fiilor lui Eli deveniseră scandaloase în Israel şi tot ce a făcut Eli a fost să le vorbească destul de blând, în încercarea de a-i mustra.

v.24  Nu, copii, ce aud spunîndu-se despre voi, nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască.

Oamenii făceau ce-i vedeau pe preoţi făcând. Fiii lui Eli conduceau poporul Israel în păcat. În loc să ia măsuri ferme pentru îndreptarea situaţiei, Eli îi mustră cu blândeţe. El era un tată indulgent.

v.25 Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?“ Totuş ei n’au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare.

v.26  Tînărul Samuel creştea mereu, şi era plăcut Domnului şi oamenilor.

În ciuda mediului neprielnic, Samuel era plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor. El este devotat Domnului şi purtarea lui împlineşte dorinţa şi rugăciunea mamei sale. Şi Dumnezeu îl va folosi.

v.27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli, şi i-a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Nu M’am descoperit Eu casei tatălui tău, cînd erau în Egipt, în casa lui Faraon?

v.28  Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămîia, şi să poarte efodul înaintea Mea; şi am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel.

v.29  Pentruce călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, cari am poruncit să se facă în locaşul Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decît pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintîi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?“

Dumnezeu a trimis un profet la Eli să-i spună că Dumnezeu îi încheiase cariera de mare preot. Dumnezeu nu va mai lucra prin preoţi. Acum El pregătea un preot-profet. Şi primul în această funcţie va fi Samuel. El va sluji Domnului iar slujba sa va fi aceea a unui profet.

v.30  De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: ,,Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea“. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti… pe cine Mă cinsteşte, dar ceice Mă dispreţuiesc,…… vor fi dispreţuiţi.

Dragii mei, trebuie să-L cinstim pe Dumnezeu prin vieţile noastre!

Ascultaţi îndemnul din Psalmul 107:1-2: “Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui! Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului!”

Şi răscumpăraţii Domnului de astăzi ar trebui să-I mulţumească Domnului şi să-L laude pentru bunătatea Lui.

v.31  Iată că vine vremea cînd voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încît nu va mai fi niciun bătrîn în casa ta.

v.32  Vei vedea un protivnic al tău în locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul; şi nu va mai fi niciodată niciun bătrîn în casa ta.

v.33  Voi lăsa să rămînă la altarul Meu numai unul dintr’ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vîrstei.

v.34  Şi iată semnul celor ce se vor întîmpla celor doi fii ai tăi Hofni şi Fineas: amîndoi vor muri într’o zi.

Toate profeţiile menţionate în aceste versete s-au împlinit. Vom vedea cum s-au întâmplat toate acestea pe măsură ce vom înainta în studiul Scripturii.

v.35  Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare, şi va umbla totdeauna înaintea Unsului… Meu.

Despre cine credeţi că  vorbeşte acest verset? Despre Domnul Isus Hristos. În rugăciunea Anei, El este menţionat ca Împărat şi ca Mesia cel care va veni. Moise a vorbit despre El ca profet, iar acum, în 1 Samuel, El este menţionat ca preot. Domnul Isus Hristos este Profet, Preot şi Împărat. El este singurul care a împlinit toate aceste slujbe.

Dragii mei, în cele din urmă blestemul a lovit cada lui Eli. Aşa cum li se profeţeşte, ei care abuzau de funcţia lor, vor ajunge să trăiască din mila altora:  Ascultaţi numai:

v.36  Şi oricine va mai rămînea din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pămînt înaintea lui, pentru un ban de argint şi pentru o bucată de pîne, şi va zice: ,,Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pîne să mănînc“.

Este soarta celui ce respinge binecuvântările lui Dumnezeu. Dragi ascultători, să luăm aminte la ceea ce li s-a întâmplat lor. Să nu uităm că Dumnezeu este plin de îndurare şi bunătate, gata să ierte, dar este şi un Dumnezeu sfânt care nu poate suporta păcatul. Să rămânem deci curaţi în Domnul nostru!