Itinerar Biblic Ep.0327 – FAPTELE APOSTOLILOR Cap. 24

 

Tema:  Pavel înaintea lui Felix

 

Dragi ascultători, acest capitol cu numărul 24 din cartea Faptele apostolilor, începe şi se încheie cu apostolul Pavel prizonier în Cezarea.

Aşa cum am văzut, el fusese adus aici în secret, de la Ierusalim, pentru a scăpa de iudeii care îi plănuiseră moartea.

Se pare că Pavel nu a reuşit să câştige simpatia fraţilor săi pentru lucrarea Evangheliei în care era implicat. Probabil că acestea au fost momente de tristeţe şi descurajare, astfel încât a fost nevoie ca Domnul să i Se arate în toiul nopţii pentru a-l încuraja. (Vă aduceţi aminte de episodul relatat în capitolul 23:11). Domnul i-a spus credinciosului Său slujitor că Îi va fi martor şi în Roma. Însă nu a promis că va fi uşor. Pe apostol îl aşteptau multe încercări grele, multe experienţe dureroase.

De fapt, de acum până în momentul morţii sale de martir, Pavel nu va avea parte decât de necazuri şi va fi mereu în pericol. Acest mod de viaţă începuse în viaţa apostolului Pavel din ziua în care a fost coborât într-un coş pe zidul Damascului.

În acest capitol vom vedea cum marele preot Anania şi bătrânii au venit de la Ierusalim pentru a-l acuza pe apostolul Pavel înaintea lui Felix. Pavel este acuzat de rebeliune şi de profanarea templului.

Să vedem deci cum decurge acţiunea acestui capitol:

Fapte 24:1

v.1 După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrîni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plîngere împotriva lui Pavel.

Acuzatorii lui Pavel nu au pierdut timpul. Ei au venit la Cezarea după cinci zile pentru a-şi prezenta acuzaţiile împotriva lui Pavel. L-au adus cu ei pe Tertul care va avea funcţia unui procuror (altfel spus, avocatul acuzării). Acesta era un om inteligent şi foarte bine pregătit. Şi acuzaţia adusă lui Pavel era bine pregătită. A fost scurtă şi la obiect. Ascultaţi cum sună ea:

v.2  Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pîrască astfel: ,,Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.

Tertul începe prin a-l lăuda pe Felix. Aceste cuvinte nu aveau nici o legătură cu acuzaţia împotriva lui Pavel dar doreau să câştige inima lui Felix.

v.3  Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţămita, în toată vremea şi în tot locul.

Credeţi-mă, aceasta este adevărată linguşire!

v.4  Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, cîteva cuvinte.

v.5  Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii de pe tot pămîntul, este mai marele partidei Nazarinenilor,

Avocatul acuzării îl prezintă pe apostolul Pavel ca fiind un instigator la răzvrătire. Sigur că aceasta era o acuzaţie care nu putea fi dovedită.

v.6  şi a cercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mînă pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră:

v.7  dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mînile noastre cu mare silă,

v.8  şi a poruncit pîrîşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de cari îl pîrîm noi.“

v.9  Iudeii s’au unit la învinuirea aceasta, şi au spus că aşa stau lucrurile.

“Iudeii” sunt cei care veniseră de la Ierusalim, conducătorii religioşi care îi aduceau aceste acuzaţii lui Pavel.

Observaţii aluziile subtile ale lui Tertul la felul în care s-a ocupat căpitanul gărzii de acest caz. El nu-l poate acuza pe acesta de neglijenţă în îndeplinirea datoriilor de serviciu, dar lasă să răzbată o critică uşoară care să fie sesizată totuşi de guvernator. El spune că iudeii ar fi putut să rezolve acest caz într-un mod potrivit.

Precum vedeţi, dragii mei, discursul lui Tertul are următoarele coordonate: linguşire pentru Felix, acuzaţii nedrepte împotriva lui Pavel şi aluzii subtile şi critice la adresa lui Claudius Lisias.

Aşadar, acuzaţiile aduse lui Pavel sunt: instigarea la răzvrătire, conducerea unei secte de rebeli şi profanarea templului. Tertul a prezentat aceste acuzaţii în numele conducătorilor religioşi. Acum este rândul lui Pavel să ia cuvântul în apărarea sa înaintea lui Felix.

v.10  După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: ,,Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.

v.11  Nu sînt mai mult de douăsprezece zile, -te poţi încredinţa de lucrul acesta-de cînd m’am suit să mă închin la Ierusalim.

Pavel spune că este mulţumit pentru ocazia de a-şi prezenta cazul înaintea lui Felix. El ştie că Felix a fost judecătorul poporului vreme îndelungată, ceea ce înseamnă că le înţelegea obiceiurile. Deci, ceea ce va spune Pavel nu va fi ciudat sau neobişnuit pentru Felix.

v.12  Nu m’au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stînd de vorbă cu cineva, sau făcînd răscoală de norod.

v.13  Aşa că n’ar putea dovedi lucrurile de cari mă pîrăsc acum.

v.14  Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci,

Pentru că Felix cunoaşte obiceiurile evreieşti, Pavel îi spune că s-a dus la Ierusalim pentru a se închina conform acestor obiceiuri. În esenţă, Pavel vrea să spună următorul lucru: “Sunt de acord cu poporul meu. Numai că, trebuie să mărturisesc, felul în care mă închin eu lui Dumnezeu astăzi este o erezie pentru ei.”

Totuşi, Pavel ţine să spună foarte clar că închinarea lui prezentă este în spiritul mesajului strămoşilor săi (adică, nu contrazice Vechiul Testament).

v.15  şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

Aţi observat că Învierea este punctul central al creştinismului? Aşa a fost chiar de la început, dragi prieteni. “Ce credeţi despre Hristos?” Acesta este testul. Credeţi că a murit pentru păcatele voastre? Credeţi că a înviat din morţi? Pavel ajunge imediat la esenţa problemei şi vorbeşte despre Înviere.

v.16  De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Pavel depune mărturie asupra faptului că tot ce a făcut a fost în acord cu conştiinţa sa.

v.17  După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, şi să aduc daruri la Templu.

Pavel a venit la Ierusalim cu darurile pe care le adunase în cea de-a treia călătorie misionară. Eu bănuiesc că era un dar substanţial pe care credincioşii neevrei îl trimiseseră la Ierusalim şi pe care Pavel dorise să-l aducă personal.

v.18  Tocmai atunci nişte Iudei din Asia m’au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.

v.19  Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta, şi să mă pîrască, dacă au ceva împotriva mea.

Adevăraţii acuzatori, dacă aceştia chiar existau, nici măcar nu sunt prezenţi. Acuzaţia lui Tertul spunea că Pavel agitase oamenii în templu. De ce nu veneau aceştia să-l acuze? Ei nu erau prezenţi şi Pavel atrage atenţia asupra acestui fapt.

v.20  Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m’au găsit vinovat, cînd am stat înaintea Soborului,

“Să-ţi spună despre cuvântarea mea înaintea Sinedriului. Au găsit ei atunci ceva rău în ceea ce am făcut? Să depună mărturie despre acest lucru!”

v.21  afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: ,Pentru învierea morţilor sînt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.“

Pavel îi spune din nou lui Felix că subiectul principal este Învierea. Învierea este punctul esenţial al mesajului Evangheliei. Hristos a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat şi  a înviat în a treia zi. Închipuiţi-vă creştinismul ca un arc sprijinit pe doi stâlpi: unul este moartea lui Hristos, celălalt este învierea Lui. Fără unul din aceşti stâlpi, arcul s-ar prăbuşi.

v.22 Felix, care ştia destul de bine despre ,,Calea“ aceasta, i-a amînat zicînd: ,,Am să cercetez pricina voastră cînd va veni căpitanul Lisias.“

Felix auzise despre această “cale”; el ştia că erau propovăduite moartea şi învierea lui Isus Hristos. El şi-a dat seama că Pavel era specialistul, era cel care-i putea spune tot ce dorea să ştie despre acest subiect. Astfel, el i-a amânat pe iudei pentru că vroia să aibă o altă întâlnire cu Pavel şi să-l asculte vorbindu-i despre toate acestea. Felix le-a spus iudeilor că va aştepta venirea lui Lisias pentru a-şi face o imagine completă despre ce s-a întâmplat cu adevărat cu apostolul Pavel. S-ar părea că nu putea lua nici o decizie în urma mărturiei contradictorii pe care o ascultase.

Tertul aducea nişte acuzaţii sigure şi clare. Pavel spunea că adevărata problemă este Învierea. Aşa că Felix amână judecarea cazului.

v.23  Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod, şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

De fapt, Felix ar fi trebuit să-l elibereze pe apostolul Pavel. Totuşi, el era un om politic, un politician abil. El îi acordă lui Pavel un oarecare grad de libertate în timp ce-l ţine prizonier.

v.24  După cîteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa Drusila, care era Iudeică; a chemat pe Pavel, şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus.

v.25  Dar, pe cînd vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrînare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: ,,De astădată, du-te; cînd voi mai avea prilej, te voi chema.“

Un om păcătos nu va avea niciodată un prilej convenabil pentru a auzi Evanghelia. Felix ştia ceva despre Evanghelia sau despre “Calea” aceasta, denumire sinonimă cu creştinismul sau credinţa creştină de astăzi. Eu mi-aş dori ca acest nume – Calea – să revină în uz, deoarece cuvântul “creştinism”, aşa cum este folosit astăzi, şi-a pierdut adevărata semnificaţie.

Am auzit de curând un predicator care spunea că noi trăim într-o ţară creştină. Dragi prieteni, noi nu trăim într-o ţară creştină! Această ţară nu este creştină nici măcar dacă facem mari eforturi de imaginaţie. Avem mulţi oameni care se declară creştini, dar numărul celor cu adevărat devotaţi lui Hristos este extrem de mic.

Felix îl cheamă pe apostol pentru a-i cere să-i explice Evanghelia care a dus la această situaţie neobişnuită. El l-a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus. Unii învăţători ai Bibliei pun acestui pasaj subtitlul “Apărarea lui Pavel înaintea lui Felix”. Nu sunt de acord cu ei. Pavel nu se apără aici. În cea de-a doua întâlnire cu Felix, Pavel Îl mărturiseşte pe Isus Hristos, încearcă să-l aducă pe acest om la Hristos.

Această relatare a Scripturii nu-l prezintă pe Felix în lumina în care o face istoria laică. Aş dori să vă spun câte ceva despre acest om pentru a vă da seama cu cine avea Pavel de-a face.

Pentru aceasta, trebuie să apelăm la relatările din vremea aceea. Felix era un sclav eliberat care avansase prin cruzime şi brutalitate. Era un om al plăcerii şi al imoralităţii. De fapt, numele lui înseamnă “plăcere”. Istoricul roman Tacitus spune următorul lucru despre Felix: “Prin cruzime şi imoralitate el exercita autoritatea unui rege cu spiritul unui sclav.” Acesta era omul pe mâna căruia a fost lăsat Pavel. Totuşi, Scriptura nu-l condamnă.

Soţia lui, Drusila, stătea lângă el. Istoria ne spune despre ea că era fiica lui Irod Agripa I. Tatăl ei îl omorâse pe apostolul Iacov – am văzut acest lucru în cap. 12 din Fapte. Un al strămoş al ei poruncise uciderea lui Ioan Botezătorul. Străbunicul ei încercase să-L omoare pe Isus Hristos.

Acest cuplu de oameni nelegiuiţi – Felix şi Drusila – se află într-o poziţie înaltă acum. Probabil că nu ar fi mers niciodată la biserică şi nici nu s-ar fi dus să-l asculte pe Pavel predicând, dacă acesta ar fi venit în oraşul lor. Iată însă că acestor doi oameni le este oferit un prilej extraordinar în circumstanţe favorabile. Ei au o întâlnire particulară cu cel mai mare predicator al harului lui Dumnezeu pe care l-a cunoscut această lume. Dumnezeu le oferă o predică numai pentru ei doi. Palatul lor devine biserică.

Minunat este, dragii mei,  harul lui Dumnezeu care le-a oferit o şansă acestor doi oameni. Ceasul mântuirii a bătut pentru ei. Uşa Împărăţiei s-a deschis şi ei au avut ocazia de a intra. Aceasta este o împlinire a versetul din Psalmul 2 care spune: “Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!” (Psalmul 2:10).

S-ar părea că Felix şi soţia lui l-au ascultat pe Pavel cu mare interes. Eu cred că Felix ar fi vrut să ia o decizie, dar a amânat-o pentru un prilej mai convenabil.

Dragi prieteni, păcătosul nu are niciodată un prilej convenabil pentru a auzi Evanghelia. Dumnezeu potriveşte ceasul, nu omul.

Pavel i-a vorbit lui Felix despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecată. Cu aceste subiecte putem avea o predică foarte bună. Cred că aici este vorba despre neprihănirea dată de Lege la care omul nu poate ajunge. Cu alte cuvinte, Legea arată că omul este păcătos şi că nu poate prezenta înaintea lui Dumnezeu o neprihănire care să fie acceptată de El. Omul păcătos trebuie să se prezinte neprihănit, din punctul de vedere al Legii, înaintea lui Dumnezeu, dar nu poate face lucrul acesta. Dumnezeu face posibilă această neprihănire (sau îndreptăţire a omului înaintea Lui) prin Isus Hristos. Aceasta este “haina” neprihănirii care îi îmbracă pe toţi cei care cred în Hristos. “… şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei care cred în El. Nu este nici o deosebire” (Romani 3:22). Pavel i-a vorbit lui Felix despre neprihănirea Legii pe care el nu o poate atinge şi despre neprihănirea pe care o are Hristos pregătită pentru cei care se încred în El. Apoi Pavel vorbeşte despre înfrânare. Felix era un om dominat de pasiune şi cruzime. Aceşti doi oameni, Felix şi Drusila, trăiau în păcat şi nu ştiau ce este adevărata libertate.

Mai departe, apostolul le vorbeşte despre judecată, şi anume despre judecata finală dinaintea scaunului de judecată mare şi alb (Apocalipsa 20:11-15).

Dragi prieteni, păcatele voastre sunt fie asupra voastră, fie asupra lui Isus Hristos. Dacă păcatele voastre sunt asupra lui Isus Hristos, dacă aţi crezut în El pentru iertarea lor, atunci ştiţi că El a plătit preţul pentru ele acum două mii de ani. Aceste păcate nu mai stau înaintea voastră la judecată. Dar dacă păcatele voastre sunt încă asupra voastră, să ştiţi că judecata va veni. Oamenilor nu le place să audă că va veni o judecată.

Nici lui Felix şi Drusila nu le-a plăcut să audă că va veni judecata. Dar acesta este adevărul. Dacă nu L-aţi primit pe Isus Hristos ca Mântuitor personal, păcatele nu v-au fost iertate şi vă aşteaptă judecata.

Foarte puţini predicatori se ocupă de acest subiect. Numai cei care îi învaţă pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia – mai abordează acest subiect. Cei mai mulţi însă îl îndulcesc cât pot de mult. Am primit o scrisoare de la un profesor universitar care îmi spunea: “Ascultam programul dvs. şi era cât pe-aci să opresc aparatul de radio când am descoperit că sunteţi unul din aceia care predică despre focurile iadului şi despre condamnare. Dar am observat că nu o faceţi într-un mod brutal şi crud şi că prezentaţi totuşi şi oferta mântuirii. Aşa că am continuat să vă ascult.”

Condamnarea şi iadul cu flăcările lui constituie un subiect bun pentru aducerea oamenilor la Hristos. Dar nu ar trebui să fie folosit fără mesajul mântuirii în Hristos Isus.

Este interesant de remarcat reacţia lui Felix. Când Pavel a trebuit să apară înaintea lui Felix, marele preot Anania, bătrânii poporului şi marele orator Tertul au venit să-şi prezinte acuzaţiile împotriva apostolului. Felix a văzut imediat că aceştia nu aveau o acuzaţie reală şi fondată. Ar fi trebuit să-l elibereze pe Pavel. Dar, înainte de toate, Felix era un politician şi nu avea de gând să se pună rău cu iudeii. El nu a făcut ce era drept, ci doar ce era avantajos din punct de vedere politic. Apoi Felix are această întâlnire particulară cu Pavel în cursul căruia se pare că apostolul a reuşit să atingă inima dregătorului. Numai că Felix a amânat luarea unei decizii.

A fost dovedit de-a lungul timpului că oamenii tot amână luarea unei decizii pentru Hristos până ajung la momentul în care nu mai pot face acest lucru. Acesta este motivul pentru care cele mai multe decizii pentru Hristos sunt luate de cei tineri. Noi ar trebui să ne contrăm atenţia asupra celor tineri. De asemenea, nu ar trebui să vă gândiţi că pe măsură ce înaintaţi în vârstă creşte în mod necesar şi înţelepciunea. Oamenii mai în vârstă au şi inima cea mai împotrivitoare faţă de Evanghelie.

“De astădată, du-te; când voi mai avea prilej te voi chema!”, a spus Felix. Acel moment nu a mai venit niciodată pentru Felix. Acel moment nu mai vine pentru foarte mulţi oameni care tot amână să-L primească pe Hristos.

v.26  Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimetea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

El era un politician abil, şi un om al fărădelegii. El a sperat că va fi mituit şi apoi îl va lăsa pe Pavel să plece.

v.27  Doi ani au trecut astfel; şi în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul Iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă.

Felix şi-a văzut de jocul politic până la capăt. El l-a lăsat pe Pavel în închisoare. Justiţia romană nu putea fi mai bună decât oamenii care o puneau în aplicare.  Pavel era vinovat sau nevinovat. Dacă era vinovat de trădare, trebuia să fie condamnat la moarte. Dacă era nevinovat, trebuia eliberat. Oricum, ar fi trebuit aleasă una din aceste soluţii. Şi nici una din aceste soluţii nu prevedea ca Pavel să stea în închisoare vreme de doi ani.

Pavel nu a regretat timpul acesta. Nici nu l-a considerat un timp pierdut. Pentru el a fost o oportunitate să petreacă mai mult timp cu Dumnezeu şi să scrie fraţilor pe care acum nu-i mai putea vizita.

Dragii mei, pentru omul lui Dumnezeu nici o clipă nu este irosită. Eşti şi tu un asemenea om?