Itinerar Biblic Ep.0326 – FAPTELE APOSTOLILOR Cap. 23

 

Tema: Apărarea lui Pavel înaintea Sinedriului

 

Dragi prieteni ne întoarcem astăzi la Apostolul Pavel, aflat într-o situaţie destul de dificilă în Ierusalim.

Am văzut cu câtă înverşunare au încercat iudeii să-l omoare şi a fost nevoie să intervină armata romană pentru a-l scăpa de furia lor.

Astăzi ne întoarcem la capitolul 23 al cărţii Faptele Apostolilor, unde găsim continuarea cuvintelor pe care Pavel le are de spus în apărarea sa şi a lucrării pe care o face.

Fapte 23:1-2

v.1  Pavel s’a uitat ţintă la Sobor, şi a zis: ,,Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, pînă în ziua aceasta…“

v.2  Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lîngă el să-l lovească peste gură.

Pavel este înaintea Sinedriului. Marele preot şi consiliul sunt acolo pentru a-l condamna pe apostol. Cruzimea marelui preot este groaznică. El nu are de gând să-l lase pe Pavel să vorbească până nu este el gata să-l audieze.

v.3  Atunci Pavel i-a zis: ,,Te va bate Dumnezeu, părete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!“

Sub legea romană, nimeni nu era pedepsit înainte de judecată şi de pronunţarea sentinţei. Faptul că un om este arestat şi acuzat de o încălcare de lege nu acordă celor care  l-au arestat libertatea de a-l trata cu cruzime. Pe vremea aceea, sistemul juridic roman chiar făcea dreptate. Cu toate acestea, incidentul cu Pavel şi procesul lui Isus ne fac să recunoaştem că până şi legea romană putea fi răstălmăcită şi folosită strâmb. Dreptatea depinde de cel care aplică legea.

Mulţi cred şi astăzi că dacă am schimba forma de guvernământ sau partidul care este la conducere, aceasta ar fi soluţia tuturor problemelor noastre. Dar problemele noastre din trecut nu au fost soluţionate niciodată pe această cale. Cei care au întemeiat sistemul nostru de guvernare erau oameni cu teamă de Dumnezeu. Astăzi nu mai întâlnim aşa ceva printre cei care ne conduc ţara. Şi totuşi, ne întrebăm de ce nu funcţionează sistemul. Noi credem că trebuie să schimbăm sistemul. Dar ştiţi ce ne trebuie? Inimile oamenilor trebuie să se schimbe. Omul are nevoie de schimbare, nu sistemul.

Marele preot porunceşte ca Pavel să fie lovit peste gură, iar Pavel îl apostrofează dur. Această reacţie ar trebui să ne facă să renunţăm la ideea că Pavel era un om moale. Conceptul conform căruia smerenia face ca o persoană să fie total lipsită de vlagă şi de putere. De fapt, smerenia şi blândeţea implică supunerea faţă de voia lui Dumnezeu, indiferent de preţ. Pavel este un om blând şi smerit, dar nu are de gând să suporte nedreptatea trântit la pământ. El îl descrie pe marele preot ca fiind un “perete văruit”. “Vrei să mă judeci după Legea mozaică şi încalci chiar tu această Lege. ”Îi spune el. Să nu uităm că Pavel cunoştea Legea. Nimeni nu poate fi condamnat sau pedepsit înainte de judecată.

v.4  Cei ce stăteau lîngă el, i-au zis: ,,Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?“

Pavel nu ştia că acest bărbat era marele preot. Sigur că el l-ar fi recunoscut pe marele preot din vedere pentru că înainte de convertire, el fusese fariseu. Însă eu cred că aceasta este o altă dovadă a faptului că Pavel avea probleme cu ochii şi nu vedea foarte bine. În Epistole vom găsi alte indicii ale faptului că Pavel avea probleme cu vederea.

v.5  Şi Pavel a zis: ,,N’am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: ,Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.“

Pavel cunoştea Legea, cunoştea fiecare detaliu din ea. El ştia ce spune Legea despre respectul datorat conducătorilor.

Acesta este un alt lucru pe care noi l-am uitat astăzi. Eu, unul, cred că preşedintele ţării, indiferent cine ar fi el, nu ar trebui să fie subiect de benzi desenate. Nu ar trebui să fie ridiculizat având în vedere poziţia pe care o deţine. Noi ar trebui să respectăm funcţia aceasta. Este nevoie ca omul să înveţe să respecte autoritatea. Pavel a scris: “Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea” (Romani 13:7). Interesant este faptul că Pavel a scris aceste cuvinte în timp ce pe tronul Romei stătea Nero. Şi Nero nu a fost un om normal.

v.6   Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: ,,Fraţilor, eu sînt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sînt dat în judecată.“

Aflăm mai multe despre trecutul lui Pavel. Tatăl lui fusese fariseu, probabil chiar un om cu avere şi influenţă.

Aflat în această situaţie, deloc plăcută, Pavel foloseşte cu abilitate dezacordul teologic dintre cele două partide pentru a-şi consolida apărarea. Aici nu este vorba de învierea lui Isus Hristos, ci despre înviere în general. Pur şi simplu, fariseii credeau în învierea morţilor şi aveau această nădejde, în timp ce saducheii nu credeau în ea. Astfel, Pavel transformă procesul într-o ceartă teologică între “fundamentalişti” şi “liberali”. Nici nu era greu să-i facă să se certe.

v.7  Cînd a zis vorbele acestea, s’a stîrnit o neînţelegere între Farisei şi Saduchei, şi adunarea s’a desbinat.

v.8  Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe cînd Fariseii le mărturisesc pe amîndouă.

v.9  S’a făcut o mare zarvă; şi cîţiva cărturari din partida Fariseilor, s’au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă, şi au zis: ,,Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?“…

Fariseii sar acum în apărarea lui Pavel. Când află că şi el este fariseu se aliază cu el şi îl apără.

v.10  Fiindcă gîlceava creştea, căpitanul, se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se pogoare să-l smulgă din mijlocul lor, şi să-l ducă în cetăţuie.

Probabil că aceasta a fost discuţia cea mai aprinsă din cele relatate în cartea Faptele Apostolilor. Însăşi viaţa apostolului Pavel era în pericol, astfel încât căpitanul îl scoate de acolo şi îl salvează de furia Sinedriului. Vă amintiţi când am luat apărarea lui Galion şi a principiului separării Bisericii de stat. Iată că acum statul îl protejează pe apostolul Pavel. Căpitanul îl scapă din nou pe Pavel, fără să afle care este motivul pentru care el declanşează reacţii atât de violente.

v.11  În noaptea următoare, Domnul S’a arătat lui Pavel, şi i-a zis: ,,Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.“

Iată aici o nouă dovadă că  Pavel nu era în afara voii lui Dumnezeu când a decis să meargă la Ierusalim. Duhul lui Dumnezeu îl avertizase pe Pavel că va avea de înfruntat lanţuri şi necazuri dacă va merge acolo. În ciuda avertismentelor, Pavel s-a dus la Ierusalim şi a mărturisit despre Domnul Isus Hristos în acest oraş. Acum Dumnezeu îi spune că, aşa cum a depus mărturie pentru El în Ierusalim o va face şi la Roma. Aceasta este metoda lui Dumnezeu. El îi va da lui Pavel prilejul de a-L mărturisi pe Domnul Isus Hristos în Roma. Voia lui Dumnezeu este ca Pavel să ajungă şi la Roma.

Observaţi că Domnul nu-l mustră deloc pe Pavel. El nu-i spune: “Te-am avertizat să nu te duci la Ierusalim pentru că vei avea necazuri!” Dimpotrivă, Domnul îl încurajează pe apostol. El foloseşte toată această situaţie pentru a-l trimite pe Pavel la Roma.

v.12  La ziuă, Iudeii au uneltit şi s’au legat cu blestem că nu vor mînca, nici nu vor bea, pînă nu vor omorî pe Pavel.

Îmi închipui că li s-a făcut îngrozitor de foame şi de sete înainte ca toate acestea să se termine!

v.13  Cei ce făcuseră legămîntul acesta, erau mai mulţi de patruzeci.

v.14  Ei s’au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrîni, şi le-au zis: ,,Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic pînă nu vom omorî pe Pavel.

v.15  Acum dar, voi, împreună cu Soborul, daţi de ştire căpitanului, şi rugaţi-l să-l aducă mîne jos înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu deamăruntul; şi pînă să ajungă el, noi sîntem gata să-l omorîm.“

Acesta este planul care urma să aducă moartea lui Pavel. A fost bine că Domnul i-a dezvăluit lui Pavel că are alte planuri în ceea ce-l priveşte; el urmează să plece la Roma.

v.16  Fiul sorei lui Pavel a auzit de această cursă, s’a dus în cetăţuie, şi a spus lui Pavel.

v.17  Pavel a chemat pe unul din sutaşi, şi a zis: ,,Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.“

v.18  Sutaşul a luat pe tînăr cu el, l-a dus la căpitan, şi a zis: ,,Pavel cel întemniţat m’a chemat şi m’a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.“

Pavel îşi exercită dreptul pe care i-l conferă cetăţenia romană. Tot aici aflăm câte ceva despre familia lui Pavel. Ni se spune că el avea o soră care trăia în Ierusalim împreună cu familia ei.

v.19  Căpitanul l-a apucat de mînă, l-a luat deoparte, şi l-a întrebat: ,,Ce ai să-mi spui?“

v.20  El a răspuns: ,,Iudeii s’au sfătuit să te roage să aduci mîne pe Pavel înaintea Soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu deamăruntul.

v.21  Tu să nu-i asculţi, pentrucă mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pîndesc, şi s’au legat cu blestem să nu mănînce şi să nu bea nimic pînă nu-l vor omorî; acum stau gata, şi n’aşteaptă decît făgăduiala ta.“

v.22  Capitanul a lăsat pe tinerel să plece, şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.

Astfel, căpitanul este pus în temă cu privire la complotul pus la cale împotriva lui Pavel.

Să ne oprim puţin aici pentru a observa un lucru. Există şi astăzi un grup de oameni supra-evlavioşi, foarte sinceri, foarte bine intenţionaţi care îmi spun că nu ar trebui să mă duc la doctor să mă tratez de cancer sau de orice altă boală, şi să mă încred în Domnul că mă va vindeca. Sigur că mă încred în Domnul. Am adus cazul meu înaintea Marelui Doctor şi cred că El este cel care îi pregăteşte pe medicii care se vor ocupa de mine. Ar fi fost foarte simplu pentru Pavel să-i spună nepotului său: “Îţi mulţumesc că mi-ai adus această veste, dar eu mă încred în Domnul. Aşa că acum poţi să te întorci acasă.” Dar iată că Pavel foloseşte privilegiile oferite de cetăţenia romană. Este evident că Domnul pregăteşte aceste mijloace şi Se aşteaptă să le folosim. Aceasta nu înseamnă în nici un caz că nu ne încredem în El. Mai degrabă, putem spune că ne încredem în Dumnezeu să folosească aceste metode şi mijloace pentru împlinirea scopului Său.

Căpitanul gărzii trece la acţiune. El decide să facă primul pas pentru ca să contracareze acţiunile celor care-i doreau moartea lui Pavel.

v.23  În urmă, a chemat pe doi sutaşi, şi le-a zis: ,,La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă pînă la Cezarea.“

Vă amintiţi că un sutaş – un centurion roman – avea în subordine o sută de soldaţi.

v.24  Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix.

Pavel este escortat spre Cezarea de o armată întreagă. Este aceasta încredere în Domnul? Căpitanul a ordonat toate acestea, dar Pavel a cerut o astfel de protecţie. Cu siguranţă, Pavel este în voia lui Dumnezeu când ia această decizie. Cred că ne putem face acum şi o idee despre pericolul în care era apostolul. Nu încape nici o îndoială: iudeii intenţionau să-l omoare şi aţi văzut ce jurământ făcuseră.

În orice caz, căpitanul îl trimite pe Pavel la Cezarea unde urmează să apară înaintea guvernatorului Felix.

Guvernatorii romani îşi aveau cartierul general la Cezarea şi se duceau la Ierusalim numai în anumite ocazii. Pilat a avut acolo cartierul său general. Ruinele acestei cetăţii romane se mai văd şi astăzi.

Este de înţeles faptul că romanii preferau să locuiască în Cezarea, nu în Ierusalim. Clima din Cezarea este mai blândă decât în Ierusalim.

Deci, Pavel este trimis la Felix, în Cezarea, fiind astfel îndepărtat de situaţia periculoasă din Ierusalim.

v.25  Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:

Deşi este posibil ca doctorul Luca să fi văzut scrisoarea, dacă foloseşte exprimarea “cu următorul cuprins” înseamnă că nu avea acces la scrisoare în acel moment. Astfel, el ne redă conţinutul ei.

v.26  ,,Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune!

Observaţi stilul oficial al adresării. Pe vremea aceea, ei îşi puneau numele la începutul scrisorii, nu la sfârşit.

v.27  Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorît de ei; şi eu m’am dus repede cu ostaşi, şi l-am scos din mîna lor, căci am aflat că este Roman.

Căpitanul din Ierusalim vrea ca guvernatorul din Cezarea să ştie că el îşi face datoria. El asigură protecţie cetăţenilor romani.

v.28   Am vrut să aflu pricina pentru care-l pîrau, şi l-am adus înaintea Soborului lor.

v.29  Am găsit că era pîrît pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvîrşise nicio nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.

Este clar că acest Claudius Lisias nu a ştiut niciodată cu precizie care era acuzaţia adusă lui Pavel. Ştia doar că ţine de Legea lor. Conform legii romane, Pavel nu era vinovat de nici o fărădelege care să-i atragă pedeapsa cu închisoarea sau cu moartea.

v.30  Mi s’a dat însă de ştire că Iudeii îl pîndesc ca să-l omoare; l-am trimes îndată la tine, şi am făcut cunoscut şi celor ce-l învinuiesc, să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.“

v.31  Ostaşii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel, şi l-au dus noaptea pînă la Antipatrida.

v.32  A doua zi au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s’au întors în cetăţuie.

v.33  Ajunşi în Cezarea, călăreţii au dat scrisoarea în mîna dregătorului, şi au adus pe Pavel înaintea lui.

v.34  Dregătorul, dupăce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Cînd a aflat că este din Cilicia,

v.35  ,,te voi asculta“, a zis el, ,,cînd vor veni pîrîşii tăi.“ Şi a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.

Vom descoperi că aceşti acuzatori s-au grăbit să vină la Cezarea. Ei nu au ezitat deloc când a fost vorba să se ducă după apostolul Pavel. Pe măsură ce vom citi capitolele următoare, vom vedea că Pavel acordă o mai mare importanţă mărturisirii lui Hristos decât apărării sale. Domnul Isus spusese că Pavel va mărturisi despre El înaintea împăraţilor şi a dregătorilor. Iată că acum Pavel este adus înaintea lor. Aceasta este metoda lui Dumnezeu. Pavel este în voia lui Dumnezeu şi Dumnezeu îşi împlineşte prin el planul.

Dragi ascultători, şi noi ajungem uneori în astfel de situaţii. Sunt situaţii în care noi nu mai avem nici un control. Nu ştim ce se întâmplă de am vrea cu disperare să ştim acest lucru. Este undeva în fiinţa noastră această nevoie de controla împrejurările, de a putea hotărî cursul acţiunilor. Atunci când nu putem ne simţim frustraţi, dezorientaţi şi descurajaţi. Numai că tocmai în astfel de situaţii este probată credinţa noastră. Numai în astfel de situaţii facem dovada nu doar a cât de bine cunoaştem promisiunile lui Dumnezeu ci cât de bine îl cunoaştem pe Cel ce le-a făcut, pe Dumnezeu.

Uneori, din asemenea situaţii ieşim înfrânţi, deznădăjduiţi, alteori ieşim învingători, cunoscându-l mai bine pe Dumnezeu.

Ceea ce trebuie însă să facem este să nu respingem asemenea situaţii ce par situaţii limită. Ele sunt focul argintarului ce ne curăţă de impurităţi. Ele sunt împrejurările care ne ajută să descoperim caracterul nostru, ceea ce este clădit în noi, ceea ce este cu adevărat de valoare. Dar să nu refuzăm!

Pavel, în ciuda faptului că fusese înştiinţat cu privire la toate aceste împrejurări, a venit pe deplin încredinţa că totul se afla în mâna lui Dumnezeu. El ştia foarte bine că odată ce situaţia este în mâna lui Dumnezeu, restul nu mai contează atât de mult. Dar cât de important este să avem această siguranţă.