Itinerar Biblic Ep.0318 – FAPTELE APOSTOLILOR Cap. 16

 

Tema: Cea de-a doua călătorie misionară a lui Pavel

Dragi ascultători, ultimul verset al capitolului 15 ne-a vorbit, de fapt, despre începutul acestei a doua călătorii misionare pe care o vom începe în acest episod.

Pavel şi Sila au străbătut Siria şi Cilicia întărind Bisericile. De acolo ei vor merge în ţinutul galatenilor. Pavel va vizita Bisericile galatenilor pentru că acolo apăruse problema iudaizatorilor.

Epistola către Galateni este scrisoarea pe care Pavel le-a adresat-o galatenilor, prin care el îi avertizează că pot fi duşi în rătăcire de cei care încearcă să le impună sistemul de legi mozaic. Este cea mai puternică declaraţie şi apărare a doctrinei îndreptăţirii prin credinţă. Păcătosul este mântuit prin credinţă, este mântuit prin har. Mai mult, păcătosul mântuit trăieşte prin har. Harul este şi calea către viaţă, şi mod de viaţă.

Ar fi bine să urmăriţi pe hartă călătoria lui Pavel. Veţi descoperi că această călătorie împreună cu Pavel, fie şi numai imaginară, este o experienţă fascinantă. În timpul acestei a doua călătorii misionare vom merge cu el în Europa (după viziunea cu omul din Macedonia). Vom vedea cum Pavel ajunge în Filipi unde ajunge să fie închis. La miezul nopţii, Pavel şi Sila se roagă şi cântă laude Domnului! Un cutremur zguduie închisoarea şi uşile se deschid. Temnicerul îşi deschide inima pentru a-L primi pe Hristos ca Mântuitor personal.

Să vedem deci cum descrie Luca aceasta a doua călătorie misionară.

Fapte 16:1-2

v.1  În urmă, Pavel s’a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată Grec.

v.2  Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.

Pavel merge mai întâi la Derbe, apoi la Listra unde îl găseşte pe tânărul Timotei. Pavel le cunoscuse pe bunica şi pe mama acestuia. Timotei se întorsese la Dumnezeu, în urma propovăduirii lui Pavel, în timpul primei călătorii misionare. Acum Pavel îl ia cu el pe Timotei. Echipa este formată deci din Pavel, Sila şi Timotei.

v.3  Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, dupăce l-a luat, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor, cari erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era Grec.

Aş dori să observaţi cu atenţie metoda apostolului Pavel. Când s-a dus la Ierusalim, l-a luat cu el pe Tit, un neevreu care nu era circumcis – şi Pavel nici nu avea de gând să pună să fie circumcis. De data aceasta, îl ia cu el pe Timotei, ca tovarăş în lucrarea de misiune. El doreşte ca Timotei să aducă oameni la Hristos. Şi pentru că nu doreşte nici o ceartă şi nici un motiv de controverse, Timotei este circumcis. Aceasta nu pentru că ar exista un merit anume în circumcizie, ci pentru că nu vrea ca lipsa acesteia să constituie un motiv de discuţii. De aceea a scris el aceste cuvinte în 1 Corinteni 9:19-20: “Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi. Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să câştig pe Iudei; cu cei ce sunt sub Lege, m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege, m-am făcut ca şi când aş fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege.” Pavel a făcut acest lucru pentru a înlătura orice motiv de ceartă.

S-a întâmplat să vină la mine persoane care mi-au spus că vor să se alăture unei anumite biserici, dar acea biserică are o concepţie diferită despre botez. Aceşti oameni mă întreabă dacă trebuie să se boteze şi să devină membrii ai acelei biserici, chiar dacă ei gândesc altfel despre botez. Eu obişnuiesc să-i întreb: “Este o biserică în care Biblia este explicată oamenilor cu seriozitate şi consecvenţă? Propovăduieşte mântuirea prin har şi prin credinţa în Domnul Isus Hristos? Este un loc în care puteţi fi binecuvântaţi, puteţi sluji, puteţi creşte în har şi în cunoştinţa adevărului?” Dacă răspunsul la aceste întrebări este “Da”, le spun că pot merge liniştiţi la acea biserică. Există principii fundamentale ale credinţei de la care nu este permisă nici o abatere. Dar există norme şi ritualuri care nu sunt esenţiale pentru mântuire, acestea fiind zonele în care este îngăduită flexibilitatea. Aşa simţea Pavel că trebuie să fie. Cu siguranţă, circumcizia nu a contribuit cu nimic la mântuirea lui Timotei, dar ritualul a fost îndeplinit pentru a nu împiedica lucrarea lui printre evrei.

v.4  Pe cînd trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărîrile apostolilor şi presbiterilor din Ierusalim.

v.5  Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi.

Pavel are o lucrare extraordinară în Galatia. Pe lângă faptul că vizitează bisericile pe care le înfiinţase în cursul primei călătorii, mulţimi de oameni din alte locuri se întorc la Hristos. Se formează biserici noi şi numărul credincioşilor creşte zi de zi.

v.6    Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.

Galatia cuprinde toată această zonă. Eu cred că Pavel începe să se deplaseze către partea de nord a ţării în acest moment. Provincia Asia este la sud unde se află şi cetatea Efes. De fapt, Efesul era principala cetate a provinciei Asia. Este posibil ca Pavel să fi plănuit un circuit prin Asia Mică. Aceasta era o zonă foarte populată în vremea aceea, ba chiar era centrul culturii greceşti. Era o zonă extraordinară din punct de vedere comercial, politic şi cultural. Circuitul lui Pavel ar fi prevăzut ca etape ţinutul galatenilor, Frigia, provincia Asiei în sud şi întoarcerea la Antiohia, la Biserica de acasă.

Duhul lui Dumnezeu avea alte planuri. Ni se spune că Duhul Sfânt i-a împiedicat să predice Cuvântul în Asia. Este uimitor, nu-i aşa? Pavel dorea să meargă acolo, Duhul lui Dumnezeu lucra al răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu, dar acest Duh a considerat că Pavel trebuia să fie în alt loc în acel moment. Atunci Pavel s-a gândit că, dacă nu mai merge spre sud, va merge spre nord. La nord era Bitinia, de-a lungul Mării Negre. Şi acesta era un centru foarte populat, o zonă cu mulţi evrei. Această zonă se află în Turcia astăzi.

v.7  Ajunşi lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.

Duhul le-a interzis să se ducă spre sud, în provincia Asiei. Apoi Duhul i-a oprit să se ducă spre nord, în Bitinia. El venea dinspre est. Unde putea merge? Mai rămăsese o singură direcţie în care o putea lua: spre vest.

Aşadar, Pavel a continuat să meargă spre vest până a ajuns la Troa. Aici a fost nevoit să se oprească pentru că avea nevoie de o corabie pentru a-şi continua drumul. Pavel nu ştia foarte clar ce trebuia să facă sau încotro s-o apuce din acel punct.

v.8  Au trecut atunci prin Misia, şi s’au pogorît la Troa.

Probabil că, dacă l-am fi întâlnit pe apostolul Pavel atunci când a oprit în Troa, l-am fi întrebat: “Pavel, unde te duci?” Răspunsul lui ar fi fost: “Nu ştiu!” Tare mi-e teamă că următoarea noastră replică ar fi fost: “Frate Pavel, vrei să spui că marele apostol al Neamurilor nu ştie unde trebuie să meargă? Nu se poate să nu ştii care este voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta!”

Şi apoi probabil că ne-am fi aşezat la vorbă pentru a-i ţine o predică despre determinarea voii lui Dumnezeu pentru viaţa lui.

Am citit atât de multe cărţi pe această temă! Ce păcat că Pavel nu avea la dispoziţie, în vremea aceea, o astfel de carte! Pavel nu cunoaşte voia lui Dumnezeu în acest moment. De ce? Pentru că el este călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. El pur şi simplu aşteaptă. Va fi nevoie de un factor puternic pentru a-l scoate din Asia şi a-l face să se îndrepte spre Europa.

v.9  Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: ,,Treci în Macedonia, şi ajută-ne!“

Aceasta este chemarea lui Pavel în Macedonia. Dar Macedonia se află de cealaltă parte a Mării Egee, în Europa. Pavel este acum în  Asia. Evanghelia va trece astfel din Asia în Europa. Duhul lui Dumnezeu îl trimite pe apostolul Pavel în direcţia aceea.

Nu ştiu de ce Pavel nu a fost trimis în China. Tot ce ştiu este că Duhul lui Dumnezeu   l-a împins spre vest, către Europa. Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu că Pavel a ajuns în această zonă. La vremea aceea, strămoşii noştri erau păgâni şi se închinau la tot felul de idoli.

v.10  După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

Observaţi pluralul: “am căutat… să ne ducem”. Până acum nu am întâlnit pluralul la persoana I. Am avut “ei” sau “el”. Acum doctorul Luca s-a alăturat grupului. Poate că mai făceau şi alţii parte din acest grup, dar patru sunt menţionaţi clar: Pavel, Sila, Timotei şi dr. Luca. Aceasta este delegaţia care a trecut în Europa.

v.11  Dupăce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.

Neapolis este la o distanţă foarte mică de ţărm.

v.12  De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintîi cetate dintr’un ţinut al Macedoniei, şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat cîteva zile.

Filipi era o colonie din Macedonia, ceea ce înseamnă că era o colonie romană. Aici locuia guvernatorul roman. Oamenii de aici vorbeau latina şi respectau obiceiurile romanilor.

Aceasta este prima destinaţie a delegaţiei în Europa. Pavel şi-a început lucrarea din Europa într-un centru strategic. Acest fapt ar fi de ajuns pentru a face din Biserica de aici una cu totul deosebită. Mai era un motiv, aşa cum vom vedea când vom studia Epistola către Filipeni, pentru care această Biserică era foarte dragă inimii lui Pavel. Biserica aceasta îl iubea pe Pavel şi el îi iubea, la rândul său, pe credincioşii de aici. Aşa cum vom vedea, aici se aflau câţiva sfinţi minunaţi.

v.13  În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, cari erau adunate laolaltă.

Afară din cetate, pe malul râului, se ţinea o adunare de rugăciune. Mă întreb dacă acea adunare de rugăciune avea vreo legătură cu venirea lui Pavel în Europa şi cu viziunea omului din Macedonia. Vom descoperi că “omul din Macedonia” era o femeie pe nume Lidia care organizase şi această adunare de rugăciune.

v.14  Una din ele, numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

Tiatira se află în Asia Mică. Este locul în care a luat fiinţă una din cele şapte biserici care primesc avertismente din partea Domnului în Apocalipsa cap.2. Femeia aceasta de acolo venea. Ea I se închina Dumnezeului cel viu şi adevărat, dar avea foarte puţină cunoştinţă.

Lidia era o persoană remarcabilă, care îi domina cu uşurinţă pe cei din jur, un lider înnăscut. Se pare că ea conducea adunarea de rugăciune. Ea este prima persoană convertită la credinţa în Hristos în Europa.

v.15  După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: ,,Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămîneţi în casa mea.“ Şi ne-a silit să intrăm.

Nu ştim nimic despre bărbatul Lidiei, dar trebuie să fi fost şi el pe acolo, pe undeva.

Există şi astfel de familii în care domină femeia. S-ar părea că aşa stăteau lucrurile în familia Lidiei. Oricum, este bine că ea era o astfel de femeie pentru că întreaga familie s-a întors la Dumnezeu prin mărturia ei. Pavel şi însoţitorii săi sunt găzduiţi apoi în casa ei. Îmi închipui că era o persoană înstărită şi s-a îngrijit cum se cuvine de musafirii săi.

v.16   Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Greceşte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult cîştig stăpînilor ei.

Să nu credeţi că aceasta era o superstiţie prostească. Fata era posedată de un demon. Şi în zilele noastre asistăm la o recrudescenţă a demonismului. Demonismul este o realitate. Această fată din zilele lui Pavel era posedată de demon. Fiind sclavă, stăpânii ei o foloseau pentru a câştiga bani. Iată că  Mafia nu e o noutate.

v.17  Roaba aceasta s’a luat după Pavel şi după noi, şi striga: ,,Oamenii aceştia sînt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mîntuirii.“

v.18  Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s’a întors, şi a zis duhului: ,,În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

v.19  Cînd au văzut stăpînii roabei că s’a dus nădejdea cîştigului lor, au pus mîna pe Pavel şi pe Sila şi i-au tîrît în piaţă înaintea fruntaşilor.

Pavel a putut alunga demonul în Numele Domnului Isus Hristos. Astfel a secat izvorul profitului stăpânilor fetei. Şi ştiţi ce se întâmplă atunci când atentaţi la buzunarul cuiva! Oamenii aceştia au fost chiar porniţi împotriva lui Pavel şi a grupului său.

v.20  I-au dat pe mîna dregătorilor, şi au zis: ,,Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sînt nişte Iudei,

v.21  cari vestesc nişte obiceiuri, pe cari noi, Romanii nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.“

Amintiţi-vă că Filipi era o colonie romană şi că oamenii se închinau la idoli după obiceiurile romanilor. Pavel şi oamenii lui au fost acuzaţi că încearcă să schimbe lucrurile. Dincolo de toate acestea, problema era că stăpânii fetei rămâneau fără o sursă importantă de câştig.

v.22  Norodul s’a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, şi au poruncit să-i bată cu nuiele.

v.23  După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.

v.24  Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa din lăuntru, şi le-a băgat picioarele în butuci.

Oamenii aceştia sunt bătuţi, bătuţi cu nuiele până la sânge, după care sunt închişi  în temniţă, cu picioarele prinse în butuci.

v.25   Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.

Ce lucru minunat să afli că aceşti oameni au găsit puterea de a cânta laudă lui Dumnezeu în asemenea condiţii! Nu-i de mirare că s-au clătinat temeliile temniţei şi s-au deschis toate uşile!

v.26  Deodată, s’a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa că s’au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s’au deschis toate uşile, şi s’au deslegat legăturile fiecăruia.

v.27  Temnicerul s’a deşteptat; şi, cînd a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia, şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.

Să ne oprim puţin asupra temnicerului din Filipi. El era răspunzător de tot ceea ce se întâmpla cu aceşti prizonieri. În mod firesc, el a presupus că, dacă s-au deschis uşile şi au căzut lanţurile de la picioarele lor, prizonierii au fugit. El urma să răspundă pentru această evadare şi să plătească cu propria viaţă. Aşa că el îşi ia poziţia necesară pentru a se străpunge cu propria-i sabie. Când un om se află într-o asemenea situaţie, se gândeşte la veşnicie. Aşa a fost şi cu acest temnicer, după ne arată întrebarea pusă lui Pavel.

v.28  Dar Pavel a strigat cu glas tare: ,,Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi sîntem aici.“

v.29  Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înlăuntru, şi, tremurînd de frică, s’a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;

v.30  i-a scos afară, şi le-a zis: ,,Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?“

El a privit înspre veşnicie şi şi-a dat seama că este un om pierdut.

v.31  Pavel şi Sila i-au răspuns: ,,Crede în Domnul Isus, şi vei fi mîntuit tu şi casa ta.“

Cum poţi să fii mântuit? Trebuie să crezi în Domnul Isus Hristos. Poţi crede în locul altcuiva? Nu. Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fi mântuit. Dacă şi cei din casa ta vor crede, ei toţi vor fi mântuiţi. Acesta este înţelesul acestui verset.

v.32  Şi i-au vestit Cuvîntul Domnului, atît lui cît şi tuturor celor din casa lui.

v.33  Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.

Ce diferenţă! El a provocat rănile acestor oameni; acum însă el este cel care le curăţă. Este clar că acum este un om transformat.

v.34  După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, şi s’a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

În aceeaşi noapte ucenicii Domnului au fost biciuiţi, aruncaţi în temniţă, eliberaţi prin intervenţia directă a lui Dumnezeu, pentru ca acum să fie trataţi regeşte de noii creştini plini de bucurie!

v.35  Cînd s’a făcut ziuă, dregătorii au trimes pe ceice purtau nuielele (Greceşte: lictori.), să spună temnicerului: ,,Dă drumul oamenilor acelora.“

v.36  Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: ,,Dregătorii au trimes să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară, şi duceţi-vă în pace.“

Ei îşi dau seama că ceea ce au făcut este ilegal. Acum dau ordine pentru eliberarea prizonierilor şi scoaterea lor din oraş. Cu toate acestea, Pavel obiectează. El spune că nu va pleca în aceste condiţii.

v.37  Dar Pavel le-a zis: ,,După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, cari sîntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!“

Motivul pentru care Pavel insistă asupra recunoaşterii publice a nevinovăţiei lor este protecţia noilor credincioşi pe care îi va lăsa în Filipi.

v.38  Ceice purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s’au temut, cînd au auzit că sînt romani.

v.39  Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă, şi i-au rugat să părăsească cetatea.

v.40  Ei au ieşit din temniţă, şi au intrat în casa Lidiei; şi, dupăce au văzut şi mîngîiat pe fraţi, au plecat.

Dragii mei, iată încă o mostră a puterii cu care Duhul Sfânt lucra prin intermediul celor ce voiau să asculte de Dumnezeu. În acelaşi timp, vedem ce opoziţie întâmpinau şi de ce natura era ea. Forţele întunericului nu au cedat şi nu vor ceda niciodată prea uşor. Oamenii nu vor ceda niciodată uşor. Trebuie însă să ne aducem aminte mereu că nu suntem singuri. Duhul Sfânt este mereu alături. Este ceea ce a promis Domnul Isus şi El nu dezamăgeşte niciodată.