Itinerar Biblic Ep.0274 – IOSUA Introducere şi Cap. 1:1-11

 

Rezumat

  • Introducere
  • Intrarea în ţara promisă.

 

Dragi ascultători, rămânem tot în zona Vechiului Testament şi începem călătoria noastră într-o foarte frumoasă carte, cartea Iosua.

În cartea Geneza avem consemnată naşterea lui Israel. În cartea Exod, Israel este ales. În cartea Numeri, naţiunea a fost demonstrată. În cartea Leviticul, Israel a fost apropiat de Dumnezeu prin sânge. În Deuteronom, poporul a primit instrucţiuni. Acum, în cartea lui Iosua, Israel are de-a face cu lupte şi cuceriri.

Cartea Iosua încheie răscumpărarea lui Israel începută în cartea Exodul. Exodul este cartea răscumpărării din Egipt; Iosua este cartea răscumpărării în Ţara Promisă.

Cuvântul cheie în  această carte a lui Iosua este “stăpânire” (de fapt, este vorba de “posesie” N.R.). Dumnezeu le-a dat copiilor lui Israel această ţară în cadrul unui legământ necondiţionat. Domnul i-a spus lui Avraam: “Ţie şi seminţei tale după tine îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor” (Geneza 17:8).             Şi totuşi, luarea în posesie a ţării de către Israel a fost condiţionată. A existat o confruntare şi o cucerire. A fost nevoie ca poporul să lupte în război şi să ia în stăpânire ceea ce-i aparţinea de drept. Şi, aşa cum le-a amintit Iosua în finalul cărţii, înainte de moartea sa, rămânerea în posesia ţării depindea de ascultarea lor faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

În ceea ce-l priveşte pe autorul acestei cărţi, Talmudul susţine  că Iosua a scris această carte, mai puţin ultimele cinci versete care îi aparţin lui Fineas.

Iosua a fost succesorul lui Moise. El era un mare comandant de armată. Născut  sclav în Egipt, el avea 40 de ani la vremea ieşirii din Egipt. A devenit succesor al lui Moise la 80 de ani şi a murit la 110.

Iosua îşi câştigase deja un anumit prestigiu în timpul rătăcirii prin pustie. Când israeliţii au fost atacaţi de amaleciţi, Iosua a organizat oamenii într-o oştire care a luptat cu ei şi i-a învins. Iosua a slujit ca ajutor sau slujitor pentru Moise. Referinţele în legătură cu acest aspect demonstrează loialitatea lui faţă de Moise şi devotamentul faţă de Dumnezeu.

La Cades-Barnea, el a fost unul din cei doisprezece bărbaţi trimişi să iscodească ţara Canaanului. El este unul din cei doi spioni întorşi cu un raport favorabil, cu încrederea deplină că Dumnezeu le va da ţara în mâinile lor.

Numele lui Iosua înseamnă “Iehova mântuieşte”. Acelaşi nume, în Noul Testament, este Isus.

Dragii mei, Iosua a fost un om al curajului, care s-a bizuit pe Dumnezeu, un om al credinţei cu bune calităţi de conducător, plin de entuziasm, loial şi devotat. El este un tip al lui Hristos în nume şi în lucrare. Aşa cum a spus cineva: “ Iosua arată că un om de capacitate medie poate deveni un bun conducător în biserică.

Iosua şi-a primit chemarea nu printr-un mesaj scris cu litere de foc pe cer, ci printr-un om în vârstă care Îl cunoştea pe Dumnezeu şi îl ştia pe Iosua, şi care a înţeles că Dumnezeu îl considera potrivit pentru poziţia de lider.”

Dragi ascultători, cartea lui Iosua reprezintă o aplicaţie practică pentru credinciosul de astăzi.

Ţara promisă nu poate fi o prefigurare a cerului pentru că în cer nu poate fi nici conflict, nici cucerire. Cerul este primit ca un dar al harului lui Dumnezeu.

Ţara promisă reprezintă, mai curând, locul în care credincioşii sunt aduşi astăzi, chiar în această lume. Cartea lui Iosua îşi are corespondentul în Epistola către Efeseni din Noul Testament unde vedem că toţi credincioşii sunt binecuvântaţi cu toate binecuvântările spirituale. Luarea lor în posesie şi experimentarea lor depinde de confruntare şi cucerire. La ele nu se ajunge niciodată prin energia firii omeneşti, ci prin puterea Duhului Sfânt în viaţa predată a celui credincios.

Cartea lui Iosua este un model şi ilustrează foarte bine metoda prin care credinciosul poate intra în posesia tuturor binecuvântărilor lui Dumnezeu pentru el.

Cartea este împărţită în trei diviziuni majore:

  1. INTRAREA ÎN ŢARĂ capitolele 1-12
  2. ŢARA ESTE ÎMPĂRŢITĂ – capitolele 13-22
  3. ULTIMUL MESAJ AL LUI IOSUA – capitolele 23, 24

Cam acestea sunt diviziunile cărţii şi o să trecem prin fiecare din ele într-un timp destul de scurt.

Să aruncăm astăzi o privire asupra primului capitol al cărţii, capitolul cu numărul 1. Aici descoperim care este însărcinarea şi porunca dată lui Iosua

De fapt, în primele două capitole din Iosua se face intrarea în ţara Canaanului şi se cucereşte ţinutul dat de Dumnezeu poporului Israel.

Tema cea mai importantă a cărţii  lui Iosua este “luarea în stăpânire”. În primul capitol al cărţii vom înţelege ce înţelegea el prin acest termen.

Primele versete ale acestui capitol conţin porunca directă dată de Dumnezeu lui Iosua.

v.1  După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise:

Primul verset ar trebui să înceapă  astfel: “Şi, după moartea lui Moise…”, ceea ce ar face legătura cu finalul capitolului 34 din Deuteronom. Conjuncţia “şi” este copulativă şi în momentul în care un vorbitor o rosteşte el trebuie să continue să vorbească pentru că această conjuncţie leagă ceea ce se întâmpla anterior de ceea ce urmează să se întâmple. Această idee vine în sprijinul teoriei conform căreia capitolul 34 din Deuteronom a fost scris de Iosua.

v.2  ,,Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot

poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.

“Robul meu Moise a murit.” Aşa cum am văzut rolul lui Moise nu a fost acela de a-i conduce pe copiii lui Israel în ţară. De fapt, nu-i putea aduce în Ţara promisă. Moise reprezenta Legea şi Legea nu ne poate mântui. Legea are funcţia de a revela, nu de a răscumpăra. Ea ne arată că suntem păcătoşi. Legea nu a fost niciodată salvatoare. Moise nu a putut conduce Israelul în Ţara promisă din cauza eşecului său. Nu Legea era problema, ci Moise, aşa cum problema este în noi înşine. Legea ne arată că noi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu, că nu ajungem la slava lui Dumnezeu. “Robul Meu Moise a murit”. Numai Isus, Mântuitorul nostru, al nostru Iosua, ne poate conduce în locul binecuvântării pe care l-a pregătit pentru noi.

Acest verset ne spune că ţara aceasta a fost dată lui Israel. Dreptul lor de proprietate asupra acestei ţări nu era condiţionat de nimic. Dumnezeu îi făcuse această făgăduinţă lui Avraam şi urmaşilor lui. Domnul Şi-a întărit promisiunea de mai multe ori, pe tot parcursul cărţii Geneza. În cartea Deuteronomul, Dumnezeu a făcut legământul palestinian cu Israel prin care le-a dat acestora ţara în posesiune veşnică.

v.3  Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui

Moise.

Dumnezeu le-a dat ţara. Pământul este al lor, dar ei se pot bucura de el numai dacă ei îl vor lua în stăpânire. Pământul pe care vor călca va fi al lor. În mod comparativ, în Efeseni 1:3 ni se spune că noi suntem binecuvântaţi cu toate binecuvântările cereşti. Din nefericire, foarte puţini creştini iau în posesie binecuvântările care le aparţin.

Acum câţiva ani un englez s-a mutat în Statele Unite. La scurt timp după sosirea în America a dispărut; nu mai era de găsit nicăieri.

Într-o bună zi, unchiul lui din Anglia a murit şi i-a lăsat moştenire 5 milioane de dolari. Cei de la Scotland Yard au încercat să dea de urma acestui om pornind de la ultima lui adresă din Chicago. Erau siguri că acesta era un pierde-vară şi se aşteptau să-l găsească în cel mai ieftin hotel. Ei l-au căutat dar nu l-au găsit nicăieri. Mai târziu am auzit că au dat de el aproape mort de frig la intrarea într-unul din acele hoteluri ieftine. Nu avusese nici măcar 25 de cenţi pentru o cameră, când el era moştenitorul a cinci milioane de dolari! El nu-şi ceruse moştenirea care i se cuvenea de drept. Nu luase în posesie ceea ce era al lui.

Vedeţi, deşi Dumnezeu dăduse poporului Israel Ţara promisă, ei nu au luat-o niciodată în stăpânire în totalitate. De fapt, Israel a luat foarte puţin din acest pământ.

Dragii mei, mulţi creştini de astăzi sunt la fel ca israeliţii: ei sunt binecuvântaţi cu toate binecuvântările spirituale şi totuşi mor ca nişte vagabonzi în uşa hotelului ieftin pe care nu şi-l pot permite, fără să pretindă ceea ce este al lor. Ce lucru tragic!

Cartea lui Iosua ne va spune cum să luăm în stăpânire posesiunile noastre.

Pentru că vom fi implicaţi în confruntare, ni se spune în Efeseni 6, trebuie să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu. Un duşman spiritual luptă împotriva noastră. “Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12).

Aşadar, noi trebuie să purtăm întreaga armură a lui Dumnezeu. Trebuie să fim biruitori. Dar nu noi suntem cei care câştigăm biruinţa – Domnul Isus Hristos este Cel care o obţine pentru noi. Noi vom obţine ceea ce a căpătat şi Israel: izbăvire şi luare în stăpânire. Fiecare victorie obţinută de Israel a fost dată acestui popor de Dumnezeu. Dacă noi avem parte de biruinţă, ar trebui să ştim că El a câştigat-o pentru noi. Prin credinţă, noi vom intra în stăpânirea acestor minunate posesiuni.

v.4  Ţinutul vostru se va întinde dela pustie şi Liban pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat,

toată ţara Hetiţilor, şi pînă la marea cea mare, spre apusul soarelui.

Dumnezeu i-a dat lui Israel o ţară de 300 000 de mile pătrate; numai că suprafaţa cea mai mare pe care au luat-o ei în stăpânire era de zece ori mai mică. Nu s-au descurcat prea bine, nu-i aşa? Israeliţii au luat în stăpânire numai o zecime din ceea ce le dăduse Dumnezeu. Cam acelaşi este procentul de binecuvântări spirituale luate în posesie de mulţi creştini astăzi.

v.5  Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cît vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost

cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.

Ca un om obişnuit ce era, Iosua avea nevoie de încurajare. Dumnezeu îl încurajează aici într-un mod cu totul deosebit. El îi spune lui Iosua: “Nu te voi părăsi. Aşa cum am fost cu Moise, voi fi şi cu tine!”

v.6  Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpînire poporului acestuia ţara

pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.

v.7  Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te, lucrînd cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate dela ea nici la dreapta nici la stînga, ca să isbuteşti în tot ce vei face.

Dumnezeu îi spune de două ori: “Întăreşte-te şi îmbărbătează-te!” Iosua avea cu adevărat nevoie de încurajarea Domnului.

Acum observaţi lucrul cel mai important:

v.8  Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutînd să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.

Înainte de Moise nu a existat nici un text scris al Scripturilor. Dumnezeu comunica adresându-se direct lui Moise. Dar Moise a consemnat în scris, cu credincioşie, tot ce îi spusese Dumnezeu, astfel încât Iosua şi poporul Israel aveau la dispoziţie primele cinci cărţi ale Bibliei. În ele Dumnezeu le spusese tot ce aveau nevoie să ştie la intrarea în Ţară. Iată că acum li se spune să nu se depărteze de cartea legii, să mediteze asupra cuvintelor ei şi s-o împlinească.

v.9  Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: ,Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimînta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.“

Iosua trebuie să ia Cuvântul lui Dumnezeu într-o mână şi sabia în cealaltă. El urmează să acţioneze prin credinţă. Dumnezeu îl încurajează din nou să fie tare şi să aibă curaj.

Dragi prieteni, şi noi trebuie să fim curajoşi ca Iosua şi puternici în Domnul. Avem nevoie să luăm în stăpânire, prin credinţă, posesiunile pregătite de Domnul pentru noi. Amintiţi-vă că ne aflăm pe teritoriul inamicului!

v.10 Iosua a dat căpeteniilor oştirii poporului următoarea poruncă:

Iosua a preluat controlul, dar nu pentru că aşa a dorit el, ci pentru că Domnul i-a poruncit acest lucru. Prin credinţă, el a preluat conducerea poporului pentru a-l duce în Ţara promisă.

Dumnezeu îi spusese lui Moise că va fi cu el. La întoarcerea sa în Egipt, după ce a petrecut toţi acei ani în Madian, Moise era neîncrezător şi plin de teamă. Dar Dumnezeu i-a spus: “Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus” (Exod 4:12). Aceasta este metoda lui Dumnezeu.

Când El l-a chemat pe Ieremia, într-o vreme grea şi întunecată, I-a spus: “Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul” (Ieremia 1:19).

Dragii mei, avem nevoie de încredinţarea şi de curajul despre care este vorba în Evrei 13:6 – “Aşa că putem zice plini de încredere: ‘Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?’” Când a spus David aceste cuvinte, care sunt citate în Evrei din Psalmul 118:6, el şi-a întors gândurile şi inima de la ce este văzut la ce este nevăzut. Aceasta înseamnă că era preocupat doar de Dumnezeul viu şi adevărat. David a recunoscut legătura spirituală dintre el şi Domnul. Sufletul lui era una cu cel al Domnului. El putea spune: “Domnul este ajutorul meu.” David ştia că Dumnezeu îl poate scăpa şi ajuta.

Iosua L-a crezut pe Dumnezeu. Dumnezeu l-a încurajat şi i-a spus să pornească la acţiune. Cuvântul lui Dumnezeu urma să fie autoritatea sa. Acest cuvânt nu trebuia să se depărteze de gura lui. El trebuia să mediteze asupra lui zi şi noapte astfel încât să împlinească tot ce era scris în el. Aceasta este formula credinţei.

v.11  ,,Treceţi prin tabără, şi iată ce să porunciţi poporului: ,Pregătiţi-vă merinde, căci peste trei zile veţi trece Iordanul acesta ca să mergeţi să cuceriţi ţara, pe care v’o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul vostru.“

Dreptul de proprietate al lui Israel asupra pământului este necondiţionat, dar luarea în posesie este condiţionată. Israel trebuia să ia pământul în stăpânire.

Cuvântul cheie al cărţii Iosua nu este victorie, pentru că aceasta aparţine Domnului. Cuvântul cheie aici este posesiune. Israel trebuia să ia în posesiune pământul.

Ceva mai târziu, când Israel a intrat în ţară, mana a încetat să mai apară şi ei au mâncat grâul din recolta precedentă a ţării. Acesta era grâu capturat de la duşman pentru că ei nu aveau când să-l crească. Aşa cum vă amintiţi, israeliţii adunau mană în fiecare zi. Aceasta nu putea fi păstrată pentru a doua zi. Dacă era păstrată mai mult de o zi nu putea fi mâncată. Copiii lui Israel adunau mana în fiecare dimineaţă. De aceea ni se spune în Efeseni 5:18 să fim plini de Duhul. Nu ne umplem cu Duhul Sfânt o dată şi gata. Când vă duceţi să puneţi benzină nu îi spuneţi lucrătorului de la staţia de benzină să vă umple rezervorul şi să-l sigileze pentru că nu veţi mai avea niciodată nevoie să-l umpleţi. Ar fi o prostie să faceţi aşa ceva. Mulţi creştini cred că este de ajuns o singură experienţă.

Dragi prieteni, dacă vreţi să umblaţi cu Domnul şi să trăiţi pentru El, aveţi nevoie să vă umpleţi zilnic cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. De fapt, dacă hrăniţi omul fizic de trei ori pe zi, poate că nu ar fi o idee rea să hrăniţi şi omul spiritual din voi de trei ori pe zi. Toţi avem nevoie de o umplere constantă cu Duhul lui Dumnezeu. Avem nevoie să privim la El şi să ne odihnim în El.

Este cea mai binecuvântată odihnă şi noi toţi avem nevoie de ea.