Itinerar Biblic Ep.0273 – DEUTERONOM Cap.30 Vers.15 – Cap.34

 

Rezumat

  • Promisiunea Domnului.
  • Ultimele sfaturi ale lui Moise.

Dragi ascultători, suntem tot mai aproape de sfârşitul cărţii Deuteronom.

Capitolul 30, ultimul abordat de noi, conţinea legământul pe care Dumnezeu   l-a făcut cu poporul său, legământ încheiat în mod specific pentru locuirea ţării.

Era o ofertă generoasă pe care Dumnezeu o făcea poporului, solicitând în schimb ascultarea lor.

Iată ce spune Dumnezeu în ultimele versete ale acestui capitol:

v.15  Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.

v.16  Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rînduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvinteze în ţara pe care o vei lua în stăpînire.

v.17  Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta, şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,

v.18  vă spun astăzi că veţi peri, şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, după ce veţi trece Iordanul.

v.19  Iau azi cerul şi pămîntul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta,

v.20  iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultînd de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atîrnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov“.

Aţi observat? Lungimea zilelor şi calitatea vieţii lor în ţară depindea de ascultarea lor de Domnul.

Să ştiţi că nici de la noi nu se aşteaptă altceva. Dumnezeu aşteaptă ca noi să rămânem în această relaţie de prietenie intimă cu El. Este, cred eu, o mare onoare pentru noi oameni muritori să fim atât de aproape de Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor.

Să mergem acum mai departe la capitolul 31  unde găsim consemnate ultimele sfaturi date de Moise poporului.

v.1   Moise s’a dus şi a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel:

v.2  ,,Astăzi“, le-a zis el, ,,eu sînt în vîrstă de o sută douăzeci de ani: nu voi mai putea merge în fruntea voastră şi Domnul mi-a zis: ,,Tu să nu treci Iordanul!“

Observaţi cele două afirmaţii făcute de Moise cu privire la persoana Sa. Îmbătrânirea este o caracteristică comună nou tuturor, dar foarte puţini dintre noi ajung la  vârsta de 120 de ani. Chiar dacă sunt persoane care se apropie de această vârstă, nu au, nici pe departe, vitalitatea şi energia necesară aplicării programelor pe care Dumnezeu le are. Dar nu acesta este motivul pentru care Moise nu va conduce poporul în ţara pe care Dumnezeu a promis că le-o va da. Dumnezeu îl înştiinţase deja că un nou lider va conduce poporul mai departe. Chiar Moise comunicase poporului cine era persoana desemnată de Dumnezeu pentru a duce poporul peste Iordan.

Moise însă le repetă acest lucru pentru că nu-i mai rămăsese prea mult timp.

Dar, Moise îi încurajează aducându-le aminte cine este cel care va merge înaintea lor:

v.3    Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuş înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta, şi vei pune stăpînire pe ele. Iosua va merge înaintea ta, cum a spus Domnul.

Nu Moise îl alesese pe Iosua. Dumnezeu este cel care l-a ales pentru a-i urma lui Moise la conducerea poporului. Mă îndoiesc de faptul că Moise l-ar fi ales pe Iosua dacă ar fi fost după el. Probabil că el l-ar fi ales mai degrabă pe Caleb. Parcă el este mai activ, mai plin de iniţiativă. Sau, să nu uităm că Moise este şi el om. Putea să se gândească la unul din fii săi ca succesor la conducerea poporului. Acesta era modul în care se proceda în acea vreme. Dar, nimic din toate acestea. Dumnezeu desemnase pe cel ce-i va urma lui Moise.

Aceasta este o mare lecţie pentru noi. Aceasta ne învaţă pe noi că nimeni nu este de neînlocuit în planul lui Dumnezeu.  Dumnezeu foloseşte pe cine vrea şi îi foloseşte pentru atât cât vrea El. El este Dumnezeu suveran şi nu trebuie să ne dea nouă socoteală pentru aceasta. Chiar dacă suntem folosiţi de Dumnezeu, El va hotărî un timp când altcineva va continua lucrarea.

Este drept că nu ne cade bine o asemenea  observaţie. M-am întâlnit odată cu un predicator în vârstă care spunea că nu poate să se retragă pentru că lucrarea Domnului ar fi avut de suferit. Oare? Nu cumva era ceva legat de orgoliul personal?

În orice caz, Dumnezeu ne spune că el are şi un program de pensionare pentru lucrătorii săi. Moise a înţeles lucrul acesta şi acum comunică mai departe voia lui Dumnezeu fără resentimente. Iar Dumnezeu întărea poporul său:

v.6  Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimîntaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuş cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa“.

Poporul avea nevoie de această încurajare. Data trecută când se aflaseră la graniţa ţării promise, poporul se speriase şi şi-a pierdut încrederea în Dumnezeu. Dar acum, Moise îi încurajează să nu repete acea istorie.

v.7  Moise a chemat pe Iosua, şi i-a zis în faţa întregului Israel: ,,Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da, şi tu îi vei pune în stăpînirea ei.

Dar nu numai poporul avea nevoie de încurajare. De încurajare avea nevoie şi Iosua.

Acesta este un episod care îmi place foarte mult. Moise nu se retrage undeva într-un colţ pentru a preda ştafeta în mâinile lui Iosua. Uitaţi-vă că el vorbeşte cu Iosua în faţa întregului popor. El arată în felul acesta poporului că Iosua este de acum cel desemnat să conducă mai departe poporul. Încurajându-l pe Iosua, el încurajează şi poporul.

v.8  Domnul însuş va merge înaintea ta, El însuş va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te spăimînta!“

Cuvintele acestea aveau o însemnătate deosebită pentru Iosua. Moise fusese un adevărat mentor pentru el. Acum că erau în pragul despărţirii, Iosua trebuia să ştie că dispare un om, dar Dumnezeu rămâne. Chiar dacă Moise nu va mai fi acolo pentru sfaturi şi călăuzire, Dumnezeu va fi mereu alături. Doar de Iosua va depinde să stea aproape de Dumnezeu.

v.9  Moise a scris legea aceasta, şi a încredinţat-o preoţilor, fiii lui Levi, cari duceau chivotul legămîntului Domnului, şi tuturor bătrînilor lui Israel.

Aduceţi-vă aminte că această carte Deuteronom începea cu cuvintele: Acestea sunt cuvintele rostite de Moise.

Am văzut că sunt aproximativ opt discursuri ţinute de Moise. Ele au fost mai întâi transmise pe cale orală pentru ca apoi să fie scrise.

Acum sunt şi destui critici care nu vor să recunoască că Moise este scriitorul acestei cărţi. Argumentul cel mai puternic al acestor critici este acela că la data la care a trăit Moise nu era cunoscut scrisul.  Ei bine, arheologii au descoperit mai apoi că scrisul era folosit chiar dinaintea lui Moise.

Oricum, Moise a scris lucrurile acestea pentru ca ele să rămână în memoria poporului. Vedeţi, şi Moise şi Dumnezeu cunoştea inima poporului. Ştiau că nu va trece mult timp şi poporul va uita ceea ce făcuse Dumnezeu pentru ei.

Ascultaţi de fapt ce-i spune Dumnezeu lui Moise:

v.14 Domnul a zis lui Moise: ,,Iată că se apropie clipa cînd vei muri. Cheamă pe Iosua, şi înfăţişaţi-vă în cortul întîlnirii. Eu voi da poruncile Mele.“ Moise şi Iosua s’au dus şi s’au înfăţişat în cortul întîlnirii.

v.15  Şi Domnul S’a arătat în cort, într’un stîlp de nor: şi stîlpul de nor s’a oprit la uşa cortului.

v.16  Domnul a zis lui Moise: ,,Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legămîntul Meu, pe care l-am încheiat cu el.

v.17  În ziua aceea, Mă voi aprinde de mînie împotriva lui. Îi voi părăsi, şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit, şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice: ,Oare nu m’au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?`

Acum, ştiu că sunt unii dintre noi care spun: “Staţi puţin! Lucrurile s-au mai schimbat de atunci! Oare? Ştiţi că şi Domnul Isus a spus aceste cuvinte despre biserică? În Luca capitolul 18:8 al a spus:

“Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?“

Credinţa despre care vorbeşte El aici se referă la întregul adevăr revelat de Dumnezeu. Deci, întrebarea este: Atunci când va veni Fiul Omului, va mai exista credinţa deplină şi acceptarea întregului adevăra al lui Dumnezeu?  Cred că intuiţi răspunsul. Nu ! NU va mai fi! Deja trăim zilele în care, mulţi dintre cei ce-şi spun creştini nu mai acceptă Cuvântul lui Dumnezeu în întregime şi nici nu vor să mai trăiască potrivit cu el.

Iată dar, dragi ascultători, cât de mult ne asemănăm cu poporul evreu. Dacă Dumnezeu nu ne-a pedepsit şi pe noi aşa cum a făcut-o cu poporul evreu este doar pentru că El mai are încă răbdare şi aşteaptă ca noi să ne pocăim de neascultarea noastră.

Mergem mai departe:

v.19  Acum, scrieţi-vă cîntarea aceasta. Învaţă pe copiii din Israel s’o cînte, pune-le-o în gură, şi cîntarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva copiilor lui Israel.

v.20  Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere; el va mînca, se va sătura şi se va îngrăşa; apoi se va întoarce la alţi dumnezei şi le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legămîntul Meu.

v.21  Cînd va fi lovit atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cîntarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n’o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, cari se arată şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da“.

Dumnezeu îndeamnă poporul să cânte o cântare. Să ştiţi că muzica este importantă. Suntem chiar influenţaţi de muzica pe care o cântăm. Pentru noi cred că este şi mai uşor să înţelegem acest lucru. Muzica este atât de importantă pentru noi. Sufletul nostru vibrează atât de intens când este vorba despre muzica. Dar, muzica aceasta trebuie să ne şi înveţe câte ceva.

Din păcate muzica promovată astăzi nu aduce o învăţătură bună. Este atât de multă senzualitate, violenţă, îndemn la revoltă. Oare ce cântăm în biserică dragi prieteni? Fie ca aceste cântece să ne însufleţească şi să ne aducă mai aproape de Dumnezeu.

Iată acum un discurs pe care Moise îl ţine leviţilor, slujitorilor cortului.

v.24  Dupăce a isprăvit Moise în totul de scris într’o carte cuvintele legii acesteia,

v.25  a dat următoarea poruncă Leviţilor, cari duceau chivotul legămîntului Domnului:

v.26  ,,Luaţi cartea aceasta a legii, şi puneţi-o lîngă chivotul legămîntului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta.

v.27  Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi încăpăţînarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cît trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cît mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea!

v.28  Strîngeţi înaintea mea pe toţi bătrînii seminţiilor voastre şi pe căpeteniile oştirii voastre; voi spune cuvintele acestea în faţa lor, şi voi lua martor împotriva lor cerul şi pămîntul.

v.29  Căci ştiu că după moartea mea vă veţi strica, şi vă veţi abate dela calea pe care v’am arătat-o; şi în cele din urmă vă va ajunge nenorocirea, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, pînă acolo încît să-L mîniaţi prin lucrul mînilor voastre“.

Dragii mei, afirmaţia aceasta a lui Moise a fost făcută cu 3500 de ani în urmă. Generaţii de oameni au trecut de atunci şi ea încă rămâne valabilă. Ştiţi de ce? Pentru că inima noastră a oamenilor este la fel, indiferent de loc sau timp.

Dar haideţi să privim puţin la cântarea aceasta a lui Moise şi odată cu ea păşim în capitolul 32:

v.1  ,,Luaţi aminte ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, pămîntule, cuvintele gurii mele.

v.2  Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvîntul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!

v.3  Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!

v.4  El este Stînca; lucrările Lui sînt desăvîrşite, Căci toate căile Lui sînt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.

v.5  Ei s’au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!

Avem aici un îndemn la ascultare. Poporul este invitat să dea ascultare celui ce intervenise în moduri atât de spectaculoase în istoria lor.

Din păcate, faţă harul lui Dumnezeu, poporul a răspuns cu neascultare.

v.6  Pe Domnul îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit, şi ţi-a dat fiinţă?

Iată acum un îndemn la cercetarea istoriei:

v.7  Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe bătrînii tăi, şi îţi vor spune.

v.8  Cînd Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor, Cînd a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel,

v.9  Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.

v.10  El l-a găsit într’un ţinut pustiu, Într’o singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit, Şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.

v.11  Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Sboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, Şi-i poartă pe penele lui:

v.12  Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.

v.13  L-a suit pe înălţimile ţării, Şi Israel a mîncat roadele cîmpului, I-a dat să sugă miere din stîncă, Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,

Poporul ar trebui să înveţe din istoria lor. Ar trebuie să-şi aducă aminte de binecuvântările ce le-au fost oferite. Dumnezeu le-a arătat atât de multă bunătate.

Oare nu ne arată şi nouă la fel?

Din păcate, poporul evreu a ajuns destul de repede să se rupă de Dumnezeu:

v.15 Israel s’a îngrăşat, şi a asvîrlit din picior; -Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! -Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stînca mîntuirii lui,

Aceasta va atrage însă judecata lui Dumnezeu:

v.19 Domnul a văzut lucrul acesta, şi S’a mîniat, S’a supărat pe fiii şi fiicele Lui.

v.20  El a zis: ,,Îmi voi ascunde Faţa de ei, Şi voi vedea care le va fi sfîrşitul, Căci sînt un neam stricat, Şînt nişte copii necredincioşi.

Să ştiţi însă că şi atunci Dumnezeu tânjeşte după o relaţie cu poporul Său. El vrea să-şi arate dragostea faţă de El.

v.36  Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzînd că puterea le este sleită, Şi că nu mai este nici rob nici slobod.

v.37  El va zice: ,,Unde sînt dumnezeii lor, Stînca aceea care le slujea de adăpost,

v.38  Dumnezeii aceia cari mîncau grăsimea jertfelor lor, Cari beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute, Şi să vă ocrotească!

v.39 Să ştiţi dar că Eu sînt Dumnezeu, Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.

Iată acum şi un ultim îndemn:

v.46  le-a zis: ,,Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe cari vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

v.47  Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, dupăce veţi trece Iordanul.

Aceasta este cântarea lui Moise. După această cântare, Moise se întâlneşte din nou cu Dumnezeu:

v.48  În aceeaş zi, Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

v.49  ,Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpînire copiilor lui Israel.

v.50  Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,

v.51  pentrucă aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lîngă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M’aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.

v.52  Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe cre o dau copiilor lui Israel.`

În capitolul 33 al cărţii avem binecuvântarea pe care Moise o dă întregului popor al lui Israel:

v.1 Iată binecuvîntarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvîntat pe copiii lui Israel, înainte de moartea lui.

v.2  El a zis: ,Domnul a venit din Sinai, Şi a răsărit peste ei din Seir, A strălucit din muntele Paran, Şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, Avînd în dreapta Lui focul legii.

v.3  Da, El iubeşte popoarele; Toţi sfinţii sînt în mîna Ta. Ei au stătut la picioarele Tale, Au primit cuvintele Tale.

Numai dacă poporul ar fi ascultat, dacă ar fi luat aminte la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei. Nu au făcut-o. Mulţi dintre noi nu o fac, din păcate.

Citiţi vă rog în continuare cuvintele acestui capitol. Veţi vedea ce bine îi cunoştea Dumnezeu şi ce ar fi dorit pentru fiecare dintre ei.

Ultimul capitol al cărţii vorbeşte despre moartea lui Moise, capitolul 34:

v.1  Moise s’a suit din cîmpia Moabului pe muntele Nebo, pe vîrful muntelui Pisga, în faţa Ierihonului. Şi Domnul i-a arătat toată ţara: dela Galaad pînă la Dan,

v.2  tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim şi Manase, toată ţara lui Iuda pînă la marea de apus,

v.3  partea de miază-zi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, pînă la Ţoar.

v.4  Domnul i-a zis: ,,Aceasta este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicînd: ,O voi da seminţei tale.` Ţi-am arătat ca s’o vezi cu ochii tăi; dar nu vei intra în ea.“

v.5  Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului.

v.6  Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormîntul pînă în ziua de azi.

Dragii mei, fără îndoială, Moise a fost un mare om al lui Dumnezeu. Sper ca noi toţi să fi învăţat din istoria acestui om.

Sper, de asemenea, să fi învăţat din această carte despre sfinţenia lui Dumnezeu. Trebuie să înţelegem, atât din lectura cărţii cât şi din istoria lui Moise că nu ne putem permite să venim oricum la Dumnezeu.

Trebuie să-l onorăm şi să-l ascultăm pe El. Trebuie să ne străduim, să cerem ajutorul Său, pentru a trăi o viaţă curată care să-L reprezinte.

Fie ca Dumnezeu să ne însoţească cu binecuvântarea Lui.