Itinerar Biblic Ep.0260 – DEUTERONOM cap. 5:16-6:13

 

Rezumat

  • Legile privitoare la relaţii.
  • Educarea copiilor.

Dragi ascultători suntem încă la capitolul 5 al cărţii Deuteronom, acolo unde Moise repetă Legea pe care Dumnezeu a dat-o poporului evreu pe Muntele Sinai.

De această dată însă, Legea este prezentată unei noi generaţii şi pentru noi circumstanţe.

Nu trebuie să înţelegeţi că Legea este circumstanţială acum, ci este vorba despre modul în care se aplică principiile ei de bază la situaţii nou create de faptul că Israelul va avea acum o ţară a lui.

Am văzut că primele legi pe care Dumnezeu le-a dat se refereau la modul în care omul trebuia să se raporteze lui Dumnezeu. Acum urmează  o altă secţiune care tratează atitudinea pe care oamenii trebuie să o  promoveze în relaţiile dintre ei.

Iată ce cuprinde versetul 16 din capitolul 5 al cărţii Deuteronom.

v.16  Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca

să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

Acum, părerea mea este că aceste verset se referă atât la relaţia oamenilor între ei cât şi la relaţia omului cu Dumnezeu.

Tatăl şi mama, ocupă, într-un anume sens locul lui Dumnezeu pentru micuţul care creşte către maturitate. Micuţul creşte şi îşi îndreaptă atenţia către părinţii Săi.

Iată ce spune unul din versetele din cartea proverbelor:

Proverbe 1:8  Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale!

Atunci când copii sunt mici, părinţii sunt cei care trebuie să-i îndrume şi care, într-un anume sens ţin locul autorităţii pentru ei.

Bineînţeles, Dumnezeu este cel ce are ultimul cuvânt chiar şi în aceste situaţii.

Acum, în ceea ce-l priveşte pe poporul evreu ce se îndrepta spre o nouă ţară, acesta nu trebuia să-şi uite strămoşii.

Dragii mei, poporul care ignoră această poruncă şi care-şi uită strămoşii este un popor ce nu va rezista mult.

Chiar şi Nicolae Iorga spune că poporul ce-şi uită istoria piere. Este datoria fiecărei generaţii să-şi respecte strămoşii. Pe planul personal, fiecare copil are datoria să-şi asculte părinţii şi să-i respecte.

Acum, Cuvântul lui Dumnezeu are ceva de spus şi pentru părinţi.

Efeseni 6:4  Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.

Cred că aceste porunci împreună vor crea o conduită potrivită.

Să trecem la următoarea poruncă:

v.17  Să nu ucizi.

Termenul ebraic pentru ucidere este foarte specific: ratsach  şi el înseamnă crimă.

Deci porunca este foarte clară: Să nu comiţi crimă şi este o referire clară la crima comisă în mod deliberat, ca urmare a mâniei, sau a dorinţei de răzbunare.

Nu cred că această poruncă se referă la război, aşa cum dealtfel o să vedem în comentariile noastre viitoare. Deci nu este o lege ce se aplică unui soldat aflat sub jurământul de credinţă dat patriei sale.

Următoarea poruncă este una care dă multă bătaie de cap oamenilor:

v.18  Să nu preacurveşti.

Într-un limbaj mai modern aceasta înseamnă să nu comiţi adulter.

Dragii mei, trăim într-o societate în care sexul a devenit bun de larg consum. Peste tot sunt imagini, aluzii care fac din sex cel mai important aspect al vieţii.

Nu este şi ceea ce Dumnezeu a intenţionat. Dumnezeu nu a creat sexul numai pentru funcţia procreativă ci şi pentru plăcere, dar în nici un caz nu pentru abuz.

Sexul este ceea ce trebuie să aducă frumuseţe căsniciei, să aducă împlinirea ei prin dimensiunea fizică a relaţiei.

Din păcate, lumea de astăzi are o înţelegere total greşită cu privire la aceste aspecte. Dumnezeu precizează foarte clar care trebuie să fie atitudinea noastră. El face din aceasta o lege de care trebuie să ţinem cont.

De fapt, nu este numai problema sexului ridicată aici ci şi cea a relaţiei a credincioşiei în cadrul relaţiei.

În nenumărate rânduri Dumnezeu a asemănat idolatria de mai târziu a Israelului cu adulterul.

Deci, încă o dată, dragi prieteni, Dumnezeu este foarte clar  în ceea  ce spune aici. Adulterul nu este permis sub nici o formă. El este întinare şi întinarea aduce depărtarea de Dumnezeu.

Iată ce spune apostolul Pavel în acest context:

1 Corinteni  6:18  Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvîrşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.

Să luăm dar aminte la aceste lucruri.

v.19  Să nu furi.

Cu privire la această poruncă cred că se poate spune că există oameni care nu au dat nici o spargere la vreo bancă sau magazin dar poate că dorinţa de a-şi însuşi prin mijloace facile un bun pe care nu-l au, există în inima multora. Este de fapt o problemă a inimii. Este o poftă a inimii care pune stăpânire pe mulţi şi în cele din urmă ajung la acte necugetate.

Dragi prieteni nu întâmplător suntem sfătuiţi să ne păzim inima mai mult decât orice pentru că din ea ies izvoarele vieţii.

O inimă rea poate conduce la crimă printr-o  mânie necontrolată, ori poate conduce la furt printr-o poftă necontrolată. Iată de ce, cel mai sigur loc pentru inima noastră este în mâna Domnului Isus. Atunci când El se îngrijeşte de noi suntem în siguranţă.

v.20  Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.

v.21  Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău.“

Iată aici alte două prevederi referitoare la mărturie şi din nou la pofte periculoase.

Dragii mei, Dumnezeu repetă acestei noi generaţii care sunt aşteptările Lui cu privire la ei. De fapt, ei trebuie să fie reflectarea caracterului lui Dumnezeu pentru celelalte popoare.

La rândul nostru, noi trebuie să fim reflectarea caracterului Domnului Isus pentru cei din jur. Suntem noi această reflectare?

Dar să mergem mai departe la ceea ce Moise continuă să spună poporului.

v.23  Cînd aţi auzit glasul acela din mijlocul întunerecului, şi pe cînd tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrînii voştri s’au apropiat toţi de mine,

v.24  şi aţi zis: ,,Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuş au rămas vii.

v.25  Şi acum pentruce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi şi mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri.

v.26 Cine este, în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, şi totuş să fi rămas viu?

Atunci când Dumnezeu s-a adresat poporului în mod direct poporul s-a cutremurat. Era o experienţă unică pe care poporul nu a putut s-o suporte. Atunci ei i-au cerut lui Moise să mijlocească el între ei şi Dumnezeu. Voiau ca Moise să le transmită cuvintele lui Dumnezeu.

v.27  Apropie-te mai bine, tu, şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta, şi vom face.“

Observaţi ce promite poporul aici? Ascultare! Aşa cum o să vedem, ascultarea lor nu a ţinut prea mult.

Ascultaţi acum exprimarea durerii din inima lui Dumnezeu faţă de poporul evreu:

v.28  Domnul a auzit cuvintele pe cari mi le-aţi spus. Şi Domnul mi-a zis: ,,Am auzit cuvintele pe cari ţi le-a spus poporul acesta: tot ce au zis este bine.

v.29  O! de ar rămînea ei cu aceeaş inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!

Vedeţi, Dumnezeu cunoştea foarte bine inima acestor oameni. El ştia cu cine are de-a face, aşa cum ştie şi astăzi.

Poporului acesta i-au fost create condiţiile pentru o viaţă uşoară marcată de o singură condiţie: ascultare de Dumnezeu. Însă ei nu au ascultat.  Cred că acest lucru trebuie să fie  o lecţie pentru noi.

Avem adesea senzaţia că dacă circumstanţele ar fi mai bune, dacă ar fi altele, atunci noi am fi mai ascultători de Dumnezeu, l-am respecta mai  mult.

Dragii mei, repet: Credincioşia este o problemă de inimă nu de circumstanţe. Atunci când inima este predată lui Dumnezeu, ascultarea este o consecinţă a relaţie pe care o avem cu Dumnezeu.

Legea, dragi ascultători este o oglindă pentru fiecare dintre noi. Noi trebui să ne privim bine, prin intermediul ei, şi cu siguranţă vom vedea cât de păcătoşi suntem. Ea ne va arăta petele din caracterul nostru. Dar este un lucru pe care Legea nu-l poate face. Este vorba despre curăţire. Legea nu poate aduce curăţirea. Pentru curăţire trebuie să ne îndreptăm către Domnul Isus. Numai sângele lui este acela care ne curăţeşte de orice păcat.

Isaia 1:18  ,,Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna.

Dragul mei atunci când vii la Dumnezeu, El îţi dă curăţirea şi spălarea de păcate.

Mergem acum şi mai departe, la capitolul 6 al cărţii Deuteronom şi găsim aici o şi mai bună reflectare a celor două teme principale ale cărţii: dragoste şi ascultare.

De fapt, dragostea lui Dumnezeu este exprimată prin Lege. Principiul de bază al legii este dragostea. Din această cauză putem spună ce principiul Evangheliei este conţinut de cartea Deuteronom.

Încă suntem în cea de a doua parte a discursului lui Moise, discurs conţinut de capitolele 5-7.

v.1 Iată poruncile, legile şi rînduielile pe cari a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să vă

învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire;

v.2 ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe cari ţi le dau, şi să ai zile multe.

Accentul este pus aici pe ascultare. Aşa cum mai spuneam şi cu altă ocazie, în lumea aceasta nu sunt decât două clase de oameni. Unii care îl urăsc pe Dumnezeu şi unii care îl iubesc pe El. Atitudinea inimii însă este relevată de neascultarea sau ascultarea lor.

Aţi ascultat ce spunea Dumnezeu cu durere parcă:

v.29  O! de ar rămînea ei cu aceeaş inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!

Prin profetul Isaia Dumnezeu exprimă această îngrijorare a Sa sub altă formă:

v.13  Domnul zice: ,,Cînd se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decît o învăţătură de datină omenească.

Vă aduceţi cumva aminte de modul în care l-a mustrat Samuel pe regele Saul?

v.22  Samuel a zis: ,,Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decît ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decît jertfele, şi păzirea cuvîntului Său face mai mult decît grăsimea berbecilor.

Expresia dragostei faţă de Dumnezeu, dragii mei nu este nici religia, nici tradiţia, nici altceva ci numai şi numai ascultarea.

De unde aflaţi ce doreşte Dumnezeu? Din Cuvântul Său. Este sursa din care aflăm cel mai bine ce aşteaptă Dumnezeu de la noi.

v.3  Ascultă-le dar, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult,

cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi, cînd ţi-a făgăduit ţara în care curge

lapte şi miere.

Observaţi ce le spune Domnul. Bine-cuvântările lor depind de ascultarea lor.

Ajungem acum la una dintre cele mai puternice afirmaţii din întreaga Scriptură.

v.4  Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.

Domnul sub forma în care apare acest cuvânt în limba ebraică, mă refer la tetragrama YHWH, este Iehova. Dumnezeu este transliterarea numelui Elohim. Elohim este de fapt un plural şi devreme ce nu este asociat un număr cu acest plural se poate presupune că este vorba despre trinitate. Este deci o afirmaţie teologică, aşa cum spuneam. Iată cum sună ea după această analiză:

Ascultă Israele! Iehova, Trinitatea noastră este singurul Iehova.

Dragii mei, nu putem uita că Israel a trăit într-o lume idolatră. Naţiunile înconjurătoare se închinau la mai mulţi zei, religia lor fiind una politeistă. În acest context, Israelul primea un mesaj foarte important. Dumnezeul lor era un Dumnezeu trinitar, dar era un singur Dumnezeu, puternic, viu şi adevărat.

Lumea în care trăim noi este una mai degrabă atee, decât politeistă. Mesajul nostru însă nu se poate schimba. El rămâne acelaşi, pentru că este vorba despre acelaşi Dumnezeu. El este acelaşi Iehova, Dumnezeu, Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duh Sfânt.

Dar să ne întoarcem la cuvintele lui Moise adresate poporului:

v.5  Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată

puterea ta.

Ei, iată aici una din afirmaţiile pe care Domnul Isus le reproduce în Noul Testament. Mai mult, Domnul nostru spune că aceasta este ce mai mare şi cea dintâi poruncă. Completarea pe care Domnul o face este privitoare la relaţia dintre noi oamenii.

v.31  Iar a doua este următoarea: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.` Nu este altă poruncă mai mare decît acestea.“

Dragul meu ascultător cred că este un bun moment să ne evaluăm vieţile în raport cu aceste două porunci. Domnul Isus le clasifică ca fiind foarte importante.

Dacă ne analizăm cu seriozitate atitudinile, cred că trebuie să recunoaştem că nu ne ridicăm la înălţimea lor. Domnul solicită ca întreaga noastră fiinţă să fie angajată în iubirea lui. Întrebarea devine deci: Îl iubim noi pe El cu mintea noastră, cu inima noastră, cu tot ceea ce ne caracterizează?

Apoi, următoarea etapă a verificării este cea cu privire la iubirea semenilor. Cât de mult ne iubim semenii. Este iubirea faţă de ei măcar aproape de cum este iubirea pentru noi înşine? Ar trebui să fie.

Ascultaţi numai ce trebuia să facă poporul cu aceste porunci:

v.6  Şi poruncile acestea, pe cari ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.

Cu alte cuvinte, cuvintele Domnului nu erau doar memorate, scrise frumos şi afişate aşa încât lumea să poată vedea pioşenia poporului, ci ele trebuiau aşezate în inima oamenilor.

Pe de altă parte această poruncă este o lecţie pentru fiecare dintre noi. Dacă ne aducem aminte de cuvintele lui David vom înţelege de ce.

David găsise o soluţie pentru a nu păcătui, pentru a trăi în ascultare de Domnul. Iată ce spune El, inspirat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.

v.11  Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

Dragi ascultători, vom fi în ascultare de Dumnezeu în măsura în care strângem Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre.

Dar nu numai atât avem datoria să facem:

v.7  Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula.

v.8   Să le legi ca un semn de aducere aminte la mîni, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi

v.9  Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.. Şi pentru că orice învăţătură importantă este susţinută şi de alte pasaje din Scriptură, iată ce spune Pavel în epistola pe care o adresează Efesenilor:

v.4  Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.

Dragii mei, în calitate de părinţi, noi suntem responsabili pentru creşterea copiilor pe care Dumnezeu ni i-a încredinţat în ascultare de El, de Cuvântul Lui.

De fapt Scriptura este foarte consecventă în învăţăturile pe care le dă cu privire la copii şi la modul în care aceştia trebuie crescuţi.

v.6  Învaţă pe copil calea pe care trebuie s’o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea. –

Spune unul din proverbe, iar această cale despre care se vorbeşte aici nu este o cale pe care o vrem noi ci este calea Domnului.

Poruncile pe care Dumnezeu le-a dat poporului trebuiau prezentate într-o asemenea manieră încât poporul să nu le uite nici o clipă.

Dragii mei Dumnezeu cunoaşte foarte bine inima omului şi de aceea atrage în mod foarte serios atenţia asupra inimii care trebuie să rămână în ascultare:
v.12  vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

v.13  Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, şi pe Numele Lui să juri.

Dragi ascultători ce facem pentru ca inima noastră să rămână în ascultare? Ascultarea se cultivă şi o metoda pentru ea este cuvântului Domnului