Itinerar Biblic Ep.0258 – DEUTERONOM cap 3, 4:1-27

 

Rezumat

  • Experienţele lui Moise şi ale poporului în deşert!

 Dragi ascultători, suntem din nou alături de poporul evreu, spectatori la lecţia de istorie pe care Moise o ţine acestei noi generaţii care este pe punctul de a intra în posesia ţării pe care Dumnezeu o promisese de veacuri părinţilor lor.

Momentul la care a ajuns Moise este acela în care un alt împărat Amorit s-a opus Israelului, dar şi acesta este înfrânt de Domnul!

v.1 Ne-am întors, şi ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei.

v.2 Domnul mi-a zis: ,,Nu te teme de el; căci îl dau în mînile tale, pe el şi tot poporul lui, şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon.“

Priviţi la modul în care Dumnezeu îndepărtează temerile lor:

v.3 Şi Domnul, Dumnezeul nostru, a mai dat în mînile noastre şi pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui; l-am bătut şi n’am lăsat să scape niciunul din oamenii lui.

Ţineţi minte că poporul a spus la Cades-Barnea că se tem de uriaşi iar noi comentam cât de neîndreptăţită era această afirmaţie. După câte se pare, Dumnezeu a încercat în mod repetat să consolideze credinţa lor. Mai întâi prin exemplul pe care l-a dat prin intermediul altor popoare, apoi chiar prin experienţele pe care ei le-au avut.

Se spune că acest împărat Og, era un om cu o statură impresionantă şi un războinic viteaz, comandantul unei armate foarte puternice.  Dar iată ce face poporul cu acest împărat:

v.4  I-am luat atunci toate cetăţile, şi n’a fost una care să nu cadă în stăpînirea noastră: şasezeci de cetăţi, tot ţinutul Argob, împărăţia lui Og din Basan.

v.5  Toate cetăţile acestea erau întărite, cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, afară de cetăţile fără ziduri cari erau foarte multe la număr.

Bineînţeles că aici este mâna lui Dumnezeu. Chiar acest fapt că ei, cu o armată inferioară ca număr şi pregătire, cu foarte puţine mijloace au reuşit să cucerească acele cetăţi întărite demonstrează că Dumnezeu a fost de partea lor.

Problema este că ei nu au învăţat nimic din aceste experienţe.

Daţi-mi voie acum să vă îndrept atenţia asupra staturii acestui om pe nume Og.

v.11  (Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul Refaimiţilor. Patul lui, un

pat de fer, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi

lăţimea de patru coţi, după cotul unui om.)

Ţineţi minte, lungimea patului său de fier era de 3,15 m iar lăţimea de 1,4 m. Ce spuneţi despre aceasta? Era un om cu o statură impresionantă.

Dar să mergem mai departe pentru că Dumnezeu le dă lor, evreilor această ţară.

v.12  Atunci am luat în stăpînire ţara aceasta. Am dat Rubeniţilor şi Gadiţilor ţinutul de la

Aroer, care este pe pîrîul Arnon, şi jumătatea muntelui Galaad cu cetăţile lui.

v.13  Am dat la jumătate din seminţia lui Manase ce mai rămînea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de ţara Refaimiţilor.

Cucerirea regatului lui Og a fost oferită triburilor lui Ruben, Gad şi jumătate din tribul lui Manase, triburi  care eu ales să rămână pe ţărmul estic al Iordanului.

v.18  În vremea aceea, v’am dat porunca aceasta: ,,Domnul, Dumnezeul vostru, vă dă în

mînă ţara aceasta ca s’o stăpîniţi. Voi toţi, cei buni de luptă, să mergeţi înarmaţi

înaintea copiilor lui Israel.

Moise le aduce aminte cu această ocazie că Dumnezeu le ceruse atunci când ei solicitat să rămână în acea parte a Iordanului să vină în sprijinul fraţilor lor ori de câte ori aceştia ar fi avut nevoie, dar mai ales când va fi vorba despre cucerirea ţării Canaanului.

v.19  Numai femeile voastre, pruncii şi vitele voastre-ştiu că aveţi multe vite-să rămînă în

cetăţile pe cari vi le-am dat,

v.20  pînă ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpînire ţara pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. După aceea vă veţi întoarce fiecare în moştenirea pe care v’am dat-o.

Mergând mai departe observăm că Moise trece acum la un plan mai personal referindu-se şi la experienţe pe care el le-a avut cu Dumnezeu.

v.23  În vremea aceea, m’am rugat Domnului, şi am zis:

v.24  ,,Stăpîne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău mărirea Ta şi mîna Ta cea puternică; căci care este dumnezeul acela, în cer şi pe pămînt, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta?

v.25  Lasă-mă, Te rog, să trec, şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!“

v.26  Dar Domnul S’a mîniat pe mine, din pricina voastră, şi nu m’a ascultat. Domnul mi-a zis: ,,Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta.

Interesante sunt conversaţiile lui Moise cu Dumnezeu. Nu vi se par a fi conversaţiile a doi buni prieteni? Nu este supărare. Chiar dacă Domnul se mânie pe Moise este totuşi o mânie prietenească. Totuşi, Moise a fost unul care s-a jertfit pentru poporul său, unul care a iubit poporul.

Iată ce-i mai spune Dumnezeu:

v.27  Suie-te pe vîrful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miază noapte, spre miază zi

şi spre răsărit, şi priveşte-o doar cu ochii; căci nu vei trece Iordanul acesta.

Dragii mei, parcă ni se rupe inima pentru Moise. Atâţia ani a suportat toate şicanele din partea acelui popor încăpăţânat, trăind tot timpul  cu speranţa că în curând vor ajunge la ţara pe care Dumnezeu promisese că o să le-o dea. Ni se pare că Dumnezeu este neîndurător aici. Cum poate să facă aşa ceva? Ne întrebăm noi? Ce dragoste este aceasta? Este şi dragoste! Dar ce lecţie pentru noi dragii mei! Adesea noi credem că Dumnezeu trece cu uşurinţă peste păcatul nostru! Este adevărat că El iartă, dar sunt anumite consecinţe ale acestui păcat care marchează adesea cursul vieţilor noastre.

Iată că pentru o anumită greşeală, care, este drept, nu a fost una oarecare, Moise nu va ajunge să vadă ţara Canaanului. În locul lui Iosua va conduce poporul:

v.28  Dă porunci lui Iosua, întăreşte-l, şi îmbărbătează-l; căci el va merge înaintea

poporului acestuia şi-l va pune în stăpînirea ţării pe care o vei vedea.“

v.29  Şi am rămas astfel în vale, îndreptul Bet-Peorului.

Gândiţi-vă că el se adresează poporului aici. Cu alte cuvinte, deja face o afirmaţie oficială cu privire la cel ce va conduce poporul mai departe în ţara pe care Domnul le-o va da.

De acum Iosua este cel care preia conducerea poporului. Şi chiar dacă mandatul lui este pe sfârşite, lui Moise încă îi pasă de popor. Iată ce găsim în următorul capitol, capitolul 4.

v.1  Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe cari vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le,

pentruca să trăiţi, şi să intraţi în stăpînirea ţării pe care v’o dă Domnul, Dumnezeul

părinţilor voştri.

v.2  Să n’adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.

Aţi observat pe ce cade accentul aici? Nu este vorba numai despre a auzi legile ci şi de a le împlini. Un alt lucru foarte important aici este cel cu privire la modul în care trebuie să se poarte faţă de Lege. Moise este foarte clar în ceea ce spune. Nimeni nu avea voie să adauge ceva la ceea ce spusese Dumnezeu şi nici nu avea voie să elimine ceva din ceea ce a spus Dumnezeu. Cum vi se pare acest lucru?

Dumnezeu nu agreează o împlinire parţială a Legii pe care El a dat-o. El solicită ascultare şi este vorba despre ascultare deplină faţă de toată legea.

Dragii mei de ce binecuvântări ar fi avut parte Israel dacă ar fi ascultat şi împlinit Legea. Dar, nu a  făcut-o. Şi cred că nimeni altcineva nu ar fi putut face acest lucru. De ce? Pentru că nimeni nu poate împlini aceste principii înalte ale lui Dumnezeu dacă nu primeşte putere de la El.  Nimeni care trăieşte în trup nu va putea să stea în faţa lui Dumnezeu şi spună : “Eu nu am călcat nici un din poruncile pe care le-ai dat!” Nimeni nu poate face acest lucru, cu o excepţie: Domnul Isus.  El a fost singurul care  a făcut acest lucru şi în cele din urmă s-a jertfit pentru noi.

Am spus deja care sunt cele două mari teme ale acestei cărţi: dragostea şi ascultarea.

Vă gândiţi că nu sunt prea multe semne din partea lui Dumnezeu care să indice dragostea lui pentru pământul acesta şi locuitorii lui. Sunt suficiente locurile în care regăsim această dragoste a lui Dumnezeu.

Moise a experimentat aceste dovezi ale dragostei lui Dumnezeu şi acum îi încurajează pe aceşti evrei  mai tineri, să asculte de Dumnezeu şi să se supună Lui. Dar iată şi motivele pentru care poporului trebuie să se încreadă în Domnul:

  1. Dumnezeu doreşte ca poporul să prospere.

Acest prim verset ne spune că poporul trebuie să asculte de poruncile Domnului pentru a trăi şi pentru a intra în stăpânirea ţării promise.  Ascultarea de Domnul este singura bază şi condiţie pentru binecuvântare. Dumnezeu doreşte ascultarea lor pentru că doreşte binecuvântarea lor.

  1. În al doilea rând, ascultarea va demonstra mulţumirea lor faţă de Dumnezeu.

v.5  Iată, v’am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire.

v.6  Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ,,Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!“

v.7  Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de cîte ori Îl chemăm?

v.8  Şi care este neamul acela aşa de mare încît să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v’o pun astăzi înainte?

Dumnezeu i-a binecuvântat într-o asemenea manieră că încât ar fi normal ca ei să-şi arate mulţumirea prin ascultare.

  1. Un alt motiv pentru ascultare este chiar dragostea lui Dumnezeu care ar trebuie întotdeauna să constituie un puternic imbold la ascultare faţă de Domnul.

Iată ce spune versetul 37 al acestui capitol 4:

v.37  El a iubit pe părinţii tăi, şi de aceea a ales sămînţa lor după ei; El însuş te-a scos din

Egipt, prin puterea Lui cea mare.

Cred că aceasta este prima consemnare biblică a faptului că Dumnezeu spune cuiva că îl iubeşte. Dumnezeu a demonstrat că iubeşte omul, încă din primele momente ale Genezei, dar până la acest moment nu găsim nici o declaraţie a lui Dumnezeu în acest sens.

Să nu uităm că Dumnezeu deja i-a scos pe evrei din Egipt şi sunt lucruri şi mai mari pe care Dumnezeu le va face pentru ei. Motivul pentru toate aceste lucruri este că Dumnezeu îi iubeşte.

Dragii mei, lucrul acesta trebuie recunoscut de fiecare dintre noi în ceea ce-l priveşte.

Dragul meu ascultător, Dumnezeu te iubeşte! Poate că nu simţi în fiecare moment această dragoste datorită păcatelor noastre care pun un zid de despărţire între noi şi Dumnezeu. Dar chiar în ciuda acestui păcat, Dumnezeu ne iubeşte, şi pe mine şi pe tine! Iar ca rezolvare a păcatului care ne despărţea de El, a fost trimis Domnul Isus Hristos. Atunci când avem credinţă în El putem experimenta şi noi această dragoste a lui Dumnezeu.

Dar să mergem mai departe, pentru că mai sunt motive pentru care poporul trebuie să fie ascultător de Dumnezeu. Ei trebuie să-L asculte pe Dumnezeu pentru că Îi aparţin, sunt ai Lui!

Primul verset al capitolului 14 spune în felul următor:

v.1  Voi sînteţi copiii Domnului, Dumnezeului vostru. Să nu vă faceţi crestături şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort.

Ascultarea de Domnul este prima dintre porunci, este prima poruncă în această viaţă şi aşa trebuie să rămână.

În mod normal, omul are o ură înnăscută împotriva lui Dumnezeu. Omul este în mod natural răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Pe tot parcursul Cuvântului lui Dumnezeu, descoperim opoziţia omului faţă de Dumnezeu, şi dragii mei, omul nu s-a schimbat!

Dragii mei, dar totul are în cele din urmă un rezultat. Neascultarea, dar şi ascultarea au răsplata lor. Chiar şi despre aceasta îi avertizează Domnul:

v.3  Aţi văzut cu ochii voştri ce a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit din mijlocul tău pe ţoti aceia cari se duseseră după Baal-Peor.

v.4  Iar voi, cari v’aţi alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sînteţi toţi vii astăzi.

Aici este o referire la momentul în care Balaam, a venit să blesteme poporul Domnului. Problema lui a fost încă aceea că nu putea rosti nici un blestem ci numai binecuvântări. Dar chiar dacă nu a putut să-l blesteme, a dat un sfat regelui ce dorea distrugerea poporului care, în cele din urmă,  va duce poporul la mare decădere spirituală.

Ei îl sfătuieşte pe acesta să încerce să aranjeze căsătorii între copii lui Israel şi femeile moabite. În cele din urmă prin intermediul acestor căsătorii, poporul a fost atras în idolatrie şi neascultare.

Moise le aduce aminte de acest incident pentru că trebuie să fie o lecţie pentru noua generaţie. De asemenea trebuie să fie o lecţie pentru noi.

Dragii mei, Dumnezeu răsplăteşte ascultarea. Ascultarea va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu.

v.5  Iată, v’am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit  Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire.

v.6  Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ,,Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!“

Dragii mei, Israelul trebuie să fie un exemplu pentru întreaga lume. Prin ei Dumnezeu intenţiona să arate lumii întregi, dragostea şi compasiunea pe care El o are faţă de întreaga omenire.

Acesta mandat, sub o nouă formă a fost încredinţat bisericii şi noi suntem acum trimişi în întreaga lume pentru a proclama vestea bună a iertării oferite prin Domnul Isus.

Israelul nu a primit niciodată însărcinarea de a merge ca misionari în lume. Ceea ce ei aveau datoria să facă, era să trăiască într-un asemenea mod încât popoarele din jur să poată constata diferenţa între Dumnezeul viu al Israelului şi idolii lor lipsiţi de viaţă.

v.9  Numai, ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate

zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe cari ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din

inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.

Dumnezeu a încredinţat poporului evreu povara transmiterii învăţăturilor Sale. Deci, Israelul trebuia să asculte de Domnul şi să înveţe generaţiile viitoare această ascultare de Domnul. Aceasta era condiţia prosperităţii naţiunii.

Dragii mei, nici naţiunea noastră nu poate fi salvată de altceva. Orice am încerca, fără ascultare de Dumnezeu şi fără să transmitem această ascultare la generaţiile următoare ţara noastă nu va avea un viitor mai luminos.

Cred că cele mai multe eşecuri pe care ţările le înregistrează sunt cele în domeniul educaţiei.

Abraham Lincoln a spus că “ Filozofia din sala de clasă va fi filozofia generaţie de conducători de mâine!”

Dragi ascultători, ce faceţi pentru educaţia spirituală a generaţie de mâine. Ce faceţi pentru cei ce sunt copii voştri şi nepoţii voştri. Adesea se spune că este responsabilitatea lor. Nu este adevărat, este responsabilitatea generaţiei de astăzi şi Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar în direcţia aceasta.

Să aruncăm acum o privire la versetul 12:

v.12  Şi Domnul v’a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n’aţi văzut nici un chip, ci aţi auzit doar un glas.

Domnul Isus a spus foarte clar, Dumnezeu este Duh şi oricine se închină Lui trebuie să i se închine în Duh şi adevăr.

Este foarte interesant modul în care s-a prezentat Dumnezeu înainte poporului. Niciodată nu a folosit un trup uman aşa cum a făcut Domnul Isus. Deci nu putem vorbi despre Dumnezeu purtând un trup de formă umană, dar găsim mai multe moduri în care Dumnezeu şi-a manifestat prezenta în mijlocul oamenilor.

v.24  Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.

v.25  Cînd vei avea copii, şi copii din copiii tăi, şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face chipuri cioplite, înfăţişezi ale vreunui lucru, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mîniaţi, –

v.26  iau astăzi martor împotriva voastră cerul şi pămîntul, -că veţi peri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpînire dincolo de Iordan, şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot.

v.27  Domnul vă va împrăştia printre popoare, şi nu veţi rămînea decît un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul.

Israelul, dragii mei încă este o mărturie vie a acestor versete. Ei sunt încă împrăştiaţi printre popoare, în ţara lor au încă foarte multe conflicte şi toate acestea dintr-un singur motiv- neascultare.

Dragii mei, sper că lecţia pe care ne-a prezentat-o Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns acolo unde trebuia să ajungă: în inimile noastre.  Ea este o lecţie despre ascultare. Ea este condiţia binecuvântării noastre. Dumnezeu vrea să ascultăm pentru că El vrea să ne binecuvânteze. Ascultarea este de asemenea reflectarea iubirii noastre faţă de Dumnezeu.

Deci, dragi ascultători, să creştem zi de zi în ascultarea şi supunerea noastră faţă de cel ce este Domnului universului, Stăpânul absolut al tuturor lucrurilor, dar în acelaşi timp este un Dumnezeu iubitor şi plin de îndurare.