Itinerar Biblic Ep.0247 – Evanghelia după Ioan cap. 15:6- 16:3

 

Rezumat:

  • Roada în viaţa creştinului.

 

Dragi ascultători, unul din aspectele vieţii creştine este acela al productivităţii. Nu este vorba, bineînţeles despre un beneficiu material aici, ci este vorba despre acel rod spiritual despre care Evanghelia vorbeşte în mod atât de coerent. Iar aducerea de  roade este produsul mântuirii noastre.

În cuvintele consemnate de Evanghelistul Ioan în cap 15 din Evanghelia sa, Domnul Isus nu ne vorbeşte aici despre cum suntem mântuiţi ci despre ce se întâmplă atunci când suntem mântuiţi.

Apostolul Pavel foloseşte o altă metodă de a spune acelaşi lucru: “Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” (Aici este vorba despre lucrările celui credincios, despre roada din viaţa celui credincios. Focul purifică aurul, argintul şi pietrele preţioase şi va înlătura toate impurităţile. Lemnul, fânul, trestia vor pieri în fum. Aşa se va întâmpla cu lucrările noastre care vor fi aruncate în foc şi arse.) “Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată” (1 Corinteni 3:11-14).

Vedeţi, eu cred că aceste răsplăţi vor fi date numai pentru roada din viaţa noastră. Şi nu noi producem această roadă, ci Domnul Isus, atunci când noi rămânem în El.

Asemănând relaţia credinciosului cu El prin acea imagine a viţei de vie şi a mlădiţei, Domnul Isus spune că mlădiţa care nu rămâne în Hristos “este aruncată afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard”. Această idee este amplificată în 1 Corinteni 3:15: “Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.” Un astfel de om va ajunge în cer mirosind a fum, dar nu-şi va pierde mântuirea.

Unul din lucrurile cele mai triste astăzi este acela că mulţi creştini cred că viaţa creştină normală este un eşec. Aducerea de multă roadă iese în afara calculelor acestor oameni care trăiesc la un nivel inferior sperând că vor aduce doar puţină roadă. Amintiţi-vă că Domnul vrea să aducem multă roadă.

Dar să ne întoarcem la textul capitolul 15 din Evanghelia după Ioan:

v.6  Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sînt strînse, aruncate în foc, şi ard.

v.7  Dacă rămîneţi în Mine, şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.

v.8  Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.

Ceea ce avem aici este o făgăduinţă minunată referitoare la rugăciune, dar trebuie să reţineţi condiţia: “Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele”. Aceasta înseamnă să fiţi ascultători de El. Atunci vor avea efect rugăciunile voastre.

Scopul rămânerii în Hristos şi al rugăciunii este slava Tatălui. Astfel este eliminată rugăciunea din motive egoiste. Cel mai important lucru este aducerea de roade. Dumnezeu este proslăvit atunci când noi aducem roade.

v.9    Cum M’a iubit pe Mine Tatăl, aşa v’am iubit şi Eu pe voi. Rămîneţi în dragostea Mea.

v.10  Dacă  păziţi poruncile Mele, veţi rămînea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămîn în dragostea Lui.

v.11  V’am spus aceste lucruri, pentruca bucuria Mea să rămînă în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.

Domnul vrea să ne simţim bine şi să râdem din toată inima. Una din roadele Duhului este bucuria. Mie îmi este teamă de acei creştini exagerat de pioşi care nu au nici un pic de umor în viaţa lor, chiar dacă umblă cu Biblia sub braţ tot timpul.

Un creştin care aduce roadă va avea o viaţă plină de bucurie şi va fi vesel. El se va bucura că merge la studiu biblic, se va bucura că poate să-I slujească Domnului. O viaţă trăită în părtăşie cu Domnul Isus Hristos este o viaţă plină de bucurie.

v.12  Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v’am iubit Eu.

Amintiţi-vă că Domnul Isus se adresează credincioşilor aici. Noi trebuie să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El. Este trist să vedem atât de mulţi creştini care se rănesc sau se bârfesc unii pe alţii, producând numai dezbinare. Duhul lui Dumnezeu nu lucrează în astfel de situaţii. Este posibil ca o persoană să participe la studiu biblic şi, în acelaşi timp, să respingă această poruncă a Domnului. A iubi aşa cum ne-a iubit Isus este ceva extraordinar. Numai Duhul lui Dumnezeu poate pune o astfel de dragoste în inimile noastre.

v.13  Nu este mai mare dragoste decît să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.

Acesta este testul care trebuie trecut.

v.14  Voi sînteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.

Viaţa creştină nu este o succesiune de trageri la ţintă ratate. Viaţa creştină constă în respectarea instrucţiunilor Domnului, şi aceste instrucţiuni sunt foarte clare. Dacă le respectaţi, veţi aduce roadă. Domnul Isus Şi-a dat viaţa pentru noi şi ne cere să ascultăm de El. El este prietenul nostru pentru că a murit pentru noi. Noi suntem prietenii Lui dacă facem ce ne porunceşte El.

Domnul nu ne cere tuturor să murim pentru El.

Cineva l-a întrebat odată pe Dwight L. Moody dacă avea harul de a muri pentru Domnul. Moody a spus că nu-l are dar ştie că, dacă va avea nevoie, Domnul i l-ar da.

v.15  Nu vă mai numesc robi, pentrucă robul nu ştie ce face stăpînul său; ci v’am numit prieteni, pentrucă v’am făcut cunoscut tot ce am auzit dela Tatăl Meu.

v.16  Nu voi M’aţi ales pe Mine; ci Eu v’am ales pe voi; şi v’am rînduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămînă, pentru ca orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

Noi suntem prietenii lui Isus dacă facem orice ne porunceşte El. Domnul ne spune că Şi-a deschis inima pentru noi. Dumnezeu vrea să ni Se descopere.

Amintiţi-vă cum l-a cercetat Dumnezeu pe Avraam pentru a-i dezvălui planul Său deoarece Avraam era prietenul lui Dumnezeu. Isus ne spune că El ne-a descoperit lucrurile lui Dumnezeu. Aşa procedează un prieten.

La câte persoane vă puteţi duce să vă deschideţi inima? Una din caracteristicile unui credincios ar trebui să fie aceasta: să poţi merge la el cu problemele tale şi să fii înţeles, ajutat şi încurajat. Astfel trebuie să ne iubim unii pe alţii.

Observaţi ce spune Domnul: “Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi.”

Mulţi oameni susţin că nu le place doctrina alegerii, dar acesta este un lucru minunat şi practic. Mulţi creştini descurajaţi au venit la Domnul şi au spus: “Doamne, Tu m-ai chemat şi m-ai ales. Sunt copilul Tău!”

Campbell Morgan a spus: “El m-a ales. Prin urmare, eu sunt responsabilitatea Lui!” Aceasta este adevărata încredere în Dumnezeu.

Acest mic grup de ucenici se va împrăştia în doar câteva ore. Păstorul va fi răstignit, iar oile vor fugi care încotro. Într-un astfel de ceas, Domnul Isus le spune: “Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi.”

Un predicator care s-a întors la Dumnezeu la o vârstă înaintată, fusese vinovat de păcatul hoţiei înainte de a fi mântuit. După ce a început să predice despre Mântuitorul său, la scurtă vreme după ce a devenit creştin, în drumul lui spre casă trecea pe lângă o crescătorie de păsări. Pentru el, aceasta era o mare ispită. Dar într-o seară, s-a oprit în drum şi s-a rugat spunând: “Doamne, proprietatea Ta este în pericol… şi nu mă refer la găini acum.” Este minunat să poţi veni la Domnul oricând în acest fel.

Scopul lui Dumnezeu este ca noi să aducem roade, şi încă roade care să rămână, nu roade trecătoare. Totul trebuie să fie în voia Sa. Dacă rămânem în El, putem cere în Numele Lui. Răspunsul la rugăciunile noastre sunt un barometru destul de bun pentru nivelul nostru spiritual.

Punctul culminat al acestui fragment este atins prin repetarea poruncii de a ne iubi unii pe alţii.

v.17  Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.

Aceasta ar trebui să fie relaţia dintre credincioşi. Există, de asemenea, o relaţie cu lumea, şi acesta este subiectul asupra căruia se opreşte Domnul în continuare.

v.18  Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M’a urît înaintea voastră.

v.19  Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentrucă nu sînteţi din lume, şi pentrucă Eu v’am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.

Observaţi ce se va întâmpla dacă sunteţi un copil al lui Dumnezeu. Lumea vă va urî. Cred că popularitatea unui creştin este o indicaţie a felului în care Îl reprezintă el pe Hristos în lume. Eu nu cred că un creştin se va bucura de popularitate în lume. Nici un creştin nu are dreptul să fie mai popular decât a fost Hristos. Fiţi atenţi la situaţiile în care sunteţi îndemnaţi să faceţi un compromis pentru a câştiga popularitate! Lumea nu va iubi un adevărat copil al lui Dumnezeu. Lumea vă va iubi numai dacă sunteţi din lume. Nu este nevoie să aveţi o purtare evlavioasă sau să fiţi persoane foarte religioase. Lumea vă va urî dacă sunteţi copii ai lui Dumnezeu. Acest lucru este greu de acceptat mai ales de către cei tineri, care îşi doresc atât de mult să fie iubiţi şi apreciaţi de cei din jur. Să le spunem tinerilor noştri ce spune Domnul Isus: nu se vor bucura de popularitate în lume dacă sunt copii ai lui Dumnezeu.

Din nefericire, există în biserici oameni care nu sunt cu adevărat născuţi din nou şi care vă vor urî pe voi, cei care sunteţi copii ai lui Dumnezeu. Aceşti oameni îl vor urî şi pe cel care predică, dacă acesta este credincios faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Vă spun încă o dată: feriţi-vă de creştinul care se bucură de popularitate în ochii lumii!

v.20  Aduceţi-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: ,Robul nu este mai mare decît stăpînul său.` Dacă m’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvîntul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.

v.21  Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentrucă ei nu cunosc pe Celce M’a trimes.

v.22  Dacă n’aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n’ar avea păcat; dar acum n’au nicio desvinovăţire pentru păcatul lor.

Nu încercaţi să fiţi mai mari decât Domnul vostru. Slujitorul nu trebuie să fie mai popular decât Stăpânul. Voi continuaţi să împărţiţi Cuvântul! Cei care vă persecută au două probleme: ei nu-L cunosc pe Tatăl şi nu vor să le fie dezvăluite păcatele.

Isus Hristos a revărsat lumina cerului peste sufletele oamenilor. Când cineva aprinde o lumină, şoarecii, şerpii, gândacii şi şopârlele fug şi se ascund pentru că urăsc lumina. Cei care urăsc lumina îl vor urî şi pe cel care o aprinde. Isus spune despre duşmanii Lui că L-au urât fără nici un motiv. Nu există nici un motiv pentru care oamenii să-L urască pe Isus. Din cauza inimii păcătoase a oamenilor este posibilă această ură.

v.23  Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.

Acesta este un verset important. Lumea nu urăşte o idee despre Dumnezeu, despre o persoană aflată undeva, sus, în cer. Pe Hristos Îl urăşte lumea. Isus spune că omul care-L urăşte pe El Îl urăşte şi pe Tatăl.

Dragii mei, puteţi spune că voi credeţi în Dumnezeu şi popularitatea voastră nu va avea de suferit. Adevăratul test constă în relaţia voastră cu Isus Hristos. Nu puteţi să aveţi popularitate atunci când credeţi în Domnul Isus Hristos, pentru că pe El lumea Îl urăşte.

v.24  Dacă n’aş fi făcut între ei lucrări, pe cari nimeni altul nu le-a făcut, n’ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M’au urît şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

v.25  Dar lucrul acesta s’a întîmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: ,M’au urît fără temei.`

Cineva a spus: “Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său şi acum omul îşi creează un Dumnezeu după chipul lui.” Un astfel de Dumnezeu doreşte lumea astăzi pentru că oamenii cred că un astfel de Dumnezeu conduce acest univers. Isus face trimitere aici la Psalmii 35:19 şi 69:4, unde El spune că oamenii Îl urăsc fără temei. Lumea Îl urăşte pe Isus Hristos din cauză că oamenii şi-au creat un dumnezeu fals care nu este Dumnezeul Bibliei.

v.26  Cînd va veni Mîngîietorul, pe care-L voi trimete dela Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

v.27  Şi voi deasemenea veţi mărturisi, pentrucă aţi fost cu Mine dela început.

Duhul Sfânt aduce mărturia Sa privitoare la Hristos. Dacă pentru voi Isus Hristos este real, aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Unul din modurile în care putem spune dacă Duhul lui Dumnezeu lucrează este să vedem dacă Hristos este glorificat. Dacă Domnul Isus nu este pentru voi atât de real pe cât vă doriţi voi, cereţi-I Duhului lui Dumnezeu să lucreze în inima voastră. Avem nevoie de realitatea lui Hristos în inima şi viaţa noastră.

Isus le-a spus acestor oameni că vor mărturisi despre El. Şi aşa a fost. Chiar acum noi studiem mărturia lui Ioan cu privire la Domnul Isus Hristos. Numai apostolii puteau aduce o astfel de mărturie pentru că ei au fost cu Isus de la început, dar mai ales pentru că ei au rămas în viţă.

Mergem acum mai departe la capitolul 16, capitol ce  încheie cuvântarea Domnului Isus din odaia de sus. În capitolul 15 am aflat că porunca dată celor care sunt ai Lui este aceea de a se iubi unii pe alţii. Pentru noi, aceasta este un fel de mustrare. De ce spun acest lucru?

Pentru că este un reproş faptul că Isus trebuie să ne dea o astfel de poruncă. Este o mustrare pentru că ne arată că nu suntem nici pe departe atât de atrăgători pe cât credeam că suntem. Avem nevoie de ajutor supranatural care să ne dea puterea de a ne iubi unii pe alţii.

De asemenea, Isus a mai spus că trebuie să ne identificăm cu El, ceea ce va atrage ura lumii asupra noastră.

Isus le-a mai spus ucenicilor Săi că, dacă nu ar fi venit El, ei nu ar fi cunoscut păcatul. El nu a vrut să spună că ei nu aveau până atunci nici un fel de păcat, ci                                                                                                                                                                                                           doar că, pentru că El a venit, păcatele lor individuale erau nesemnificative pe lângă vina nemăsurată de a-L respinge pe Mântuitorul lumii şi Domnul slavei.

Nu există numai măsuri de răsplată în ceruri, ci există şi măsuri de pedeapsă în iad. Cel care aude despre Isus Hristos astăzi şi Îl respinge face parte din aceeaşi categorie cu Iuda Iscarioteanul, care I-a întors spatele lui Isus Hristos pe când se afla în prezenţa Lui. Respingerea lui Isus este cel mai mare păcat pe care-l poate face un om. În capitolul care ne stă înainte, Isus îi avertizează pe ucenici cu privire la acest lucru.

Dar iată cum începe acest capitol 16:

v.1 V-am spus aceste lucruri, pentruca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.

Care sunt “aceste lucruri”? Cele despre care Isus vorbise în capitolul precedent. Dar important este şi motivul: ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.

v.2  Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea cînd, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.

v.3   Şi se vor purta astfel cu voi, pentrucă n’au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.

Domnul Isus nu dorea ca apostolii să se simtă ofensaţi – scandalizaţi – de ceea ce urma să li se întâmple. O caracteristică foarte comună a fondatorilor de organizaţii, în special a celor religioase, este aceea de a prezenta un viitor glorios pentru organizaţia respectivă. Metoda lumii este ridicarea în slăvi a minunatelor beneficii aduse şi ignorarea greutăţilor, a dezavantajelor, a lipsurilor şi a sacrificiilor. Cât de diferit este Domnul în această privinţă!

Este adevărat că, aşa cum am văzut în capitolul 14, Domnul Isus a spus că s-a dus să ne pregătească un loc în cer şi că ne va primi în prezenţa Lui, dar tot atât de adevărat este faptul că trebuie să renunţăm la tot, dacă vrem să-L urmăm cât trăim pe acest pământ. Isus a spus că vulpile au vizuini şi păsările au cuiburi, dar Fiul omului nu are nici un loc în care să-şi aşeze capul pentru odihnă. Tot El a spus că, dacă vrem să-L urmăm, trebuie să ne luăm crucea – nu crucea Lui – ci propria cruce, şi să mergem după El. Dacă răbdăm, dacă îndurăm împreună cu El aici, vom şi domni împreună cu El în ceruri. Isus a fost dispreţuit şi respins de oameni. A fost un om al durerii, obişnuit cu suferinţa. El a mai spus că ucenicii Lui vor fi în lume dar nu vor fi din această lume. De aceea, lumea îi va urî. Domnul Isus nu a spus niciodată că le va fi uşor celor care Îl vor urma.

În loc să adopte poziţia lui Hristos, Biserica s-a grăbit să meargă în lume şi să se laude că va converti lumea. Sigur că acest lucru nu s-a întâmplat, deşi se tot încearcă de peste 1900 de ani. În încercarea de a cuceri lumea, biserica ia măsuri de popularizare a religiei, căutând să o facă tot mai atrăgătoare pentru oamenii din lume. Veţi descoperi în multe biserici de astăzi tot felul de lucruri care sunt folosite pentru a-i atrage pe cei nemântuiţi.

Vi se va spune: “Trebuie să procedăm aşa pentru a câştiga oamenii din lume.” Dar cine le-a spus acestor oameni că vor câştiga lumea? În multe biserici, chiar conservatoare, veţi găsi duşmani ai Cuvântului lui Dumnezeu! Deşi aceştia nu ar îndrăzni să atace Biblia, îşi vor îndrepta atacurile asupra omului care predică acest Cuvânt.

Am auzit istorisiri ale unor cazuri tragice. Cunosc un diacon care a distrus deja trei predicatori. Unul a plecat din acea biserică având mari probleme de sănătate, al doilea pur şi simplu a părăsit lucrarea, iar al treilea şi-a dat demisia.

Dragi prieteni, dacă rămâneţi pe poziţia Cuvântului lui Dumnezeu, veţi descoperi că lumea vă urăşte. Veţi avea şi voi parte de ura care s-a abătut asupra Domnului Isus Hristos. “V-am spus aceste lucruri pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.” Domnul îi avertizează pe ucenici mai dinainte cu privire la ceea ce-i aşteaptă, şi astfel îi întăreşte şi îmbărbătează. El îi iubeşte până la sfârşit şi le spune că va fi cu ei tot timpul, pentru că El înţelege foarte bine prin ce trec.

Domnul ştia că ucenicii Lui vor avea momente în care se vor poticni din cauza Lui. El ştia că Petru se va lepăda de El chiar în noaptea aceea. Isus le-a spus ucenicilor Săi ce se va întâmpla pentru a-i încuraja şi pentru a-i asigura de faptul că El îi va ajuta şi va fi cu ei. El i-a avertizat pentru a stabili responsabilitatea lor înaintea lui Dumnezeu.

“Vă vor da afară din sinagogi” mai spune Domnul – aceasta este excomunicarea. În vremea aceea, a fi excomunicat era lucrul cel mai rău care i se putea întâmpla unui evreu religios. Aceşti oameni plăteau un preţ mare dacă decideau să rămână cu Isus Hristos. Evreii religioşi îi alungau pe cei care-L urmau pe Hristos.

Dragi prieteni, vă spun încă o dată că, dacă decideţi să rămâneţi pe poziţia lui Hristos, veţi avea de plătit un preţ destul de mare.

Dar nici un preţ nu se compară cu marea binecuvântare de a fi copilul lui Dumnezeu. Această calitate merită orice sacrificiu.