Itinerar Biblic Ep.0245 – Evanghelia după Ioan 14:4-31

 

Rezumat

  • Domnul Isus îşi îmbărbătează ucenicii.

 

Dragi prieteni, nu mai este mult până când Domnul Isus se va duce să moară pe cruce. El a simţit că ucenicii erau trişti pentru că nici nu prea înţelegeau ce se petrece. Din această cauză, Domnul Isus, în ultima seară pe care o petrece în mijlocul lor, înainte de crucificare, le adresează cuvinte de îmbărbătare.

În acest context Domnul le vorbeşte despre minunatele şi specialele locuri pe care El le-a pregătit pentru cei ce sunt ai Săi.

Iată ce spune Domnul Isus cu privire la aceste cuvinte consemnate în continuarea capitolului 14 din Evanghelia după Ioan.

v.4   Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într’acolo.“

Domnul Isus îi ridică pe aceşti oameni spre înălţimi pentru că, vedeţi voi, în acea odaie de sus umbra Crucii se abătuse asupra acestui grup şi păcatul bătea la uşă cerându-şi plata. Domnul nostru încearcă să-i înalţe pe ucenici de la ceea ce este imediat spre ce este veşnic, de la cele materiale spre cele spirituale, de la ce este pământesc spre cele cereşti. Isus le spune două lucruri: destinaţia şi calea de a ajunge acolo.

v.5  ,,Doamne“, I-a zis Toma, ,,nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într’acolo?“

Din acest grup făcea parte un apostol căruia noi îi spunem Toma necredinciosul. El are mai mereu o întrebare sau o îndoială. El avea în minte un mare semn de întrebare şi Domnul a avut nevoie de ceva timp pentru a-l transforma într-un semn al exclamării. Mă bucur că Toma se afla acolo şi că a pus această întrebare. Dacă aş fi fost acolo, aş fi pus-o eu. Dacă Toma nu ar fi pus această întrebare, nu am fi avut niciodată răspunsul lui Isus care încapsulează întreaga Evanghelie.

v.6  Isus i-a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.

El este calea. Nu este doar o persoană care arată calea, ci El Însuşi este calea. Nici o biserică şi nici o ceremonie nu vă poate aduce la Dumnezeu. Numai Hristos vă poate aduce la Dumnezeu. El este calea. Fie Îl aveţi pe El, fie nu. De asemenea, Isus spune că El este adevărul. El nu spune că spune adevărul, deşi face acest lucru. El este adevărul! El este standardul pentru adevăr, piatra de temelie pentru adevăr. Şi El mai este şi viaţa. El nu afirmă pur şi simplu că este în viaţă. Isus este sursa, originea vieţii de la sfera vegetală cea mai simplă de viaţă până la sfera spirituală cea mai înaltă.

“Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Spune Domnul Isus şi arată  astfel că toate celelalte secte sau curente nu sunt altceva decât un drum înfundat. El spune că singura cale spre Dumnezeu este prin El Însuşi. Iată o afirmaţie dogmatică! Un student mi-a spus cu ceva timp în urmă spunea că nu-i place Biblia din cauză că este plină de dogmatism. Am fost de acord cu el. Studentul alesese tocmai acest verset pentru a-şi susţine afirmaţia. “Acesta este un verset dogmatic.”

“Aşa este, dar ai observat că una din caracteristicile adevărului este aceea că este dogmatic? Adevărul trebuie să fie dogmatic.”

Acum nu trebuie să înţelegem că orice dogmatism este un adevăr – în mare parte, ignoranţa este dogmatică. Cu toate acestea, ce este adevărat trebuie să fie dogmatic.

Când îi cer cuiva să-mi dea câteva indicaţii ca să ştiu pe ce drum trebuie s-o iau, prefer să vorbesc cu o persoană care ştie exact cum se ajunge la destinaţia respectivă. Aşa cum i-am răspuns acelui student: “Milioane de oameni au venit la Hristos în ultimele 19 secole pe baza acestei afirmaţii – ‘Eu sunt calea’ – şi au descoperit că este adevărată, că într-adevăr îi duce în cer. De ce nu încerci şi tu? Domnul Isus Hristos spune că nu vei ajunge în cer decât prin El. De ce nu vii prin El pentru a fi sigur?”

Eu sper că voi avea ocazia cândva să-i mulţumesc lui Toma pentru că I-a pus această întrebare Domnului Isus: “Cum putem să ştim calea într-acolo?”

Fără această întrebarea nu am fi avut răspunsul extraordinar din Ioan 14:6.

Dar iată că şi Filip are o întrebare:

v.7  Dacă m’aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi deacum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.“

v.8  ,,Doamne“, i-a zis Filip, ,,arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.“

Filip era un om tăcut, spre deosebire de vorbăreţul Petru. Probabil că vorbea foarte rar.

Numele lui este grecesc şi unii cercetători ai Bibliei spun că Filip era grec. Putea foarte bine să fie evreu şi să aibă nume grec.

Oricum, este un personaj neobişnuit pentru că de fiecare dată când îl întâlnim aduce pe cineva la Isus. Amintiţi-vă că el l-a adus pe Natanael.

M-am gândit de mai multe ori la acest lucru. Filip era cel tăcut, iar Natanael era cel cu gura mare. Filip era cel serios, iar Natanael era pus pe glume. Dar tăcutul Filip aduce oameni la Isus. La el au venit grecii care doreau să-L vadă pe Isus. Aici însă el exprimă cea mai mare ambiţie pe care o poate avea un om, cea mai înaltă dorinţă manifestată de vreun om pe tot cuprinsul Bibliei: “Doamne, arată-ne pe Tatăl!”

Aş dori să vă pun şi eu o întrebare acum. Care este cea mai mare dorinţă a vieţii voastre? Care este scopul vostru suprem? Vreţi să vă îmbogăţiţi? Vreţi să fiţi renumiţi? Vreţi să vă educaţi copiii? Vreţi să-i creşteţi conform cu principiile lui Dumnezeu? Poate că scopurile noastre sunt nobile, dar cel mai înalt dintre toate este exprimat de Filip: “Arată-ne pe Tatăl!”

v.9  Isus i-a zis: ,,De atîta vreme sînt cu voi, şi nu M’ai cunoscut, Filipe? Cine M’a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ,Arată-ne pe Tatăl?`

Filip ştia din Vechiul Testament că Moise văzuse slava lui Dumnezeu şi că Isaia avusese o viziune a slavei lui Dumnezeu. Eu nu cred că ar trebui să interpretăm răspunsul lui Isus ca pe o mustrare sau un reproş. El îi spune lui Filip că a făcut multe minuni. Deşi Filip nu văzuse slava lui Dumnezeu, la fel ca Moise şi Isaia, fusese martorul acestor minuni făcute de Isus Hristos şi al cuvintelor Sale. Tot ceea ce dorea Filip să vadă văzuse deja în Isus Hristos. El Îl văzuse pe Dumnezeu. În Hristos, Dumnezeu este revelat aşa cum nu este revelat în nici un alt fel în Vechiul Testament. Filip a avut cea mai mare revelaţie a lui Dumnezeu pentru că L-a văzut întrupat şi a fost cu El, a trăit în prezenţa Lui vreme de trei ani!

Amintiţi-vă că autorul Epistolei către Evrei spune că Isus este: “oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui” (Evrei 1:3). “Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” nu înseamnă că vedeţi o Persoană identică, ci înseamnă că vedeţi aceeaşi Persoană în putere, caracter, dragoste şi toate celelalte atribute. În Hristos Isus aţi văzut tot ce aţi vedea în Dumnezeu Tatăl pentru că: “Dumnezeu este Duh; şi cine I se închină Lui trebuie să I se închine în har şi adevăr ”(Ioan 4:24).

“Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1:18). Pe Isus Hristos Îl vedem. Cu El vom petrece întreaga veşnicie. Pentru aceia dintre noi care-L iubim, scopul vieţii este acela de a-L cunoaşte cât mai bine.

v.10  Nu crezi că Eu sînt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe cari vi le spun Eu, nu le spun dela Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.

Aici Isus scoate în evidenţă mărturia cuvintelor şi a lucrărilor Lui. Ele sunt la fel. Una o susţine pe cealaltă. El a fost consecvent pe deplin. Problema noastră este că nu reuşim să ne sincronizăm vorbele şi faptele. Noi facem afirmaţii spectaculoase şi aducem mărturii glorioase dar nici unul dintre noi nu trăieşte o viaţă perfectă. Acesta este motivul pentru care fiecare creştin trebuie să aibă momente de mărturisire. Aşa cum am văzut în capitolul 13, Isus spune că trebuie să ne spele pentru ca noi să avem părtăşie cu El. Prea mulţi creştin pierd această părtăşie cu Dumnezeu din cauză că sunt convinşi că sunt aşa cum trebuie, când de fapt cuvintele lor nu se potrivesc cu faptele. Şi această stare de lucruri trebuie mărturisită.

Aţi observat vreodată că Domnul Isus nu a făcut niciodată apel la propria minte sau la propria voinţă pentru a lua o decizie? “Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spune de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.” Când Isus vorbea, aceasta era voia Tatălui. Toate lucrările Lui erau voia Tatălui.

Astfel, El îi spune lui Filip că, atunci când aude cuvintele lui Isus, aude cuvintele Tatălui şi când vede lucrările lui Isus, vede lucrările Tatălui prin Isus.

Cuvântarea lui Isus a fost întreruptă de câteva ori. Mai întâi a fost Petru, apoi Toma şi acum Filip. Isus continuă să vorbească până la versetul 22 când este întrerupt din nou. Noi să continuăm deocamdată cu versetul 11:

v.11  Credeţi-Mă că Eu sînt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.

Isus spune că, dacă nu-L puteţi crede pentru cuvintele Sale, credeţi-L pentru lucrările Sale. Ele ar trebui să vă convingă.

v.12   Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe cari le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decît acestea; pentrucă Eu mă duc la Tatăl:

În timpul cât a trăit pe acest pământ, Domnul Isus a făcut lucrări uimitoare şi minuni nemaivăzute. Apostolii cărora li se adresa acum făcuseră aceleaşi lucruri. Ei au vindecat bolnavi şi au înviat morţi. Şi totuşi, Isus spune că toţi cei care vor crede în El vor face lucruri şi mai mari. Despre ce anume este vorba?

Simon Petru, care s-a lepădat de Domnul în noaptea arestării Sale, a predicat în Ziua cincizecimii şi trei mii de oameni au devenit credincioşi! Mă gândesc la toţi oamenii care şi-au dedicat viaţa câştigării sufletelor pentru Hristos de-a lungul anilor. Mă gândesc la misionarii plecaţi în cele mai îndepărtate şi mai izolate colţuri ale lumii. Aceştia sunt oamenii care predică despre un Mântuitor răstignit, înviat, glorificat, care se va întoarce pentru ai Săi. A vorbi cuiva despre Hristos astfel încât persoana respectivă să-L primească şi să fie mântuită este un miracol mult mai mare decât vindecarea unui bolnav. Nu sunteţi de acord cu acest lucru? Ce este mai bine: să vindeci sufletul sau trupul? Cât a fost pe pământ, Domnul Isus a făcut minunea de a aduce la viaţă trupurile oamenilor, dar noi avem privilegiul de a-L vesti pe Isus Hristos oamenilor astfel ca şi trupurile şi sufletele lor să trăiască veşnic. Împlinirea supremă este aceea de a-i aduce pe oameni într-o relaţie corectă cu Dumnezeu.

Cum sunt făcute aceste lucrări şi mai mari? “Pentru că eu Mă duc la Tatăl”, spune Isus. Vedeţi voi, Hristos lucrează şi astăzi, dar acum El lucrează prin instrumentele reprezentate de noi, oamenii. Domnul lucrează acum prin intermediul fragilului lut omenesc.

De exemplu această emisiune radio. Dumnezeu foloseşte Cuvântul Său şi zeci, poate sute, sau mii de oameni din alte părţi aud  şi se întorc la Dumnezeu. Dragi prieteni, acesta este un lucru mai măreţ decât ce se întâmpla în zilele apostolilor. Dacă Domnul  Isus Hristos ar fi aici şi le-ar vorbi oamenilor, aceasta ar fi o lucrare măreaţă. Dar dacă Domnul ne ia pe mine şi pe tine şi lucrează prin noi pentru a atinge inimile oamenilor, este ceva şi mai măreţ.

Aţi observat cât de des vorbeşte Isus despre Tatăl Lui? Tatăl este menţionat de 20 de ori în acest pasaj. Domnul Isus este cel care Îl menţionează de fiecare dată.

v.13  şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentruca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

v.14  Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

El continuă prin a spune că aceste lucrări mai mari decât cele prezente sunt rezultatul rugăciunii. Din păcate Evanghelizarea prin rugăciune este atât de neglijată astăzi! “Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face!” spune Domnul!  Aceste versete au fost înţelese greşit de foarte mulţi oameni. Foarte mulţi au luat acest verset aşa cum ia câinele un băţ şi fuge cu el. Ei spun că s-au rugat dar Dumnezeu nu le-a răspuns. Şi se întreabă ce nu este în regulă. Eu le spun celor care mă întreabă că ei uită de context şi că citesc în acest verset ceva ce Domnul nu a intenţionat să spună. Acest verset nu este izolat.

v.15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

Acum să ne gândim la ce ne spun aceste trei versete. Ce înseamnă a cere în Numele lui Isus Hristos? A te ruga în Numele Persoanei Lui înseamnă a sta în locul Lui. Înseamnă a fi identificat deplin cu El, una cu Hristos. Înseamnă că ne bizuim pe meritele Fiului binecuvântat atunci când stăm înaintea lui Dumnezeu. Fără El, noi nu putem veni cu nici o pretenţie înaintea lui Dumnezeu. El nu ne ascultă rugăciunile pentru că numele nostru ar însemna ceva. Dumnezeu ne aude rugăciunile când ele sunt aduse în Numele lui Hristos. “În Numele lui Isus” nu este numai o formulă pe care o ataşăm automat de textul rugăciunii noastre. A ne ruga în Numele Lui înseamnă a prezenta rugăciunea înaintea lui Dumnezeu bizuindu-ne pe meritul lui Hristos şi pentru slava Lui.

“… [aceea] voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.” Rugăciunea care Îi dă lui Dumnezeu prilejul de a fi glorificat în Fiul Său este rugăciunea care va primi răspuns. Atunci când ne rugăm în Numele lui Isus şi pentru slava lui Dumnezeu nu ne rugăm în mod egoist, ci ne rugăm pentru El. Ne rugăm ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

De asemenea, această făgăduinţă este dată celor care Îl iubesc şi care îşi arată dragostea ascultând de El şi împlinind poruncile Domnului. Dragostea este demonstrată prin ascultarea faţă de Hristos. Un creştin neascultător nu poate spune că Îl iubeşte pe Domnul Isus Hristos. Voi ce puteţi spune, dragi prieteni? Îl iubiţi pe Domnul Isus? Îi împliniţi poruncile pentru că Îl iubiţi?

Se spune despre predicatorul  Harry Ironside că era în vizită la o biserică şi urma să ia cuvântul într-una din serile săptămânii.

Tânărul pastor care stătea lângă el i-a arătat o tânără doamnă şi i-a spus că ea fusese o membră activă a bisericii, dar a început la un moment dat să urmeze căile lumii. Nu mai fusese de multă vreme la biserică. În seara aceea, dr. Ironside a predicat din acest fragment al Evangheliei după Ioan. După predică, doamna respectivă a venit la el furioasă foc. “Cum îndrăzniţi să spuneţi acestor oameni că dacă vor cere ceva în Numele lui Isus, El va face acel lucru?” Predicatorul a răspuns: “De ce nu stăm puţin de vorbă să vedem care este părerea dvs.?” Ea a început să-i spună că tatăl ei a fost bolnav grav cu câteva luni în urmă. În timp ce doctorul era la el în cameră, ea a îngenuncheat şi s-a rugat în Numele lui Isus pentru refacerea tatălui său. Când doctorul a coborât din camera lui i-a spus că tatăl ei murise. “Acum”, a zis ea, “să nu-mi spuneţi mie că Dumnezeu Îşi împlineşte promisiunile.” Harry Ironside a răspuns: “Dar aţi citit şi versetul următor: ‘Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele’?” Apoi predicatorul  a întrebat-o ce ar face dacă ar găsi un cec pe alt nume şi ar încerca să-l încaseze semnând acel nume. Ea a spus că aceasta ar fi o înşelăciune. Atunci el i-a arătat acest verset: “Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” Şi a întrebat-o: “Dvs. aţi făcut acest lucru?” Apoi el i-a explicat doamnei că ea încerca să facă acelaşi lucru pe care-l face un om care vrea să încaseze un cec scris pe alt nume.

Dragii mei, avem nevoie să recunoaştem faptul că ascultarea faţă de Dumnezeu este dovada dragostei noastre pentru El. Promisiunea din acest fragment este dată celor care-L iubesc.

v.16  Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămînă cu voi în veac;

v.17  şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne cu voi, şi va fi în voi.

Acesta este un fapt unic al vremii în care trăim. Duhul Sfânt a fost pe pământ înainte de Ziua cincizecimii, dar în ziua aceea El a venit să locuiască în cei credincioşi. Aceasta a fost noutatea.

Când vorbim despre Duhul Sfânt, cele două cuvinte “Duh” şi “Sfânt” Îl descriu, dar  numele Lui, dacă El are un nume este “Mângăitorul”. El este Cel puternic care rămâne cu noi pururea.

Interesant este că limba greacă este foarte precisă în descrierea Duhului Sfânt. Atunci când spune “ un alt” Mângăitor, se foloseşte allos ceea ce indică că este unul de acelaşi fel. Adică,  Mângăitorul este la fel cu Domnul Isus, are aceeaşi natură, are aceeaşi compasiune şi dragoste faţă de noi oamenii.

Domnul Isus nu spune că lumea nu va primi Duhul adevărul. El spune că lumea nu-L poate primi. De-am învăţa noi acest adevăr!

Duhul lui Dumnezeu trebuie să ia Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l deschidă înaintea unui credincios, dar omul nemântuit trebuie mai întâi să creadă în Isus Hristos ca Mântuitor personal. Omul din lume nu-L poate vedea pentru că El nu poate fi văzut decât în duh şi în adevăr. El nu poate fi văzut decât cu ochi spirituali. Numai prin Duhul lui Dumnezeu pot fi deschişi ochii şi urechile pentru a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este învăţătorul care ne conduce şi ne călăuzeşte în tot adevărul. Fără El, Biblia este o carte de istorie, o carte plină de date istorice. Duhul Sfânt îl învaţă pe om adevărurile Bibliei. Duhul Sfânt a fost în lume, dar Isus spune că acum “El va fi în voi”.

v.18  Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.

Cuvântul grecesc pentru “fără mângâiere” este orphanos care înseamnă orfani. Isus spune că nu ne va lăsa orfani ci va veni la noi în persoana Duhului Sfânt.

v.19  Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentrucă Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.

v.20  În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sînt în Tatăl Meu, că voi sînteţi în Mine, şi că Eu sînt în voi.

Care este “ziua aceea”? Este ziua în care trăim şi eu şi voi. Este ziua care a început odată cu Rusaliile.

“Voi în Mine şi Eu în voi” este cea mai profundă afirmaţie din Evanghelia după Ioan şi, de fapt, din întreaga Biblie. Sunt cuvinte simple şi scurte pe care le poate înţelege şi un copil mic. Cu toate acestea, nici cei mai străluciţi filosofi nu-i pot pătrunde întreaga profunzime. “Voi în Mine” înseamnă mântuire. A fi mântuit înseamnă a fi în Hristos. De aceea spune Petru că suntem mântuiţi prin botez. Botezul înseamnă identificare cu Hristos. Dumnezeu îi vede pe oameni ca fiind în Hristos sau în afara Lui. voi sunteţi fie în Hristos prin credinţă, fie în afara Lui având păcatele asupra voastră. Dacă sunteţi în Hristos, Dumnezeu vă vede în Hristos, şi neprihănirea Lui este neprihănirea voastră. Voi sunteţi deplini în El. “Eu în voi” este sfinţirea. Adică, viaţa creştină aici, pe pământ. Trăieşte Hristos în voi? Pavel spune: “Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Gal.ateni 2:20).

v.21  Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.“

Nu spuneţi că-L iubiţi pe Hristos dacă nu ascultaţi de El. Domnul Isus spune foarte clar acest lucru. Isus Se va arăta celui care-L iubeşte. Să nu vă gândiţi că această manifestare va implica o viziune. Mai încolo, Isus spune că Duhul Sfânt va lua din lucrurile lui Isus şi le va arăta celor care sunt ai Lui. Unde este arătat Isus? În Scriptură. Aici vi se va dezvălui El.

v.22  Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: ,,Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?“

Iuda spune: “Doamne, este minunat că ne aflăm aici şi Te auzim spunând aceste lucruri. Dar ai uitat de lumea din jur?” Acesta este primul misionar. Domnul Isus îi răspunde şi răspunsul Lui ocupă restul capitolului 14.

v.23  Drept răspuns, Isus i-a zis: ,,Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvîntul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.

v.24  Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvîntul, pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M’a trimes.

v.25   V’am spus aceste lucruri cît mai sînt cu voi.

v.26  Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care-L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v’am spus Eu.

v.27  Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v’o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimînte.

v.28  Aţi auzit că v’am spus: ,Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.` Dacă M’aţi iubi, v’aţi fi bucurat că v’am zis: ,Mă duc la Tatăl;` căci Tatăl este mai mare decît Mine.

v.29  Şi v’am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întîmple, pentruca atunci cînd se vor întîmpla, să credeţi.

De acum dragi ascultători nu mai este mult. Vânzătorul era aproape:

v.30  Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpînitorul lumii acesteia. El n’are nimic în Mine;

v.31  dar vine, pentruca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl, şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!

Iată gestul ascultării. Gestul suprem! Ce faci tu dragul mei ascultător? Asculţi tu de el! El îţi spune vino! Ce mai aştepţi?