Itinerar Biblic Ep.0207 – Numeri cap. 1:19-3:41

 

Rezumat

·         Aşezarea în tabără

·         Numărătoarea leviţilor

·         Numărătoarea întâilor născuţi.

 

Dragi ascultători, continuăm astăzi călătoria noastră în care însoţim poporul evreu în călătoria lui către ţara pe care Dumnezeu a promis că le-o va da ca moştenire.

După cum probabil că amintiţi, am spus că pentru noi toate evenimentele prin care trece poporul sunt lecţii pe care noi le folosim în pregătirea noastră pentru drumul către Canaanul ceresc.

Un prim lucru care se întâmplă în această carte este numărătoarea poporului. Lucru demn de remarcat, pentru că Dumnezeu ne atrage atenţia asupra faptului că nu oricine putea ajunge acolo. Mai cu seamă  în slujba preoţească, nu se putea intra fără a se face dovada descedenţei din familia levitică.

Pentru noi, este importantă această lecţie deoarece aplicabilitatea ei se referă la relaţia în care ne aflăm noi cu Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus Hristos. Fără credinţa în El nimeni nu poate fi copil al lui Dumnezeu şi fără a fi copilul lui Dumnezeu este cu neputinţă să ajungi în locul pe care l-a pregătit pentru  ai Săi.

Acum aş dori să vă pun următoarea întrebare: puteţi să afirmaţi cu toată convingerea că sunteţi creştini? Dacă nu ştiţi ce să spuneţi, dacă nu sunteţi siguri, sfatul meu este să vă cercetaţi şi să vedeţi cum stau lucrurile cu adevărat. Ascultaţi ce spune apostolul Ioan: “Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este”                 (1 Ioan 3:2). Dragul meu prieten, poţi să spui şi tu acest lucru?

Cum poţi deveni un copil al lui Dumnezeu? “Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus” (Galateni 3:26). Nu există o altă cale. Poţi deveni un fiu al lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus. “Dar tuturor celor ce L-au primit (pe Domnul Isus Hristos), adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). Dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu le este dat celor care pur şi simplu cred în Numele lui Isus Hristos.

Şi genealogia noastră este importantă. Dacă suntem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos, atunci suntem moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos! Iată ce le scria Pavel Galatenilor: Galateni 3:29

v.29  Şi dacă sînteţi ai lui Hristos, sînteţi ,,sămînţa“ lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

Sau credincioşilor din Roma: Romani 8:14-17

v.14  Căci toţi ceice sînt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sînt fii ai lui Dumnezeu.

v.15  Şi voi n’aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: ,,Ava! adică: Tată!“

v.16  Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu.

v.17 Şi, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

Dragul meu prieten, şi tu trebuie să ştii acest lucru: poţi fi născut din nou prin sângele lui Hristos, devenind astfel un membru în familia lui Dumnezeu. Aceasta este singura cale! În călătoria aceasta pe care o faci prin pustie, trebuie să ştii cine eşti! Dacă nu eşti sigur de acest lucru, trebuie să te asiguri chiar acum că eşti un copil al lui Dumnezeu? Cum poţi fi sigur? Poţi fi siguri dacă te încrezi în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu contează ce simţi sau ce ţi se pare ţie că ar fi corect. Dumnezeu spune că, dacă te încrezi în Hristos, eşti copilul Lui. Te poţi bizui pe Cuvântul lui Dumnezeu!

În primul capitol din Numeri ne sunt date cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi numărul celor în stare să poarte armele din fiecare seminţie. Dacă luaţi un calculator şi adunaţi toate numerele din acest capitol, veţi descoperi că numărătoarea a fost corectă.

Dar să continuăm şi noi lectura acestui prim capitol din cartea Numeri şi vom continua de la versetul 21

v.21  bărbaţii din seminţia lui Ruben ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.

v.22  Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Simeon, după familiile lor, după casele părinţilor lor; le-au făcut numărătoarea, numărînd pe cap numele tuturor bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte armele:

v.23  bărbaţii din seminţia lui Simeon ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.

Lista continuă până la versetul 46.

v.46  toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost şase sute trei mii cincisute cinci zeci.

Acum remarcăm că leviţii nu au fost număraţi.

v.47 Leviţii, după seminţia părinţilor lor, n’au intrat în numărătoarea aceasta.

v.48  Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

v.49  ,,Să nu faci numărătoarea seminţiei lui Levi, şi să nu-i numeri capetele în mijlocul celorlalţi copii ai lui Israel.

v.50  Dă în grija Leviţilor cortul întîlnirii, toate uneltele lui şi tot ce ţine de el. Ei vor duce cortul şi toate uneltele lui, vor face slujba în el, şi vor tăbărî în jurul cortului.

Leviţii nu erau număraţi în vederea participării la război pentru că ei aveau în grijă cortul întâlnirii. Ei îl înălţau seara, când se întorceau în tabără şi îl strângeau când plecau gata de marş.

v.50  Dă în grija Leviţilor cortul întîlnirii, toate uneltele lui şi tot ce ţine de el. Ei vor duce cortul şi toate uneltele lui, vor face slujba în el, şi vor tăbărî în jurul cortului.

v.51  Cînd va porni cortul, Leviţii să-l desfacă; şi cînd se va opri cortul, Leviţii să-l întindă; iar străinul care se va apropia de el, să fie pedepsit cu moartea.

v.52  Copiii lui Israel să tăbărască fiecare în tabăra lui, fiecare lîngă steagul lui, după cetele lor.

v.53  Dar Leviţii să tăbărască în jurul cortului întîlnirii, pentru ca să nu izbucnească mînia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel; şi Leviţii să aibă paza cortului întîlnirii.“

Genealogia era importantă pentru că era nevoie ca toţi copiii lui Israel să ştie cine sunt. Era de asemenea important ca fiecare să ştie de unde vine, cărei seminţii aparţine. Pentru că fiecare familie avea desemnat un loc anume în tabără. Acelaşi lucru este adevărat şi pentru noi. Noi trebuie să ştim că suntem ai lui Dumnezeu, că facem parte din familia Lui. Trebuie să ştim ai cui suntem. Vom vedea mai multe în această privinţă în capitolul următor.

În acest al doilea capitol descoperim că fiecare evreu trebuia să-şi aşeze cortul lângă steagul lui. Ce era scris sau desenat pe aceste steaguri? Îngăduiţi-mi să vă prezint un citat din “Comentariu asupra Pentateuhului”, vol. III, scris de doi eminenţi cercetători ai Vechiului Testament, Keil şi Delitzsch:(citez) “Nici Legea mozaică, nici Vechiul Testament în general nu ne oferă nici un fel de detalii cu privire la forma sau caracterul unui astfel de steag (deqhel). Conform tradiţiei rabinice, steagul lui Iuda înfăţişa un leu, cel al lui Ruben chipul unui om, sau capul unui om, steagul lui Efraim prezenta faţa unui bou, iar cel al lui Dan imaginea unui vultur. Astfel, toate vieţuitoarele descrise de Ezechiel erau reprezentate pe aceste patru steaguri.” (Am încheiat citatul).

Nu vreau să insist asupra acestui lucru pentru a nu cădea în pericolul de a face un prea mare caz de aceste reprezentări. Unii merg atât de departe încât spun că felul în care erau aranjate seminţiile lui Israel în tabără reprezintă o imagine a semnelor zodiacului, a felului în care sunt aranjate stelele pe cer! Alţii încearcă să găsească Evanghelia scrisă în stele sau să-şi citească viitorul scris în stele. Shakespeare a spus: “Nu în stele, ci în noi înşine stă nimicnicia noastră.” Problema noastră este în noi înşine, nu în stele. Nu vom găsi Evanghelia în stele, ci în Cuvântul lui Dumnezeu. Fără Cuvântul lui Dumnezeu noi nici nu am bănui că Evanghelia se află în stele. Omenirea nu are nici un fel de scuză pentru că omul poate citi Evanghelia în stele, fiindcă toată creaţia descoperă puterea veşnică a lui Dumnezeu şi a Dumnezeirii. Nu este important ce fel de nume sau de emblemă apărea pe acele steaguri. Şi mai ştim şi că tradiţia nu este întotdeauna foarte exactă în transmiterea unor detalii.

Dar să vedem care era ordinea în tabără:

v.1  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:

v.2  ,,Copiii lui Israel au să tăbărască fiecare lîngă steagul lui, subt semnele casei părinţilor lui; să tăbărască în faţa şi împrejurul cortului întîlnirii.

v.3  La răsărit, tabăra lui Iuda, cu steagul ei, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Iuda, Nahşon, fiul lui Aminadab,

Observaţi că toţi îşi aşează tabăra în funcţie de amplasamentul cortului întâlnirii.  Întâi era aşezat cortul în tabără şi abia apoi îşi aşezau şi copiii lui Israel corturile în jurul lui. Ei îşi ridicau steagurile  pentru a marca locul pe care-l ocupau în tabără.

În partea de est se aşeza Iuda. Seminţia lui Isahar (vers. 5) şi seminţia lui Zabulon (vers. 7) îşi aşezau tabăra împreună cu Iuda sub acelaşi steag. Dacă însemnul de pe steag era un leu, aceste trei seminţii ştiau că acolo le este locul.

v.10  La miazăzi, tabăra lui Ruben, cu steagul ei, şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,

Seminţia lui Ruben se afla în partea de sud a cortului întâlnirii, iar Simeon (vers. 12) şi Gad (vers. 14) îşi aveau tabăra împreună cu Ruben.

v.18  La apus, tabăra lui Efraim, cu steagul său, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,

Duh într-un singur trup. Când aţi fost puși în acest trup, aţi fost aşezaţi ca un mădular al trupului. Iată ce spune Pavel în prima scrisoare adresată Corintenilor:

1 Corinteni 12:12-14

v.12  Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sînt mai multe, sînt un singur trup, -tot aşa este şi Hristos.

v.13  Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr’un singur Duh.

v.14  Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.

Dumnezeu vă aşează în trupul celor credincioşi pentru ca voi să-I slujiţi. Fiecare credincios are un dar. Tu ai un dar. Exercitarea acestui dar este slujba voastră de creştini.

Trupul omenesc are multe mădulare, fiecare cu funcţia lui. Numai în laba piciorului se află peste 20 de oase. Aşadar, în trupul lui Hristos sunt multe daruri şi fiecare dintre noi are răspunderea de a-şi folosi darul dat. Noi trebuie să aflăm care este darul încredinţat nouă de Dumnezeu. Eu cred că Dumnezeu îi răsplăteşte pe copiii Săi după măsura în care ei folosesc acest dar. Deşi Duhul Sfânt împarte fiecăruia daruri după cum voieşte, eu sunt încredinţat că versetul din 1 Corinteni 12:31 ne indică faptul că ne putem ruga şi putem dori cu ardoare cele mai bune daruri dar ceea ce nu trebui să uităm este că ele ne vor fi date în măsura în care el slujesc trupului. De fapt, odată cu ele vine şi responsabilitatea.

Tânăr fiind, I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea darul de a-i învăţa pe alţii Biblia aşa cum o făcea un mare predicator din vremea aceea. Dumnezeu a răspuns în chip minunat la rugăciunea mea. Nu am ajuns să predic la fel ca acel om, dar Dumnezeu mi-a dat o lucrare de tălmăcire a Cuvântului Său, aşa cum mi-am dorit şi cum I-am cerut. Cred că putem râvni la cele mai bune daruri, cu condiţia să recunoaştem că totul este sub controlul suveran al Duhului Sfânt.

Vă amintiţi de Dorca? Ea făcea haine. Când a murit, cei care o cunoşteau l-au chemat pe Simon Petru, căruia văduvele i-au arătat hainele făcute de Dorca pentru ele. Simon Petru   şi-a spus: “Ar fi bine să o înviem pe această femeie. Biserica are nevoie de ea!” Şi Dumnezeu a înviat-o din morţi.

Dragul meu prieten, ar trebui să-ţi găseşti şi tu locul în tabără? Eşti cumva în situaţia de a ocupa pe nedrept locul altcuiva? Ţi-ai asumat o sarcină pe care nu o poţi duce la îndeplinire şi care se cuvine a fi încredinţată altei persoane? Noi ar trebui să încurajăm toţi membrii bisericii din care facem parte, să-i îndemnăm să-şi găsească locul şi darul dat de Dumnezeu. O asemenea atitudine ar putea să-l însufleţească şi pe cel mai umil membru al adunării noastre.

Dragi prieteni, fiecare dintre voi are un dar şi Dumnezeu vrea să-l folosiţi! Nu încercaţi să faceţi treaba altuia! Faceţi ceea ce v-a chemat Dumnezeu să faceţi!

Să trecem şi la capitolul 3 unde este prezentată familia levitică şi aşezarea ei în tabără:

v.1 Iată sămînţa lui Aaron şi a lui Moise, pe vremea cînd a vorbit Domnul cu Moise, pe muntele Sinai.

v.2  Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab, întîiul născut, Abihu, Eleazar şi Itamar.

v.3  Acestea sînt numele fiilor lui Aaron, cari au primit ungerea preoţească, şi cari au fost închinaţi în slujba preoţiei.

v.4  Nadab şi Abihu au murit înaintea Domnului, cînd au adus înaintea Domnului foc străin, în pustia Sinai; ei n’aveau fii. Eleazar şi Itamar au împlinit slujba preoţiei, în faţa tatălui lor Aaron.

Mai întâi ne este prezentată familia lui Aaron şi a lui Moise. Datele de aici confirmă cele citite de noi în cartea Leviticul. Nadab şi Abihu au fost nimiciţi pentru că şi-au asumat slujba marelui preot şi au făcut un lucru pe care nu le era îngăduit să-l facă.

v.5  Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

v.6  ,,Apropie seminţia lui Levi, şi pune-o înaintea preotului Aaron, ca să fie în slujba lui.

v.7  Ei să aibă grijă de tot ce este dat în paza lui şi de tot ce este poruncit întregii adunări, înaintea cortului întîlnirii: să facă slujba cortului.

Seminţia lui Levi a fost încredinţată marelui preot Aaron pentru a-i fi acestuia de ajutor.

Noi, cei credincioşi, suntem un neam de preoţi ai Celui Preaînalt. Astfel, noi suntem încredinţaţi Marelui Preot care este Domnul Isus Hristos. Ascultaţi ce spune Domnul Isus Hristos în rugăciunea Lui de mare preot: “Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău” (Ioan 17:6). Credincioşii, cei care alcătuiesc biserica Domnului Isus, au fost încredinţaţi Domnului Isus Hristos. Capitolul 17 din Evanghelia după Ioan conţine această minunată rugăciune a Domnului pentru noi. Noi suntem darul de dragoste al Tatălui către Fiu. Unii dintre noi simt că darul acesta nu este cine ştie ce. Dar nu trebuie să uităm că nu contează ce suntem acum, ci contează ceea ce va face El din noi.

Acest act prin care leviţii sunt daţi lui Aaron este menţionat încă o dată.

v.12  ,,Iată că am luat pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, în locul tuturor întîilor născuţi, cari se nasc întăi dintre copiii lui Israel; şi Leviţii vor fi ai Mei.

v.13  Căci orice întîi născut este al Meu; în ziua cînd am lovit pe toţi întîii născuţi din ţara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toţi întîii născuţi din Israel, atît din oameni cît şi din dobitoace: ei vor fi ai Mei. Eu sînt Domnul.“

Aşa punea Dumnezeu problema pe vremea aceea. Eu cred că şi astăzi El cere fiecărei familii să-I dea Lui nu numai toate bunurile materiale, ci şi un membru al familiei. I-aţi dedicat pe ai voştri, aţi dedicat Domnului tot ce aveţi? I-aţi încredinţat Domnului pe membrii casei voastre?

Primul născut este al Domnului. Aceasta nu înseamnă că trebuie să plece într-o misiune undeva. El era răscumpărat pentru a arăta că aparţine lui Dumnezeu. În Israel, în loc să-l ia pe întâiul născut din fiecare seminţie, Dumnezeu i-a pus să facă această numărătoare, după care a luat seminţia lui Levi pentru o slujbă specială.

v.14   Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, şi a zis:

v.15  ,,Fă numărătoarea copiilor lui Levi, după casele părinţilor lor, după familiile lor; şi anume, fă numărătoarea tuturor celor de parte bărbătească, dela vîrsta de o lună în sus.

v.16  Moise le-a făcut numărătoarea, după porunca Domnului, întocmai cum poruncise.

v.17  Iată cari sînt fiii lui Levi, după numele lor: Gherşon, Chehat şi Merari. –

În seminţia lui Levi existau trei familii, iar acestea erau familiile celor trei fii ai săi: Gherşon, Chehat şi Merari. Este numărată familia lui Gherşon. Aceştia şi-au aşezat tabăra înapoia cortului întâlnirii, la apus. Datoria lor era să aibă grijă de cort şi de acoperişul lui, de învelitoarea acoperişului cortului şi altarului şi perdeaua de la uşa cortului întâlnirii; apoi pânzele curţii şi perdeaua de la poarta curţii cortului de jur împrejurul cortului şi altarului şi toate funiile pentru slujba cortului (v. 21-26).

Este numărată şi familia lui Chehat. Ei s-au aşezat în partea de miazăzi (de sud) a cortului întâlnirii. Ei avea în grijă masa, sfeşnicul, altarele, uneltele sfântului locaş, perdeaua dinăuntru şi tot ce ţine de ea (v. 27-32).

Este numărată şi familia lui Merari. Ei s-au aşezat în partea de nord a cortului întâlnirii. Slujba lor era să se îngrijească de scândurile cortului, drugii, stâlpii şi picioarele lor, toate uneltele ce ţin de ele, stâlpii curţii cu ţăruşii şi funiile lor (v. 33-37).

Acum putem să ne facem o imagine despre aranjamentul taberei lui Israel în pustie. Cortul întâlnirii forma un pătrat în mijlocul taberei. Un alt pătrat era format în jurul cortului de taberele leviţilor. Un alt pătrat, şi mai mare, era format de taberele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Cortul întâlnirii era aşezat întotdeauna cu intrarea spre est. Aaron şi Moise, cu familiile lor, se aşezau în faţa intrării în cort, pe partea de la răsărit. Merari era la nord, Gherşon la vest, Chehat la sud. Acesta era pătratul care înconjura cortul întâlnirii. Apoi, în spatele acestora era taberele lui Iuda, Isahar şi Zabulon la est; Dan, Aşer şi Neftali la nord; Efraim, Manase, Beniamin la vest; Ruben, Simeon şi Gad la sud.

Dar iată care era numărul total al leviţilor:

v.39  Toţi Leviţii a căror numărătoare au făcut-o Moise şi Aaron, după porunca Domnului, după familiile lor, toţi bărbaţii, dela vîrsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii.

După familia leviţilor sunt număraţi toţi întâi născuţii din Israel:

v.40 Domnul a zis lui Moise: ,,Fă numărătoarea tuturor întîilor născuţi de parte bărbătească dintre copiii lui Israel, dela vîrsta de o lună în sus, şi numără-i după numele lor.

v.41  Să iei pe Leviţi pentru Mine, Domnul, în locul tuturor întîilor născuţi din copiii lui Israel, şi vitele Leviţilor în locul tuturor întîilor născuţi din vitele copiilor lui Israel!“

Moise a numărat toţi întâii născuţi din familiile poporului Israel şi a găsit 22273 băieţi de la o lună în sus care erau primii născuţi în familiile lor. Aceasta înseamnă că erau cu 273 mai mulţi decât leviţii. Pentru răscumpărarea acestor 273 de întâi născuţi era nevoie de câte cinci sicli pentru fiecare, iar acest argint trebuia să fie dat lui Aaron şi fiilor lui.

Celui care este decis să critice Biblia i se va părea că cifrele din acest capitol se bat cap în cap. Nu doresc să folosesc spaţiul acestei emisiuni pentru o discuţie în acest sens, dar îi invit pe cei interesaţi să consulte mai cu atenţi Scriptura şi alte materiale ajutătoare şi vor descoperi că nu este vorba despre aşa ceva.

Dragi prieteni, chiar şi aceste numere şi nume care, este foarte posibil să nu ne impresioneze foarte tare, trebuie să ne dea de gândit. Pentru Dumnezeu sunt foarte importante. El cunoaşte întotdeauna după nume pe fiecare şi ordinea îi este caracteristică. Să luăm dar aminte la aceste aspecte.