Itinerar Biblic Ep.0204 – Luca Cap 23:1-49

 

Rezumat

  • Procesul lui Isus.
  • Isus înaintea lui Pilat.
  • Isus înanitea lui Irod.
  • Răstignirea.

Dragi ascultători suntem tot mai aproape de momentul în care Domnul Isus împlineşte ceea ce avea de făcut pentru lumea noastră. În ceea ce priveşte relatarea acestor ultime evenimente legate de răstignirea Domnului nostru, Luca respectă şi el modelul celorlalte Evanghelii sinoptice. Spre deosebire totuşi de celelalte, Luca este singurul care redă episodul în care Pilat Îl trimite pe Isus la Irod. Tăcerea lui Isus înaintea lui Irod este uimitoare. Ca să înţelegem semnificaţia acestui eveniment, trebuie să ne aducem aminte că Domnul Isus era ultimul reprezentant al lui Iacov iar Irod este ultimul reprezentant al lui Esau. Isus nu are nici un cuvânt de spus înaintea lui Irod. Anterior, El îl numise pe Irod “vulpe”. Tot în acest capitol, cu numărul 23, Isus prezice distrugerea viitoare a Ierusalimului şi Se roagă pentru duşmanii Lui. Apoi Domnul moare pe cruce şi este înmormântat de Iosif din Arimateea. Cam acestea sunt evenimentele prezentate de Luca în acest capitol.

Dar să vedem cum decurg lucrurile:

v.1   S’au sculat toţi, şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.

v.2  Şi au început să-L pîrască, şi să zică: ,,Pe omul acesta l-am găsit aţîţînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zicînd că el este Hristosul, Împăratul.“

După ce l-au prins pe Domnul în grădina Gheţimani, l-au dus la Marele Preot, unde Sinedriul a formulat un cap de acuzare. Însă, ei nu aveau dreptul să execute un acuzat. Puterea administrativă era cea romană şi de aceea aveau nevoie să vină înaintea guvernatorului roman.

Pilat era guvernatorul roman al Palestinei. De obicei, el venea la Ierusalim în timpul sărbătorii Paştelui pentru a supraveghea mulţimea care venea aici cu acest prilej. Şi cum încălcarea Legii lui Moise nu avea nici o importanţă pentru romani, ei L-au acuzat pe Isus de trădare, ceea ce era de-a dreptul absurd.

v.3  Pilat L-a întrebat: ,,Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ ,,Da“, i-a răspuns Isus, ,,sînt.“

Încercaţi să vă imaginaţi scena aceasta. Un tâmplar în straie simple se află înaintea lui Pilat. Conducătorii religioşi evrei erau cei care-L arestaseră. Pilat i-a pus o întrebare care sunt sigur că a părut de-a dreptul ridicolă. “Eşti Tu Împăratul iudeilor?” Isus a răspuns: “Tu zici.” Sau: “Aşa este, cum spui tu.” Era o afirmaţie foarte clară. Din acel moment,  Pilat a vrut să-L elibereze pe Isus.

v.4  Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: ,,Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.“

Pilat spune astfel că Isus nu a comis nici o infracţiune pentru care să poată fi acuzat.

v.5  Dar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: ,,Întărîtă norodul, şi învaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, pînă aici.“

Acum conducătorii religioşi Îl acuză pe Isus că a fost căpetenia unei revoluţii. Ei spuneau că El S-a răzvrătit împotriva autorităţii oficiale.

v.6  Cînd a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.

v.7  Şi cînd a aflat că este de supt stăpînirea lui Irod, L-a trimes la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.

Pilat a vrut să scape cu faţa curată. De vreme ce Galileea era sub jurisdicţia lui Irod şi Irod era în Ierusalim, Pilat L-a trimis la el. Nu cred că Irod era în Ierusalim cu totul întâmplător.

v.8  Irod, cînd a văzut pe Isus, s’a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcînd vreo minune.

Cu ceva timp în urmă, Isus le spusese fariseilor să-i transmită lui Irod un mesaj care suna astfel: “Duceţi-vă şi spuneţi vulpii aceleia: ‘Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi” (Luca 13:32). Curiozitatea lui Irod cu privire la Isus a crescut şi a vrut să-L vadă.

v.9  I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.

Domnul Isus nu a avut nici un cuvânt pentru Irod. El este o vulpe bătrână. Irod trecuse de punctul acela din care nu este cale de întoarcere; el se afla pe drumul spre pierzarea veşnică. El era membru al vestitei familii a lui Irod şi Domnul nu a făcut nici un efort să ajungă la el.

v.10  Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pîrau cu înferbîntare.

v.11  Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, dupăce şi-a bătut joc de El, şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimes înapoi la Pilat.

v.12  În ziua aceea, Irod şi Pilat s’au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

Vedeţi aşadar că liderii religioşi erau gata să facă orice, se dădeau peste cap pentru a fi siguri că Isus va fi condamnat. Irod şi-a dat seama că nu ajungea la nici un rezultat cu interogarea lui Isus, aşa că a decis să apeleze la soldaţii lui şi să-L batjocorească pe Domnul. “Haina strălucitoare” cu care L-au îmbrăcat era, fără îndoială, una din hainele aruncate de Irod, iar ei au folosit-o pentru a-şi bate joc de declaraţia lui Isus prin care El spunea că este Împăratul iudeilor. Pentru că nu mai putea face nimic altceva, Irod L-a trimis pe Isus înapoi la Pilat. Aici suntem martorii începutului unei mişcări ecumenice! Înainte de apariţia acestei probleme, Irod şi Pilat erau duşmani, dar acum se împacă pentru că amândoi erau împotriva lui Isus.

v.13   Pilat a strîns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod,

v.14  şi le-a zis: ,,Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţîţă norodul la răscoală. Şi iată că, dupăce l-am cercetat cu deamăruntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de cari-l pîrîţi.

v.15  Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimes înapoi; şi iată că omul acesta n’a făcut nimic vrednic de moarte.

Pilat era de părere că acuzatorii lui Isus nu aveau nici un temei real pentru a-L acuza. Irod nu făcuse altceva decât să-L batjocorească, să-L îmbrace cu o haină strălucitoare şi să-L trimită înapoi la Pilat. Acuzaţiile aduse nici măcar nu meritau să fie luate în consideraţie.

v.16  Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul.“

O clipă! Aceasta este o greşeală! Dacă Isus este vinovat de ceva, ar trebui să fie pedepsit. Dacă este nevinovat, ar trebui să I se dea drumul. A-L pedepsi şi a-I da apoi drumul înseamnă a face un compromis.

v.17  La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat.

v.18  Ei au strigat cu toţii într’un glas: ,,La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!“

v.19  Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.

v.20  Pilat le-a vorbit din nou, cu gînd să dea drumul lui Isus.

v.21  Dar ei au strigat: ,,Răstigneşte-L, răstigneşte-L!“

v.22  Pilat le-a zis pentru a treia oară: ,,Dar ce rău a făcut? Eu n’am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, dupăce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.“

v.23  Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.

v.24  Pilat a hotărît să li se împlinească cererea.

  1. 25 Le-a slobozit pe celce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mînile lor, ca să-şi facă voia cu El.

v.26 Pe cînd Îl duceau să-L răstignească, au pus mîna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea dela cîmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s’o ducă după Isus.

Pilat încearcă să scape din această situaţie fără să ia o decizie în privinţa lui Isus. Numai că nu poate. O analiză atentă a rolului jucat de Pilat în acest proces ne va arăta faptul că el este cel judecat, iar Isus este Judecătorul. Isus nu încearcă să scape, Pilat, da. Pilat a încercat o cale de ieşire cât mai convenabilă din confruntarea cu aceşti lideri religioşi atât de porniţi împotriva lui Isus. Astfel, i-a venit ideea de a-i lăsa să aleagă între Baraba şi Isus. Pentru el, rezultatul alegerii era evident. El îşi dăduse seama că mai marii evreilor Îl vroiau pe Isus mort din cauza invidiei. Pilat nu s-a gândit la cât de adânc se poate scufunda religia atunci când a apucat-o într-o direcţie greşită. Matei ne spune că marii preoţi şi bătrânii au convins mulţimea să-l ceară pe Baraba. Pilat a fost uluit când a auzit că mulţimea cere eliberarea lui Baraba. Imaginaţi-vă un judecător care cere unei mulţimi de oameni să spună ce trebuie făcut cu un om care este judecat! El hotărâse că Isus este nevinovat şi totuşi L-a dat pe Isus pe mâna duşmanilor Lui pentru a fi răstignit. Este aceasta dreptate!

Într-un final, Pilat a fost nevoit să ia o hotărâre, aşa cum fiecare om trebuie să decidă astăzi ce va face cu Isus Hristos. Tu ce ai decis, dragul meu prieten, în privinţa lui Isus Hristos?

Este bine să te decizi pentru El, deoarece nu sunt lucruri bune în viitor pentru cei fără Hristos:

v.27  În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, cari se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tînguiau după El.

  1. 28 Isus S’a întors spre ele, şi a zis: ,,Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe Mine; ci plîngeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.

v.29  Căci iată vor veni zile, cînd se va zice: ,Ferice de cele sterpe, ferice de pîntecele cari n’au născut, şi de ţîţele cari n’au alăptat!`

v.30  Atunci vor începe să zică munţilor: ,Cădeţi peste noi!` Şi dealurilor: ,Acoperiţi-ne!`

Pe drumul spre cruce, Isus vorbeşte cu femeile care plângeau pentru El. Domnul le spune că va veni o zi în care va fi mai bine să nu fie aduşi copii pe lume; aceasta este vremea necazului cel mare. Domnul nostru a avut ceva de spus despre explozia demografică. Apoi El le spune femeilor să nu plângă pentru El. Isus nu vrea mila, ci credinţa noastră. El nu ar fi trebuit să moară, şi nu a murit pentru a ne câştiga mila sau compasiunea.

v.33  Cînd au ajuns la locul, numit ,,Căpăţîna“, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stînga.

v.34  Isus zicea: ,,Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgînd la sorţi.

Observaţi atitudinea Domnului Isus pe cruce. Gândiţi-vă că El era acolo fără să fi păcătuit, fără să fi încălcat legea, de orice natură ar fi fost ea. Cu toate acestea preocuparea lui nu este nici pentru stabilirea adevărului, nici pentru propria persoană ci pentru cei păcătoşi, adică pentru mine şi pentru tine, drag ascultător. Domnul Isus I-a cerut Tatălui să-i ierte pe cei care L-au răstignit. Dacă El nu ar fi făcut acest lucru, oamenii aceia ar fi fost vinovaţi de păcatul de neiertat pentru că Îl dăduseră la moarte pe Fiul lui Dumnezeu.

v.35  Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: ,,Pe alţii i-a mîntuit; să Se mîntuiască pe Sine însuş, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.“

Dacă Isus ar fi coborât de pe cruce, El nu ar fi fost Hristosul.  Nu ar fi împlinit tot ce spune Isaia despre moartea Sa: “El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?” (Isaia 53:8). Noi putem fi vindecaţi de păcat, această boală gravă a omenirii, numai şi numai pentru că Isus Hristos a rămas pe cruce până la sfârşit.

v.36  Ostaşii de asemenea îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet,

v.37  şi-I ziceau: ,,Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi!“

v.38  Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: ,,Acesta este Împăratul Iudeilor.“

La răstignirea lui Isus, deasupra Lui a fost pusă o inscripţie pe care era scris în greacă, latină şi ebraică. Greaca este limba inteligenţei, a educaţiei, a literaturii şi a ştiinţei. Latina este limba legii şi a ordinii, a armatei şi a autorităţii guvernamentale. Ebraica este limba religiei. Când Hristos Se va întoarce pentru a întemeia aici Împărăţia Sa, El va fi conducătorul politic, cultural şi spiritual al acestui univers. Cât de exactă s-a dovedit a fi acea inscripţie! Acum, pentru  a avea inscripţia completă trebuie să citim relatările din toate cele patru Evanghelii.

Dar noi continuăm cu Luca de această dată:

v.39  Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: ,,Nu eşti Tu Hristosul? Mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!“

v.40  Dar celalt l-a înfruntat, şi i-a zis: ,,Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă?

v.41  Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n’a făcut nici un rău.“

Şi Matei, şi Marcu ne spun că la început, ambii tâlhari Îl luau peste picior pe Isus. Dar în timpul celor şase ore petrecute pe cruce, în special în ultimele trei ore, unul dintre ei a înţeles că se întâmpla ceva neobişnuit. El a recunoscut faptul că Acest Om care murea pe cruce nu murea pentru El Însuşi, ci pentru altcineva. Deşi ştia că Baraba ar fi trebui să fie pe acea cruce, s-ar părea că şi-a dat seama că Isus murea pentru el. El a recunoscut că aceasta era o tranzacţie încheiată între Dumnezeu şi acest Om de pe cruce şi mai mult, că acest Om era Dumnezeu. Astfel, tâlharul S-a întors spre El cu credinţă.

v.42  Şi a zis lui Isus: ,,Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!“

v.43  Isus a răspuns: ,,Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.“

În aceeaşi zi, acest tâlhar care nu mai merita să trăiască pe pământ, conform deciziei autorităţii romane, a ajuns în acel loc unde urma să-şi petreacă veşnicia cu Domnul. Acest om a fost un tâlhar rău, nu a fost deloc bun, dar credinţa lui în Fiul lui Dumnezeu l-a mântuit. El a avut credinţă şi a crezut în venirea Domnului Isus, după moartea Sa pe cruce, venirea într-o Împărăţie pe care El o va întemeia aici, pe pământ. Aceasta înseamnă că tâlharul a străbătut un drum lung, din punct de vedere teologic, cât a stat pe cruce.

Domnul Isus a făcut afirmaţia cu totul ieşită din comun conform căreia acest tâlhar urma să fie cu El în paradis chiar în ziua aceea. Cei doi tâlhari fuseseră arestaţi pentru aceeaşi încălcare de lege, judecaţi şi condamnaţi pentru aceeaşi nelegiuire şi acum mureau pentru aceeaşi infracţiune. Ce îi deosebea? Singura diferenţă dintre ei a fost aceea că unul a crezut în Isus Hristos, iar celălalt nu.

Dragi prieteni, tot ce i-a spus Domnul nostru acelui tâlhar a fost: “Astăzi vei fi cu mine în paradis!” Tâlharul a mers în prezenţa Domnului pentru că a crezut în Hristos. De ce credeţi că aveţi voi nevoie pentru a fi convinşi că Dumnezeu vă oferă iertarea? Răspundeţi-vă la această întrebare!

Să ne întoarcem la relatarea noastră:

v.44 Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s’a făcut întunerec peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea.

v.45  Soarele s’a întunecat, şi perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt prin mijloc.

Viaţa lui Hristos era simbolizată de vălul care, de fapt, îl despărţea pe om de Dumnezeu în economia Vechiului Testament. Când Hristos a murit pe cruce, perdeaua s-a rupt în două astfel încât calea către Tatăl să fie liberă!

v.46  Isus a strigat cu glas tare: ,,Tată, în mînile Tale Îmi încredinţez duhul!“ Şi cînd a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.

Să ne amintim din nou că aceste rânduri sunt scrise de un medic. Luca vorbeşte din punctul de vedere al medicului. El a avut ocazia să vadă mulţi oameni murind. El ştia cum au murit toţi aceştia, aşa că a ştiut foarte bine şi cum a murit Domnul Isus. Moartea Domnului a fost diferită. Din nefericire, m-am aflat şi eu de multe ori în prezenţa unor persoane muribunde. Am văzut acea ultimă răsuflare dinaintea morţii, care este însoţită întotdeauna de luptă şi de un efort considerabil. Fără îndoială, aşa au murit şi cei doi tâlhari de pe cruce, dar nu şi Domnul Isus. El a murit din propria voinţă. El Şi-a eliberat Duhul. Aţi observat ce a spus Isus: “Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” El a spus aceste cuvinte cu glas tare. Nu aceasta este atitudinea unui om care stă să-şi dea ultima suflare. Ioan adaugă ceva: ultimul cuvânt al lui Isus a fost un strigăt de victorie: Tetelestai! S-a sfârşit!

v.47 Sutaşul, cînd a văzut ce se întîmplase, a slăvit pe Dumnezeu, şi a zis: ,,Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!“

Eu cred că sutaşul a fost mântuit. El a fost cel însărcinat cu răstignirea lui Isus. Cum stătea la piciorul crucii, a privit în sus şi a înţeles că acolo, sus, se întâmpla ceva neobişnuit. El a putut să-L slăvească pe Dumnezeu pentru ceea ce vedea. El şi-a dat seama că Isus era un om neprihănit. Ceilalţi evanghelişti adaugă ceva la relatarea lui Luca. Sutaşul a spus: “Acesta era Fiul lui Dumnezeu!” Îmi dau seama că mărturisirea de credinţă a sutaşului nu i-ar asigura intrarea în nici una din bisericile obişnuite. Dar să ne gândim în ce situaţie se afla acest om. El asista la răstignire. Nu ştia nimic despre moartea şi învierea lui Isus Hristos. Nu citise nici o carte de teologie. Acest sutaş se afla în întuneric, dar nu putea găsi cuvinte mai potrivite pentru a-şi demonstra credinţa decât cele pe care le-a rostit.

v.48  Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, cînd a văzut cele întîmplate, s’a întors, bătîndu-se în piept.

O atmosferă înfricoşătoare şi sumbră a înconjurat moartea lui Hristos. Nici un evanghelist nu descrie în detaliu moartea lui Isus Hristos. Este ca şi cum Duhul lui Dumnezeu a lăsat să cadă un văl şi a spus că răstignirea era un lucru prea groaznic pentru ca să-l privim mai îndeaproape. Nu veţi găsi aici nimic care să vă satisfacă, fie şi numai puţin, curiozitatea.

Omenirea a fost ţinută la distanţă de ceea ce s-a întâmplat la cruce. Aşa cum a fost nevoie să rămânem la marginea grădinii Ghetsimani, la fel trebuie să ne mulţumim să rămânem la o distanţă considerabilă faţă de ceea ce s-a întâmplat pe cruce. Tot ce putem face este să privim la Cel care a murit acolo pentru noi. Aceasta era ceea ce făceau cei care îl urmaseră pe Domnul Isus.

v.49  Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.

Dragul meu ascultător, ce reacţii ai faţă de această relatare. Înţelegi tu că şi pentru tine s-a produs această jertfă? Este cheia către Împărăţia lui Dumnezeu.