Itinerar Biblic Ep.0202 – Luca Cap 22: 15-41

 

Rezumat

  • Cina din camera de sus.
  • Vânzarea Domnului.
  • Rugăciunea din Gheţimani.

Dragi prieteni, ne apropiem, iată, de relatarea ultimelor evenimente legate de viaţa Domnului Isus aici pe pământ. Aşa cum am văzut şi până acum, totul a fost pregătit de Dumnezeu pentru acest moment crucial din istoria omenirii –ispăşirea prin jertfă. Este un moment a cărui valoare nu poate fi percepută decât prin credinţă. Efectele acestei ispăşiri vor fi pe deplin observate la următorul mare eveniment din istoria oamenilor, venirea pentru a doua oară a Mântuitorului.

Până atunci însă să privim la aceste ultime zile ale Sale pe pământ, zile în care timpul este petrecut în cea mai mare parte cu ucenicii Săi.

Spuneam că acest capitol cu numărul 22 din Evanghelia după Luca descrie una din zilele foarte pline a Domnului Isus. După o serie de discuţii în locurile publice ale Ierusalimului, Domnul Isus se retrage cu ucenicii într-o cameră unde este pregătită o cină specială pentru Paştele care urma. În cadrul acestei întâlniri, Domnul Isus instituie ceea ce avea să rămână o preţioasă moştenire pentru ucenicii Săi de peste veacuri – este vorba despre Cina Domnului sau Cina cea de taină.

Să privim şi noi mai de aproape descrierea făcută de Luca cu privire la acesta eveniment:

v.15  El le-a zis: ,,Am dorit mult să mănînc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;

v.16  căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mînca, pînă la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.“

v.17  Şi a luat un pahar, a mulţămit lui Dumnezeu, şi a zis: ,,Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi-l între voi;

v.18  pentrucă vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, pănă cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu.“

Cu ocazia Paştelui, paharul circula de câteva ori pe la toţi participanţii şi cred că Domnul a luat parte la acest obicei până la ultimul pahar. Acela a fost paharul bucuriei. El nu l-a băut. Dar oare a băut El vreodată acel pahar al bucuriei? Eu cred că da. Pe cruce, soldaţii I-au dat lui Isus să bea oţet, iar în Evrei este scris: “… pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea…” (Evrei 12:2).

Pe cenuşa gata să se stingă a acestei sărbători a Paştelui, Domnul Isus Hristos aprinde flacăra noii sărbători a Cinei Domnului.

v.19  Apoi a luat pîne; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt-o, şi le-a dat-o zicînd: ,,Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.“

v.20  Tot astfel, dupăce au mîncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicînd: ,,Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi.“

Domnul a ales două din cele mai fragile elemente din lume pentru a fi simboluri ale trupului şi sângelui Său. Pâinea şi vinul – ambele se strică în câteva zile. Domnul nu a înălţat un monument din bronz şi marmură, ci din două elemente repede pieritoare. El a afirmat că pâinea vorbeşte despre trupul Său şi vinul despre sângele Său. Pâinea vorbeşte despre trupul Său frânt, nu de un os frânt, ci de trupul Său frânt, pentru că El a fost făcut păcat pentru noi (2 Corinteni 5:21).

Eu nu cred că mai arăta a trup omenesc când a fost dat jos de pe cruce. Isaia a spus despre El: “… atât de schimonosită Îi era faţa, şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor…” (Isaia 52:14); iar în alt loc, tot Isaia spune că Domnul Isus “n-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile” (Isaia 53:2).

Secole la rând, sărbătoarea Paştelui aştepta cu înfrigurare venirea Domnului şi moartea Sa. Acum El este în umbra crucii şi acesta este ultimul Său Paşte. Sărbătoarea Paştelui a fost împlinită acum. Noi ne adunăm pentru Cina Domnului şi ne cercetăm inimile. Tot ce facem cu această ocazie este în amintirea Lui. Ne gândim la ceea ce a făcut Isus Hristos pentru noi pe cruce şi aşteptăm cu nerăbdare venirea Lui. “Pentru că  ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El „ (1 Corinteni 11:26).

Dar pe lângă măreţia acestui fapt, iată şi mizeria condiţiei umane:

v.21  ,,Dar iată că mîna vînzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.

Cel care urma să-L trădeze se afla în mijlocul lor. Unii cred că Iuda a plecat înainte de instituirea Cinei Domnului. Cred că este corect să spunem că aşa s-a întâmplat. Luca nu ne oferă evenimentele în ordinea lor cronologică, ci ne oferă faptele care servesc scopului comentariului său. Ioan ne spune foarte clar că, în timpul cinei, Isus i-a dat bucăţica lui Iuda, i-a spus: “Ce ai de făcut, fă repede”, după care Iuda a plecat.

v.22  Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rînduit. Dar vai de omul acela prin care este vîndut El!“

v.23  Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

Fiecare ucenici credea că este capabil să se lepede de Domnul şi să-L trădeze. Dacă aţi fi sinceri, aţi recunoaşte şi voi că L-aţi putea trăda. Dacă El nu m-ar ţine în mâna Sa, m-aş lepăda de El în următoarele cinci minute. Îi mulţumesc lui Dumnezeu însă pentru că nu mă lasă din mâna Sa şi eu pot să mă bucur de acest lucru.

v.24  Între apostoli s’a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?

Interesantă este această afirmaţie a lui Luca. În acest context, întrebarea şi temerea ucenicilor nu mai este atât de şocantă. Fiecare dintre ei, se pare, era preocupat de poziţii înalte, şi poate că erau gata de cine ştie ce compromisuri pentru a ajunge acolo.

Aceşti oameni, care au recunoscut cât de mult se pot înjosi, avea ambiţia – fiecare în parte – de a fi cel mai mare. Vă puteţi închipui aşa ceva? Chiar acolo, în umbra crucii, aceşti oameni se luptă pentru poziţia cea mai înaltă. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi în biserică. Sfinţii de astăzi nu sunt cu mult mai buni decât apostolii.

v.25  Isus le-a zis: ,,Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celorce le stăpînesc, li se dă numele de binefăcători.

v.26  Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi celce cîrmuieşte, ca celce slujeşte.

v.27  Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuş, sînt în mijlocul vostru ca celce slujeşte la masă.

Domnul le spune ucenicilor că El a acceptat poziţia cea mai puţin importantă. Aceasta s-a întâmplat atunci când El a luat locul meu pe cruce. Este ca şi cum stăpânul se ridică de la masă şi îi spune slujitorului: “Stai jos şi mănâncă. Eu te voi servi.” La venirea Domnului Isus Hristos pe pământ, întreaga omenire ar fi trebuit să-I slujească, dar în loc de aceasta, El a slujit întreaga omenire. El a pregătit masa mântuirii şi ne-a invitat pe toţi la această mare sărbătoare a mântuirii noastre.

v.28  Voi sînteţi aceia, cari aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.

Domnul este plin de îndurare faţă de ucenicii Lui şi îi laudă pentru faptul că au rămas alături de El în încercările de care a avut parte aici, pe pământ.

v.29  De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,

v.30  ca să mîncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.“

Sunt convins că apostolii vor avea un loc special în Împărăţie. Ei au aruncat o punte peste prăpastia dintre Vechiul şi Noul Testament. Ei au ieşit din economia Vechiului Testament şi au intrat în economia Noului Testament. Noi nu mai suntem astăzi în aceeaşi poziţie. Nici unul dintre noi nu se poate aşeza în aceeaşi poziţie pentru că, din punct de vedere cronologic, apostolii au creat un pod peste prăpastie. Lor li se va da o poziţie importantă şi nu numai că vor mânca şi vor bea la masa Domnului, dar vor şi sta pe scaune de domnie şi vor judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Aceasta va fi poziţia lor.

Copilul lui Dumnezeu se poate aştepta la lucruri măreţe pentru el, în viitor. Cei răscumpăraţi vor ocupa poziţii înalte.

Mă întreb, dragii mei, dacă şi voi lucraţi pentru un loc în cer. Nu vreau să spun că trebuie să lucraţi pentru mântuirea voastră, nimeni nu poate face aceasta. Nu lucraţi pentru mântuire, dar lucraţi pentru un loc în cer. Voi mergeţi în cer prin harul lui Dumnezeu, dar veţi fi judecaţi după faptele voastre pentru a vi se da o poziţie anume. Vă preocupă faptele bune pe care le-aţi putea face? Ar trebui să ne preocupe pe toţi.

Eu cred că singurul lucru pe care-l va judeca Dumnezeu este felul în care ne-am folosit darul pe care El ni l-a dat. El ne dă un dar în momentul în care ne aşează în trupul celor credincioşi, când suntem mântuiţi. Şi să ştiţi că există mii de daruri. Subiectul darurilor este foarte interesant. Ştiţi care era unul din daruri în biserica primară?

Noul Testament ne vorbeşte despre o femeie pe nume Dorca care nu predica sau avea cine ştie ce însuşiri speciale. Ea cosea haine. Acesta era darul ei. Ea făcea haine pentru văduvele care altfel nu ar fi avut ce îmbrăca.

Voi veţi fi răsplătiţi în conformitate cu credincioşia manifestată în folosirea darului încredinţat.

Dragi prieteni, modul în care vă trăiţi viaţa de creştini este foarte important înaintea lui Dumnezeu.

v.31  Domnul a zis: ,,Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grîul.

v.32  Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.“

Domnul vorbeşte despre momentul în care va avea loc o schimbare a inimii şi a gândirii lui Petru, când credinţa lui avea să fie întărită. Schimbarea urma să fie atât de mare încât el îi va putea întări şi pe fraţii săi. Domnul Isus ştia că Petru se va lepăda de El. Cu toate acestea, El S-a rugat pentru El, ca să nu i se piardă credinţa.

Astăzi Domnul Isus este Mijlocitorul nostru. El ştie când vă îndreptaţi spre locul eşecului şi al împiedicării. Dacă sunteţi ai Lui, dragi prieteni, El S-a rugat deja să nu vi se piardă credinţa. Poate că nu veţi face ce vă cere Dumnezeu, dar dacă sunteţi ai Lui, credinţa voastră nu se va pierde. Şi nu se va pierde pentru că El S-a rugat pentru voi. Aceasta este una din imaginile dragostei lui Dumnezeu!

În Ioan 17:9, Isus S-a rugat în felul următor Tatălui: “Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi”. Domnul nu Se roagă pentru lume. El a murit pentru lume şi nu-I puteţi cere nimic mai mult. Isus a murit pentru lume, dar Se roagă pentru ai Săi, pentru ca să fie păziţi cât timp mai sunt în lume. Domnul Isus Hristos S-a rugat pentru tine astăzi. Chiar dacă tu nu te-ai rugat pentru tine însuţi, El a făcut-o deja.

Ulterior Petru a fost în măsură să-i încurajeze pe fraţii lui. Omul încercat este omul care poate să-i ajute cu adevărat pe alţii, chiar dacă a eşuat în ce avea de făcut şi a venit din nou la Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care întotdeauna trimit un alcoolic convertit să vorbească unui alcoolic.

Cândva am încercat să-i vorbesc unui alcoolic şi să-l ajut, dar el m-a bătut cu îngăduinţă pe genunchi şi mi-a spus: “Eşti un băiat bun!” El nu a crezut că eu pot înţelege ce se întâmplă cu el. Avea dreptate, nu înţelegeam. Am găsit un bărbat care fusese alcoolic dar care se întorsese la Dumnezeu şi l-am trimis pe el să stea de vorbă cu acel om. El s-a dus şi i-a vorbit în felul următor: “Prietene, ştii că pe vremuri obişnuiam să bem împreună. Domnul Isus însă, m-a salvat. El m-a mântuit şi ştiu că te poate mântui şi pe tine.” Şi aşa a fost.

Numai cel care a trecut prin aceeaşi experienţă te poate ajuta.

v.33  ,,Doamne“, I-a zis Petru, ,,cu Tine sînt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.“

Petru credea în fiecare cuvinţel pe care-l spunea, dar nu se cunoştea cu adevărat. Mulţi dintre noi nu ştim cât de slabi suntem în realitate. Abia anumite încercări ne arată cum suntem în realitate şi nu aşa cum ne place să se creadă despre noi.

v.34  Şi Isus i-a zis: ,,Petre, îţi spun că nu va cînta astăzi cocoşul, pînă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.“

Simon Petru pur şi simplu nu credea că se poate lepăda de Domnul, dar a făcut-o înainte ca noaptea aceea să se sfârşească.

v.35  Apoi le-a mai zis: ,,Cînd v’am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? ,,De nimic“, I-au răspuns ei.

Este minunat modul cum S-a îngrijit Domnul de nevoile ucenicilor Săi în perioada aceea când i-a trimis la oile pierdute ale casei lui Israel. Acum El îi va trimite într-o misiune nouă, cu un nou mesaj. De fapt, de acum încolo vor avea şi un public mult mai larg, pentru că nu se vor adresa numai lui Israel, ci vor spune mesajul Lui întregii lumi.

v.36  Şi El le-a zis: ,,Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s’o ia; cine are o traistă, deasemenea s’o ia; şi cine n’are sabie, să-şi vîndă haina, şi să-şi cumpere o sabie.

Domnul a spus: “Cine nu are o sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una”. Pentru ce?  Se pare că pentru protecţie! De fapt, cred că Domnul voia mai mult să-i atenţioneze cu privire la vremurile care vor urma şi la prigoana pe care o vor avea de înfruntat.

v.37  Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ,El a fost pus în numărul celor fărădelege.` Şi lucrurile privitoare la Mine, sînt gata să se împlinească.“

Când potrivnicii Domnului Isus Hristos L-au dat să fie răstignit pe cruce, a fost definitivată plata pentru păcatele noastre.

v.38  ,,Doamne“, I-au zis ei, ,,iată aici două săbii.“ Şi El le-a zis: ,,Destul!“

Era evident că Domnul nu îndemna la revoltă populară.

Dragii mei, Grădina Ghetsimani este un loc sfânt, aşa că este nevoie să-mi scot pantofii spirituali cât stau pe acest loc sacru şi să-mi scot pălăria spirituală cât privesc răpit la El. Mulţi oameni, neatenţi la cuvinte, cântă plini de convingere acea cântare care spune: “Voi trece cu El prin grădina Ghetsimani”, în sensul că vor trece prin aceeaşi experienţă.

Ei bine, acest lucru mie mi se pare imposibil. Eu nu pot trece prin ce a trecut Isus în grădina Ghetsimani. Domnul Isus i-a lăsat pe ucenici în afara grădinii. Nu cred că eu voi putea merge înăuntru ci mai degrabă rămân afară cu ei, mă voi uita peste gard în întuneric şi voi asculta la chinul inimii Sale.

Dacă inima noastră este sensibilă, ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru Acela care a dus la buze paharul suferinţei şi nefericirii noastre şi a sorbit şi ultima picătură din el. Noi nu putem pătrunde întunericul din grădină, dar putem înţelege mai bine semnificaţia paharului pe care Isus l-a dat ucenicilor Săi în odaia de sus. Paharul pe care l-am gustat eu a fost dulce, oriunde m-aş fi aflat. Domnul Isus a băut cupa amarului pentru ca paharul meu să fie dulce. Misterul şi profunzimea sunt prezente în grădina Ghetsimani, nu ambiguitatea, şi nici obscuritatea. Am face bine să ne închinăm înaintea Lui când Îl privim în grădină şi să prindem nota din glasul Său.

Acum noi vedem neclar, ca printr-o oglindă întunecată. Cu mulţi ani în urmă, Grigorie din Nazianz a spus: “Îl iubesc pe Dumnezeu pentru că Îl cunosc. Îl ador pentru că nu-L pot cuprinde.” Aşadar, mă închin în grădina Ghetsimani şi nu încerc să capăt toate răspunsurile.”

v.39  După ce a ieşit afară, S’a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

v.40  Cînd a ajuns la locul acela, le-a zis: ,,Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.“

În acest fragment întâlnim două expresii interesante. Prima este: “ca de obicei”, iar cea de-a doua: “la locul acela”. Se pare că Domnul nu a stat în cetatea Ierusalim peste noapte. Am mai vorbit despre acest lucru cu ocazia discuţiei despre intrarea lui Isus în Ierusalim. El a fost respins de cetate, aşa că a respins şi El cetatea. Se presupune că Isus Şi-a petrecut nopţile din ultima săptămână dinaintea răstignirii fie în grădină, fie în Betania.

După Cina Domnului, Isus S-a dus în grădină. În acea ultimă noapte, aici a avut loc o tranzacţie neobişnuită. Deşi nu ştiu tot ce s-a întâmplat, este evident că Domnul S-a luptat cu un duşman nevăzut. Domnul Isus l-a învins. Biruinţa de pe cruce a fost câştigată în Ghetsimani. La începutul lucrării lui Isus, Satan a venit şi L-a ispitit. Satan I-a oferit Domnului toate împărăţiile lumii, cu singura condiţie să i Se închine lui. Dar în felul acesta nu ar mai fi ajuns nici pe cruce. Doctorul Luca ne spune că Satan s-a depărtat de Isus pentru o vreme. Când s-a întors Satan? Presupun că Satan s-a întors de mai multe ori, dar a depus un efort cu totul special la începutul lucrării Domnului Isus, când încerca să-L facă să evite crucea şi acum, la sfârşitul lucrării Domnului, cu aceeaşi ispită.

Poate că vă amintiţi că, la începutul lucrării Sale, Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că va avea de suferit multe şi că duşmanii Lui Îl vor condamna la moarte. Petru a spus atunci: “Să Te ferească Dumnezeu, Doamne!” (Matei 16:22). Care a fost răspunsul Domnului către Petru? Domnul a spus: “… Înapoia Mea, Satano: tu eşti o pricină de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri ale oamenilor” (Matei 16:23). Teologia lui Satan nu are loc pentru crucea lui Hristos. Satan a fost cel care a venit la El în grădină. Acesta a fost momentul în care Domnul le-a spus ucenicilor Lui: “Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!”

v.41 Apoi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage,

Dragii mei, Domnul Isus încă se roagă pentru noi. El merge la cruce, dar se roagă pentru noi. Nu este acesta un semn al dragostei Sale? El nu se roagă pentru El, pentru că nici pe cruce nu merge pentru El. Pentru noi a făcut-o.

Ce facem noi dragii mei. Ne rugăm şi noi? Merită să o facem.