Itinerar Biblic Ep.0190 – Luca cap. 12

 

Rezumat

• Aluatul fariseilor

• Pilda bogatului nesocotit

Dragi ascultători, ajunşi la capitolul 12 al acestei Evanghelii suntem în continuare martorii lucrării impresionante a Domnului Isus. El ne avertizează cu privire la aluatul fariseilor, prezintă pilda bogatului nesăbuit, întoarcerea de la nuntă şi încercarea slujitorilor în lumina celei de-a doua  Sa venire pe pământ, lucruri care constituie şi sumarul acestui capitol.

Luca adaugă şi în acest capitol câteva elemente noi care ne vor ajuta să avem o imagine cât mai exactă asupra lucrării lui Isus Hristos.

v.1 În vremea aceea, cînd se strînseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: ,,Mai întîi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.

Aceasta este perioada în care lucrarea Domnului Hristos a ajuns la apogeu. Mari mulţimi de oameni Îl urmau peste tot. În vremea aceasta a făcut El cele mai multe minuni. Au fost efectiv mii de orbi cărora le-au fost deschişi ochii, mii de şchiopi care au fost făcuţi să meargă, mii de oameni muţi care au fost făcuţi să vorbească. Hristos a vindecat mulţimile. De fapt, această masă de oameni era atât de mare încât era imposibil să fie număraţi. Oamenii se împingeau unii în alţii şi unii chiar au fost călcaţi în picioare. Era chiar periculos să te afli în mijlocul acestei mulţimi.

Hristos îi avertizează pe oameni cu privire la aluatul fariseilor. Dacă aluatul ar simboliza Evanghelia, aşa cum cred unii, de ce ar spune Domnul să ne ferim de aluatul fariseilor? Aluatul este un principiu al răului, iar aluatul fariseilor era ipocrizia. Din păcate este mult prea mult  aluat în lumea de astăzi!

v.2  Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.

v.3  De aceea, orice aţi spus la întunerec, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.

v.4  Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.

v.5  Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

Pe acest principiu s-au bazat atât Cromwell cât şi Martin Luther, cred, atunci când au făcut afirmaţia: “Teme-te de Dumnezeu şi nu-ţi va mai fi frică de nimeni altcineva.” Când Cromwell a fost întrebat pe ce se bazează curajul şi neînfricarea sa, el a spus că a descoperit că, dacă se teme de Dumnezeu, nu îi mai este frică de nici un om. Acelaşi lucru îl spune şi Domnul Isus în acest fragment.

v.6  Nu se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuş, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

v.7  Şi chiar perii din cap, toţi vă sînt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii.

v 8  Eu vă spun: pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

v.9  dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

Este neîndoielnic faptul că mustrarea publică a fariseilor a atras mânia acestora împotriva Domnului Isus. Şi ucenicii Lui se puteau aştepta la acelaşi tratament din partea lor. Domnul Isus le spune aceste cuvinte de mângâiere prin care îi asigură de faptul că Dumnezeu le poartă de grijă. Dacă El vede cum cade o vrabie, sigur va vedea nevoile celor care îi învaţă pe alţii şi propovăduiesc Cuvântul Său.

v.10  Şi orişicui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfînt, nu i se va ierta.

Dacă un om huleşte cu gura lui, nu lucrul acesta îl condamnă, ci atitudinea inimii sale. Blasfemia la adresa Duhului Sfânt este împotrivirea faţă de lucrarea Lui de convingere în inima şi în viaţa ta. Aceasta este o stare permanentă – desigur, până în momentul în care decizi să nu te mai împotriveşti.

v.11  Cînd vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, şi înaintea stăpînirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;

v.12  căci Duhul Sfînt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.“

Acest verset nu este pus aici pentru a oferi un pretext predicatorului leneş sau învăţătorului de Şcoală duminicală care nu vrea să-şi pregătească lecţia. Mai degrabă, aceasta era asigurarea dată ucenicilor lui Isus că Duhul Sfânt, pe care Îl va trimite El, le va da curajul şi înţelepciunea necesare în timp ce ei vor mărturisi despre El iar astfel de exemple abundă în cartea Faptele Apostolilor.

v.13  Unul din mulţime a zis lui Isus: ,,Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.“

v.14  ,,Omule“, i-a răspuns Isus, ,,cine M’a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?“

Domnul nostru a refuzat să fie judecător într-un astfel de caz. Îmi doresc ca toţi aceia care se simt îndemnaţi să dea sfaturi să adopte aceeaşi poziţie. Consilierii se grăbesc foarte tare să judece şi să spună oamenilor ce ar trebui să facă. Domnul Isus nu a vrut să judece în acest caz. Sigur că la prima Sa venire pe pământ, Domnul Isus Hristos nu a avut rolul de judecător, ci pe acela de Mântuitor. La a doua venire, El va fi judecător pentru că  Tatăl I-a încredinţat Lui judecata (Ioan 5:22).

În urma acestui incident, Domnul a făcut următoarea afirmaţie, după care a spus pilda bogatului nesăbuit.

v.15  Apoi le-a zis: ,,Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.“

Acesta este cu siguranţă un verset bun pentru mulţi creştini în ziua de astăzi, în care se pare că lucrurile materiale sunt atât de importante şi ne ocupă atât de mult din timpul nostru. Lăcomia este unul din păcatele cele mai evidente ale acestui ceas. Acesta nu este un păcat pe care alţii să vadă că-l comiteţi şi de care voi nici să nu vă daţi seama uneori. Sfântul Francisc de Assisi a spus cândva: “Oamenii mi-au mărturisit toate păcatele existente, în afară de păcatul lăcomiei.”

Este interesantă judecata pe care o fac alţii asupra Americii. Un ziar londonez prezenta, cu mai mulţi ani în urmă, această remarcă: “Ne şocaţi cu această convingere a voastră că atotputernicul dolar şi forţa armată pot salva lumea.” Mă întreb dacă nu cumva America a ajuns astăzi să fie dominată de lăcomie.

Acum să nu credeţi că lăcomia apare numai acolo unde este bogăţie. Nu! Nu! Nu! Ea apare chiar şi acolo unde este sărăcie. Lăcomia nu este generată de circumstanţe ci este o problemă a inimii. Chiar dacă nu ai anumite posibilităţi materiale, ele pot ocupa totuşi inima ta şi pot absorbi toate preocupările tale.

De aceea cred că următoarea pildă, cea a bogatului căruia i-a rodit pământul în mod deosebit se potriveşte foarte bine oricui vrea să se aplece asupra ei pentru a o înţelege.

v.16  Şi le-a spus pilda aceasta: ,,Ţarina unui om bogat rodise mult.

v.17  Şi el se gîndea în sine, şi zicea: ,Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strîng rodurile.`

Observaţi accentul pus în versetul 17 pe propria persoană. Acest om nu era preocupat decât de situaţia lui şi a bogăţiilor sale.

v.18  ,Iată`, a zis el, ,ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strînge toate rodurile şi toate bunătăţile mele;

v.19  şi voi zice sufletului meu: ,Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea şi veseleşte-te!`

v.20  Dar Dumnezeu i-a zis: ,Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?`

v.21  Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.“

Acest om a adunat comori pe pământ, dar nu a strâns nimic pentru cer.

Dumnezeu l-a numit pe acest om nebun, dar să ne gândim puţin la aparenţele pe care le vedeau cei din jur la acest om.

După toate aparenţele, el era un om bun, un cetăţean cumsecade, care respectă legile, un vecin amabil. El era un om de familie respectabil şi nu putea fi suspectat de nimic rău. El ducea o viaţă confortabilă în zona cea mai bună a oraşului. Nu era un nelegiuit sau un membru al Mafiei. Nu era implicat în afaceri politice ne-ortodoxe sau de alt soi. Nu era un alcoolic şi nici nu avea legături extraconjugale. Acest om pare să fie o persoană model, dar Domnul l-a numit nebun. De ce oare?

Pentru simplul motiv că acest om nu se gândea decât la propria persoană şi era lacom.

Această pildă este unul din cele mai caustice pasaje ale Cuvântului lui Dumnezeu. Filozofia zilei de astăzi este: “Mănâncă, bea şi fii vesel, pentru că mâine vei muri!” Domnul spune: “Aceasta este problema şi din această cauză este omul nebun.”

Dacă trăiţi ca şi când nu există nimic altceva decât această viaţă, dacă trăiţi numai pentru propria persoană, ca şi când nu ar mai fi nimic după moarte, atunci cuvintele Domnului vi se potrivesc şi trebuie să le luaţi în considerare.

v.22  Isus a zis apoi ucenicilor săi: ,,De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.

v.23  Viaţa este mai mult de cît hrana, şi trupul mai mult de cît îmbrăcămintea.

v.24  Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu samănă, nici nu seceră, n’au nici cămară, nici grînar: şi totuş Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cît mai de preţ sînteţi voi decît păsările!

Sigur că nu este nimic greşit în a pune ceva deoparte. Problema acestui om bogat era lăcomia. El încerca să strângă tot mai mult şi mai mult. Acesta este blestemul capitalismului păgân. Aţi observat ce judecată dură este pronunţată la adresa bogaţilor în zilele din urmă?

Iacov 5:1: “Ascultaţi acum, voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă, din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi!”

Bogăţiile au devenit un blestem dragii mei şi este trist.

Ar trebui să ne cercetăm inimile şi să ne întrebăm pe noi înşine: “Trăiesc eu numai pentru această viaţă?” Domnul nostru ne-a spus: “Uitaţi-vă la păsări şi învăţaţi de la ele.”

v.26  Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentruce vă mai îngrijoraţi de celelalte?

v.27  Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuş vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n’a fost îmbrăcat ca unul din ei.

Domnul Isus a spus: “Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii…”. Florile ne pot spune foarte multe. Cred că dacă ar putea vorbi noi am acuzi ceva de genul: “Voi, oamenii, faceţi foarte multe eforturi pentru a arăta bine. Folosiţi tot felul de loţiuni şi spray-uri, uleiuri, creme, parfumuri şi le aplicaţi pe trupurile voastre, după care le îmbrăcaţi. Dar nici măcar atunci când sunteţi aranjaţi şi parfumaţi nu vă puteţi compara cu frumuseţea unei flori.”

Ce mesaj! Cred că unii dintre noi ar trebui să se bizuie ceva mai mult pe Dumnezeu.

v.28  Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe cîmp, iar mîne va fi aruncată în cuptor, cu cît mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?

Aceasta nu este o încurajare a indolenţei. Păsările nu pot construi hambare, florile nu pot toarce, dar omul poate. Dumnezeu doreşte ca omul să folosească abilităţile pe care El i le-a dat, dar să nu trăiască numai pentru aceasta. Viaţa nu se reduce la exercitarea acestor abilităţi.

v.29  Să nu căutaţi ce veţi mînca sau ce veţi bea, şi nu vă frămîntaţi mintea.

v.30  Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.

v.31 Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Lumea aceasta este angajată în schimburi comerciale. Jumătate din lume îşi va consuma toată energia pentru a construi o cursă de şoareci tot mai bună, în timp ce cealaltă jumătate va merge până la marginile pământului pentru a cumpăra această cursă. Ambele grupuri uită că există un Dumnezeu în ceruri şi că omul are un suflet veşnic.

v.32   Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.

v.33  Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, cari nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.

v.34  Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

Toţi oamenii vor sta într-o zi în prezenţa lui Dumnezeu, iar acolo vor fi dezbrăcaţi de toate lucrurile care le-au umplut viaţa pe acest pământ. Şi atunci se va vedea că nu au strâns nimic pentru cer. Cei care au trăit fără Dumnezeu vor muri fără Dumnezeu.

Acum ne sunt prezentat două pilde date de Isus în legătură cu întoarcerea Sa.

v.35  Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.

v.36  Şi să fiţi ca nişte oameni, cari aşteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă dela nuntă, ca să-i deschidă îndată, cînd va veni şi va bate la uşă.

v.37  Ferice de robii aceia, pe cari stăpînul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească.

v.38  Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!

v.39  Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpînul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n’ar lăsa să-i spargă casa.

v.40  Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi.“

Deşi această pildă se aplică în principal poporului Israel şi celei de-a doua veniri a lui Hristos pentru stabilirea Împărăţiei Sale pe pământ, principiul se aplică bisericii care anticipează venirea Lui pentru răpirea ei.

În Orient, mirele lua cina cu prietenii săi şi apoi se ducea să ceară mireasa de la casa ei. Slujitorii mirelui erau îmbrăcaţi ca pentru muncă şi aveau lămpile aprinse pentru procesiunea de întoarcere. Atitudinea celui credincios faţă de revenirea lui Hristos ar trebui să fie una de aşteptare, cu “coapsele încinse”.

Noi ar trebui să fim pregătiţi pentru venirea Lui, lucrând pentru El şi trăind în aşteptarea revenirii Sale.

Când imaginea se schimbă şi se face trecerea de la mire la hoţ, se pune accentul pe caracterul de surpriză al apariţiei. Este o apariţie neaşteptată.

Apostolul Pavel a folosit aceeaşi figură de stil în legătură cu cea de-a doua venire a lui Hristos, în 1 Tesaloniceni 5:2, unde spune: “Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.”

Totuşi, Domnul nu vine ca un hoţ pentru răpirea bisericii. Noi ne vom înălţa să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh.

Dar să mergem mai departe la un nou pasaj care vorbeşte despre încercarea slujitorilor în lumina venirii Domnului Isus.

v.42  Şi Domnul a zis: ,,Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpînul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?

v.43   Ferice de robul acela, pe care stăpînul, la venirea lui, îl va găsi făcînd aşa!

Aceasta este una din acele pilde remarcabile care ne învaţă care este responsabilitatea noastră în lumina venirii Domnului. Încă o dată spun acest lucru: pilda este dată în primul rând pentru Israel, dar principiul se aplică şi în cazul nostru, al celor credincioşi în Hristos, care aşteptăm răpirea.

Mulţi cred că Domnul vine în curând, aşa că Îl aşteaptă, în loc să lucreze. Ar trebui să lucrăm ca şi când Domnul ar veni peste o mie de ani. Să ne lăsăm de această afacere a stabilirii datei venirii Sale şi să ne pregătim pentru acest eveniment. Nădejdea noastră binecuvântată este venirea lui Hristos şi în consecinţă, ar trebui să ne umplem sipetele nădejdii cu lucrări pe care să le putem pune cândva la picioarele Lui.

v.44   Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuţia sa.

v.45  Dar dacă robul acela zice în inima lui: ,Stăpînul meu zăboveşte să vină`; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănînce, să bea şi să se îmbete,

v.46  stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care nu ştie, şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.

Această pildă ne spune că scepticismul în ce priveşte venirea Domnului produce: (1) folosirea greşită a autorităţii şi (2) lene în comportare. Noi trebuie să trăim ca şi când Domnul ar putea apărea în momentul următor şi ar trebui să dăm socoteală înaintea Lui. Adevărul este că va trebui să dăm socoteală de viaţa noastră înaintea lui Dumnezeu.

v.47  Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s’a pregătit deloc, şi n’a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.

v.48  Dar cine n’a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s’a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s’a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

Poate că Domnul nu va veni azi sau mâine, dar sigur va veni. Noi avem tendinţa să lăsăm lucrurile să treacă pentru că vedem că Domnul nu a apărut încă. Credem că ne putem strecura nepedepsiţi cu unele lucruri, dar în realitate nu este deloc aşa. În ziua venirii Sale, noi toţi vom fi judecaţi. Pe cine reprezintă acest “noi”? Toţi creştinii vor apărea în faţa scaunului de judecată al lui Hristos. Această judecată nu va hotărî dacă vom fi sau nu mântuiţi. Acesta nu va fi un proces penal. În joc atunci va fi numai proprietatea noastră. El ne va judeca pentru a vedea dacă merităm sau nu să primim o răsplată.

Vor exista măsuri de răsplată diferite, aşa cum vor exista măsuri diferite de pedeapsă.

v.49  Eu am venit să arunc un foc pe pămînt. Şi ce vreau decît să fie aprins chiar acum!

v.50  Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cît de mult doresc să se îndeplinească!

Chiar în acest ceas, în care lumea trece prin întunericul cel mai adânc din ultimii 1900 de ani, Domnul Isus Hristos este hulit. Focul a fost aruncat astăzi pe pământ!

v.51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pămînt? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă desbinare.

v.52  Căci, de acum înainte, din cinci, cari vor fi într’o casă, trei vor fi desbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.

v.53  Tatăl va fi desbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, şi nora împotriva soacrei.“

Când o persoană Îl primeşte pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal, este despărţită imediat de necredincioşii din jurul său. Acest lucru este adevărat şi în cazul prietenilor, şi al rudelor.

v.54 El a mai zis noroadelor: ,,Cînd vedeţi un nor ridicîndu-se la apus, îndată ziceţi: ,Vine ploaia.` Şi aşa se întîmplă.

v.55  Şi cînd vedeţi suflînd vîntul dela miazăzi, ziceţi: ,Are să fie zăduf.` Şi aşa se întîmplă.

v.56  Făţarnicilor, faţa pămîntului şi a cerului ştiţi s’o deosebiţi: vremea aceasta cum de n’o deosebiţi?

Este nevoie să recunoaştem ce fel de lume este lumea în care trăim. Dacă vom privi la prin lumina Cuvântului lui Dumnezeu vedem că este o lume care se luptă cu ce este mai rău în această lume – boli, conflicte şi multă suferinţă.

Cu toate acestea ne agăţăm de ea cum putem mai tare. Să luăm aminte la cuvintele Domnului Isus şi să fim nu doar înţelepţi ci şi posesori ai vieţii veşnice.