Itinerar Biblic Ep.0174 – Levitic cap. 26

 

Rezumat

·         Condiţiile binecuvântării în ţara promisă.

Dragi prieteni, avem în faţă un minunat capitol. Acest capitol cu numărul 26 din cartea Levitic, este minunat. Este o istorie profetică prin care este prezentată stăpânirea de către Israel a Ţării promise până în ziua de astăzi şi care conţine şi condiţiile în care vor ocupa israeliţii în viitor această ţară.

Această secţiune are o relaţie cu totul aparte cu restul cărţii Leviticul. Aici nu avem mari lecţii sau ilustraţii spirituale, ci numai cuvântul direct al lui Iehova către poporul Israel cu privire la viitorul acestuia. Aceasta este istoria scrisă în avans de Dumnezeu care dezvăluie pe ce bază a intrat Israel în ţara Canaan şi posesiunea temporară asupra acesteia.

Capitolul este dominat de cuvântul “dacă”. El apare de şapte ori în acest capitol şi de fiecare dată este legat de condiţiile în care va ocupa Israel ţara. Dumnezeu acţionează şi reacţionează în conformitate cu răspunsul poporului Său la aceste condiţii. Ascultarea este temeiul binecuvântării în ţară. Acest capitol nu este numai un calendar al istoriei poporului Israel, ci serveşte şi ca barometru al binecuvântărilor acestui popor. Prezenţa lor în ţară, căderea ploii, recolta bogată, toate acestea denotă favoarea arătată lor de Dumnezeu. Absenţa din ţară, foametea şi seceta arată judecata lui Dumnezeu venită în urma neascultării poporului.

Noi suntem binecuvântaţi cu toate binecuvântările cereşti în Hristos Isus. Cu toate acestea, există şi aici nişte “dacă”. Dumnezeu vă iubeşte şi vrea să reverse asupra voastră binecuvântările Lui.

Dar voi puteţi să vă ascundeţi sub umbrela indiferenţei, sub umbrela păcatului sau sub umbrela ignorării voii lui Dumnezeu.

Dacă procedaţi astfel, soarele dragostei Sale nu va ajunge la voi. Trebuie să strângeţi umbrela pentru a avea parte de experienţa binecuvântărilor Sale spirituale.

Dar să vedem ce aduce textul capitolului:

v.1 Să nu vă faceţi idoli, să nu vă ridicaţi nici chip cioplit, nici stîlp de aducere aminte; să nu puneţi în ţara voastră nici o piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinaţi înaintea ei; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.

v.2  Să păziţi Sabatele Mele, şi să cinstiţi locaşul Meu cel sfînt. Eu sînt Domnul.

Aceste două versete rezumă prima parte a celor zece porunci care vizează relaţia omului cu Dumnezeu. Respectarea acestor porunci era esenţială pentru rămânerea lui Israel în ţară. Dacă vroiau să ia ţara în stăpânire, israeliţii erau datori cu împlinirea acestor cerinţe. Ţara le este dată lor, dar ei se pot bucura de luarea ei în stăpânire numai dacă ascultă de Dumnezeu şi iată care erau cerinţele:

  1. Israeliţii nu aveau voie să-şi facă idoli. Cuvântul ebraic pentru idol – elilim – înseamnă un “nimic”. Deci evreii nu aveau voie să-şi facă un nimic. Este foarte greu să faci un nimic, şi totuşi există astăzi mulţi oameni care fac un nimic din relaţia lor cu Dumnezeu. Orice lucru care ia locul lui Dumnezeu este un nimic.

Cuvântul pentru chip cioplit înseamnă un chip sculptat în lemn. O piatră împodobită cu chipuri însemna idoli sculptaţi din piatră. Poporul lui Dumnezeu nu avea voie să se închine înaintea unui idol sau înaintea imaginii sale.

Această interdicţie este prezentată şi în capitolul 19 din Leviticul.

  1. Ei trebuiau să ţină Sabatele Domnului.
  2. Poporul lui Dumnezeu trebuia să aibă reverenţă faţă de locaşul cel sfânt al Domnului.

Sabatul, Locaşul cel sfânt, închinarea înaintea lui Dumnezeu sunt toate legate una de alta. Caracterul lui Iehova constituie temeiul ascultării şi împlinirii acestor cerinţe. “Eu sunt Domnul”, spune Dumnezeu.

În momentul în care aceste cerinţe sunt îndeplinite, Dumnezeu dădea binecuvântarea.

v.3  Dacă veţi urma legile Mele, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini,

v.4  vă voi trimete ploi la vreme, pămîntul îşi va da roadele, şi pomii de pe cîmp îşi vor da rodurile.

v.5 Abea veţi treiera grîul, şi veţi începe culesul viei, şi culesul viei va ţinea pînă la sămănătură; veţi avea pîne din belşug, veţi mînca şi vă veţi sătura şi veţi locui fără frică în ţara voastră.

v.6  Voi da pace în ţară, şi nimeni nu vă va turbura somnul; voi face să piară din ţară fiarele sălbatice, şi sabia nu va trece prin ţara voastră.

Observaţi că acest fragment începe cu “Dacă”. Dacă poporul lui Dumnezeu va umbla în căile lui Dumnezeu, dacă va respecta un anume mod de viaţă, Dumnezeu promitea anumite lucruri. Stăpânirea ţării depindea de ascultarea de voia revelată a lui Dumnezeu. El recunoaşte libera voinţă a oamenilor. Dacă voi ascultaţi, Dumnezeu va binecuvânta.

Se pare că, în ţara lor, principala dovadă a binecuvântării lui Dumnezeu ca răspuns la ascultarea lor este ploaia. Găsim acelaşi lucru repetat şi în Deuteronom şi în scrierile profeţilor de exemplu în  Ezechiel 34:26, 27.

v.26  Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvîntare; le voi trimete ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvîntată!

             Profeţii aşteptau cu nerăbdare ziua în care acest lucru se va împlini în Israel. Este o zi care nu a venit încă. Amos 9:13. Ioel 2:23, 24.

Făgăduinţa lui Dumnezeu pentru poporul Său consta în stăpânirea ţării, ploaie, rodnicie, pace. Această ţară mică nu are nici astăzi pace. Nu are nici un rost să comentăm acest lucru, pentru că nici unul dintre noi nu are pace. Totul se leagă de acest cuvânt: “dacă”. Dumnezeu a promis binecuvântarea, dacă vor fi împlinite anumite cerinţe.

v.7  Veţi urmări pe vrăjmaşii voştri, şi ei vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.

v.8  Cinci din voi vor urmări o sută, şi o sută din voi vor urmări zece mii, şi vrăjmaşii voştri vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.

Victoria asupra duşmanilor făcea parte din binecuvântarea lui Dumnezeu pentru poporul Israel. După cum ştiţi, acest lucru a fost împlinit cu adevărat de multe ori de-a lungul istoriei acestui popor. Când poporul se întorcea la Dumnezeu, El ridica un Samuel sau un David, o Debora sau un Ghedeon sau un Ilie. Ei au apărut şi au jucat rolul pe care îl cunoaştem astăzi pentru că Dumnezeu Îşi respecta promisiunea. Ei au fost biruitori în faţa duşmanilor lor şi această biruinţă făcea parte din binecuvântarea lui Dumnezeu.  Iosua 23:10.

v.9  Eu Mă voi întoarce spre voi, vă voi face să creşteţi, vă voi înmulţi, şi Îmi voi ţinea legămîntul Meu cu voi.

v.10  Veţi mînca din roadele cele vechi, şi veţi scoate afară pe cele vechi, ca să faceţi loc celor noi.

O explozie demografică în Israel era tot o parte a binecuvântării. Astăzi lumea nu mai crede că aceasta este o binecuvântare. Creşterea populaţiei nu ridica însă şi problema hranei, pentru că ei urmau să fie binecuvântaţi cu atât de multă hrană, încât trebuiau să înlăture vechile rezerve pentru a le depozita pe cele noi.

v.11  Îmi voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru, şi sufletul Meu nu vă va urî.

Să nu-mi spuneţi că Dumnezeu nu urăşte păcatul. Sigur că-l urăşte. El nu va face nici un compromis cu păcatul din viaţa mea sau din viaţa voastră. Cortul întâlnirii care se afla în mijlocul poporului era o dovadă a binecuvântării lui Dumnezeu. Aceasta este marea nădejde pentru viitor care va fi împlinită în cele din urmă pentru pământul cel veşnic.

v.12  Voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi voi veţi fi poporul Meu.

Dumnezeu a promis că va avea părtăşie cu cei care ascultă de El. Acelaşi lucru ni-l spune El şi nouă astăzi. 1 Ioan 1:7.

v.7  Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuş este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.

Dumnezeu vrea să aibă părtăşie cu noi, dragii mei. Iată ce spune şi apostolul Pavel: 2Corinteni 6:16  Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi sîntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: ,,Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.“

2Corinteni 6:17  Deaceea: ,,Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.

Dumnezeu vrea părtăşia cu noi, dar ea nu este posibilă dacă nu suntem mai întâi dezlipiţi de nimicurile acestei lumi.

v.13  Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v’am scos din ţara Egiptului, care v’am scos din robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru, şi v’am făcut să mergeţi cu capul ridicat.

Făgăduinţa viitoare a binecuvântării se bazează pe istoria solidă a trecutului, când Dumnezeu i-a eliberat pe evrei din Egipt. El le spune: “Am făcut acest lucru pentru voi în trecut; nu credeţi că voi proceda la fel şi în viitor?” Acelaşi lucru ni-l spune şi nouă.

Filipeni 1:6  Sînt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos.

Puteţi fi încrezători în faptul că, dacă Dumnezeu v-a purtat până acum, El vă va duce cu bine până în ziua Domnului Isus Hristos. Nu pot decât să spun “Aleluia!” la acest gând.

v.14  Dar dacă nu Mă ascultaţi şi nu împliniţi toate aceste porunci,

v.15  dacă nesocotiţi legile Mele, şi dacă sufletul vostru urăşte rînduielile Mele, aşa încît să nu împliniţi toate poruncile Mele şi să rupeţi legămîntul Meu,

Fiţi atenţi la cei trei “dacă” din aceste două versete. Acestea se referă la încălcarea legământului: refuzul de a asculta, refuzul de a face, dispreţul faţă de legile şi instrucţiunile lui Dumnezeu. Încălcarea legământului lui Dumnezeu aduce judecata asupra poporului şi asupra ţării.

v.16  iată ce vă voi face atunci. Voi trimete peste voi groaza, lingoarea şi frigurile, cari vor face să vi se stingă ochii, şi să piară viaţa din voi. Sămînţa o veţi sămăna în zădar, căci o vor mînca vrăjmaşii voştri.

v.17  Îmi voi întoarce Faţa împotriva voastră, şi veţi fi bătuţi şi veţi fugi dinaintea vrăjmaşilor voştri; cei ce vă urăsc vă vor subjuga, şi veţi fugi fără să fiţi urmăriţi chiar.

Acesta este primul nivel al judecăţii – groaza, lingoarea, frigurile, pierderea recoltei. Duşmanii urmau să-i măcelărească, să-i înrobească şi să-i umple de groază. Aşa s-a întâmplat adesea în sordida şi trista istorie a poporului Israel. Citim în Biblie că Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a dat pe mâna unor prădători care i-au prădat (Jud. 2:14; 3:8; 4:2).

Profeţii atrăgeau atenţia poporului, prin mesajele lor, asupra faptului că acesta încălca legământul făcut cu Dumnezeu. Iată cum vorbea Ieremia poporului:

Ieremia 5:17  El îţi va mînca secerişul şi pînea, îţi va mînca fiii şi fiicele, îţi va mînca oile şi boii, îţi va mînca via şi smochinul; şi îţi va trece prin sabie cetăţile întărite, în cari te încrezi.

Mica 6:15  Veţi sămăna, dar nu vei secera, vei stoarce măsline dar nu te vei unge cu untdelemnul lor, vei face must, dar nu vei bea vin!

Aceasta dragi prieteni se întâmpla în urma neascultării.

v.18  Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

v.19  Voi frînge mîndria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de fier, şi pămîntul de aramă.

v.20  Vi se va istovi puterea fără folos: pămîntul vostru nu-şi va da roadele, şi pomii de pe pămînt nu-şi vor da rodurile.

Acesta este cel de-al doilea nivel al judecăţii. Dacă poporul persista în neascultare, Dumnezeu îi judeca de şapte ori, ceea ce înseamnă o judecată completă şi absolută. Mândria lor urma să fie frântă. Nu mai cădea ploaia şi recolta era distrusă în mod repetat.

v.21  Dacă şi după aceasta vă veţi împotrivi, şi nu veţi voi să Mă ascultaţi, vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

v.22  Voi trimete împotriva voastră fiarele de pe cîmp, cari vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele, şi vă vor împuţina; aşa că vă vor rămînea drumurile pustii.

Acesta este cel de-al treilea nivel al judecăţii. Dumnezeu spune că, dacă vor continua împotrivirea şi neascultarea, El va aduce de şapte ori mai multe nenorociri asupra lor. De asemenea, El va trimite împotriva lor fiarele câmpului. Citiţi în cartea Judecători cum copiii lui Israel se ascundeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stânci întărite, fugind astfel de mâna lui Madian.

v.23  Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie,

v.24  Mă voi împotrivi şi Eu vouă, şi vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

v.25  Voi face să vină împotriva voastră sabie, care va răsbuna călcarea legămîntului Meu; şi cînd vă veţi strînge în cetăţile voastre, voi trimete ciuma în mijlocul vostru, şi veţi fi daţi în mînile vrăjmaşului.

v.26  Cînd vă voi trimete lipsă de pîne, zece femei vă vor coace pîne într’un singur cuptor, şi vi se va da pînea cu cîntarul; veţi mînca, dar nu vă veţi sătura.

Acesta este cel de-al patrulea nivel al judecăţii. Observaţi că se repetă numărul şapte. Duşmanul va distruge sistemul de apărare al poporului şi ciuma îi va decima. Robia va fi rezultatul final. Ezechiel a lansat un avertisment serios în această privinţă: “O treime din locuitorii tăi va muri de ciumă şi va fi nimicită de foamete în mijlocul tău; o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău; şi o treime o voi risipi în toate vânturile şi voi scoate sabia după ei” (Ezechiel 5:12). Isaia, Ieremia, Ezechiel au avertizat poporul cu privire la foametea care îi va lovi. Şi aşa a fost.

Daţi-mi voie să spun, dragi prieteni că la fel se va întâmpla şi în timpul necazului cel mare, după cum arată capitolul 6 din Apocalipsa.

v.27  Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie,

v.28  Mă voi împotrivi şi Eu vouă cu mînie, şi vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

v.29  Veţi mînca pînă şi carnea fiilor voştri, veţi mînca pănă şi carnea fiicelor voastre.

Acest lucru pare totuşi prea sever şi poate că veţi spune că aşa ceva nu se va întâmpla. Dar s-a întâmplat.

v.30  Vă voi nimici înălţimile pentru jertfă, vă voi dărîma stîlpii închinaţi soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voştri, şi sufletul Meu vă va urî.

v.31  Vă voi lăsa cetăţile pustii, vă voi pustii locaşurile sfinte, şi nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămîii voastre.

v.32  Voi pustii ţara, aşa că vrăjmaşii voştri cari o vor locui vor rămînea încremeniţi văzînd-o.

v.33  Vă voi împrăştia printre neamuri, şi voi scoate sabia după voi. Ţara voastră va fi pustiită, şi cetăţile voastre vor rămînea pustii.

Acesta este cel de-al cincilea nivel al judecăţii, cel extrem. Era rezultatul războiului şi al asediului asupra cetăţilor. Acest avertisment a fost împlinit în asediul Samariei (2 Împ. 6:28-29), şi din nou în cazul Ierusalimului asediat de babilonieni sub conducerea lui Nebucadneţar (Plângeri 2:20 şi 4:10). La fel s-a întâmplat atunci când Titus a atacat Ierusalimul în anul 70 d.H. Versetul 33 este o imagine a ţării aşa cum a fost ea vreme de 1900 de ani. Dumnezeu face tot ce spune că va face.

v.34  Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cît va fi pustiită şi cît veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri; atunci ţara se va odihni, şi se va bucura de Sabatele ei.

v.35  Tot timpul cît va fi pustiită, va avea odihna pe care n’o avusese în anii voştri de Sabat, cînd o locuiaţi.

Acesta este motivul pentru care poporul lui Dumnezeu a fost luat în robia babiloniană. Vreme de 490 de ani, poporul a nesocotit sabatul pentru pământ. Aceasta înseamnă că pământul a pierdut 70 de ani sabatici. Poporul Israel a crezut că scapă nepedepsit, dar Dumnezeu a găsit momentul în care să spună că ajunge cu atâta neascultare. Dacă ei nu au vrut să dea pământului sabatul cuvenit, o va face El! Aşa că i-a alungat pe evrei din ţara lor pentru 70 de ani. De aceea a durat robia babiloniană 70 de ani. Pentru mai multe detalii cu privire la acest episod consultaţi  2 Cronici 36:21.

v.36  În inima acelora dintre voi cari vor mai rămînea în viaţă, în ţara vrăjmaşilor lor, voi băga frica; şi îi va urmări pănă şi foşnetul unei frunze suflate de vînt; vor fugi ca de sabie, şi vor cădea fără să fie urmăriţi.

v.37  Se vor prăvăli unii peste alţii ca înaintea săbiei, fără să fie urmăriţi. Nu veţi putea să staţi în picioare în faţa vrăjmaşilor voştri;

v.38  veţi pieri printre neamuri, şi vă va mînca ţara vrăjmaşilor voştri.

v.39  Iar pe aceia dintre voi cari vor mai rămînea în viaţă, îi va apuca durerea pentru fărădelegile lor, în ţara vrăjmaşilor lor; îi va apuca durerea şi pentru fărădelegile părinţilor lor.

Acesta este un portret fidel al evreului din vremea captivităţii babiloniene şi în tot timpul cât a fost răspândit prin toată lumea. Val după val, antisemitismul s-a abătut asupra acestui popor pentru a-l distruge. Această secţiune este o imagine izbitoare a mişcării antisemitice a naziştilor. Vedeţi aşadar că această carte a Bibliei este foarte actuală?

v.40 Îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor, călcările de lege pe cari le-au săvîrşit faţă de Mine, şi împotrivirea cu care Mi s’au împotrivit, păcate din pricina cărora

v.41  şi Eu M’am împotrivit lor, şi i-am adus în ţara vrăjmaşilor lor. Şi atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri, şi vor plăti datoria fărădelegilor lor.

v.42  Atunci Îmi voi aduce aminte de legămîntul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legămîntul Meu cu Isaac şi de legămîntul Meu cu Avraam, şi Îmi voi aduce aminte de ţară.

Toate nelegiuirile din trecut nu distrug această realitate: Israel deţine dreptul de proprietate asupra acestei ţări. Aceasta este o profeţie remarcabilă pe care Dumnezeu spune că o va împlini când va sosi momentul ei.

Dumnezeu tot mai are un plan pentru acest popor, pe care judecata asupra trecutului nu-l poate anula. Citiţi Romani 11:1-25 şi Ieremia 31:31-34 pentru mai multe informaţii pe această temă.

v.43  Ţara însă va trebui să fie părăsită de ei, şi se va bucura de Sabatele ei în timpul cînd va rămînea pustiită departe de ei; şi ei vor plăti datoria fărădelegilor lor, pentrucă au nesocotit poruncile Mele, şi pentrucă sufletul lor a urît legile Mele.

v.44  Dar, şi cînd vor fi în ţara vrăjmaşilor lor, nu-i voi lepăda de tot, şi nu-i voi urî pănă acolo încît să-i nimicesc de tot, şi să rup legămîntul Meu cu ei; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor.

v.45  Ci Îmi voi aduce aminte spre binele lor de vechiul legămînt, prin care i-am scos din ţara Egiptului, în faţa neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sînt Domnul.“

v.46  Acestea sînt rînduielile, poruncile şi legile, pe cari le-a statornicit Domnul între El şi copiii lui Israel, pe muntele Sinai, prin Moise.

Dragi prieteni, acesta este un fragment cu totul deosebit al Scripturii. El este o garanţie că Dumnezeu este un Dumnezeu drept, sfânt, dar şi plin de dragoste şi bunătate care doreşte mai degrabă binele şi nu răul.

Să nu dispreţuim această mână întinsă către noi.