Itinerar Biblic Ep.0162 – Levitic cap. 15

 

Rezumat

  • Scurgerile trupeşti ca simbol al contaminării respingătoare a păcatului ascuns.

Dragi ascultători, am avut două capitole pe tema leprei şi a fost destul de rău. Dar iată că lucrurile se înrăutăţesc aici, în capitolul 15. Auzim tot mai multe despre poluarea atmosferei, a apei, etc. Dar există şi o poluare a sufletelor noastre, a minţii şi a întregii noastre fiinţe. Aceste răni purulente sunt extrem de contagioase şi ne descoperă grozăvia păcatului. Natura umană este o hazna care dă pe-afară şi un canal colector al tuturor necurăţiilor. Ea este coruptă şi corupe, la rândul ei; este întinată şi întinează. Acest capitol ne pune în faţă o oglindă în care putem vedea natura umană. O singură privire este de ajuns pentru a nu mai găsi nici un motiv de laudă a omului înaintea lui Dumnezeu.

Am putea crede că lepra era boala cea mai gravă, dar de fapt nu era nici pe departe la fel de contagioasă ca scurgerile trupeşti. Iată ce spune dr. Leiker, o autoritate în acest domeniu, despre lepră:

„Lepra este provocată de bacterii minuscule, numite bacili ai leprei, care pot fi văzuţi numai la microscop. Bacilul a fost descoperit în 1873 de către un doctor norvegian pe nume Hansen. De aceea lepra mai este numită şi boala lui Hansen. Bacilii sunt prezenţi în număr mare în pielea unui anumit tip de pacienţi bolnavi de lepră. Ei trec de la aceşti pacienţi la pielea oamenilor sănătoşi, în principal prin atingere directă. Ei pot intra în piele prin mici răni sau zgârieturi şi rămân să trăiască şi să se înmulţească acolo. Numai pacienţii infecţioşi – cei care au mulţi bacili în piele – pot să răspândească boala. Mulţi pacienţi nu au deloc bacili în piele şi deci nu pot transmite boala şi la alţii.

Baia frecventă, spălarea hainelor, păstrarea curăţeniei casei sunt factori care ajută la prevenirea bolii, pentru că mulţi bacili pot fi îndepărtaţi cu apă şi săpun, înainte de a intra în piele. Cel mai important lucru este să se evite contactul direct, atingerea cazurilor infecţioase de lepră. Bacteriile nu sunt purtate de aer sau de insecte. Nu există nici o dovadă că lepra   s-ar răspândi şi în alte feluri, dar nu este exclus ca, în cazuri rare, lepra să se transmită prin alte mijloace decât contactul direct.

Puteţi folosi hainele, salteaua, uneltele şi alte obiecte ale pacientului, fără nici un risc, dacă sunt spălate cu apă fierbinte şi săpun şi au stat la soare cel puţin 24 de ore. Vizitarea pacienţilor nu prezintă nici un pericol.

Puteţi să daţi mânca cu ei, dar trebuie să vă spălaţi pe mâini după aceea. Nu există nici un motiv să vă temeţi de lepră dacă respectaţi aceste câteva măsuri preventive.”

Lepra era o boală care nu putea fi ţinută în secret prea multă vreme. Avansa încet, dar până la urmă ieşea la suprafaţă. Scurgerile trupeşti puteau fi păstrate secrete pentru toată viaţa. Acestea reprezintă viaţa gândurilor omului, precum şi păcatul clar.

Avem aici natura omului care este ascunsă. Nimeni altcineva nu ştie despre ea. Nimeni altcineva nu ştie ce este în inima noastră, în cele mai tainice colţuri ale ei. Şi totuşi, acest păcat ascuns sau secret poate fi transmis altora.

Câţiva oameni de seamă au scris câteva gânduri despre păcatul secret al omului:

“Nu văd nici un păcat, făcut de altul, pe care să nu-l fi putut comite şi eu” (Goethe). “Fiecare om îşi cunoaşte părticica din el însuşi pe care nu îndrăzneşte să o împărtăşească nici celor mai dragi prieteni” (Dr. Samuel Johnson). “Du-te la pieptul tău. Bate acolo şi întreabă-ţi inima ce ştie” (Shakespeare). “De ce nu-şi mărturiseşte nici un om viciile? Pentru că nu s-a lăsat încă de ele. Numai un om treaz poate spune ce a visat” (Seneca).

Blestemul păcatului a afectat puterea omului în propagarea rasei. Omul nu poate să aducă pe lume altceva decât ceea ce este el; fiindcă este păcătos, şi urmaşii săi sunt tot păcătoşi. Însuşi izvorul rasei este poluat. Multe din aceste scurgeri trupeşti sunt în legătură cu organele reproducătoare. În cea mai mare parte, ele sunt boli venerice. Pângărirea şi necurăţia care merg mână în mână cu păcatele sexuale sunt absolut dezgustătoare. David a strigat către Domnul şi a spus:

Psalmul 51:7 Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decît zăpada.

Sau

Psalmul 51:10 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!

Astăzi oamenii vorbesc despre o nouă morală. Este interesant că tot de aceleaşi boli vechi dau şi cu această nouă morală. Frecvenţa bolilor venerice creşte într-un ritm  alarmant. A atins chiar proporţii epidemice. Aşa lucrează păcatul. Şi îi fură omului bucuria mântuirii sale.

Pare ciudat că Dumnezeu vorbeşte atât de mult despre un subiect atât de respingător. Cu toate acestea, El îi oferă omului o perspectivă completă asupra nelegiuirii păcatului. Citind acest capitol avem nevoie să ne amintim cuvintele apostolului Pavel din Romani 15:4.

v.4  Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

Să intrăm acum în abordarea propriu-zisă a acestui capitol şi prima parte a lui ne vorbeşte despre necurăţia bărbatului.

Dar mai întâi observaţi cui se adresează:

v.1 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:

Dumnezeu Se adresează şi lui Moise şi lui Aaron. În capitolul 14, unde era vorba despre legea cu privire la lepră, Dumnezeu i S-a adresat numai lui Moise, dătătorul de lege. Aaron, în calitatea lui de mare preot, este o imagine profetică a Marelui nostru Preot. Numai Domnul Isus Hristos poate aduce mângâiere şi poate da pricepere celui aflat în necaz. Şi tot El este Cel care arată îndurare şi Îşi revarsă harul faţă de cei nefericiţi. Marele nostru Preot nu poate fi atins de păcatul nostru, dar El poate fi mişcat de slăbiciunea noastră, pe care o înţelege perfect, pentru că a fost ispitit în toate, la fel ca noi, fără să fie găsit păcat în El.

v.2  ,,Vorbiţi copiilor lui Israel, şi spuneţi-le: ,Orice om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat.

v.3  Din pricina scurgerii lui este necurat: fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o opreşte, este necurat.

Acest limbaj expresiv ne dezvăluie cât de necurată, dezgustătoare, respingătoare şi deplin coruptă este natura omenească. Puroiul păcatului se revarsă din inima omului. Îl putem vedea în jurul nostru şi în noi. Nu putem veni în contact unii cu alţii fără a avea un efect unii asupra altora. Şi aceasta pentru că natura omenească nu este numai coruptă, ci şi corupe. Noi ne influenţăm unii pe alţii. Tu îţi trăieşti viaţa ta în mine şi eu îmi trăiesc viaţa mea în tine. Nu poate fi altfel. Eşti un predicator, chiar dacă nu-ţi dai seama de acest lucru. Tu predici prin viaţa ta.

Natura omenească are capacitatea de a corupe din cauză că este păcătoasă. Chiar şi omul născut din nou poartă în el firea sa cea veche.

Ascultaţi cuvintele Domnului Isus:

Matei 15:18-20 Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile,curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase,hulele. Iată lucrurile cari spurcă pe om; dar a mînca cu mînile nespălate nu spurcă pe om.“

Este uimitor cât de mulţi oameni sunt interesaţi astăzi de ceremoniile religioase. Dar, deşi participă la aceste ceremonii, inima lor este la fel de întinată ca totdeauna. Toţi avem o astfel de inimă, până ce nu este spălată de sângele lui Isus Hristos.

Iacov spune acest lucru într-un mod foarte practic: Iacov 1:14, 15.

v.14   Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.

v.15  Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

Apostolul Pavel a strigat cu deznădejde: “Ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine”.

Rana provocată de păcat poate fi vizibilă sau invizibilă; poate fi sângerândă sau purulentă sau poate să nu apară deloc la suprafaţă. Dar este prezentă. Necurăţia avută în vedere în acest capitol este cea din gândurile omului şi cea a păcatelor secrete sau ascunse – ascunse pentru om, nu şi pentru Dumnezeu, care le cunoaşte pe toate.

v.6  Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adîncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu! Psalmul 51:6.

Acest fragment al trebui să-l smerească pe omul mândru şi să-i arate cât de dezgustător este în lumina prezenţei lui Dumnezeu. Ascultaţi ce spune David: ! Psalmul  51:4.

v.4  Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărîrea Ta, şi fără vină în judecata Ta.

Dumnezeu subliniază de foarte multe ori, în Cuvântul Său, cât de nelegiuit este păcatul. Citiţi Ezechiel 16:1-13 pentru a vedea cum arată Dumnezeu poporului Israel că nu are nici un fel de virtuţi sau calităţi atrăgătoare, fiind cu totul şi cu totul dezgustător înaintea Lui. Ei erau pângăriţi şi genealogia lor era rea.

Sau citiţi capitolul 59 din Isaia, unde profetul spune: “nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să vă asculte!”

v.4  Orice pat în care se va culca, va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea, va fi necurat.

v.5  Cine se va atinge de patul lui, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.

v 6  Cine va şedea pe lucrul pe care a şezut el, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi să fie necurat pînă seara.

v.7  Cine se va atinge de trupul lui, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.

Orice lucru pe care se aşează, orice lucru pe care-l atinge este necurat.

Dumnezeu este preocupat de viaţa privată a fiecărui om din poporul Său. Legea Lui atinge zonele cele mai neînsemnate ale vieţii lor. El veghează până şi asupra somnului lor! Bărbatul cu o scurgere necurată contamina patul în care dormise, şi până şi visele lui erau necurate. Multe persoane îşi petrec nopţile fără somn rememorându-şi păcatele cu plăcere plină de pofte. Pe Dumnezeu Îl interesează la ce ne gândim când punem capul pe pernă. El vrea să ne controleze gândurile. Iată ce le spune apostolul Pavel  Filipenilor la cap. 4:18.

v.18  Am de toate, şi sînt în belşug. Sînt bogat, de cînd am primit prin Epafrodit ce mi-aţi trimes, -un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu.

Pe Dumnezeu Îl interesează persoana ta! Îl interesează persoana ta când te întinzi în pat să te culci şi când te scoli ca să umbli. Îl interesează ce atingi.

Când ne aşezăm pe un scaun şi purtăm o discuţie cu cineva, pe Dumnezeu Îl interesează conversaţia noastră. Răspândim noi virusul poluant? De asemenea, pe Dumnezeu Îl interesează afacerile şi contactele noastre sociale. Contactul fizic dintre cel curat şi cel necurat duce întotdeauna la transmiterea infecţiei la cel curat.

Dragi prieteni, nu este posibil să veniţi în contact cu oamenii sau chiar pur şi simplu să mergeţi pe stradă, fără să fiţi întinaţi. Auzim tot timpul înjurături, vorbe urâte, vedem tot felul de înscrisuri pe pereţi, de afişe sau reclame. Suntem întinaţi în mod constant. Trebuie să fim conştienţi de acest lucru şi să ne mărturisim păcatul pentru a fi curăţiţi de Dumnezeu. Toţi avem această lepră a păcatului, aceste răni deschise, aceste păcate ascunse.

v.8  Dacă omul acela scuipă pe un om curat, acesta să-şi spele hainele, să se scalde în apă,   şi va fi necurat pînă seara.

v.9    Ori ce şea pe care va călări el, va fi necurată.

v.10  Cine se va atinge de vreun lucru care a fost subt el, va fi necurat pînă seara; şi cine va ridica lucrul acela, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.

v.11  Cine va fi atins de cel cu scurgerea, şi nu-şi va spăla mînile în apă, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.

v.12  Orice vas de pămînt care va fi atins de el, să fie spart, şi orice vas de lemn să fie spălat în apă.

Aici ajungem la o secţiune în faţa căreia s-ar putea să vă simţiţi dezgustaţi, dar care nu face decât să ne arate încă o dată hidoşenia păcatului prin contact. Regulile precedente erau legate de purtarea în casă, dar acum se referă la contactul pe stradă sau într-un loc public. Unele din acestea sunt contacte accidentale.

Ni se întâmplă adesea următorul lucru: ne aflăm pe stradă sau într-un loc public şi auzim cum o persoană cu mintea murdară începe să spună tot felul de cuvinte profanatoare şi blasfemii. Credinciosul se simte murdar, pângărit, după ce pleacă din locul acela. Şi chiar este pângărit. El are nevoie să fie spălat. De aceea este atât de important să rămânem ancoraţi în Cuvântul lui Dumnezeu.

Ascultaţi cuvintele Domnului Isus: “Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu mine” (Ioan 13:8).

Aceasta înseamnă că nu putem avea părtăşie cu Domnul Isus dacă nu suntem spălaţi de El.

Ioan 15:3;Acum voi sînteţi curaţi, din pricina cuvîntului, pe care vi l-am spus.

Sau

Ioan 17:17 Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul.

Dar să ne întoarcem la Levitic.

v.13  După ce va fi curăţit de scurgerea lui, omul acela să numere şapte zile pentru curăţirea lui; să-şi spele hainele, să-şi scalde trupul în apă curgătoare, şi va fi curat.

v.14  În ziua a opta, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să se ducă înaintea Domnului, la uşa cortului întîlnirii, şi să-i dea preotului.

v.15  Preotul să-i aducă, unul ca jertfă de ispăşire, şi celalt ca ardere de tot; şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui.

Aici sunt introduse din nou apa şi sângele. Sângele înlătură vina păcatului şi apa îndepărtează pata produsă de păcat. Duhul Sfânt trebuie să aplice jertfa lui Hristos la păcatele ascunse care există astăzi în viaţa noastră.

Dragul meu prieten, vezi tu ce este descris prin toate acestea? Este un capitol sordid, dar trebuie să recunoaştem că este o imagine a mea şi a ta. Trebuie să ne mărturisim păcatul şi să fim curăţiţi de păcatele noastre ascunse. Mărturisirea este foarte importantă:

 Psalmul 32:5:

v.5  Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ,,Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!“ Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.

Din nou Levitic:

v.16  Omul care va avea o scurgere a seminţei în somn să-şi scalde tot trupul în apă, şi va fi necurat pînă seara.

v.17  Orice haină şi ori ce piele cari vor fi atinse de scurgerea lui, vor fi spălate cu apă, şi vor fi necurate pînă seara.

v.18  Dacă o femeie s’a culcat cu un astfel de om, să se scalde amîndoi în apă, şi vor fi necuraţi pînă seara.

Este evident că aici este vorba despre o boală venerică. Aceste boli au devenit epidemice astăzi. Dumnezeu ne avertizează cu privire la bolile venerice. Pe Dumnezeu Îl interesează procreerea şi înmulţirea rasei. Dumnezeu i-a dat omului acest dar pentru binele şi inspiraţia sa, de aceea şi oferă atâtea avertismente. El vrea să avem grijă de trupurile noastre. Omul este mereu în pericol de a denatura ceea ce Dumnezeu i-a dat cu scopul de a fi experienţele sale cele mai alese.

Domnul Isus ne spune că trebuie să evităm dorinţele necurate şi gândurile pline de pofte, pentru că acestea constituie un păcat. Iată cum sună acest cuvinte cu privire la curvie în:

 Matei 5:27  Aţi auzit că s’a zis celor din vechime: ,,Să nu preacurveşti.“

 Matei 5:28  Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s’o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.

Acum ajungem la un alt subiect delicat: curăţirea femeii:

v.19 Femeia care va avea o scurgere, şi anume o scurgere de sînge din trupul ei, să rămînă şapte zile în necurăţia ei. Oricine se va atinge de ea, va fi necurat pînă seara.

v.20  Orice pat în care se va culca ea în timpul necurăţiei ei, va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea ea, va fi necurat.

v.21  Oricine se va atinge de patul ei, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.

v.22  Oricine se va atinge de un lucru pe care a şezut ea, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.

v.23  Dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a şezut ea, cine se va atinge de lucrul acela, va fi necurat pînă seara.

v.24  Dacă se culcă cineva cu ea, şi vine peste el necurăţia femeii aceleia, el va fi necurat timp de şapte zile, şi orice pat în care se va culca, va fi necurat.

Aceste versete se referă în mod evident la necurăţia femeii din timpul ciclului ei normal. În acest timp, ea era despărţită de prietenii ei şi de cei dragi. Era tratată la fel ca un om lepros Pare o măsură neobişnuit de severă. Singura explicaţie pe care o putem da este că aceasta este urmarea căderii în păcat din grădina Edenului. Pedeapsa era moartea. Omului i se aminteşte începutul său rău şi faptul că nu are cu ce să se laude înaintea lui Dumnezeu. Omul păcătos nu poate produce decât păcat.

v.25  Femeia care va avea o scurgere de sînge timp de mai multe zile, afară de soroacele ei obicinuite, sau a cărei scurgere va ţinea mai mult ca deobicei, va fi necurată tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea cînd îi vine sorocul.

v.26  Orice pat în care se va culca în timpul cît va ţinea scurgerea aceasta, va fi ca şi patul din timpul cînd ea este la scurgerea dela soroc; şi orice lucru pe care va şedea, va fi necurat ca atunci cînd este ea la scurgerea dela soroc.

v.27  Oricine se va atinge de ele, va fi necurat; să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.

v.28  După ce va fi curăţită de scurgerea ei, să numere şapte zile, şi apoi va fi curată.

v.29  A opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, şi să-i ducă preotului, la uşa cortului întîlnirii.

Această secţiune se referă la o scurgere anormală. Sunt date reguli pentru despărţirea ei de restul cunoscuţilor şi ni se spune că patul pe care dormea femeia în cauză, precum şi toate lucrurile pe care le atingea erau contaminate. Ne este explicată şi jertfa pe care trebuia s-o aducă după ce era curăţită de scurgerea ei.

Acest fragment ne ajută să înţelegem mai bine starea femeii cu o scurgere de sânge de 12 ani care a venit la Isus să fie vindecată (Luca 8:43-48). Legea îi interzicea contactul cu semenii săi, dar ea L-a atins pe Isus. Legea o alungase din Templu şi din închinarea publică. Harul Domnului nostru a vindecat-o şi El a lăudat credinţa ei. Isus este izvorul curăţitor al necurăţiei din inima omului.

Să vedem ce ne rezervă încheierea acestui capitol:

v.31  Aşa să depărtaţi pe copiii lui Israel de necurăţiile lor, ca să nu moară din pricina necurăţiilor lor, dacă pîngăresc cortul Meu, care este în mijlocul lor.

v.32  Aceasta este legea pentru cel ce are o scurgere sau este întinat printr’o lepădare de sămînţă în somn,

v.33  pentru cea care este la curgerea dela soroc, pentru bărbatul sau femeia care are o scurgere, şi pentru bărbatul care se culcă cu o femeie necurată.“

Păcatele sexuale sunt principalele păcate avute în vedere în această încheiere a capitolului referitoare la scurgerile trupeşti. Se referă la bolile venerice, moartea fiind pedeapsa pentru neascultarea de această lege.

Păcatul ascuns nu este un lucru lipsit de importanţă pentru Dumnezeu. El nu ignoră păcatele secrete ale credincioşilor. Cel puţin, Pavel este foarte specific în această direcţie:

1 Corinteni 3:16, 17.

 v.16  Nu ştiţi că voi sînteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

 v.17  Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: şi aşa sînteţi voi.

Noi Îi aparţinem lui Dumnezeu şi suntem temple ale Duhului Sfânt. Abuzul asupra acestui templu poate fi un păcat care duce la moarte. Neascultarea poate să fie şi în această zonă a păcatelor secrete.

Copilul lui Dumnezeu trebuie să recunoască acest lucru şi să-şi mărturisească păcatul. Este posibil să existe păcate secrete pe care credinciosul nu le mărturiseşte. Dacă, în acest caz, Dumnezeu îl trânteşte la pământ, să nu dăm vina pe Dumnezeu. Vina este individuală.

Trăim într-o lume şi într-o vreme în care oamenii sunt înnebuniţi după şi de sex. Păcatele sexuale sunt din ce în ce mai multe, iar bolile venerice au ajuns la stadiul de epidemie. Ce lecţie avem în acest capitol! Mă bucur că a venit momentul să încheiem, pentru că a fost o imagine urâtă. Şi totuşi, aceasta este imaginea familiei omului şi noi facem parte din această familie. Şi mai minunat însă este faptul că Domnul Isus a adus vindecare şi iertare.

Vom trece la capitolul 16 şi va fi ca şi cum am păşi din întuneric spre lumină. Am ieşit din tunel în soarele strălucitor de amiază.