Itinerar Biblic Ep.0161 – Levitic cap. 14:4-23

 

Rezumat

* Curăţirea rituală a leprei

Dragi ascultători, suntem din nou expuşi la Cuvântul lui Dumnezeu, acest Cuvânt plin de dragostea lui Dumnezeu. Este de fapt descrierea persoanei Lui, a aşteptărilor pe care El le are de la cei pe care i-a creat pentru părtăşia cu El. Chiar şi în aceste împrejurări în care Dumnezeu vorbeşte despre o groaznică boală, descoperim dragostea Lui.

Sunt mulţi cei care au întrebări cu privire la modul în care dragostea lui Dumnezeu este manifestată chiar şi prin dezastre naturale, sau boli înfricoşătoare.

Nu mi-am propus să dau un răspuns exhaustiv, la această problemă, dar vreau să spun că niciodată vreun necaz nu ar putea fi reflectarea a ceea ce am merita noi. Apoi, aşa cum spuneam şi cu altă ocazie, nu înţeleg de ce trebuie noi să-i cerem lui Dumnezeu socoteală pentru ceea ce face. În fond El este suveranul absolut al acestui pământ.

Dar să ne întoarcem acum la capitolul 14, acolo unde am rămas cu studiul nostru în cartea Levitic. Să ne aducem aminte că discutăm despre curăţirea rituală a leprei, mai precis suntem la momentul în care preotul se ducea la cel bolnav. Observaţi acum ce făcea preotul când venea la cel lepros.

v.4  preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curăţit, două păsări vii şi curate, lemn de cedru, cărmîz şi isop.

v.5  Preotul să poruncească să se junghie una din aceste păsări într’un vas de pămînt, în apă curgătoare.

v.6  Să ia pasărea cea vie, lemnul de cedru, cărmîzul şi isopul, şi să le moaie, împreună cu pasărea cea vie, în sîngele păsării junghiate în apa curgătoare.

v.7  Să stropească de şapte ori pe cel ce trebuie curăţit de lepră. Apoi să-l declare curat, şi să dea drumul păsării celei vii pe cîmp.

Nu v-am spus eu că aceasta era o ceremonie neobişnuită? Nu cred că mai există undeva ceva la fel de neobişnuit ca acest lucru. Toate celelalte jertfe trebuiau aduse la altarul cortului întâlnirii şi, mai târziu, la al Templului, din porunca lui Dumnezeu. Aceasta era excepţia. Leprosul era alungat din sanctuar, din Locul sfânt, aşa că preotul trebuia să vină la el.

Altarul de aramă pentru jertfe este o prefigurare a crucii lui Hristos. Dar, vedeţi voi, crucea trebuia să fie aici, jos, pe pământ. El trebuia să vină aici pentru a ne întâlni pe terenul nostru. Dragi prieteni, noi am fost despărţiţi de Dumnezeu, alungaţi din prezenţa Lui.

Eram străini, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. A fost nevoie ca El să vină aici şi să ne întâlnească în nevoia noastră.

În această jertfă erau folosite două păsări curate, vii. Este foarte posibil să fi fost porumbei. Una dintre păsări era omorâtă pentru a reprezenta moartea lui Hristos. Cealaltă era adusă vie, pentru a reprezenta învierea lui Hristos. Evanghelia are două faţete. Pavel spune: 1 Corinteni 15:3, 4.

v.3  V’am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

 v.4  că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

Două ipostaze, două păsări : moartea şi învierea!

Observaţi apoi că era folosit lemnul de cedru. Cred că acesta este un simbol al umanităţii perfecte a lui Hristos. Lemnul era un lucru care nu se putea strica. El avea un rol practic, fiind mânerul pensulei de care era legat isopul cu un inel de cârmâz, adică de fire de lână vopsite cu acesta.

Cârmâzul este semnul credinţei în sânge. Ne aminteşte faptul că lui Rahav  i s-a spus să coboare o funie de cârmâz ca dovadă a credinţei sale.

Isopul este o plantă care creşte pe roci în locuri umede. Reprezintă credinţa individuală. “Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada” (Psalmul 51:7). Este însuşirea şi aplicarea răscumpărării în Hristos. Dacă cineva stă deoparte şi dă din cap aprobator şi spune că el crede că Isus a murit şi a înviat din morţi, toate acestea nu înseamnă că are o credinţă mântuitoare. Întrebarea este: v-aţi însuşit pentru voi această răscumpărare? V-aţi pus cu adevărat încrederea în El? Este de asemenea nevoie şi de aplicarea morţii lui Hristos şi a sângelui lui Hristos în păcatul din viaţa celui credincios.

1 Ioan 1:7  Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuş este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.

Vasul de pământ ne vorbeşte despre umanitatea lui Hristos. El a luat asupra Sa umanitatea noastră, a luat asupra Lui trup de om. Pavel spune despre el însuşi că este un vas de lut. Vasul de lut este acest trup al nostru. Accentul este pus pe slăbiciunea, pe imperfecţiunea umanităţii.

Apa curgătoare este apa vie. Această apă era luată dintr-un pârâu sau dintr-o fântână. Aceasta este o imagine care ne vorbeşte despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre Duhul lui Dumnezeu.

Ritualul este în acelaşi timp şi neobişnuit, şi frumos. Una din păsări este tăiată deasupra vasului de pământ în care se află apa curgătoare. Aceasta reprezintă moartea lui Hristos care S-a dat pe Sine Însuşi prin Duhul Sfânt.

Evrei 9:14  cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!

Prezenţa celor două păsări era esenţială pentru a pune în vedere semnificaţia exactă a învierii. Pasărea vie era înmuiată în sângele păsării tăiate pentru a se face identificarea cu pasărea înjunghiată. Apoi pasărea vie era lăsată să zboare liber. Hristos a fost dat pentru păcatele noastre şi a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră, pentru ca noi să avem libertatea de a sta neclintiţi în El. Iată ce spune Pavel în Galateni 5:1.

v.1 Rămîneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăş supt jugul robiei.

Aceasta înseamnă să nu ne amestecăm, să nu ne legăm din nou cu tot felul de reguli, ritualuri şi legi. Hristos a luat locul nostru, a murit moartea noastră, a plătit pedeapsa noastră. El a fost înviat pentru noi. Dacă El a murit pentru noi aici, pe pământ, atunci noi am murit în El  şi am fost înviaţi în El. Acum suntem în El, la dreapta lui Dumnezeu Tatăl. Tot Pavel descrie într-o impresionantă manieră acest aspect:  (Efeseni 1:1-6).

v.1-6 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii cari sînt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos. Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvîntat cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui, ne-a rînduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui.

Dragi prieteni, credinciosul este liber ca pasărea cerului, fiind eliberat de legăturile religiei, ale ritualurilor şi ale legii. El este acum robul Domnului Isus Hristos şi se supune voii şi căii lui Hristos. “Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele”, spune Domnul Isus în Ioan 14:15.

“Să stropească de şapte ori pe cel ce trebuie curăţit de lepră.” Şapte este numărul desăvârşirii şi al finalităţii. Astfel este încheiat subiectul pe tema: este curăţit sau nu cel care a avut lepră? În această lume există doar două feluri de oameni: leproşii şi leproşii curăţiţi. Adică, păcătoşii pierduţi şi păcătoşii mântuiţi. Acestea sunt singurele categorii.

Apa vie şi sângele se întâlnesc în acest ritual. Evanghelistul Ioan notează că, atunci când a murit Hristos şi soldatul L-a străpuns cu suliţa, din rană au ieşit sânge şi apă (Ioan19:34, 35). În prima sa epistolă, el repetă faptul că Isus Hristos a venit cu apă şi cu sânge.

1 Ioan 5:6   El, Isus Hristos, este Celce a venit cu apă şi cu sînge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sînge; şi Duhul este Celce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul.

Gnosticii din vremea lui Ioan îi învăţau pe oameni că Isus nu era Dumnezeu şi că Dumnezeu venise asupra Lui la botez (aceasta este apa) şi S-a despărţit de El la cruce (acesta este sângele). Ioan insistă asupra faptului că Isus Hristos a fost Dumnezeu încă de la început, când a fost făcut trup şi că era Dumnezeu şi pe cruce, când Şi-a vărsat sângele Său scump aşa cum scrie şi 1 Ioan 5:8. Ritualul şi jertfa cu privire la lepră poartă această semnificaţie şi ilustrează acest minunat adevăr.

Dar să revenim la versetele 8 şi 9:

v.8  Cel ce se curăţeşte, trebuie să-şi spele hainele, să-şi radă tot părul, şi să se scalde în apă; şi va fi curat. În urmă va putea să intre în tabără, dar să rămînă şapte zile afară din cort.

Trebuie să recunoaşteţi că şi acest lucru este neobişnuit. Ceremonialul jertfei fusese încheiat, ceea ce denotă faptul că leprosul fusese curăţit şi acceptat. Acum, înainte de a reintra în comunitate, ritualul care urmează arată că viaţa lui cea veche s-a sfârşit pentru el şi o nouă viaţă se deschide înaintea lui. Hainele reprezintă obiceiurile din viaţa sa, modul lui de viaţă. Raderea tot părului de pe corp accentuează caracterul radical şi revoluţionar al schimbării care are loc în viaţa lui.

Dragi ascultători, când un credincios vine la Hristos, va avea loc o schimbare în viaţa lui. Îndepărtarea firii vechi este esenţială pentru o umblare consecventă în Domnul. Domnul Isus a spus: “După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:14). Acesta este testul pentru cei care sunt ai Lui.

Încă o dată, cele şapte zile indică un ciclu complet de încercare şi cercetare. Cel curăţit de lepră trebuie încercat înainte de a se întoarce în mijlocul comunităţii. Cred că uneori noi îi lăsăm pe proaspeţii convertiţi să-şi prezinte mărturia prea devreme. Credincioşii trebuie examinaţi pentru o vreme. Este nevoie să se vadă că viaţa lor este schimbată, că au o viaţă cu totul nouă.

La sfârşitul acestei perioade, leprosul trebuia să se spele, să-şi scalde trupul în apă. Copilul lui Dumnezeu are nevoie să fie spălat necurmat. Ioan 15:3; 17:17.

Dragul meu prieten, nu poţi fi curăţit sau sfinţit, pus deoparte pentru a fi folosit de Dumnezeu, dacă nu eşti saturat de Cuvântul lui Dumnezeu. Cât de important este acest lucru!

Aş vrea să mai spun faptul că cele şapte zile pentru cel credincios, timpul desăvârşirii, este atunci când Dumnezeu încheie călătoria bisericii Sale pe pământ. Atunci El o va prezenta înaintea Sa curată şi fără pată (Efeseni 5:25-27).

În acest timp, credinciosul este în procesul sfinţirii. Acesta este aspectul practic. Ar trebui să existe o creştere spirituală zilnică, o dezvoltare a credinţei şi a slujirii. Sfinţenia este pentru viaţa spirituală ce este sănătatea pentru trup.

Dar, curăţirea leprosului nu se făcea numai în afara taberei.

v.10 A opta zi, să ia doi miei fără cusur, şi o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr’o efă de floarea făinii, ca dar de mîncare frămîntat cu untdelemn, şi un log (pahar) de untdelemn.

Leprosul curăţit este gata acum să intre în adunarea Domnului, dar când o face, trebuie să-şi ia locul alături de ceilalţi evrei şi să aducă jertfele pe care le adusese înaintea Domnului fiecare membru al adunării. El aduce doi miei, o oaie, trei zecimi dintr-o efă de floarea făinii şi untdelemn. Acestea erau jertfele pe care evreul de rând le aducea în mod obişnuit în tot timpul vieţii sale. Ele erau o indicaţie a totalei acceptări a leprosului curăţit.

v.11  Preotul care face curăţirea să aducă înaintea Domnului pe omul care se curăţeşte şi toate lucrurile acestea, la uşa cortului întîlnirii.

v.12  Preotul să ia unul din miei, şi să-l aducă jertfă pentru vină, împreună cu logul de untdelemn; să le legene într’o parte şi într’alta înaintea Domnului, ca dar legănat.

v.13  Să junghie mielul în locul unde se junghie jertfele de ispăşire şi arderile de tot, adică în locul sfînt; căci, la jertfa pentru vină, ca şi la jertfa de ispăşire, dobitocul pentru jertfă va fi al preotului: el este un lucru prea sfînt.

v.14  Preotul să ia din sîngele jertfei de ispăşire; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare dela mîna dreaptă a lui, şi pe degetul cel mare dela piciorul drept.

v.15  Preotul să ia untdelemn din log, şi să toarne în palma mînii stîngi.

v.16  Preotul să-şi moaie degetul mînii drepte în untdelemnul din palma mînii stîngi, şi să stropească din untdelemn de şapte ori cu degetul înaintea Domnului.

v.17  Din untdelemnul care-i mai rămîne în mînă, preotul să pună pe (moalele) marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare al mînii drepte şi pe degetul cel mare al piciorului drept, deasupra sîngelui dela jertfa pentru vină.

v.18  Iar untdelemnul care-i mai rămîne în mînă, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţeşte; şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.

v.19  Apoi preotul să aducă jertfa de ispăşire; şi să facă ispăşire pentru cel ce se curăţeşte de întinăciunea lui. În urmă să junghie arderea de tot.

v.20  Preotul să aducă pe altar arderea de tot şi darul de mîncare; şi să facă ispăşire pentru omul acesta, şi va fi curat.

Acest pasaj lung este redat ca o singură frază într-o versiune foarte literală a Vechiului Testament. Ne este prezentată o ceremonie, un ritual care include toate jertfele, ceea ce înseamnă că leprosul curăţit stă acum înaintea uşii cortului întâlnirii ca orice alt evreu.

El aduce un miel ca jertfă pentru vină care să-i amintească faptul că este un păcătos care continuă să păcătuiască şi care are nevoie de sângele curăţitor al lui Hristos, prin Duhul Sfânt. Celălalt miel este pentru jertfa de ispăşire pentru păcat, care era necesară din cauza naturii păcătoase prezentă încă în cel curăţit. Oaia de un an fără cusur este pentru arderea de tot, arătându-ni-L pe Hristos aşa cum Îl vede Dumnezeu. Floarea făinii amestecată cu untdelemn este darul de mâncare şi acesta reprezintă frumuseţea umanităţii lui Hristos.

Sângele pus pe vârful urechii drepte indică faptul că acum el putea auzi glasul Fiului lui Dumnezeu spunând: “Credinţa ta te-a vindecat”. Sângele de pe degetul mare al mâinii drepte arăta că acum el Îl putea sluji pe Dumnezeu cu mâinile curate. Sângele de pe degetul cel mare al piciorului drept indică faptul că leprosul curăţat putea să umble pe calea lui Dumnezeu. Untdelemnul turnat pe capul lui arată că acum el este dedicat total lui Dumnezeu.

Toate aceste jertfe vorbesc despre Hristos, prin care leprosul curăţit este primit înaintea lui Dumnezeu. El nu este cu nimic deosebit prin faptul că este un lepros curăţit. Prea adesea vedem creştini care se cred deosebiţi. Ei se retrag din mijlocul fraţilor şi cred că sunt mai buni decât toţi ceilalţi. Dar toţi venim la Dumnezeu în acelaşi fel. Şi nu suntem primiţi înaintea lui Dumnezeu decât prin Hristos. Fiecare din noi are nevoie să fie spălat. Vă amintiţi de protestul lui Petru atunci când Petru a vrut să-i spele picioarele? Domnul i-a răspuns: “Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine (Ioan 13:8). Avem de învăţat o lecţie foarte importantă din acest fragment. Da, leprosul a fost readus în mijlocul comunităţii şi da, a fost curăţit de lepra sa, dar el a stat alături de toată adunarea înaintea lui Dumnezeu. El tot ca un păcătos stătea înaintea Domnului şi avea nevoie de curăţire constantă din partea lui Dumnezeu.

Versetele 21-32 arată ce jertfe putea aduce leprosul dacă era sărac. Pare logic să ne gândim că un lepros care fusese alungat din adunare nu prea îşi putea permite un ritual sofisticat. Încă o dată, grija lui Dumnezeu pentru cei săraci este impresionantă. Nimeni nu era lăsat pe dinafară pentru că era sărac. Turturelele sau porumbeii puteau fi aduşi în locul celorlalte animale.

v.21 Dacă este sărac şi nu poate să aducă toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel, care să fie adus ca jertfă pentru vină, după ce a fost legănat într’o parte şi într’alta, ca dar legănat, şi să facă ispăşire pentru el. Să ia o zecime din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare, şi un log de untdelemn.

v.22  Să ia şi două turturele sau doi pui de porumbel, după mijloacele lui, unul ca jertfă de ispăşire, celalt ca ardere de tot.

v.23  În ziua a opta, să aducă pentru curăţirea lui toate aceste lucruri la preot, la uşa cortului întîlnirii, înaintea Domnului.

Dragi prieteni, dar ce facem acum cu mediul în care a trăit şi trebuie să trăiască leprosul de acum curăţit. Şi el trebuie curăţit de acum.

Trebuie să mărturisesc că pentru mine, o casă este un loc neobişnuit pentru lepră. Este dificil de înţeles cu precizie ce însemna de fapt acest lucru. Poate că era o încingere a lemnului, cum spun silvicultorii, o ciupercă sau un mucegai care intra în textura materialului din care era construită casa. Preotul cerceta casa şi să vadă dacă există gropuşoare verzui sau roşietice. Examenul era repetat după şapte zile, pentru ca preotul să vadă dacă plaga   s-a întins.

Noi trăim într-o casă veche aici, pe pământ, şi această casă este trupul nostru. Trăim într-o lume contaminată de păcat. Casa în care trăim este atacată de lepră.

Curăţirea casei se făcea în trei etape. Mai întâi, casa era golită de lucruri şi persoane. Preotul inspecta totul şi închidea casa pentru şapte zile înainte de a repeta inspecţia. Dacă atunci se găseau urme de lepră, pietrele atinse de rană erau scoase.

Dacă preotul găsea rămăşiţe ale infecţiei în casa renovată, atunci casa era demolată şi i se schimba locul.

Ştiţi dragi prieteni, că va veni o vreme în care Dumnezeu va distruge acest pământ care este întinat de lepră. El îl va curăţi. Va fi un cer nou şi un pământ nou, în care nu se va găsi păcat.

Dacă am merge în cer fără Isus Hristos, ar trebui să strigăm: “Necurat! Necurat!” şi am fi aruncaţi afară.

În Hristos, suntem acceptaţi înaintea lui Dumnezeu. Întrebarea este, dragi prieteni, unde vă aflaţi astăzi? Sunteţi un lepros care a venit la Isus Hristos pentru curăţire sau sunteţi tot necuraţi?