Itinerar Biblic Ep.0160 – Levitic cap. 13:24 – 14:3

 

Rezumat

·         Diagnosticare diferitelor forme de lepră.

·         Curăţirea rituală a leprosului.

Dragi ascultători, există întotdeauna pericolul ca vechile păcate să se răspândească şi să devină maligne.

Adesea un om întors de curând la Dumnezeu vorbeşte despre eliberarea din robia unui păcat sau a unui obicei rău, pentru ca după câţiva ani, acesta să revină în viaţa lui. Acest lucru se întâmplă des. Persoana care are o astfel de experienţă fie nu a fost mântuită în acest timp, fie a fost mântuită, dar vechea natură îşi face iar apariţia. Trebuie făcută o cercetare atentă, fără a se pronunţa o judecată pripită.

Acesta era modul în care se proceda şi în ceea ce privea cazurile de lepră mai veche, aşa cum am observat.

Acum câţiva ani, un bărbat alcoolic L-a primit pe Hristos ca Mântuitor personal. Apoi s-a îmbolnăvit şi m-am dus să-l vizitez. Am descoperit că nu era deloc bolnav. Locuinţa lui mirosea groaznic a alcool. Omul a început să plângă şi să se vaite că a căzut din nou în vechiul păcat. Poate,  veţi spune că pe oamenii de felul acesta îi vine să-i pui pe genunchii tăi şi să le dai o mamă de bătaie. Dar nu i-ar face nici un bine.

Trebuie să facem o cercetare atentă şi să diagnosticăm păcatul. În acelaşi timp, trebuie să-i spunem acelui om că problema lui poate fi vindecată. El are un Mântuitor. În nici un caz nu trebuie să ne mulţumim să-l condamnăm, să-l certăm şi apoi să-l lăsăm singur. O astfel de atitudine l-ar face să se simtă rău. Nimeni nu ar avea de câştigat. Acest om are nevoie să ştie că Mântuitorul lui îl poate ajuta şi ierta.

Mântuitorul vindecă lepra care izbucneşte din nou şi la fel face şi cu păcatul. Să ne încredem deci în El pe deplin.

Acesta era şi mesajul transmis prin legea privitoare la lepră.

Încă nu am terminat cu acest capitol din capitolul 13 şi de aceea vom continua să vedem ce porunceşte Dumnezeu poporului său cu privire la această groaznică boală.

Începem deci de la versetul 24:

v.24  Cînd un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc, şi se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roşietic,

v.25  preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s’a făcut alb, şi ea pare mai adîncă decît pielea, este lepră, care a dat în arsură; preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră.

v.26  Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adîncă decît pielea, şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile.

v.27  Preotul să-l cerceteze a şaptea zi. Şi dacă pata s’a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.

v.28  Dar dacă pata a rămas pe loc, nu s’a întins pe piele, şi a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii.

Aici este descrisă lepra rezultată în urma unei arsuri provocate de foc. Această arsură nu poate fi identificată clar. Poate fi vorba despre arsura provocată de un obiect încins sau poate să însemne arsura unei infecţii febrile. Oricum ar fi în realitate, cert este că exista pericolul dezvoltării leprei din acest focar.

Aceasta pare să confirme adevărul Scripturii care ne învaţă că firea cea veche, carnea, trebuie ţinută sub control, sub o observaţie atentă, pentru că poate izbucni în cel mai alarmant mod cu putinţă. Iată cum vede Pavel această problemă a firii. Mai întâi în

Romani 6:19: Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pămînteşti: dupăcum odinioară v’aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvîrşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!

1 Corinteni 9:27 Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpînire, ca nu cumva, dupăce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Aceste fragmente ne învaţă să fim foarte atenţi la apariţia celei mai mici zgârieturi în carne. Carnea, firea pământească nu este pe placul lui Dumnezeu.

Dar să mergem mai departe, pentru că lepra avea multe alte căi de a apare.

v.29  Cînd un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă,

v.30  preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adîncă decît pielea şi are păr gălbui şi subţire, preotul să declare pe omul acela necurat: este rîie de cap, este lepră de cap sau de barbă.

Lepra putea apărea în locurile cele mai neaşteptate. Dacă era ascunsă de părul de pe cap sau din barbă putea trece neobservată vreme îndelungată. Trebuie făcută observaţie specială în legătură cu lepra din aceste zone.

Aceleaşi metode erau aplicate şi aici, la fel ca în celelalte zone, pentru a determina prezenţa leprei. Părul gălbui indica faptul că infecţia era sub epidermă şi era vorba de lepră.

Ştiţi că la fel se întâmplă şi cu păcatul? El se insinuează uneori în poziţiile cheie din biserică, în timpul unei întâlniri de Şcoală duminicală, într-o întâlnire a sfatului de bătrâni sau o consfătuire a unui grup misionar. Prezenţa păcatului la vârf viciază mărturia întregului trup de credincioşi. Încă o dată spun faptul că trebuie să fim atenţi la aceste lucruri şi să nu ne pripim cu judecata. Să lăsăm timpul să treacă în cercetare înainte de a lua vreo decizie.

v.31  Dacă preotul vede că rana rîiei nu pare mai adîncă decît pielea, şi n’are păr negru, să închidă şapte zile pe cel cu rana de rîie la cap.

v.32  Preotul să cerceteze rana a şaptea zi. Dacă rîia nu s’a întins, dacă n’are păr gălbui, şi dacă nu pare mai adîncă decît pielea,

v.33  cel cu rîia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este rîia; şi preotul să-l închidă a doua oară şapte zile.

v.34  Preotul să cerceteze rîia a şaptea zi. Dacă rîia nu s’a întins pe piele, şi nu pare mai adîncă decît pielea, preotul să-l declare curat; el să-şi spele hainele, şi va fi curat.

v.35  Dar dacă rîia s’a întins pe piele, dupăce a fost declarat curat,

v.36  preotul să-l cerceteze. Şi dacă rîia s’a întins pe piele, preotul n’are să mai caute să vadă dacă are păr galbui: este necurat.

v.37  Dacă i se pare că rîia a stătut pe loc, şi că din ea a crescut păr negru, rîia este vindecată: este curat, şi preotul să-l declare curat.

În aceste versete se arată ce se întâmplă când nu este vorba despre lepră. Observăm încă o dată că se lasă să treacă timp înainte de a se pronunţa vreo judecată. Pacientul este pus în carantină vreme de şapte zile, şi apoi încă şapte zile, dacă este nevoie. Aceasta ar trebui să ne înveţe că acuzaţiile aduse împotriva conducerii în lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie primite cu maximă precauţie. Este necesar să fie întreprinse investigaţii atente înainte de a se lua o decizie.

Preotului i se ofereau mai multe prilejuri de a examina rănile. Dacă vreuna din leziuni se răspândea mai târziu, preotul tot mai putea să-l declare pe acel om necurat. Pe de altă parte, dacă începea să crească din nou păr negru în leziunea respectivă, preotul îl declara pe om curat.

v.38 Cînd un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, şi anume pete albe,

v.39  preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sînt pete de un alb gălbui, acestea nu sînt decît nişte pete cari au făcut spuzeală pe piele: este curat.

Aceste versete arată că o erupţie nu este neapărat lepră, aşa cum nici chelia nu este un semn de lepră, deşi aceasta poate apărea pe un loc fără păr.

v.40  Cînd unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleşuv: este curat.

v.41  Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleşuv în partea dinainte: este curat.

v.42  Dar dacă în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roşietic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi.

v.43  Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleşuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roşietic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului,

v.44  este lepros, este necurat: preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap.

Dar ce se făcea cu hainele celor găsiţi bolnavi?

v.45  Leprosul, atins de această rană, să-şi poarte hainele sfîşiate, şi să umble cu capul gol; să-şi acopere barba, şi să strige: ,Necurat! Necurat!`

Hainele unui lepros trebuiau sfâşiate. El trebuia să-şi acopere buza de sus şi să meargă strigând: “Necurat! Necurat!” Condiţia leprosului este redată de starea lui îngrozitoare. El putea transmite boala prin contactul cu altă persoană.

Păcătosul răspândeşte păcatul său oriunde merge. Boala lui este contagioasă şi îi infectează şi pe alţii. Un tată are dreptul să trăiască aşa cum vrea, dar nu are dreptul să-l ia şi pe copilul său în iad după el. Mulţi taţi aşa fac. Leprosul întina tot ceea ce exista în jurul lui. Până şi hainele lui puteau răspândi infecţia. La fel este şi cu păcatul: orice este atins de păcat, este întinat de el.

v.46  Cîtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuinţa lui să fie afară din tabără.

Mulţi păcătoşi se mângâie cu gândul că vor avea o companie numeroasă în iad. Observaţi că leprosul era singur. Era despărţit de restul oamenilor.

v.47  Cînd se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lînă, fie haină de in,

v.48  în urzeală sau în bătătură de in sau de lînă, pe o piele sau pe vreun lucru de piele,

v.49  şi rana va fi verzuie sau roşietică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră, şi trebuie arătată preotului.

Acesta este un pasaj ceva mai lung referitor la tratamentul aplicat hainelor. Calitatea hainelor nu conta deloc. Cele scumpe erau la fel de infectate ca cele ieftine. Şi aici avem o lecţie importantă de învăţat. Neprihănirea noastră este asemenea unor zdrenţe murdare înaintea lui Dumnezeu. Orice face sau atinge un păcătos este întinat de păcat.

Chiar şi hainele celor cu infecţii mai puţin grave trebuiau spălate. Acest fragment ne arată cât de serios era abordată problema răspândirii infecţiilor. Şi noi suntem necuraţi şi avem nevoie să fim spălaţi de Dumnezeu. El este Singurul care deţine leacul pentru vindecarea celui păcătos.

Cam aceasta este concluzia cu privire la lepră şi păcat. Atunci când eşti afectat de o boală atât de serioasă cum este lepra, nu mai ai timp să te gândeşti la lucrurile materiale pe care le pierzi, pentru că , oricum pierzi lucruri mult mai importante. Pierzi, familie, pierzi prieteni, pierzi societate şi toate acestea ştiind că şi viaţa ta este tot mai aproape se sfârşit.

Dragi prieteni, păcatul ne afectează în aceeaşi măsură, chiar dacă ne este mai greu să înţelegem şi să acceptăm aceasta. Chiar dacă nu vrem să recunoaştem, dar prin păcat pierdem relaţiile cele mai bune, pierdem cele mai dragi persoane şi ne pierdem şi viaţa veşnică.

Din această cauză trebuie să tratăm cu seriozitate tot ceea ce este legat de viaţa noastră spirituală, de relaţia noastră cu Dumnezeu, de modul în care ne raportăm lui. În aceeaşi manieră în care leprosul era separat de societate din pricina bolii lui, noi suntem separaţi de Dumnezeu din pricina păcatului nostru.

Vestea importantă pentru noi este aceea că Dumnezeu are iertare pentru noi, are îngăduinţă şi dragoste pentru noi.

Să mergem acum mai departe la următorul capitol , capitolul 14 din cartea Levitic. Dacă până acum am vorbit despre diagnosticare, acum vom discuta despre curăţirea ei.

Trebuie să insist din nou asupra faptului că în aceste capitole nu ni se oferă un remediu pentru lepră. Aceasta este curăţirea rituală a leprei.

În capitolul precedent, am văzut detaliile procesului decizional când era vorba de diagnosticarea leprei. Existau leproşi care erau vindecaţi conform tratamentului disponibil la vremea aceea – oricare ar fi fost acesta – precum şi leproşi care erau vindecaţi în chip supranatural.

Astăzi ştim că există tratament care vindecă lepra. Nu este o boală incurabilă. Nici Scriptura nu o prezintă în acest fel. Este adevărat că lepra este o boală groaznică şi tocmai de aceea este folosită ca exemplu pentru a ne învăţa importante lecţii spirituale.

Acest capitol aruncă o rază de lumină în întunericul şi deznădejdea leprosului. Observăm că nu ne este dată nici o reţetă medicală pentru tratamentul sau vindecarea leprei. În loc de aceasta, ne este redată curăţirea rituală care are loc după vindecare. Aici găsim o aluzie la răscumpărarea celui păcătos.

Ritualul este în întregime simbolic, dar cu toate acestea, există o valoare terapeutică în spălare şi curăţire.

Când omul a păcătuit în grădina Edenului, păcatul l-a despărţit de Dumnezeu. Această barieră a păcatului a acţionat în două direcţii, în sensul că i-a afectat atât pe Dumnezeu cât şi pe om. A acţionat în sus, spre Dumnezeu şi l-a făcut pe om vinovat înaintea unui Dumnezeu sfânt. A acţionat în jos, spre om, şi omul a fost contaminat de păcat şi întinat. Lepra este o imagine a păcatului în stricăciunea şi caracterul ei infecţios.

Trăsătura remarcabilă a acestui capitol constă în ceremonialul unic de curăţire şi tratamentul aplicat unei case care are o rană de lepră. Casa este tratată la fel ca un lepros, subliniindu-se astfel caracterul contagios al bolii.

Dar care sunt lucrurile pe care le vom întâlni în acest capitol?

  1. Curăţirea rituală a leprei afară din tabără, versetele 1-9
  2. Curăţirea rituală a leprosului în tabără, versetele 10-32
  3. Curăţirea rituală a unei case în care a fost lepra, versetele 33-53
  4. Legea pentru curăţirea leprei şi a scurgerilor trupeşti, versetele 54-57

Deci, mai întâi, locul unde avea loc ritualul de curăţire.

v.1  Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

v.2  ,,Iată care va fi legea cu privire la cel lepros, în ziua curăţirii lui. Să-l aducă înaintea preotului.

v.3  Preotul să iasă afară din tabără, şi să cerceteze pe cel lepros. Dacă leprosul este tămăduit de rana leprei,

Observaţi că preotul nu se duce să-l vindece pe lepros, ci se duce să vadă dacă acesta  s-a vindecat. Acest lucru este important.

Aceasta este “legea cu privire la cel lepros în ziua curăţirii lui”. Acesta era un ritual care trebuia urmat cu foarte mare precizie. Este vorba despre o curăţire rituală care urma vindecării de lepră. Omul fusese declarat lepros de către preot şi tot preotul era cel care trebuia să-l declare curat. Preotul trebuia să meargă la lepros şi să se întâlnească cu el acolo unde se afla acesta. Leprosul nu îndrăznea să vină în comunitate, printre oameni, pentru că acest lucru îi era interzis. Aşa că preotul era cel care se deplasa şi venea la el. Acest lucru este menţionat şi în :

Luca 17:12   Pe cînd intra într’un sat, L-au întîmpinat zece leproşi. Ei au stătut departe,

Avem aici o asemănare minunată cu persoana şi lucrarea Marelui nostru Preot şi Medic. El a venit din slava cerească pe acest pământ blestemat de păcat, unde omul suferă de lepra păcatului. Dragi prieteni, noi nu putem intra în comunitatea cerească atâta vreme cât suntem leproşi. Am reuşit să ajungem pe lună, dar omul nu a scăpat de păcat nici acolo. Pentru aceasta a fost nevoie ca Domnul Isus Hristos să coboare pe pământ din slava cerească. Biblia pune un mare accent pe acest lucru.

Capitolul 2 din Evrei are multe versete în acest sens: Evrei 2:9, 10, 14, 16, 17.

v.9  Dar pe Acela, care a fost făcut ,,pentru puţină vreme mai pe jos decît îngerii“, adică pe Isus, Îl vedem ,,încununat cu slavă şi cu cinste“, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.

 v.10 Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sînt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvîrşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mîntuirii lor.

            Apoi, versetul 14:  Astfel dar, deoarece copiii sînt părtaşi sîngelui şi cărnii, tot aşa şi El însuş a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,

Sau versetele 16 şi 17:

 v.16  Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.

 v.17  Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

Domnul Isus Hristos a venit din slava cerească aici, pe pământ. Preotul a trebuit să vină la cel lepros! Iată ce spune Pavel în Epistola către Galateni 4:4, 5.

 v.4  Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege,

 v.5  ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.

Trebuie să accentuăm faptul că El încă mai merge până la capătul drumul care duce la cel păcătos, pentru a-l vindeca de rana provocată de păcat. Iată ce  spune Domnul Isus cu privire la dorinţa Lui de a oferi vindecare.

v.20  Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Apocalipsa 3:20

Dumnezeu a declarat că inima omului este  nespus de rea, aşa că El este Cel care trebuie să-l declare pe om curat. Numai El poate să curăţească. “Şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan 1:7).