Itinerar Biblic Ep.0158 – Levitic cap. 13:1-3

 

Rezumat

·         Legea referitoare la lepră.

Dragi ascultători, suntem din nou în faţa Cuvântului Sfânt, Cuvânt în care ne confruntăm cu imaginea sfinţeniei, sfinţenie pe care Dumnezeu o aşteaptă de toţi cei care vin în contact cu El.

Astăzi avem de a face cu o lege mai deosebită, dat fiind faptul că ea stabileşte anumite reglementări pentru o boală mai deosebită.

Această lege are în vedere extrema şi grozava păcătoşenie a păcatului. Deşi este vorba despre o boală exterioară, interiorul este şi el puternic afectat. Iată ce spune Domnul Isus cu privire la păcat:

v.19  Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

v.20  Iată lucrurile cari spurcă pe om; dar a mînca cu mînile nespălate nu spurcă pe om.“

Matei 15:19, 20.

     Păcatul este asemenea leprei. El îl spurcă, îl întinează pe om.

Ajungem astfel la o secţiune iarăşi neobişnuită, şi anume cea referitoare la lepră. S-ar putea să vă întrebaţi dacă aceasta mai are vreo aplicaţie practică pentru vremea în care trăim. Vreau să spun aici că toată această carte are aplicaţii practice. Suntem în secţiunea pe care am intitulat-o “Sfinţenia în viaţa de fiecare zi”. Pe Dumnezeu Îl preocupă modul de viaţă

al copiilor Săi. Am văzut că Îl interesează cu ce se hrănesc ei, iar în capitolele 13, 14, 15 vedem că Dumnezeu este preocupat de lepră şi de curăţirea scurgerilor din trupurile lor.

Lepra şi scurgerile de diferite feluri din trupul omului sunt simboluri exacte ale manifestării păcatului în inima omului. Ele arată grozăvia păcatului şi efectul acţiunii păcatului. În cartea Leviticul, accentul este pus pe păcat.

În chiar mijlocul acestei cărţi despre închinarea înaintea unui Dumnezeu sfânt găsim această secţiune întinsă despre lepră şi scurgeri trupeşti. Necurăţia şi caracterul respingător al păcatului sunt reprezentate de lepră. Deznădejdea şi caracterul aducător de moarte al păcatului sunt întruchipate foarte exact. Leprosul care se târa pe drumul oriental încins şi plin de praf strigând: “Necurat! Necurat!” era un semn de aducere aminte pentru evrei. Ce li se aducea aminte? Faptul că şi ei sunt leproşi din punct de vedere moral şi au nevoie de curăţire supranaturală.

Dragul meu prieten, poate că eşti unul dintre cei care spun că pot fi mântuiţi prin faptele lor şi nu au nevoie de Hristos ca Mântuitor personal. Ce pot să vă spun este că dacă aţi merge în cer aşa cum sunteţi, fără Hristos, aţi ajunge acolo ca leprosul din Vechiul Testament, strigând: “Necurat! Necurat!” Nici un înger nu v-ar atinge. Nu aţi putea ajunge în prezenţa lui Dumnezeu.

Vedeţi voi, omul crede că poate avea pretenţii înaintea lui Dumnezeu. Dar noi nu putem avea nici o pretenţie asupra Lui. El nu ne datorează nimic. Dumnezeu ar putea spulbera această planetă într-o fracţiune de secundă, fără nici un fel de efect asupra acestui univers. Dar Dumnezeu ne iubeşte! Să-I mulţumim Domnului pentru dragostea Sa, pentru că ea este singurul lucru care Îl leagă pe Dumnezeu de noi.

Dumnezeu vrea să ne facă să înţelegem un lucru, aşa cum a încercat să-l facă pe Israel să înţeleagă acelaşi lucru: păcatul este îngrozitor de rău. Comparaţia dintre lepră şi păcat este o temă frecvent întâlnită în Scriptură. Iată numai în Psalmul  38:3, 4, 7, 18.

 v.3  N’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.

 v.4  Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.

 v.7  Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.

 v.8  Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.

Aşa arătăm noi înaintea lui Dumnezeu.

Şi Isaia s-a gândit la lepră atunci când a descris păcatele poporului său.

Isaia 1:6 Din tălpi pînă’n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vînătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn.

Isaia 53:4, 5  

v.4  Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am    crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.

v.5   Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.    

        Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi.

Unii cred că Isaia vorbeşte aici despre lepră şi că se referă la o boală fizică. Nu, prieteni, aici este vorba despre păcatul pus asupra Domnului Isus Hristos.  Putem fi siguri de acest lucru? Ascultaţi ce spune apostolul Petru, în 1 Petru 2:24

v.24  El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentruca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.

Dragii mei, noi eram morţi în păcatul nostru, iar Isus a purtat păcatele noastre în trupul Său pe cruce. Prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Este adevărat şi faptul că boala trupească este o manifestare a păcatului şi că dincolo de microbii unei boli stă păcatul. Dacă nu ar fi păcat, nu ar exista nici moarte, nici boală.

Înainte de a aborda acest capitol avem de luat în consideraţie doi factori.

  1. Biblia nu este de acord cu punctul de vedere general acceptat conform căruia lepra era o boală incurabilă în vremea aceea. Curăţirea este menţionată în Levitic14:2. Au existat şi vindecări supranaturale, ca în cazul lui Naaman, redat în 1 Împărati 5. Unii comentatori sunt de părere că Iov a avut lepră. De vreme ce nu existau metode ştiinţifice de diagnosticare în acele zile, au existat multe discuţii care au încercat să determine ce era lepra cu adevărat.

Dar existau leacuri atunci care duceau la vindecarea leprei. Acest capitol, precum şi următorul, nu conţin un tratament pentru vindecarea acestei boli. Ar trebui să ţinem seama de acest lucru. Secţiunea aceasta oferă instrucţiuni preoţilor cu privire la identificarea bolii şi la metodele de prevenire a unei epidemii în tabără. După curăţire, trebuia urmat un anume ritual. Aici nu este prezentat un leac sau un tratament.

În capitolul 14, este redată ceremonia de curăţire a leprosului după vindecare, nu un mod de vindecare. Obiectivul principal era acela de a da poporului o importantă lecţie spirituală, printr-o paralelă cu lepra, care este un tip de păcat.

  1. Acesta nu este un tratat ştiinţific despre depistarea, prevenirea şi tratamentul leprei. Nu se face nici o încercare de a stabili un diagnostic medical al bolii. Diagnosticul avea caracter practic şi era adaptat cunoştinţelor acelei vremi. Acest fragment conţine lecţii spirituale valabile şi în prezent. Ritualul era ceremonios mai degrabă decât curativ.

Au existat discuţii între medicii creştini cu privire la posibilitatea ca lepra, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, să fie aceeaşi cu cea prezentată de Legea mozaică.  S-a scris mult pe această temă, atât pro, cât şi contra. Se pare că descrierea din aceste capitole se referă la lepră, aşa cum ştim noi că este boala aceasta respingătoare, dar include şi elefantiazis, afecţiuni dermatologice, scurgeri de diferite tipuri, cancer, tumori, precum şi boli venerice. Această varietate este ilustrată în capitolul 15 şi vom discuta atunci despre acest aspect.  La urma urmei, aici sunt descrise numai primele simptome, primele etape ale bolii. Când era declarat lepros, bolnavul era exclus din comunitate.

Acest capitol însă se referă la curăţirea de lepră care avea loc după vindecare. Nu prezintă un tratament pentru lepră.

Dar iată rezumatul acestui capitol 13.

  1. Diagnosticarea unui caz nou de lepră, versetele 1-8
  2. Diagnosticarea unui caz vechi de lepră, versetele 9-17
  3. Diagnosticarea leprei dintr-o bubă sau o arsură, versetele 18-28
  4. Diagnosticarea leprei localizată pe cap sau în barbă, versetele 29-44
  5. Distrugerea hainelor atacate de lepră, versetele 45-59.

Începem cu prima parte a capitolului şi anume, diagnosticarea unui nou caz de lepră.

v.1 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:

v.2  ,,Cînd un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, cari sînt preoţi.

În comparaţie cu metodele moderne de diagnosticare, cele din Leviticul par foarte rudimentare. Procedura era adaptată la nivelul cunoştinţelor din vremea aceea. Diagnosticul nu era pus pentru a stabili mai apoi un tratament, ci era mai degrabă un ritual religios. Acest lucru trebuie subliniat cu insistenţă.

Astăzi, de exemplu, biopsia determină oportunitatea invervenţiei chirurgicale de extirpare a unei tumori. În vremea lui Moise, este posibil ca oamenii să fi ştiut totuşi mai multe decât ne dăm noi seama acum. Preoţii aveau de-a face cu mii de cazuri, aşa că este posibil ca ei să-şi fi dat seama dintr-o simplă privire despre ce fel de boală era vorba. Ştiau ce trebuie să caute. Poate că acesta nu era un procedeu atât de rudimentar pe cât credem noi. Dimpotrivă, acesta putea fi un sistem foarte bun de diagnosticare. Cu toate acestea, accentul este pus pe ceremonia spirituală, mai degrabă, şi nu pe vindecarea fizică.

În primele versete din capitolul 13 ne sunt prezentate trei simptome: o umflătură, o pecingine şi o pată albă. Acestea sunt simptome de lepră, dar cel care le prezenta nu era în mod necesar bolnav de lepră. De aceea, trebuia să se arate preotului sau unuia dintre preoţi.

În mod similar, orice manifestare a păcatului, fie ea mare sau mică, trebuie adusă imediat înaintea Marelui nostru Preot, care este şi Marele Medic. Noi trebuie să ne rugăm pentru toate lucrurile, inclusiv pentru orice manifestare a păcatului. Tot la Domnul trebuie să venim şi când suntem bolnavi.

Iată ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în Epistola către Evrei:

Evrei 4:16  Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Evrei 7:25  De aceea şi poate să mîntuiască în chip desăvîrşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.;

Dar nu numai boala îşi găseşte rezolvarea la Dumnezeu:

1 Ioan 1:9   Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.

Să ne întoarcem la Levitic:

v.3  Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s’a făcut alb, şi dacă rana se arată mai adîncă decît pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea, să declare pe omul acela necurat.

Nu se emitea nici o judecată în mod pripit. Bărbatul sau femeia erau observaţi cu atenţie o bucată bună de vreme. Dacă leziunea dispărea de pe piele, persoana era lăsată liberă. Dacă părul se albea, acesta era un semn că boala era sub piele. Atunci preotul îl declara pe acel om necurat.

Dragii mei şi pe noi, Marele Medic ne-a cercetat cu mare atenţie şi a dat un diagnostic. Ştiţi care este el? Iată-l redat de Pavel în Epistola către Romani:

v.13-16  Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; supt buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sînge; prăpădul şi pustiirea sînt pe drumul lor; Romani 3:13-16

Dumnezeu a spus: “Toţi au păcătuit”. Noi suntem necuraţi.

Vedeţi, la fel ca orice alt doctor, Marele Medic ne cere să deschidem gura şi se uită în gâtul nostru. Apoi ne cere să scoatem limba şi găseşte astfel înşelăciune şi minciună. Toţi suntem leproşi din punct de vedere spiritual. Dumnezeu nu poate avea leproşi în cer. Aşa că trebuie să-i vindece înainte de intrarea lor în cer.

Lepra este un tip de păcat. Iată câteva caracteristici ale ei care se aseamănă cu păcatul.

  1. Ajunge să fie vizibilă într-un mod extrem de respingător. Într-o seară, în adunarea noastră a intrat un om beat, care după scurt timp s-a prăbuşit din scaun pe podea. A fost nevoie să chemăm salvarea. Până să ajungă aceasta, totul era o mizerie. Păcatul este respingător în multe feluri.
  2. Este o boală oribilă. Dr. Kellogg scrie: “Din toate bolile, lepra a fost aleasă de Duhul Sfânt pentru a exemplifica păcatul cel mai rău înaintea lui Dumnezeu!”
  3. Debutul este minor: “o umflătură, o pecingine (sau o crustă), o pată albă”. În final, ea dă o lovitură aducătoare de moarte. Ceea ce la început pare a fi ceva mărunt, devine o boală înspăimântătoare. În cele mai multe ţări, leproşii sunt izolaţi de restul populaţiei şi trăiesc în spitale sau colonii special amenajate. Noi, cei care am văzut fotografii cu leproşi din aduse de misionari din Africa sau Asia, putem spune ce boală îngrozitoare este lepra. Cu un secol în urmă, un misionar pe nume William Thompson descria astfel întâlnirea lui cu un grup de leproşi din Palestina: (Citez) “Mă apropiam de Ierusalim când am fost luat prin surprindere de un grup de cerşetori, fără ochi, fără nas, fără păr, fără nimic… Îşi ridicau braţele fără mâini, scoţând sunete nepământeşti din gâturile fără cerul gurii; într-un cuvânt, am fost îngrozit!” (Am încheiat citatul)

Păcatul pare de multe ori atât de nesemnificativ într-un copil. La început poate să apară sub forma unei “pete albe”. Părinţii lui cred că micul îngeraş de copil este o scumpete. Dacă acest copilaş drăgălaş nu este disciplinat de părinţi şi nu este condus spre o cunoaştere mântuitoare a Domnului Hristos, va ajunge un om nelegiuit, poate chiar un criminal. Lenin, Stalin, Hitler au fost nişte bebeluşi foarte drăguţi la un moment dat.

Sau, nici un alcoolic nu a ajuns aşa pentru că a băut un singur pahar de băutură, dar nici un om care nu a băut niciodată un pahar de băutură nu a ajuns alcoolic.

Toate păcatele încep cu paşi mici, cărora nu li se acordă atenţia cuvenită.

  1. Pe lângă faptul că avansează încet, de la un început modest, lepra progresează în mod sigur. De la un început modest, avansează sigur şi constant până la un stagiu critic. Îl voi cita din nou pe dr. Thompson: “Boala se manifestă în etape în diferite părţi ale corpului: părul cade de pe cap şi din sprâncene; unghiile se slăbesc şi cad; articulaţiile degetelor de la mâini şi de la picioare se scurtează, pentru ca în final să cadă şi ele; gingiile se resorb, iar dinţii dispar; nasul, ochii, limba, cerul gurii sunt mistuite treptat; în cele din urmă, victima chinuită moare şi dispare în pământ.”

Aşa vede Dumnezeu păcatul.

Iacob 1:15 Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

Lepra este o moarte vie. Leprosul era considerat un om mort. Plata păcatului este moartea. Galateni 6:7, 8.

La fel ca lepra, păcatul distruge întreaga fiinţă a omului. Ambele au un efect coroziv, lucrând încet şi sigur, până la o manifestare oribilă care are ca rezultat moartea. Nici un om nu a devenit rău peste noapte. Lepra nu omoară într-o zi – nu este ca un atac de cord. Viaţa leprosului era ca o moarte dusă încă pe picioare. La fel, păcătosul este mort chiar dacă trăieşte.

Sfârşitul final, disperat şi inevitabil al păcatului şi al leprei este moartea.

Dragii mei nu ne putem permite să cochetăm cu păcatul. Ceea ce poate apare ca o pată albă, nesimnificativă, poate fi o boală groaznică. Ceea ce poate apare ca un păcat nevinovat, poate conduce la moarte veşnică.

Dragi prieteni, avem nevoie de confruntarea cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru a descoperi cum suntem. Dacă nu suntem sănătoşi, dacă suntem infestaţi, avem la El vindecarea.