Itinerar Biblic Ep.0140 – Marcu Cap.15

 

Rezumat

·         Domnul Isus este dus înaintea lui Pilat.

·         Judecare lui Isus.

·         Eliberarea lui Barnaba.

·         Răstignirea Domnului.

 

Dragi ascultători, ţinând pasul alert împreună cu Marcu, am ajuns, iată,  cu studiul nostru la răstignirea lui Isus Hristos.

Ştim că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, după cum îi spune şi Pavel lui Timotei în cea de a doua epistolă, la capitolul 3, dar acest fragment despre moartea şi răstignirea lui Isus are o semnificaţie aparte. La sfârşitul capitolului precedent, capitolul 14, l-am lăsat pe Isus în mâinile duşmanilor Săi. Ucenicii Lui se împrăştiaseră. Unul dintre ei Îl trădase, şi altul se lepădase de El. Cam aceasta era situaţia în care se afla acum Domnul nostru.

Păcatul este subiectul principal al acestei nopţi de judecată din două motive. Pe de o parte, păcatul încearcă să-L distrugă pe Isus. El face însă un lucru uimitor în privinţa acestui păcat – moare pentru el. Cred că acesta este motivul pentru care crucea poate fi considerată unul din multele paradoxuri ale credinţei creştine. Este cea mai mare tragedie a tuturor timpurilor, dar, în acelaşi timp, este şi cea mai glorioasă victorie a pământului şi a cerului. Prin urmare, nu ar trebui să ne apropiem de acest capitol cu un sentiment de înfrângere sau de milă pentru Cel care suferă. Ar trebui să trecem uşor şi liniştit prin aceste scene, cu reverenţa cuvenită şi cu o inimă din care se revarsă recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru o mântuire atât de mare.

Nota tragică nu poate fi trecută cu vederea în aceste scene în care Isus are de îndurat cruda nedreptate şi suferinţa amară. Se vorbeşte despre un barbar pe nume Clovis, care, atunci când a auzit Evanghelia citită, a exclamat: “Dacă aş fi fost eu acolo cu soldaţii mei!”

Dar reţineţi, vă rog, că Domnul nu vrea mila, ci credinţa noastră. Credeţi în Domnul Isus Hristos! Iată ce ne spune Pavel cu privire la credinţă: “Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.” (Romani 10:9,10). Domnul vrea credinţa inimii voastre, nu mila şi compătimirea inimii voastre.

Da să ne întoarcem acum la  Evanghelia acţiunii, adică Evanghelia după Marcu şi capitolul 15 stabileşte natura supremă a acestei acţiuni. Răstignirea este punctul culminant şi încununarea tuturor evenimentelor acestei acţiuni. Este răstignirea către care se îndreptau atât creaţia întreagă, cât şi toate planurile lui Dumnezeu din întreaga veşnicie. El a fost Mielul junghiat de la întemeierea lumii. Evanghelia este acum transformată în acţiune! Mai târziu, Pavel a putut spune: “V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15:3,4).

Vedeţi , Evanghelia este ce a făcut Isus. Nu este ce vă cere Dumnezeu să faceţi. Este acţiunea Lui, nu a mea sau a voastră. Noi nu suntem în poziţia să facem un lucru acceptabil înaintea lui Dumnezeu. Neprihănirea voastră şi neprihănirea mea nu sunt acceptate ca bază pentru mântuire. Dumnezeu poate şi chiar a pregătit pentru noi această neprihănire, în Hristos. El a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat pentru îndreptăţirea, pentru neprihănirea noastră (Romani 4:25).

Iată şi planul capitolului 15 din Evanghelia după Marcu:

  1. Vom vedea mai întâi că Domnul Isus este dus înaintea lui Pilat (v. 1-6).
  2. Înaintea lui Pilat, Domnul Isus este condamnat; Baraba este eliberat (v. 7-15).
  3. Domnul este apoi încoronat cu o cunună de spini (v. 16-23).
  4. În cele din urmă Domnul Isus este răstignit (v. 24-41)
  5. trupul lui Isus îi este încredinţat lui Iosif din Arimatea – mormântul nou (v. 42-47).

Dar să parcurgem acum ceea ce scrie Marcu:

v.1 Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrînii, cărturarii şi tot Soborul. Dupăce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mînile lui Pilat.

Motivul pentru care au făcut acest lucru este următorul: Preoţii cei mai de seamă  Îl puteau condamna pe Isus, dar nu puteau duce la îndeplinire execuţia. Numai Roma putea face aşa ceva. Prin urmare, Sinedriul trebuia să apeleze la curtea de justiţie romană pentru a executa sentinţa de pedeapsă cu moartea pe care o dăduse. Dar, vedeţi, Romei nu-i păsa atât de mult de disputele teologice ale popoarelor pe care le domina. Astfel, acuzaţia adusă lui Isus înaintea Sinedriului nu ar fi avut câştig de cauză înaintea lui Pilat. De aceea membrii Sinedriului s-au întâlnit dimineaţa pentru a formula acuzaţiile care să poată fi acceptate de tribunalul roman şi care să legalizeze acţiunea lor ilegală din noaptea precedentă.

Pilat era guvernatorul roman care se afla în Ierusalim în acel moment. Cartierul său general era la Cezareea, pentru că îi plăcea acel loc de la ţărmul mării, cu o climă blândă. Nu-i plăcea Ierusalimul şi venea aici numai în timpul sărbătorilor, pentru a înăbuşi o eventuală răscoală.

Autorităţile romane nu permiteau răzmeriţele, marşurile de protest sau orice alte maniestări de acest gen. Acesta este unul din motivele pentru care Imperiul roman a rămas în picioare aproape o mie de ani, dominând lumea din vremea aceea.

Pilat era un om politic. Eficacitatea era forţa motivatoare a vieţii sale, mai degrabă, şi nu justiţia romană. El chiar a căutat să-L elibereze pe Isus când a văzut că este nevinovat, dar în acelaşi timp, a vrut să facă pe placul conducătorilor religioşi. Aşa cum observaţi aici, Pilat nu a reuşit să obţină cooperarea lui Isus, aşa cum spera. El îşi spunea că, dacă Isus ar fi cooperat, el ar fi putut să facă şi pe placul liderilor religioşi. Pilat este exemplul tipic de politician care încearcă să împace şi capra, şi varza, şi nu reuşeşte. Când încerci să faci pe placul tuturor, sfârşeşti prin a nu fi pe placul nimănui.

Să mergem mai departe:

v.2  Pilat L-a întrebat: ,,Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ ,,Da, sînt“, i-a răspuns Isus.

v.3  Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri.

v.4  Pilat L-a întrebat din nou: ,,Nu răspunzi nimic? Uite de cîte lucruri Te învinuiesc ei!“

v.5  Isus n’a mai dat nici un răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

v.6  La fiecare praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care-l cereau ei.

Pilat era uimit, chiar şocat, să vadă că un prizonier îndrăznea să stea înaintea lui şi să nu spună nimic în apărarea sa. Îmi imaginez că alţi prizonieri făceau tot posibilul să se apere, dar acest Prizonier era altfel. El nu S-a apărat deloc, şi Pilat vroia să ştie care este motivul acestei purtări.

Dacă citim acest incident în Evanghelia după Ioan, vom descoperi că au avut loc mai multe intervenţii între Pilat şi conducătorii religioşi, în încercarea lui Pilat de a-L elibera pe Isus. Pilat L-a luat pe Isus înăuntru pentru a vorbi cu El. Apoi L-a scos afară, pentru ca să-L cheme din nou înăuntru, în dorinţa de a-L face să coopereze cu el. Dar Pilat a descoperit că trebuia să ia singur o decizie referitoare la Isus Hristos. Şi acelaşi lucru trebuie să-l facă fiecare om.

După aceea, Pilat a crezut că poate scăpa de răspundere eliberând un prizonier. Acest om nu putea crede că ar exista cineva care să ceară eliberarea lui Baraba şi răstignirea lui Isus. El a crezut cu adevărat că a găsit o soluţie la dilema în care se afla.

v.7  În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care-l săvîrşiseră într’o răscoală.

Baraba era un om vinovat de crimă şi de instigarea la răscoală. El fusese capul celor răsculaţi. La vremea aceea, el era căpetenia prizonierilor şi urma să fie răstignit la un loc cu ceilalţi. Cred că Domnul Isus a fost răstignit pe crucea pregătită pentru Baraba.

v.9  Pilat le-a răspuns: ,,Voiţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?“

v.10  Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mîna lui.

v.11  Dar preoţii cei mai de seamă au aţîţat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba.

v.12  Pilat a luat din nou cuvîntul, şi le-a zis: ,,Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul Iudeilor?“

v.13  Ei au strigat din nou: ,,Răstigneşte-L!“

Acum se întâmplă un lucru cu totul ieşit din comun şi nemaiauzit. Pentru Pilat, era evident că acuzaţiile aduse împotriva lui Isus erau false. El avea la îndemână un criminal cu faimă şi putea face comparaţia cu Isus. El nu credea că poporul ar fi avut îndrăzneala să ceară eliberarea lui Baraba şi răstignirea lui Isus. El pur şi simplu nu cunoştea adâncimile până la care se poate scufunda omul. Nu cunoştea nici adâncimea până la care se poate afunda religia. Pilat a fost atât de uluit când a auzit că poporul cerea eliberarea lui Baraba, el, care era judecătorul, îi întreabă pe oameni, consternat, ce să facă atunci cu Isus.

v.14 ,,Dar ce rău a făcut?“ le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: ,,Răstigneşte-L!“

Mulţimea fusese instruită să ceară răstignirea lui Isus. Aici avem exemplul maselor care ajung să impună o decizie care nu are nimic în comun cu respectarea legii. Când Pilat a întrebat ce rău a făcut Isus, ei nu au făcut decât să strige şi mai tare: “Răstigniţi-L!” Nici o mulţime de oameni de acest fel nu este pregătită să raţioneze şi să-şi folosească judecata şi bunul-simţ. Tot ce puteau face era să strige încontinuu: “Răstigniţi-L!”

v.15 Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.

În mod evident, Pilat era un politician slab, şovăielnic. El a cedat în faţa strigătelor mulţimii înverşunate şi L-a dat pe Isus să fie răstignit. Justiţia romană a călcat strâmb de data aceasta. A trimis la moarte un om nevinovat. Dar Isus a luat locul meu – şi eu nu sunt nevinovat.  De fapt El a luat locul fiecăruia dintre noi acolo pe cruce.

v.16  Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor.

v.17  L-au îmbrăcat într’o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, şi I-au pus-o pe cap.

v.18  Apoi au început să-I ureze, şi să zică: ,,Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“

v.19  Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau.

Când un condamnat urma să fie răstignit, era predat pe mâna acestor soldaţi. Ei erau un grup de oameni brutali, cruzi, care puteau face orice doreau cu prizonierul respectiv. Ei îşi umileau prizonierii, îi torturau şi făceau din ei o jucărie pentru satisfacerea înclinaţiilor lor sadice. Acelaşi tratament îl aplică şi Domnului Isus.

Am mai spus şi cu altă ocazie că soldaţii romani au jucat şi cu Isus acel joc roman oribil, numit “mâna fierbinte”

Ei îl legau la ochi pe prizonier şi îl loveau pe rând cu pumnul în faţă. După un timp, îi scoteau legătura de la ochi şi îi cereau să spună cine nu l-a lovit. Bineînţeles că prizonierul nu ghicea niciodată, şi chiar dacă ar fi ghicit, soldaţii nu ar fi recunoscut acest lucru. Şi jocul continua până când faţa celui lovit nu mai arăta deloc ca un chip omenesc. Cred că acest lucru s-a întâmplat şi cu Isus.

Acesta poate fi motivul pentru care i s-a dat lui Simon din Cirena să poarte crucea lui Isus. El fusese bătut atât de rău, încât nu ar mai fi putut-o duce. Aceasta în condiţiile în care Isus nu era tocmai un om plăpând. Sunt convins că avea o constituţie atletică. Gândiţi-vă cât de mult a mers pe jos în timpul lucrării sale. De asemenea, lucrase ca tâmplar şi a avut destulă putere să-i scoată afară pe schimbătorii de bani din Templu.

Haina de purpură şi cununa de spini nu erau altceva decât o altă batjocură, alături de toate celelalte. Timpul folosit în limba greacă indică o acţiune continuă. Aceasta înseamnă că ei au continuat să-L scuipe şi să-L lovească. Aici este mai mult decât ură obişnuită. Era o atitudine de brutalitate şi cruzime care descoperă degradarea inimii omeneşti.

v.20  Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.

v.21  Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea dela cîmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.

După o dimineaţă întreagă de suferinţă inumană, L-au dus pe Isus să fie răstignit. Simon era din Cirena, din Africa de Nord. Probabil că participa şi el la sărbătoarea Paştelui în Ierusalim. Se pare că a fost luat din mulţime, la întâmplare, pentru a purta crucea lui Isus. Se crede că Isus a purtat crucea până la porţile cetăţii.

v.22 Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tîlmăcit, însemnează: ,,Locul căpăţînii.“

Golgota înseamnă “Locul căpăţânii”; i se mai spune şi muntele Calvarului, după traducerea latină – “calvaria” – a cuvântului aramaic “Golgota”.

Acum, nici unul din cei patru  evanghelişti nu a oferit o imagine completă a episodului răstignirii, ci fiecare a oferit anumite fragmente.

v.24  Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.

Nici unul din cei patru evanghelişti nu a oferit detalii cu privire la răstignire în sine, ci numai incidente din jurul răstignirii. Duhul lui Dumnezeu a tras un văl asupra acesteia, ca şi cum ar spune: “Nu este nimic aici care să satisfacă bârfa sadicilor. Nu este nimic aici care să ocupe mintea delăsătoare şi leneşă. Este prea groaznic, prea oribil ce s-a întâmplat!”

Tragerea la sorţi a hainelor, împărţirea lor, a fost o împlinire a profeţiei din Psalmul 22:18.

v.25  Cînd L-au răstignit, era ceasul al treilea.

v.26  Deasupra Lui era scrisă vina Lui: ,,Împăratul Iudeilor.“

Aici ni se spune că L-au răstignit pe Isus în ceasul al treilea, care este ora nouă dimineaţa (Marcu foloseşte exprimarea evreiască orei, în timp ce Ioan o foloseşte pe cea romană). Trebuie să luăm în consideraţie toate Evangheliile dacă vrem să avem o informaţie corectă. Ioan ne spune că inscripţia a fost scrisă în ebraică, greacă şi latină. Nici un evanghelist nu are intenţia de a ne spune întreaga istorie a acestei inscripţii.

Acuzaţia sub care L-au răstignit a fost aceasta: ÎMPĂRAT AL IUDEILOR.

Acest lucru nu era adevărat în sensul în care foloseau ei acest titlu, şi aşa cum vroiau ei să sune. Isus nu condusese nici o răscoală împotriva Romei. El S-a dăruit Israelului, dar Israelul L-a respins.

v.27  Împreună cu El au răstignit doi tîlhari, unul la dreapta şi altul la stînga Lui.

v.28  Astfel s’a împlinit Scriptura, care zice: ,,A fost pus în numărul celor fărădelege.“

Ni se spune că Isus a fost răstignit împreună cu doi tâlhari: unul la dreapta, şi unul la stânga Sa. Şi Marcu spune că s-a procedat aşa pentru a se împlini Scripturile, după care citează un fragment din Isaia 53:12: “a fost pus în numărul celor fărădelege”.

v.29  Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap, şi ziceau: ,,Uă! Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile,

v.30  mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi pogoară-Te de pe cruce!“

v.31  Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii îşi băteau joc de El între ei, şi ziceau: ,,Pe alţii i-a mîntuit, şi pe Sine însuş nu Se poate mîntui!

Acest lucru era adevărat. Nu putea să-i mântuiască pe alţii şi, în acelaşi timp, să se mântuiască şi pe Sine Însuşi. El S-a dat pe Sine pentru alţii – acesta este principiul răscumpărării.

Aş dori să remarcaţi faptul că Marcu ne oferă un tablou orar al răstignirii. În ceasul al treilea, Isus a fost pus pe cruce, iar în ceasul al şaselea, care era 12 ziua, s-a lăsat întunericul. Soarele de amiază a fost acoperit şi s-a pogorât întunericul asupra crucii. Din ceasul al şaselea, până în ceasul al nouălea (adică la trei după-amiază), a fost întuneric.

Primele trei ore au fost cuprinse în intervalul 9-12, iar următoarele trei, între amiază şi ora 3 după-amiază. Isus a stat atârnat pe cruce timp de şase ore. În primele trei ore, era lumină fizică. În următoarele trei ore, a fost întuneric fizic. Dar în primele trei ore a fost întuneric spiritual, iar în ultimele trei ore, a fost lumină spirituală. De ce? Pentru că în primele trei ore omul a dat tot ce este mai rău în el. Oamenii L-au răstignit pe Isus şi L-au ponegrit pe Isus. Până şi cei care erau răstigniţi împreună cu El L-au insultat. Cel puţin la început, au făcut-o amândoi. Duşmanii Lui de la piciorul crucii Îl ridiculizau şi dădeau din cap, bătându-şi joc de El. În primele trei ore, omul este la lucru, făcând tot ce este mai rău. În următoarele trei ore, Dumnezeu lucrează.

În primele trei ore, El suferă de mâna omului; în ultimele trei ore, El suferă pentru om. În primele trei ore, Isus murea din cauza păcatului; în următoarele trei ore, El murea pentru păcatul întregii lumi. Astfel, în timpul întunericului fizic, era lumină spirituală şi Dumnezeu lucra. În primele trei ore, păcatul a făcut tot ce a putut pentru a-L distruge pe Isus; în următoarele trei ore, El Îşi aduce sufletul ca jertfă pentru păcat. În ultimele trei ore, Isus plăteşte datoria tuturor păcatelor omenirii. În aceste ore El a fost făcut păcat pentru noi. El a fost părăsit de Dumnezeu, şi totuşi, în acele momente, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine (2 Corinteni 5:19). Ce paradox avem aici!

v.34  Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ,,Eloi, Eloi, lama sabactani“ care, tîlmăcit, înseamnă: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentruce M’ai părăsit?“

v.35  Unii din cei ce stăteau acolo, cînd L-au auzit, ziceau: ,,Iată, cheamă pe Ilie!“

v.36  Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într’o trestie, şi I-a dat să bea, zicînd: ,,Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L pogoare de pe cruce!“

v.37  Dar Isus a scos un strigăt tare, şi Şi-a dat duhul.

v.38  Perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt în două de sus pînă jos.

v.39 Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, cînd a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: ,,Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

Dragi prieteni, astfel a sfârşit fiul lui Dumnezeu trimis să moară pentru păcatele noastre. Tratat cu o cruzime pe care nu a meritat-o, este astăzi tratat cu indiferenţă, crucificat fiind a doua oară prin ignoranţa multora.

Dragul meu prieten, au fost şi oameni care l-au iubit. Marcu ne spune că Iosif din Arimatea i-a aşezat trupul într-un mormânt pe care îl avea. Femeile stăteau şi ele îndurerate în apropierea crucii. Nu vrei să faci şi tu parte dintre cei care acceptă că El a murit pe nedrept, doar pentru ca noi să trăim?

Ajută-ne Doamne să înţelegem ce ai făcut tu acolo pe cruce.