Itinerar Biblic Ep.0137 – Marcu Cap.13

 

Rezumat

·         Discuţia privitoare la sfârşitul vremurilor.

·         Îndemnuri la veghere.

 

Dragi ascultători, aşa cum remarcam, odată cu trecerea la această ultimă parte a relatării vieţii Domnului Isus, Marcu schimbă puţin nota sa obişnuită. Observăm şi în acest capitol, cu numărul 13, că nu mai au loc minuni, dar activitatea continuă să fie intensă. În acest capitol însă este vorba de acţiune la timpul viitor, fiind vorba despre evenimentele escatologice care vor încheia această epocă. Se vorbeşte despre necazul cel mare şi este descrisă plastic cea de-a doua venire a lui Hristos. Aceasta este acţiune alimentată de puterea divină, care este mult mai puternică decât cea atomică.

Cuvântarea Domnului Isus de pe Muntele Măslinilor din acest capitol este o relatare paralelă cu cea din Matei. Aici însă, cuvântarea este mai scurtă decât în Evanghelia după Matei. Acest lucru este adevărat în general cu privire la Evanghelia după Marcu: ea prezintă evenimentele în versiune prescurtată, cu doar câteva excepţii în care oferă mai multe detalii decât textele paralele din celelalte Evanghelii.

Iată acum un plan al acestui capitol:

  1. Începem cu întrebările ucenicilor pentru Isus, pe Muntele Măslinilor (v. 1-4).
  2. Ne este oferită apoi o viziune de ansamblu a acestor vremuri (v. 5-7).
  3. Vorbind despre vremea sfârşitului, Domnul Isus notează şi persecuţia care precede perioada necazului cel mare (v. 8-13).
  4. Domnul face apoi o profeţie referitoare la necazul cel mare (v. 14-23).
  5. Propovăduirea celei de-a doua veniri a lui Hristos (v. 24-27) constituie următorul punct major al capitolului.
  6. Mai avem şi “Pilda smochinului” (v. 28-33), după care urmează:
  7. Un îndemn la veghere pentru poporul lui Dumnezeu (v. 34-37).

Dar să începem cu versetul 1 al acestui capitol.

v.1  Cînd a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: ,,Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!“

Avem aici un exemplu care ne explică felul în care poate fi înţeles greşit un fragment din Scriptură. Am putea întreba ce se ascunde dincolo de această afirmaţie a ucenicilor. Nu avem nici o indicaţie asupra motivului pentru care este spus acest lucru. Ar trebui să ne întoarcem la Matei 23:38 pentru a afla ceva. Isus vorbise despre distrugerea Templului, care avea să aibă loc în viitor. Ucenicii erau nedumeriţi pentru că vedeau această zidire în toată splendoarea şi în toată gloria. Ei vroiau să se asigure că Isus a observat acest lucru. Aşa că Îi spun: “Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!”

v.2  Isus i-a răspuns: ,,Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.“

El le pune o întrebare. Ucenicii Îi ceruseră să privească toate acele clădiri pentru ca să fie siguri că El nu trece pe lângă ele fără să le observe. Acum El îi întreabă: “Le vedeţi voi cu adevărat?”

Isus îi învaţă o mare lecţie spirituală cu această ocazie. În ultimii mei ani petrecuţi ca pastor al unei biserici din Los Angeles, lângă clădirea bisericii s-a înălţat o clădire cu 42 de etaje. În faţa acesteia, se află o altă clădire de 52 de etaje. Peste drum de noi avem un alt bloc de 60 de etaje. La câteva zeci de metri a fost planificată construirea unui mare complex comercial care va include un magazin universal, două hoteluri, doi zgârie-nori. Acelaşi lucru  l-am putea întreba şi noi astăzi: Nu vedeţi aceste clădiri frumoase? Sunt noi şi atât de impresionante!

Dar ce vedem noi cu adevărat? Le vedem frumuseţea, soliditatea, stabilitatea, permanenţa. Ni se pare că vor fi aici zeci de ani, că nu vor putea fi clintite decât în cazul unui cutremur foarte mare. Dar adevărul este că toate aceste clădiri sunt temporare. Toate acestea vor trece. O perspectivă corectă ne va permite să vedem că nu va rămâne piatră peste piatră din aceste clădiri. Deşi sunt construite din oţel şi beton, tot vor pieri într-o zi. Apostolul Pavel a afirmat acest adevăr spiritual în felul următor: “Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice.” (2 Corinteni 4:18).

Dragi prieteni, acesta este marele adevăr. Ştiţi ce a spus Nebucadneţar pe când admira zidurile Babilonului? Plin de admiraţie în faţa gloriei cetăţii, a spus: “Nu este acesta Babilonul pe care l-am ridicat eu?” Aţi văzut fotografii ale Babilonului de astăzi? Nu mai are nimeni cu ce să se laude. Sunt numai ruine. Toată gloria a dispărut. Şi la fel se va întâmpla şi cu toţi zgârie-norii. Aceste lucruri sunt trecătoare.

Dragi prieteni, vedeţi voi lucrurile care sunt veşnice?

v.3   Apoi a şezut pe muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, L-au întrebat deoparte:

v.4  ,,Spune-ne cînd se vor întîmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul cînd se vor împlini toate aceste lucruri?“

Marcu adaugă mereu unele lucruri pe care nu le găsim în celelalte Evanghelii. Dacă nu am avea Evanghelia după Marcu, nu am şti că aceştia au fost cei patru bărbaţi care i-au pus lui Isus aceste întrebări. Amintiţi-vă că aceasta este, de fapt, Evanghelia lui Petru.

Petru i-a spus lui Marcu cine erau cei patru care au alcătuit delegaţia prezentă înaintea lui Isus cu întrebările pe care le citim în versetul 4.

Marcu enumeră două dintre întrebări. Matei redă trei întrebări. Luca relatează numai o parte din răspuns. Dacă punem la un loc toate fragmentele, vom avea tabloul complet şi vom vedea că au fost trei întrebări.

Prima este: Această întrebare se referă la afirmaţia că nu va rămâne piatră peste piatră din “Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri?”  clădirea Templului. Luca redă răspunsul Domnului Isus la această întrebare.

A doua întrebare: “Care va fi semnul venirii Tale?”

Şi a treia întrebare care sună aşa: ”Care va fi semnul sfârşitului veacului?”

Matei şi Marcu redau răspunsul Domnului la ultimele două întrebări. Matei oferă mult mai multe detalii decât Marcu, dar noi ne vom ocupa de accentul pe care-l pune Marcu aici. Amintiţi-vă că el le scria romanilor şi trebuia să le atragă atenţia asupra lucrurilor pline de putere, de acţiune şi de dramatism.

v.5  Isus a început atunci să le spună: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.

v.6  Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sînt Hristosul!` Şi vor înşela pe mulţi.

Acesta este un avertisment constant – un avertisment împotriva Hristoşilor falşi. Unii cred că acesta nu este un pericol pentru ziua de azi. Eu nu sunt de acord cu această opinie. De exemplu, Hristosul teologilor liberali este un Antihrist – nu este Hristosul adevărat! Poate că unii dintre voi cred că aceştia Îl propovăduiesc pe Hristosul Bibliei, dar nu este deloc aşa.

După afirmaţiile lor, Hristosul pe care-L propovăduiesc ei nu este născut din fecioară, nu a făcut niciodată nici o minune, nu Şi-a vărsat sângele pentru păcatele noastre, nu a înviat în trup, nu S-a înălţat în cer şi nu va veni din nou în trup. Ştiţi că nu există un astfel de Isus în Biblie? Isus cel din Biblie S-a născut din fecioară, a făcut multe minuni, Şi-a vărsat sângele pentru păcatele noastre, a înviat din morţi, S-a înălţat la cer şi va veni din nou în trup. Aşa spune Biblia şi Biblia conţine singurele documente referitoare la natura istorică a lui Isus. Biblia prezintă toate acele fapte importante ale credinţei. Teologul liberal vorbeşte despre alt Hristos, despre alt Isus. Şi orice alt Hristos, în afară de cel al Bibliei, este Antihrist.

Ascultaţi ce spune apostolul Ioan: “Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.” (1 Ioan 2:18).

În lume sunt mulţi anticrişti. Eu v-am atras atenţia asupra teologiei liberale, dar există mulţi alţi Hristoşi falşi. Am auzit că fondatorul unei noi religii în statul nostru a spus că poate face tot ce n-a putut face Isus Hristos.

Unul din membrii grupului Beatles a afirmat că ei au fost mult mai populari decât Hristos şi au făcut mai mult decât El pentru lumea din zilele noastre. Şi mai sunt mulţi alţii care pretind că sunt Hristos. Domnul a avut dreptate să ne avertizeze în mod repetat în această privinţă.

v.7  Cînd veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă spăimîntaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întîmple. Dar încă nu va fi sfîrşitul.

Războaiele, la fel ca Hristoşii falşi, sunt o caracteristică a timpurilor moderne. Nici un credincios nu ar trebui să fie alarmat din cauza războaielor. Ele nu sunt semnul  sfârşitului vremurilor. Nici anticriştii, nici războaiele nu arată că ne aflăm la sfârşitul vremurilor. Când spun anticrişti, nu mă refer la Antihristul, care este unul singur. Toţi aceşti Hristoşi falşi arată că va fi un Antihrist, singurul şi cel din urmă.

v.8  Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pămînt, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.

În prezent, omul crede că este extrem de civilizat pentru că are tot felul de aparate electrice şi electro-casnice şi crede că poate face din această lume un loc minunat. Dar el descoperă brusc că poluează pământul şi că planeta aceasta va ajunge de nelocuit. Şi după o vreme, nu foarte îndepărtată, dacă nu se opreşte explozia demografică, va muri de foame. Biblia spune că vor veni necazuri şi foamete multă. Este interesant că această Carte, pe care mulţi oameni au dispreţuit-o, este atât de exactă în aceste privinţe. Oamenii au crezut că vor rezolva problemele lumii cu ajutorul ştiinţei. Acum ştim că nici măcar ştiinţa nu poate găsi soluţii la problemele create de om.

George Bernard Shaw a ajuns în situaţie de a recunoaşte următorul lucru: “Ştiinţa de care îmi legasem credinţa s-a năruit, şi acum aveţi în faţa voastră un ateu care şi-a pierdut credinţa.”  Ce tragedie! Acestea sunt caracteristicile sfârşitului veacului.

v.9  Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mîna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentruca să le slujiţi de mărturie.

v.10  Mai întîi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.

Acum nu cred că aici Isus vorbeşte despre biserică. Prin “evanghelie”, El Se referă la Evanghelia Împărăţiei. Aceasta este, de asemenea, Evanghelia harului. Aceasta nu înseamnă că există două Evanghelii. Evanghelia Împărăţiei este de fapt o faţetă a Evangheliei harului. Mântuirea este posibilă numai prin harul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu nu a pregătit o altă cale, în afara sângelui lui Isus Hristos, prin care omul să poată fi mântuit.

Dar Evanghelia Împărăţiei va sublinia următorul lucru: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape”. Cu alte cuvinte, “Isus vine”. Şi când va fi spus acest lucru în ziua aceea, va fi în vremea necazului cel mare şi aşa va fi.

v.11  Cînd vă vor duce să vă dea în mînile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la celece veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfînt.

Acesta nu este un verset pe care predicatorii leneşi să-l folosească în sprijinul lor atunci când nu-şi pregătesc predicile. Un prieten mi-a povestit că era pe un peron de gară acum câţiva ani, şi în aşteptarea trenului se plimba de la un capăt la celălalt al peronului, repetând predica după notiţele pe care şi le făcuse. La un moment dat, s-a apropiat de el un bărbat, care l-a întrebat:

“Sunteţi predicator?” “Da”, a răspuns prietenul meu.

“Şi ce faceţi?” “Îmi revizuiesc principalele gânduri ale predicii!”, a răspuns el.

“Cum adică? Vreţi să spuneţi că vă pregătiţi predicile mai dinainte?”

“Da, bineînţeles.!” De ce? Ştiţi, şi eu sunt predicator dar eu nu fac aşa ceva. Eu aştept până ajung la amvon şi Duhul lui Dumnezeu îmi dă un mesaj.”

“Şi dacă Duhul nu vă dă nici un mesaj? Ce faceţi atunci?”

“Improvizez ceva până când îmi vorbeşte Duhul.”

Dragi prieteni, tare mi-e teamă că este prea multă improvizaţie în viaţa multor predicatori şi slujitori ai bisericii. Acest verset nu vorbeşte însă despre aşa ceva. El se referă la ziua în care cei 144000 din poporul lui Israel vor fi martori. Acesta este un mesaj pentru ei, pentru ziua aceea. Acest verset nu ne oferă o scuză pentru a nu ne pregăti predicile.

Dar să mergem mai departe cu relatarea referitoare la zilele de pe urmă:

v.12  Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî.

v.13  Veţi fi urîţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.

În ziua aceea va fi antisemitism pe scară internaţională. Dar când Dumnezeu Îşi va pune pecetea asupra lor în ziua aceea, ei vor putea să îndure totul până la capăt.

Acum ajungem la o porţiune foarte dramatică.

v.14 Cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii` stînd acolo unde nu se cade să fie, -cine citeşte să înţeleagă-atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi.

Acesta este începutul necazului cel mare. Primii trei ani şi jumătate sunt liniştiţi în comparaţie cu restul. Este pacea falsă a Antihristului. Apoi, în mijlocul acestei perioade, va apărea această “urâciune a pustiirii” despre care vorbeşte Daniel în profeţia sa. Aceasta va sta acolo unde nu îi este locul, adică în Locul Sfânt. Dacă Marcu le-ar fi spus romanilor că urâciunea pustiirii va sta în Locul Sfânt, ei nu ar fi înţeles despre ce este vorba. Aşa că el spune că aceasta va sta acolo unde nu se cade să fie. Acest lucru este mai pe înţelesul multora şi astăzi. Trebuie să înţelegem faptul că Locul Sfânt fusese dat numai poporului Israel. Era un loc anume în Templul de pe pământ. Biserica nu are un astfel de Loc Sfânt.

v.15  Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea.

v.16  Şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.

Observaţi urgenţa acestui îndemn. Nu vă întoarceţi după lucrurile voastre, ci începeţi să alergaţi cât puteţi de repede!

v.17  Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!

v.18  Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întîmple iarna.

Acesta este începutul necazului cel mare.

v.19   Pentrucă în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost de la începutul lumii, pe care a făcut-o Dumnezeu, pînă azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.

v.20  Şi dacă n’ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n’ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.

v.21  Dacă vă va zice cineva atunci: ,Iată, Hristosul este aici` sau: ,Iată-L, acolo`, să nu-l credeţi.

Dragii mei pentru foarte mulţi acele zile vor fi adevărate zile de groază.

v.22  Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.

v.23  Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.

În zilele acelea Hristoşii falşi, precum şi profeţii falşi, vor face minuni autentice prin puterea lui Satan.

Cea de-a doua venire a lui Hristos este introdusă prin întunericul lăsat asupra universului, şi prin jocuri de lumină cereşti răspândite în tot acest univers, imagine care va împlini profeţia din Ioel 2:28-32. Să ascultăm mai departe.

v.24 Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,

v 25  stelele vor cădea din cer, şi puterile cari sînt în ceruri vor fi clătinate.

v.26  Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.

Norii descrişi aici nu sunt nori de ploaie. Ei sunt nori de slavă. Cred că acesta este semnul Fiului omului în ceruri.

v.27  Atunci va trimete pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, dela marginea pămîntului pînă la marginea cerului.

Aceasta nu este răpirea Bisericii. El nu trimite îngeri pentru a-i aduna pe cei credincioşi; ci ei sunt luaţi pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh (1 Tes.4:13-18).

Acum ajungem la pilda smochinului.

v.28 Luaţi învăţătură dela smochin prin pilda lui. Cînd mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.

v.29  Tot aşa, cînd veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.

Smochinul vorbeşte despre poporul Israel. Recunosc că este un dezacord în această privinţă, dar nu mă deranjează dacă alţii cred că nu este aşa. Eu cred că pot găsi fragmente biblice care să susţină acest punct de vedere. Unitatea de măsură pentru timp folosită de Dumnezeu este poporul Israel. Dar iată noi referiri la raportul dintre timp şi toate aceste lucruri vestite de Domnul Isus.

v.31  Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

v.32  Cît despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

Mulţi recunosc că acest verset este dificil. Dacă Isus este Dumnezeu, este greu de explicat această fisură a omniscienţei Sale. “Nici Fiul” este adăugat de Marcu (comparaţi cu Matei 24:36). Marcu Îl prezintă pe Isus în calitatea Sa de slujitor. Şi slujitorul nu ştie ce face stăpânul şi Domnul lui. Caracteristica de slujitor a lui Isus reprezintă umanitatea Lui. El a luat chip de rob. Când a devenit om, Isus Şi-a impus anumite limite, pentru ca să fie ca noi. Când a devenit om, El a încetat să mai fie omniprezent. Marta L-a mustrat pe Isus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” Este rezonabil să presupunem că exista o limitare autoimpusă a omniscienţei Domnului Isus.

v.33  Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi cînd va veni vremea aceea.

Atitudinea potrivită pentru poporul lui Dumnezeu din toate timpurile în faţa profeţiilor viitorului este vegherea şi rugăciunea.

v.34  Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într’altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.

v.35  Vegheaţi dar, pentrucă nu ştiţi cînd va veni stăpînul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntarea cocoşilor, sau dimineaţa.

v.36  Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.

v.37  Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!“

Această pildă încheie relatarea lui Marcu cu privire la cuvântarea lui Isus de pe Muntele Măslinilor. Isus Şi-a aplicat Sie Însuşi această pildă, în legătură cu cea de-a doua venire a Sa. Aceasta este responsabilitatea poporului lui Dumnezeu, căruia i se va cere socoteală la venirea lui Isus. Pe lângă rugăciune şi veghere, noi avem şi sarcina de a lucra.

Acest îndemn este şi pentru noi, deşi vegherea este diferită de la om la om. Cineva poate veghea neliniştit, în timp ce altul poate veghea în pace şi calm. Dar copilul lui Dumnezeu trebuie să vegheze aşteptând acea binecuvântată nădejde şi acea glorioasă apariţie a Domnului.

Asta înseamnă a aştepta cu bucurie.