Itinerar Biblic – Episodul 574 – PSALMII 37:1-38:8

 

Tema: Promisiunea unei binecuvântări viitoare

 

Dragi ascultători, nu am terminat încă cu psalmii scrişi de David şi sper că acest lucru nu deranjează pe nimeni pentru că sunt scrieri minunate în care regăsim multe dintre trăirile noastre.

Apoi, un aspect foarte important pe care nu trebuie să-l uităm, este acela că Duhul Sfânt este Cel care a participat atât la inspirarea lui David, cât şi la inspirarea celor care au ales ca aceşti Psalmi să fie cuprinşi în Scriptură. Iar eu cred, dragi ascultători, că Duhul Sfânt va participa şi la citirea şi interpretarea lor, ajutându-ne să înţelegem care este mesajul pe care Dumnezeu îl are pentru noi acum.

Deci, ne îndreptăm astăzi atenţia asupra următorilor doi psalmi scrişi de David, respectiv, psalmii 37 şi 38.

Psalmul 37 vorbeşte despre o experienţă a lui David şi o făgăduinţă legată de o binecuvântare viitoare pentru rămăşiţa lui Israel scrisă în forma unui acrostih. Am mai explicat ce înseamnă acrostihul: fiecare verset al acestui psalm începe cu o literă a alfabetului ebraic. Psalmul 37 are 40 de versete, ceea ce înseamnă că două versete vor începe cu câte o literă a alfabetului ebraic. Adică, primele două versete încep cu prima literă a alfabetului, următoarele două versete încep cu a doua literă ş.a.m.d. Aşa este alcătuit acest psalm. Pe lângă această minunată alcătuire, Psalmul 37 are şi un mesaj aparte care a fost şi continuă să fie o mare binecuvântare pentru oricine îşi apleacă inima să-L asculte. Eu unul consider că el se potriveşte foarte bine condiţiilor prin care trecem noi astăzi ca popor. Să ne aplecăm deci inima asupra lui şi să ne lăsăm binecuvântaţi:

Ps. 37:1-2

v.1  Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;

v.2  căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

Vă spuneam că se potriveşte foarte bine situaţiei pe care noi o întâmpinăm. Adică, pe fondul acesta al adâncirii prăpăstiei dintre cei bogaţi şi cei săraci, apare această invidie, această dorinţă a oamenilor de a-şi dori ceea ce au ceilalţi. În felul acesta se creează o permanentă stare de nemulţumire care atrage după sine conflicte, frustrări şi reacţii nepotrivite. După cum vedem, nici David nu a fost ocolit de acest aspect. De fapt ştim ce  s-a întâmplat la un moment dat când nu şi-a controlat dorinţele. Prosperitatea celor care fac răul îl deranja foarte mult pe David.

Trebuie să mai menţionez că acest subiect mai este abordat şi în Psalmul 73, precum şi în alte fragmente ale Vechiului Testament. De ce par să prospere cei fără de Dumnezeu?

Aş vrea să vă atrag atenţia asupra unei particularităţi, din acest punct de vedere, a Vechiului Testament în comparaţie cu Noul Testament.

În Vechiul Testament, Dumnezeu promitea credincioşilor prosperitate pământească şi materială. El nu promite acelaşi lucru şi credincioşilor de astăzi. Nădejdea noastră este în cer, nu pe pământ. Dar nădejdea lui Israel era pe pământ. Omul din vremea aceea privea în jur şi-i vedea pe cei nelegiuiţi având parte de belşug. El vedea ogoarele celui nelegiuit cum erau udate şi cum dădeau recolte bogate, în timp ce săracul de alături abia îşi ducea zilele. Şi era greu de înţeles de ce se întâmplă astfel.

David a ajuns la aceeaşi concluzie la care a ajuns şi Asaf, şi anume că cel rău va fi tăiat cândva ca iarba.

Acum câţiva ani am întâlnit mai mulţi creştini care nu înţelegeau de ce a îngăduit Dumnezeu să avem parte de dictatori, de un sistem care a generat atât de mult rău.

Eu aş vrea doar să vă întrebaţi unde sunt toţi aceşti oamenii ai răului astăzi?

Dragii mei, daţi-I lui Dumnezeu timp şi El Se va îngriji de aceşti oameni aşa cum crede El de cuviinţă, conform planului Său. Noi ar trebui să ne gândim la sfârşitul celui nelegiuit. Dacă vă deranjează faptul că vedeţi cum prosperă cei nelegiuiţi din jurul vostru, iată câteva lucruri pe care le puteţi face pentru a rezolva problema.

Ps. 37:3

v.3  Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.

Aceasta era o făgăduinţă pentru poporul pământesc al lui Dumnezeu. El le spunea israeliţilor: „Nu vă faceţi griji cu privire la cei nelegiuiţi. Aveţi încredere în Mine şi Eu Mă voi ocupa de ei.”

Ps. 37:4

v.4  Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

Aceasta era o făgăduinţă pentru Israel, dar  să ştiţi că este valabilă şi pentru noi, credincioşii de astăzi.

Nu spun prin aceasta că Dumnezeu va binecuvânta afacerile voastre, pentru că nu sunt sigur de acest lucru, dar cred că El v-a dat deja binecuvântări spirituale şi El va continua să reverse asupra voastră tot belşugul de binecuvântări spirituale pe care îl puteţi duce. Amintiţi-vă numai ceea ce spune apostolul Pavel în deschiderea epistolei către Efeseni: „Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvîntat cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.” (Efeseni 1:3)

Observaţi, vă rog, încă o dată ce spune David. Observaţi unde trebuie să găsim noi satisfacţii, bucurii, împlinire. El ne îndeamnă  să vă găsiţi desfătarea în Domnul.

Dar mai aveţi ceva de făcut:

Ps. 37:5

v.5  Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului!” Mulţi creştini Îl critică pe Dumnezeu şi găsesc că El greşeşte de multe ori, dar nu vor să-şi încredinţeze soarta în mâna Lui.

„Încrede-te în El şi El va lucra!” Daţi-I timp lui Dumnezeu, nu vă grăbiţi, şi El va lucra spre binele vostru. Dumnezeu este bun, dragi prieteni! Nu uitaţi acest lucru! Concepţia păgânilor despre Dumnezeu este îngrozitoare: pentru ei, Dumnezeu este o fiinţă înfricoşătoare. Idolii lor sunt hidoşi. Mulţi creştini Îl văd la fel pe Dumnezeu, în sensul că văd în El o persoană rea care ar putea să le aplice o pedeapsă în orice clipă. Dar Dumnezeu este prietenul vostru, dacă voi sunteţi ai Lui. El vă iubeşte. Dacă nu sunteţi mântuiţi, să ştiţi că El vrea să vă mântuiască. Numai că este nevoie să vă încredinţaţi soarta în mâna Lui.

Ps. 37:7

v.7   Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

Ei, iată un sfat bun. „Taci înaintea Domnului!” Dragii mei, ceea ce avem aici nu este o poruncă legată atât de mult de faptul că Dumnezeu este suveran iar noi umili robi ai Săi, deşi aşa stau lucrurile. Cred că aici este vorba, mai degrabă, de un sfat legat de odihna în mâinile Domnului. Dragii mei, Dumnezeu nu vrea să ne facă să ne simţim obligaţi să-i dăm explicaţii, să căutăm scuze, sau, mai rău, merite. Tot ce vrea El este să ne odihnim în Domnul, să aşteptăm cu răbdare ajutorul lui”.

Când prosperă cel rău, când are succes, nu vă frământaţi! Nu vă lăsaţi cuprinşi de nelinişte sau de alte sentimente negative atunci când reuşesc planurile celor nelegiuiţi. Nu vă înfuriaţi din această cauză! Ascultaţi numai sfatul psalmistului pentru că este unul foarte bun: Ps. 37:8

v.8  Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

Deci, nu vă mâniaţi, nu vă pierdeţi cumpătul! Dacă faceţi un lucru rău, să nu vă închipuiţi că veţi scăpa fără nici un fel de consecinţe. Dacă sunteţi copiii lui Dumnezeu, veţi descoperi că veţi ajunge într-un mare necaz dacă încercaţi să scăpaţi fără pedeapsă după ce aţi făcut un lucru rău.

Ps. 37:9

v.9  Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.

Dumnezeu va avea grijă ca toţi cei care aşteaptă în tăcere şi se bizuie pe ajutorul Domnului să moştenească într-o zi pământul. Cei nelegiuiţi vor fi tăiaţi ca iarba.

Ps. 37:11

v.11  Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.

Nu ştiu, dragi ascultători, cum îi vedeţi pe cei ce conduc destinele ţării noastre. Nu mă refer aici la opţiunile lor politice şi nu mă refer nici la aspecte legate de moralitatea lor. Mă gândesc la ei numai în legătură cu ceea ce spune psalmistul – blândeţea. Să ştiţi că blândeţea  este o trăsătură de caracter ce implică alte câteva trăsături. Dintre acestea aş menţiona una pe care o regăsim la două personaje biblice a căror influenţă în viaţa oamenilor este semnificativă. Această trăsătură de caracter despre care vorbeam este altruismul, iar cele două personaje pe care le aminteam sunt Moise şi Domnul Isus. Despre Moise se spune că era cel mai blând om de pe faţa pământului. Dacă nu credeţi citiţi, vă rog,

Numeri 12:3   „Moise însă era un om foarte blînd, mai blînd decît orice om de pe faţa pămîntului.”

Domnul Isus aminteşte blândeţea într-o invitaţie pe care ne-o face nouă oamenilor:

Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

În ceea ce priveşte altruismul nu cred că mai sunt dubii. Atunci când poporul a păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi erau pe punctul de a fi nimiciţi, Moise mijloceşte pentru ei şi-i spune lui Dumnezeu că ar dori mai bine să i se şteargă numele din cartea vieţii decât să fie nimicit poporul. În ce-l priveşte pe Domnul Isus El şi-a dat viaţa pentru păcatele noastre ale tuturor. Deci… aceasta este blândeţea. Nu ştiu cât de mare este blândeţea celor ce ne conduc, nu ştiu cât de mare este blândeţea noastră, dat ştiu că   într-o bună zi, cei blânzi vor moşteni pământul. Va veni ziua în care Dumnezeu va aşeza poporul Său pe acest pământ.

Dar să mergem mai departe:

Ps. 37:14

v.14  Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.

Scriptura arată clar că, dacă vei scoate sabia, de sabie vei pieri.

Ps. 37:16

v.16  Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.

 

Datorită naturii slujbei mele am avut ocazia să călătoresc destul de mult. Am fost găzduit şi în casa unor sfinţi bogaţi, şi în casa unor sfinţi săraci. Din experienţa mea pot să spun că cei mai fericiţi sfinţi sunt cei care nu au prea multe. Este ceva special în relaţia lor cu Dumnezeu. Ei înţeleg şi mai bine dependenţa de Dumnezeu, iar Dumnezeu Se îngrijeşte de acest lucru.

Ps. 37:20

v.20  Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.

Iată o altă afirmaţie la care fiecare trebuie să luăm aminte. ”Cei nelegiuiţi vor pieri.”

Dragii mei, nu trebuie să vă preocupaţi de succesul şi de prosperitatea lor. Acesta este departamentul lui Dumnezeu şi El va lucra aşa cum consideră El că este cel mai bine.

Ps. 37:23

v.23  Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui;

Paşii unui om bun sunt îndrumaţi de Domnul. Calea unui om drept este întemeiată de Domnul pe temelia care este Stânca tare şi neclintită. Şi această stâncă este Domnul Isus Hristos.

Domnul Îşi găseşte plăcerea în calea celui drept. Puteţi spune şi voi astăzi că Domnul Îşi găseşte plăcerea în calea voastră, în viaţa voastră? Dumnezeu Şi-a găsit plăcerea în Iov, chiar dacă Iov nu a fost un om fără păcat. Totuşi, Domnul îl putea da de exemplu pe Iov.

Ps. 37:29

v.29  Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.

Acest verset ne spune încă o dată că Dumnezeu Îşi va împlini făgăduinţa făcută lui Avraam şi copiilor lui Israel. El le promisese binecuvântări materiale. El nu ne-a promis şi nouă astfel de binecuvântări pământeşti. Noi suntem binecuvântaţi cu tot felul de binecuvântări spirituale. Este o mare confuzie să credeţi că Dumnezeu v-a promis binecuvântări pământeşti. Este adevărat că mulţi creştini sunt binecuvântaţi cu binecuvântări materiale, dar acestea vin pe deasupra, cum spune Cuvântul. Dacă Dumnezeu v-a binecuvântat în acest fel, aveţi o responsabilitate extraordinară. Mie îmi pare rău pentru copiii lui Dumnezeu care sunt bogaţi şi care nu-şi folosesc mijloacele materiale aşa cum doreşte Dumnezeu.

Ps. 37:37-38

v.37  Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.

v.38  Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită.

Cel fără prihană sau cel nevinovat este cel fără pată înaintea lui Dumnezeu pentru că se încrede în Dumnezeu şi se bizuie pe mântuirea sa. În cele din urmă, cel neprihănit va avea pace. Dumnezeu Se va îngriji de acest lucru.

Literal, ultima parte a versetului 38 este redată astfel: „viitorul celor răi va fi tăiat” sau „sfârşitul celor răi este să fie tăiaţi”. Cei nelegiuiţi vor fi nimiciţi şi cei răi vor pieri. Reţineţi acest lucru! Este la fel de sigur şi de adevărat ca legea gravitaţiei!

Dar să trecem şi la următorul psalm. Psalmul cu numărul 38.

Subtitlul acestui psalm este: „Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.” Se consideră că acest psalm este unul dintre psalmii de pocăinţă. Este o mărturisire a lui David şi se referă la o boală. David este foarte bolnav. Trupul lui este istovit. Nu avem nici o relatare care să vorbească despre această boală, dar am mai văzut şi în alte locuri că David I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru vindecarea sa.

Ps. 38:1

v.1   Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.

Cuprins de o mare întristare şi de o mare durere, David se roagă ca Dumnezeu să nu-l judece cu mânie.

Ps. 38:2

v.2  Căci săgeţile Tale s’au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.

Aceasta este o intervenţie serioasă din partea lui Dumnezeu.

Ps. 38:3

v.3  N’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.

Boala lui David vine ca rezultat al păcatului.

Ps. 38:4

v.4  Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.

Dragi prieteni, noi nu ne putem purta poverile singuri şi mai ales nu putem purta povara păcatului. Aceasta este povara pe care trebuie să i-o încredinţăm Domnului.

Ps. 38:5-8

v.5  Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.

v.6  Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.

v.7  Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.

v.8  Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.

 

Boala, rezultatul nebuniei, este urmată de agonie sufletească şi mentală. Am cunoscut un medic credincios care m-a luat deoparte o dată şi mi-a spus: „I-am auzit pe mulţi spunând că Psalmul 38 arată că David suferea de o boală venerică. Eu nu sunt de acord cu acest lucru.” L-am asigurat că nici eu nu sunt de acord şi nu voi accepta acest diagnostic.

În ceea ce priveşte aspectul profetic al acestui psalm, unii au oferit interpretarea conform căreia aceasta este descrierea stării lui Hristos pe cruce. Adică, atunci când Hristos a purtat păcatele noastre asupra Lui, El a purtat şi bolile noastre şi a luat asupra Lui, în trupul Lui, toate bolile omenirii.

Acest lucru nu poate fi adevărat pentru că boala este rezultatul păcatului şi în Isus nu era nici urmă de păcat. Luca spune următorul lucru când este vestită naşterea Domnului Isus: „Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogoară peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” El era sfânt – nu S-a născut cu o fire sau natură păcătoasă. Tatăl din cer spune următorul lucru despre viaţa pământească a lui Hristos: „Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.” (Marcu 1:11). Spre sfârşitul vieţii Sale pe pământ, Domnul Isus a spus: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?” (Ioan 8:46). Isus era sfânt, nevinovat, despărţit de păcat. El putea fi Mielul fără prihană jertfit pentru păcatul nostru, dacă ar fi avut asupra sa nu ştiu ce boli. Boala este rezultatul păcatului.

Hristos era sfânt când a fost atârnat pe cruce. În primele trei ore în care Hristos a fost pe cruce, omul a făcut tot ce era mai rău; în ultimele trei ore, Dumnezeu a făcut tot ce putea face mai bun pentru omenire: Hristos a luat asupra Sa păcatul lumii. Aici trebuie să avem mare grijă. Hristos a luat asupra Lui păcatul  lumii. Când ni se spune că El a purtat bolile noastre, este vorba despre boala păcatului. Simon Petru confirmă acest lucru în 1 Petru 2:24: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” De ce anume să fim vindecaţi? De bolile noastre? Nu! De păcat. Noi suntem vindecaţi de păcat. Hristos a purtat păcatele noastre pe cruce şi a rezolvat problema păcatului pentru noi. Dar Isus nu a avut un trup suferind de multe boli. Boala este rezultatul păcatului şi în Domnul Isus Hristos nu era nici urmă de păcat. Este o blasfemie să spui că Domnul Isus avea trupul plin de boli când a fost atârnat pe cruce.

Cei care au avut de suferit de pe urma unor boli grave se pot identifica deplin cu David, aşa cum se descrie el în acest psalm. Primul lucru pe care ar trebui să-l faceţi, dacă sunteţi bolnavi, ar trebui să fie acela de a aduce boala voastră înaintea Marelui Doctor, şi abia apoi să mergeţi la cel mai bun medic pe care-l puteţi găsi. Trebuie să recunoaştem că toată priceperea unui medic tot de la Dumnezeu veni, indiferent dacă el recunoaşte acest lucru sau nu.

Iată dragi prieteni cât de mult depindem de cel ce ne-a creat. Trist este că de lucrul acesta ne aducem aminte abia atunci când trecem prin greutăţi şi încercări. Ce bine ar fi dacă am veni mult mai devreme la Dumnezeu şi dacă am încerca să umblăm cu El în fiecare zi a vieţii noastre. Sunt sigur că viaţa noastră ar fi mult schimbată!

Domnul să se-ndure de noi toţi!….

 

Fiţi binecuvântaţi!