Itinerar Biblic – Episodul 573 – PSALMII 35:1- 36:12

 

Tema: O rugăciune pentru izbăvirea din mâna duşmanului

 

Dragi ascultători, reluăm călătoria prin cuvântul lui Dumnezeu în cadrul Itinerariului nostru Biblic şi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne va purta paşii de această dată prin psalmii 35 şi 36.

Şi aceşti doi psalmi sunt scrişi de David şi trebuie să recunoaştem încă o dată frumuseţea psalmilor scrişi de el.

Primul dintre ei, este vorba despre psalmul 35, este un psalm scris de David în timpul prigonirii sale de către împăratul Saul.

După toate probabilităţile, capitolul 24 din 1 Samuel conţine contextul necesar înţelegerii acestui psalm. Aici vedem cum  David Îl imploră pe Dumnezeul cel drept să abată judecata sa asupra duşmanilor lui Dumnezeu şi asupra prigonitorilor celor sfinţi.

Acum, trebuie să spun că genul acesta de psalmi îi încurcă pe foarte mulţi. Din ce punct de vedere? Păi, nu sunt puţini cei care susţin că un creştin nu ar trebui să se roage astfel şi că Domnul Isus nu a vorbit astfel. Totuşi, haideţi să ne aducem aminte de o întâmplare care s-ar putea să ne facă să ne schimbăm punctul de vedere.

Dacă vă aduceţi aminte, la un moment dat, Domnul Isus a spus o pildă despre o văduvă care s-a dus la judecător şi i-a cerut: „Fă-mi dreptate faţă de pârâşul meu”. Judecătorului acela, spune Domnul Isus,  i-a luat ceva timp până să intervină, dar într-un final a avut grijă să i se facă dreptate văduvei.

Având în vedere că aceasta este o pildă prin contrast, noi trebuie să înţelegem tocmai opusul acesteia în ceea ce-l priveşte pe Dumnezeu. Adică,  Dumnezeu nu este un judecător lipsit de sentimente şi îndărătnic. Dimpotrivă, El este blând, bun, îndurător şi este gata oricând să vină în ajutorul copiilor Săi. La El trebuie să ne ducem cu toate problemele şi dificultăţile noastre.

Apostolul Pavel îi sfătuia astfel pe credincioşi: „Prea iubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul.” (Rom. 12:19). Noi nu trebuie să ne gândim cum să ne răzbunăm mai aprig. Mai degrabă, să lăsăm răzbunarea în mâna Domnului, în grija Sa. El ştie mult mai bine ce să facă în astfel de situaţii.

Vreau să fiu sincer cu voi, dragi ascultători, şi trebuie să recunosc că au existat momente în care atât de tare mă înfuria cineva, încât simţeam nevoie să-l lovesc. Dar Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a avut milă faţă de mine şi m-a protejat, împiedicându-mă sa fac lucruri necugetate. Mai târziu tot El m-a învăţat să încredinţez asemenea persoane în mâna lui Dumnezeu.

Cred, dragi ascultători că atunci când suntem sinceri cu Dumnezeu şi recunoaştem problemele pe care le avem El ne vine în ajutor.

Nu de puţine ori am avut ocazia să cunosc persoane ce pretindeau că sunt creştini cu toate că întregul lor comportament infirma acest lucru. Ei făceau mereu caz de religiozitatea lor, de modul în care dau ei de pomană şi alte aspecte de acest gen. Adesea am ajuns la conflicte cu asemenea persoane. Dar Duhul lui Dumnezeu m-a atenţionat: Nu căuta să te răzbuni pe ei. Atunci n-ai mai umbla prin credinţă.  Ai încredere în mine. Răzbunarea este a Mea. Eu Mă voi îngriji de omul acesta!”

Aşa că i-am încredinţat pe acei oameni în mâna Domnului. Ştiu că Domnul va face cum va crede El că este mai bine.

Dragi prieteni, cu toţii avem nevoie să învăţăm să umblăm prin credinţă şi să nu încercăm să ne răzbunăm singuri.

Când a scris acest psalm, David se afla într-o situaţie foarte dificilă. El se ascundea de Saul, fugea de el încercând să-şi salveze viaţa. Cu toate acestea, când a avut ocazia să-l ucidă pe Saul, nu a făcut-o. Saul ştia că David îi cruţase viaţa. În capitolul 24 din 1 Samuel, vedem că Saul chiar a recunoscut că ştie că Dumnezeu îi dăduse împărăţia lui David şi a admis că David era mult mai neprihănit decât el. Totuşi, a continuat să-l considere pe David duşman, în loc să facă pace cu el şi să-l aducă înapoi în pace.

Un alt aspect pe care vreau să vi-l supun atenţiei, este acela că rugăciunea lui David nu este numai una personală, ci este şi profetică. Invocarea unei judecăţi drepte va primi răspuns la a doua venire a Domnului Isus. El va judeca şi îi va elibera pe aleşii lui Dumnezeu.

Să ne apropiem deci de cuvintele lui David:

Ps. 35:4-5

v.1 Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!

v.2  Ia pavăza şi scutul, şi scoală-Te să-mi ajuţi.

v.3  Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu: „Eu Sunt mântuirea ta!”

v.4  Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gândesc peirea!

v.5  Să fie ca pleava luată de vânt, şi să-i gonească îngerul Domnului!

David lăsa în seama Domnului pedepsirea vrăjmaşilor săi. În versetul 5 avem cea de-a doua menţionare a „îngerului Domnului”. Am întâlnit această expresie pentru prima dată în Ps. 34:7. Atunci am spus că îngerul Domnului este Hristos înainte de întrupare. El este eliberatorul şi judecătorul şi executorul sentinţei.

Ps. 35:6-8

v.6  Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să-i urmărească îngerul Domnului!

v.7  Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;

v.8  să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară!

Cam dur, nu-i aşa? Este o rugăciune blestem.

Sunt de acord că un creştin nu ar trebui să se roage astfel astăzi pentru că Dumnezeu ne-a spus să aducem toate problemele şi suferinţele noastre înaintea Lui. El ne-a asigurat că ne va purta de grijă. Dar dacă voi credeţi că Dumnezeu nu Se va răzbuna pe cei care fac răul, vă înşelaţi. El va face acest lucru fără să fie răzbunător. Va plăti celor răi pe măsura dreptăţii, a neprihănirii şi a sfinţeniei Sale. Facem bine când aducem înaintea lui Dumnezeu toate problemele noastre, toate atacurile pe care le avem de suferit din partea celor ce ne prigonesc. Dumnezeu va acţiona aşa cum este mai bine.

Deşi unii nu vor fi de acord cu acest lucru, acest psalm este o mângâiere pentru sufletul omenesc. Să ascultăm ce spune David după această rugăciune.

Ps. 35:9-10

v.9  Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mântuirea Lui.

v.10  Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”

La vremea aceea, David era un om sărac. În timpul exilului său, la el au venit oameni cu datorii, oameni năpăstuiţi, oameni nefericiţi. Aceştia erau tovarăşii lui care au acceptat să împartă cu el traiul aspru şi nesigur şi sărăcia. Dar Dumnezeu era cu ei şi îi scăpase pe cei săraci de cei mai tari decât ei.

Ps. 35:16

v.16  Scrîşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.

Sau: „cu cei nelegiuiţi, cu batjocoritorii de rând au scrâşnit din dinţi împotriva mea”. Batjocoritorii erau bufonii de curte care erau angajaţi să distreze invitaţii la un banchet. În acest caz, ei făceau glume pe seama lui David care fugea şi se ascundea de Saul. Probabil că spuneau ceva de genul: „L-a ucis pe Goliat, dar îi este frică de împăratul Saul.”

Batjocoritori din aceştia se află şi astăzi în jurul nostru şi se găsesc chiar şi în biserică. Aceşti batjocoritori aduc daune mărturiei bisericii. Biserica este mireasa lui Hristos. Dumnezeu are un scop pentru ea şi este nevoie să facă cineva curăţenie în interior. Nu trebuie să ne grăbim să judecăm lumea când ar trebui să judecăm ce se întâmplă în interiorul bisericii. Sunt unii care îi ridiculizează pe bărbaţii lui Dumnezeu şi spun minciuni despre ei în modul cel mai pios cu putinţă. Aceştia sunt batjocoritorii prefăcuţi. Ei sunt nişte bufoni la curtea lui Dumnezeu şi îşi bat joc şi îi ridiculizează pe slujitorii lui Dumnezeu.

Dragul meu prieten, este bine să ştim că, deşi cel drept îndură batjocura şi chiar suferinţa din cauza aceasta, deşi duşmanul se bucură de suferinţa celui drept, izbăvirea va veni în mod sigur. În Împărăţia lui Dumnezeu, cel drept îşi va avea partea lui.

            Vă rog să citiţi mai departe cuvintele psalmului, chiar dacă nu am făcut-o în cadrul emisiunii. V-aș recomanda chiar să-l recitiţi. În felul acesta veţi observa, sunt sigur, perspectiva nouă pe care o veţi dobândi asupra psalmului.

Noi vom păşi acum mai departe, în atmosfera următorului psalm, psalmul 36.

El este, dacă vreţi, o descriere a celui nelegiuit. Aici ne este descrisă inima omenească. Aşa cum spune profetul Ieremia, inima omului este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea” (Ier. 17:9). Din fericire, Dumnezeu are un remediu pentru necazul inimii.

Ps. 36:1

v.1  Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”

Septuaginta, care este traducerea greacă a Vechiului Testament, redă astfel acest verset: „Cel nelegiuit are un oracol ne nelegiuire în inima lui.” Ce este acest oracol al nelegiuirii? Este vechea natură pe care o are fiecare, natura adamică. În Matei 15:19, Domnul Isus spune: „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.”(Matei 15:19). Urâte lucruri mai ies din inima omului!

„Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor!” Această frază este citată de apostolul Pavel în Romani 3:18. Acesta este portretul celui nelegiuit. Natura păcătoasă şi rea îl ţine sub comanda ei. Celor care spun: „Lasă-te călăuzit de conştiinţa ta”, eu le răspund că nu conştiinţa este ghidul nostru. Duhul Sfânt este ghidul nostru. Conştiinţa este ca un barometru care îţi spune dacă ce ai făcut este bine sau rău. Lăsaţi-l pe Duhul Sfânt să vă călăuzească! Conştiinţa voastră este cea care vă va înţepa, vă va împunge ca să vă atragă atenţia că aţi făcut ceva rău.

Ps. 36:2

v.2  Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca  să-şi potolească ura.

Matthew Henry face un comentariu interesant în legătură cu acest verset. El spune că păcătoşii se autodistrug. „Ei sunt autodistructivi pentru că se măgulesc singuri; Satan nu i-ar putea amăgi, dacă ei nu s-ar amăgi singuri. Dar va dura această înşelăciune veşnic? Nu. Va veni ziua în care păcătosul nu va mai fi amăgit. Atunci îşi va vedea nelegiuirea aşa cum este: vrednică de urât.” Cred că unul dintre lucrurile cu care va trebui să trăiască cel pierdut toată veşnicia este natura veche, pe care el va învăţa s-o urască. Acesta este unul dintre lucrurile care va face să existe un mic iad în lăuntrul său.

Ps. 36:3

v.3  Cuvintele gurii lui Sunt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.

Am cunoscut un om altfel foarte bine şi care ieşise la pensie dintr-o slujbă foarte bună şi care se bucura de un mare prestigiu. Cu toate acestea, cu fiecare suflare el spunea o vorbă rea sau o înjurătură. El lua Numele Domnului în deşert de nenumărate ori pe zi. „Cuvintele gurii lui sunt răutate şi înşelăciune.”

Ps. 36:4

v.4  În aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.

Cel nelegiuit plănuieşte răul de cu noapte, când stă liniştit în patul lui. Aceasta este o imagine îngrozitoare. Mă gândesc acum la un telefon pe care l-am primit foarte târziu într-o seară. Era de la o persoană care plângea cu deznădejde. Erau luni de zile de când nu mai putea dormi noaptea. Erau lucruri care o urmăreau, avea coşmaruri cutremurătoare, astfel încât îi era teamă să mai închidă ochii. Îmi povestea cum a fost la psihiatru, la alţi medici, dar nimeni nu putuse să-i rezolve problema. Abia acum se gândise să vină la Dumnezeu cu problema ei. După o lungă discuţie, în cele din urmă a acceptat să-i mărturisească lui Dumnezeu păcatele ei. Aşa cum recunoştea erau multe şi grele. Tot atunci a înţeles că o boală cauza starea ei. Nu era vorba de o boală psihică. Era vorba despre păcatul ei care exercita o foarte mare presiune asupra ei.

Dragii mei, poate că nu avem probleme, poate încă dormim bine noaptea. Dar să ştiţi, dacă nu aţi venit niciodată la Dumnezeu să-i cereţi iertare pentru păcatele voastre, va veni o vreme în care nu veţi mai putea dormi deloc. Nu vă gândiţi că va fi neapărat aici pe pământ. Dacă vă gândiţi aşa, vă spuneţi: Păi atunci când se va întâmpla o să mă rog lui Dumnezeu să mă ierte şi o să vedem ce o să se întâmple!

Nu vreau să te sperii, dragul meu ascultător, dar s-ar putea să fi trecut acea ocazie. Poate că nu ai simţit prea acut povara păcatului tău. Şi dacă a fost ai tratat-o probabil ca pe o minoră indispoziţie şi te-ai străduit să-ţi refaci voia bună.  Numai că vocea Duhului Sfânt a fost ignorată şi Dumnezeu îndepărtat. Dacă nu te apropii de El va veni o vreme în care vei recunoaşte şi că eşti păcătos, şi că Dumnezeu există şi cam tot ce ai refuzat acum… Numai că atunci va fi o diferenţă: Nu te vei mai putea pocăi, nu vei mai putea beneficia de iertare. De atunci va fi judecata şi pedeapsa.

Să ştiţi că nu doresc nimănui să aibă această experienţă. Eu le doresc tuturor să-l cunoască pe Dumnezeu şi să poată beneficia de dragostea Lui, acum şi în veşnicie.

David, începuse demult să-l cunoască pe Dumnezeu. Iată cum îl descrie el:

 Ps. 36:5-7

v.5  Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.

v.6  Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale Sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!

v.7  cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

Ce minunată binecuvântare este conţinută în aceste versete! Acesta este Dumnezeul pe care Îl respinge omul. Acesta este Dumnezeul de care oamenii nu se tem. Cei nelegiuiţi nu-L cunosc pe acest Dumnezeu şi nu ştiu cum este să te afli sub aripile Sale. Acesta este locul în care găsesc adăpost cei drepţi. Îmi place să vorbesc despre aripile lui Iehova. În Exod 19:4, Dumnezeu spune: „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.” (Exod 19:4). La umbra aripilor Sale găsim ocrotire, siguranţă, odihnă, şi mai presus de toate, căldura dragostei lui Dumnezeu.

Domnul Isus a spus: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Mat. 23:37). Imaginea este impresionantă. Nu ştiu dacă v-aţi uitat vreodată cum îşi strânge o cloşcă puii sub aripi. Crescând la ţară mă uitam adesea la felul în care îşi aduna cloşca puii. În mod special îmi aduc aminte de un moment în care o pasăre răpitoare se învârtea pe deasupra locului în care erau găinile. Imediat găinile au început să scoată nişte sunete diferite de cele pe care le scoteau în mod normal, iar cloşca şi-a deschis aripile. În timpul acesta toţi puii au alergat şi s-au adăpostit sub aripile ei. Vedeţi, nu s-au dus la adăpostul pe care noi îl aveam pentru găini, nu s-au adăpostit sub unul dintre pomii care erau în preajmă aşa cum au făcut celelalte găini, ci au venit sub aripile mamei lor.

Dragii mei, Dumnezeu ne oferă acest exemplu pentru că în dragostea Lui, atunci când apare pericolul, El vrea să ne ofere cea mai bună protecţie. Nimeni nu poate să ne atingă atunci când Dumnezeu ne ia sub aripa Sa protectoare. Aţi înţeles desigur că folosesc o metaforă.

Dumnezeu este preocupat de starea noastră şi de binele nostru. Cu toate acestea sunt atâţia care resping oferta Lui. Aceasta, datorită mândriei care se cuibăreşte adesea în sufletul omului şi care este un cancer al caracterului. David ştia bine ce poate face mândria. Poate de aceea o şi pomeneşte în încheierea psalmului:

Ps. 36:11-12

v.11  Să nu m-ajungă piciorul celui mândru, şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.

v.12  Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă; Sunt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.

David se roagă ca Dumnezeu să reverse şi în continuare harul şi îndurarea Sa asupra lui astfel încât el să nu cadă în mâna celui nelegiuit. Aceasta este o rugăciune pentru fiecare credincios de astăzi. Şi noi ne putem ruga aşa. Trăim într-o lume plină de păcat şi nelegiuire, o lume plină de răutate. Din această cauză, rugăciunea mea este: „Doamne, nu mă lăsa să cad în mâinile celui nelegiuit.”

Fie ca Dumnezeu să ne ocrotească pe noi toţi, dragi ascultători!