Itinerar Biblic – Episodul 572 – PSALMII 33:1-34:19

 

Tema: Un cântec de laudă de la un popor răscumpărat

 

Dragi ascultători, suntem în faţa altor doi psalmi minunaţi. Psalmul cu care deschidem întâlnirea noastră de astăzi este psalmul cu numărul 33.

În acest psalm avem bucuria să facem cunoştinţă cu cântările de laudă ale poporului răscumpărat.

Dumnezeu, dragi ascultători, este adorat ca Domn şi Creator, ca Stăpân şi Conducător providenţial. El este lăudat pentru harul Său neasemuit şi plin de măreţie.

Doresc să atrag atenţia asupra faptului că pentru prima dată sunt menţionate clar în text instrumentele muzicale. Acesta este unul dintre psalmii cu autor necunoscut pentru că nu este dat numele acestuia. Este posibil ca acest psalm să nu fie scris de David.

Deci, psalmul 33:

Ps. 33:1

v.1  Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă.

Dragi ascultători, Noi trebuie să ne bucurăm în prezenţa lui Dumnezeu. Acesta este un psalm de laudă deosebit de frumos. Seamănă cu psalmii scrişi de David. Cine ştie? Poate totuşi a fost scris de el.

Ps. 33:2

v.2  Lăudaţi pe Domnul cu arfa, lăudaţi-L cu alăuta cu zece coarde.

Sau: „Cântaţi-i psalmi pe lira de zece coarde”.

Ps. 33:3

v.3  Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!

Să cântăm o cântare nouă Domnului! Ce este această cântare nouă? Câţiva psalmi vorbesc despre o cântare nouă care va fi cântată în viitor. Atunci când va veni vremea să fie cântată o cântare nouă vor fi şi cântăreţi noi. Eu voi avea un trup nou şi cred că voi putea cânta şi eu atunci. Sper ca Domnul să mă lase să cânt în cer pentru că aici, pe pământ, nu pot să mă laud că o fac prea bine.

Oricum, în Apocalipsa 5:9 citim: „Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.”

Psalmistul ne îndeamnă să cântăm un cântec de laudă către Dumnezeu pentru că El este Creatorul nostru. Dar cântarea cea nouă din cer va fi cântată pentru că Domnul Isus Hristos este Răscumpărătorul nostru. „Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.” (Apocalipsa14:3).

Literal, partea a doua a versetului 3 este redată astfel: „Cântaţi cu măiestrie din instrumentele voastre, cu strigăt de bucurie.” Dacă vrei să cânţi înaintea unui grup de oameni, trebuie să cânţi bine.

Am avut ocazia să vizitez mai  multe biserici şi să aud cântând multe persoane care nu aveau darul de a cânta. Chiar dacă nu sunteţi muzician de profesie, puteţi cânta dacă sunteţi siguri că vocea pe care o aveţi este un dar al Duhului pe care El îl poate folosi spre folosul şi spre zidirea bisericii. Altfel, eforturile voastre vor fi zadarnice. Aceasta nu înseamnă că dacă nu aveţi o voce cultivată, o voce plăcută nu trebuie să cântaţi. Puteţi să o faceţi, dar vă sugerez să o faceţi mai mult pentru uzul personal. Nu trebuie neapărat să-i „binecuvântaţi” şi pe cei din jur.

Să trecem la o notă mai serioasă:

Ps. 33:4

v.4  Căci Cuvântul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.

Observaţi, vă rog,  paralela între Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrările lui Dumnezeu, care se referă la lucrările creaţiei Sale.

Ps. 33:6

v.6  Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.

Cuvântul lui Dumnezeu este plin de putere, dragi prieteni!

Am văzut o dată o demonstraţie cu un cântăreţ care a spart două sau trei pahare luând o notă foarte înaltă. Era într-adevăr ceva neobişnuit, numai că  Dumnezeu Şi-a folosit glasul pentru a crea, nu pentru a distruge. El a adus la existenţă pământul prin cuvântul Său. El a spus: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Lumina are putere; putere electrică şi putere electronică. Vă daţi seama că totul a luat fiinţă atunci când Dumnezeu a vorbit? Dumnezeu a rostit un cuvânt şi toate au luat fiinţă. Vegetaţie, animale, omul… totul a fost creat prin cuvântul lui Dumnezeu. Ce mare putere este în Cuvântul Domnului! Nu ştiu cum a făcut Dumnezeu acest lucru, dar ştiu că L-a făcut şi asta contează.

Ps. 33:10

v.10 Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.

Organizaţia Naţiunilor Unite alesese un verset emblemă şi acesta era cel din Isaia 2:4 – „din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul.”

Nu prea cred că şi-au ales bine versetul pentru că nu prea s-au făurit fiare de plug din săbii… Popoarele continuă să poarte războaie pe tot Globul. Mai bine ar fi scris versetul 10 Psalmul 33: „Domnul răstoarnă planul naţiunilor, zădărniceşte intenţiile popoarelor.” Acesta ar trebui să fie motto-ul Naţiunilor Unite. Gândiţi-vă la ce s-a întâmplat în trecut: la Liga Naţiunilor sau Conferinţa de pace de la Haga. Planurile acestora au fost răsturnate. Şi planurile Naţiunilor Unite vor fi zădărnicite pentru că nu ţin seama deloc de Dumnezeu şi de voia Lui.

Ps. 33:12

v.12  Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de moştenire!

Eu aş pune acest verset la Parlament şi la Guvern, peste tot unde funcţionează instituţiile Statului.

Nici următorul verset nu este unul rău.

Ps. 33:13

v.13  Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fiii oamenilor.

Să ştiţi, dragi prieteni că Dumnezeu vede şi organizaţiile internaţionale; Îl vede şi pe preşedintele statului, şi pe membrii guvernului, aşa cum ne vede pe mine şi pe tine. Nimeni nu se poate ascunde de El.

Ps. 33:16

v.16  Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;

Napoleon a spus că Dumnezeu este de partea batalionului cel mai numeros, dar   s-a văzut că nu a avut dreptate, pentru că la bătălia de la Waterloo, Napoleon avea oştirea cea mai numeroasă dar a pierdut.

Dumnezeu nu este nici de partea celui care are bomba cea mai mare.

Ps. 33:18

v.18  Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,

Ce mare încurajare avem în acest verset!

v.21  Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt.

Când ne încredem în Numele lui Dumnezeu, inima ni se umple de bucurie. Îmi permiteţi să fac o sugestie? De ce nu încercaţi să vă săturaţi inima cu psalmii? În loc să pierdeţi vremea pe la tot felul de conferinţe care vă spun cum să vă organizaţi şcoala duminicală, biserica sau orice altă activitate, mai bine staţi acasă în orele acelea şi citiţi din Psalmi. Când veţi avea inima şi mintea pline de această porţiune a Cuvântului lui Dumnezeu, nu numai că veţi avea o mare mângâiere, ci vă asigur că 99,4% din problemele bisericii îşi vor găsi rezolvarea. Fie ca învăţăturile acestui fragment din Cuvântul lui Dumnezeu să vă meargă la inimă şi să fie puse apoi în practică! Această parte a Bibliei este extrem de bogată şi ar fi păcat să fie irosite toate aceste nestemate când putem profita de ele din plin!

Şi pentru că încă ne-a mai rămas ceva timp din întâlnirea de astăzi să abordăm şi psalmul 34.

Acest psalm are o explicaţie care face parte din textul inspirat. „Un psalm alcătuit de David, când a făcut pe nebunul (lit. s-a prefăcut) înaintea lui Abimelec şi a plecat izgonit de el.” Această introducere îmi oferă prilejul de a vorbi despre un lucru folosit de critici pentru a discredita Cuvântul lui Dumnezeu şi din cauza căruia mulţi au refuzat să creadă în integritatea şi caracterul infailibil al Scripturii. Psalmul este ocazionat de o întâmplare din viaţa lui David care avusese loc cu mult timp în urmă. Vă amintiţi că împăratul Saul îl urmărea pe David. Tânărul David fugea pentru a-şi scăpa viaţa şi se ascundea în peşteri. El se afla atunci în pustia din jurul Mării Moarte. Nu este uşor să supravieţuieşti acolo. David a reuşit să supravieţuiască, dar a ajuns la epuizare… Până şi credinţa îi era slăbită. David credea că va fi nimicit aşa că s-a dus în vest, în ţara filistenilor. Împăratul filistenilor l-a primit pe David la vremea aceea, dar unii dintre filistenii de rând nu aveau nici un pic de încredere în el. „Slujitorii lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta, jucând: „Saul şi-a bătut miile lui, Iar David zecile lui de mii?” David a pus la inimă aceste cuvinte, şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului.” (1 Sam. 21:11-12). David şi-a dat seama că se afla în mare pericol în ţinutul vrăjmaşului, aşa că s-a purtat ca un om nebun. Împăratul era dezgustat de prezenţa unui om nebun în preajma sa şi l-a izgonit de acolo. Astfel a scăpat David cu viaţă în acea ocazie. După ce s-a văzut scăpat, în timp ce stătea într-una din peşterile din pustie, probabil că David şi-a spus: „Ar fi trebuit să mă încred în Domnul.”

Dacă deschideţi Biblia la cartea 1 Samuel, la capitolul 21, veţi vedea că împăratul Gatului este numit Achiş, în timp ce în Psalmul 34 este numit Abimelec. Criticul vede acest lucru şi spune că este evident că nu este vorba de un psalm inspirat, al lui David, şi că aceasta este o greşeală a Bibliei.

Problema cu un astfel de critic este aceea că se uită numai acolo unde vrea el. Abimelec este un titlu regal, aşa cum faraon era titlul purtat de împăratul Egiptului.

Pe când eram student la institutul teologic, a venit la mine un coleg cu această problemă a lui Achiş şi Abimelec. El mi-a spus că deşi crede în inspiraţia Scripturii, aceasta era o greşeală evidentă. Omul era chiar foarte deranjat de acest lucru. Dar era doar o lipsă de cunoştinţe din partea sa. Pe viitor, dacă vă mai vine ideea că aţi găsit o greşeală în Biblie, gândiţi-vă că greşeala este mai degrabă a voastră, nu a Bibliei.

Să începem să citim din Psalmul 34 şi să privim lucrurile din perspectiva experienţei lui David.

Ps. 34:1

v.1 Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.”

Dragi prieteni, Vă simţiţi descurajaţi şi înfrânţi atunci când aveţi vreun necaz? David aşa se simţea. El fugea, fugea, fugea, şi i se părea că această fugă nu se va sfârşi niciodată. Treptat şi-a pierdut curajul şi s-a gândit că nu mai are nici o şansă. Probabil că şi-a spus: „Cred că nu mai e mult şi voi fi omorât.” Totuşi, el a spus: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme.”

Dragul meu prieten, eu mă descurc foarte bine când este vorba să-L laud pe Domnul într-o zi cu soare în care totul îmi merge din plin. Dar nu-mi este la fel de uşor atunci când apar dificultăţi din toate părţile. Şi totuşi, David a putut spune: „lauda Lui va fi totdeauna în gura mea”.

Ps. 34:2

v.2  Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.

Atitudinea lui David era o mărturie pentru Domnul.

Ps. 34:3

v.3  Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!

Eu m-am gândit să pun acest verset pe scrisoarea noastră cu antet. Îmi doresc din toată inima ca voi, ascultătorii acestui program, şi noi, realizatorii lui, să înălţăm Numele Domnului şi să-L lăudăm în toate zilele vieţii noastre. Vom vedea, într-un alt psalm, că Numele lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu au aceeaşi importanţă. Noi vrem să răspândim oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu pentru că astfel este înălţat Numele lui Dumnezeu. Aş vrea să spun şi eu, împreună cu psalmistul: „Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine! Să lăudăm cu toţii Numele Lui prin propovăduirea Cuvântului Său astăzi!”

Primele trei versete sunt pur şi simplu laudă la adresa lui Dumnezeu. În continuare vom vedea şi motivul acestei laude.

Ps. 34:4

v.4  Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

Cât este de minunat să putem spune acelaşi lucru!

Ps. 34:5-6

v.5  Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.

v.6  Când strigă un nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile lui.

Cât de mare era recunoştinţa lui David pentru izbăvirea dată de Dumnezeu. Şi eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru felul în care m-a condus până acum. Sunt convins că şi voi Îi mulţumiţi.

Ps. 34:7

v.7  Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.

Îngerul Domnului este menţionat doar de trei ori în Psalmi. În afară de prezentul verset, mai este menţionat în Ps. 34:7 şi în Ps. 35:5-6. Nu voi discuta în detaliu despre acest subiect, dar voi spune doar că Îngerul Domnului este Hristos înainte de întrupare. Nu veţi găsi Îngerul Domnului în Noul Testament pentru că Domnul nu mai este un înger, ci este un Om. Când El a apărut în Vechiul Testament ca înger, nu era nimeni altul decât Domnul Isus Hristos. În acest verset, psalmistul ne spune că „îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” În Evrei 13:5, Domnul Isus spune: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. În Matei 28:20, Domnul spune: „Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

În continuare, David face o invitaţie:

Ps. 34:8

v.8  Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

David spune: „Dacă nu credeţi că este adevărat ce v-am spus, gustaţi voi înşivă şi vedeţi dacă Domnul este bun.” Fericit sau binecuvântat este omul care se încrede în Domnul. Nimic nu se poate compara cu această fericire.

David fusese urmărit şi hăituit de Saul vreme de mai mulţi ani de zile. El devenise un om aspru, obişnuit cu viaţa sub cerul liber. El simţise pe propria piele cele descrise în versetul următor:

Ps. 34:10

v.10  Puii de leu duc lipsă, şi li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.

David văzuse pui de leu suferind de foame şi căutând să mănânce ceva. De asemenea, el a văzut că oamenii care se încred în Domnul nu duc lipsă de nici un lucru de care au nevoie.

Dacă leoaica nu poate să poarte de grijă puilor ei întotdeauna, Dumnezeu Se îngrijeşte mereu de copiii Săi. David a învăţat această lecţie din propria experienţă. Aceasta înseamnă creştinismul practic, de zi cu zi. Eu, unul, m-am săturat de creştinismul de duminică. Oamenii vin la biserică, cântă, se roagă, ascultă predica şi asta este tot. Pentru foarte mulţi oameni, la atât se reduce creştinismul. Însă este foarte important să înţelegem că dacă suntem creştini, suntem creştini şapte zile pe săptămână, 24 de ore pe zi, nu numai duminica dimineaţă.

Trebuie să purtăm creştinismul nostru oriunde mergem: la şcoală, la serviciu, acasă, la piaţă etc. Este nevoie să arătăm oamenilor ce înseamnă să fii creştin.

David a învăţat prin proprie experienţă ce înseamnă purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Ps. 34:13

v.13  Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!

Acesta este un lucru pe care eu am nevoie să-l învăţ. Poate că şi voi aveţi nevoie să învăţaţi să vă păziţi limba de rău şi buzele de a vorbi cu viclenie.

Ps. 34:15

v.15  Ochii Domnului Sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.

Dumnezeu aude şi răspunde la rugăciuni. Poate că nu vom primi răspunsul pe care îl dorim noi, pentru că uneori răspunsul este negativ, dar în mod sigur vom primi un răspuns.

Ps. 34:16

v.16  Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ.

Am observat că filmele americane folosesc tot felul de poveşti dramatice în care un păcătos de cea mai joasă speţă îşi părăseşte soţia şi copilul pentru a putea trăi aşa cum vrea el. Poate că ajunge să fure sau să ucidă, dar vine ziua în care se întoarce acasă, unde copilul lui este bolnav. Atunci el se pune în genunchi la marginea patului şi începe să se roage. Publicul este emoţionat până la lacrimi la această fază. Mie mi se întoarce stomacul pe dos. Ştiţi de ce? Pentru că un astfel de om nu are dreptul să ceară nimic de la Dumnezeu, în afară de mântuirea sufletului său. Nici măcar nu e nevoie să-şi ceară iertare. Este de ajuns să vină la Dumnezeu şi să recunoască faptul că este un păcătos şi să creadă în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal. El îl va ierta. „Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fi mântuit” (Fapte 16:31).

Ps. 34:18

v.18  Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.

Dacă doreşte cineva să accepte umilinţa, să vină la Domnul ca păcătos şi să se încreadă în El, Domnul va fi mereu aproape de un astfel de om. Dacă păcătosul acela care a îngenuncheat lângă patul copilului său şi-ar recunoaşte păcatul şi L-ar primi pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal, Dumnezeu va asculta rugăciunea făcută de el pentru copilul bolnav. Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită.

Ps. 34:19

v.19  De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.

Nimeni nu este scutit de necazuri. Nu contează cine sunteţi sau cât de important vă credeţi: nu puteţi scăpa total de necazuri. Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, ne putem aştepta să fim eliberaţi de El din necaz. Ne putem aştepta ca El să ne dea izbăvirea. Cât de bun este Dumnezeu! Să-L binecuvântăm în toate zilele vieţii noastre, aşa cum a făcut David!

Să ne ajute Dumnezeu!