Itinerar Biblic – Episodul 570 – PSALMII 30:1-31:24

 

Tema: Aleluia pentru vindecare

 

Dragi ascultători, ceea ce avem în faţă de această dată, este un psalm sau un cântec intonat cu ocazia sfinţirii casei lui David. Este un cântec de laudă şi închinare.

Dacă vă aduceţi aminte, data trecută am analizat psalmul 29, un psalm despre furtună. Dragii mei, după orice furtună a vieţii ar trebui să urmeze un cântec. Unii cercetători ai Bibliei sunt de părere că David a scris acest psalm când a adus chivotul legământului la Ierusalim şi l-a pus în cortul pe care el îl înălţase special pentru acest scop. Alţii au fost de părere că psalmul a fost scris cu ocazia sfinţirii ariei de treierat a lui Aravna, unde urma să fie construit templul. Dar mai sunt şi alţii care cred că psalmul conţine un aspect profetic şi că este expresia laudei şi recunoştinţei lui David faţă de Dumnezeu când Dumnezeu i-a promis lui David o casă (2 Sam. 7:11). Este interesant de remarcat faptul că, în ritualul evreiesc modern, psalmul 30 este folosit la sărbătoarea Hanuka, sărbătoarea Sfinţirii, care datează din vremea macabeilor.

O să vedem cel mai bine cam la ce situaţie se pretează acest psalm citindu-l şi analizând cuvintele lui.

Ps. 30:1-2

v.1 Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat, şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine.

v.2 Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m-ai vindecat.

Eu sunt convins, dragi prieteni, de altfel, la fel ca mulţi alţii, că David a fost la un moment dat la fel de bolnav ca Ezechia şi că Dumnezeu i-a redat viaţa. Nu avem nici o relatare cu privire la natura bolii sale, dar aceste versete ne spun că Dumnezeu l-a însănătoşit. Mie îmi place acest psalm, pentru că Dumnezeu a făcut acelaşi lucru şi pentru mine. Domnul m-a vindecat şi pe mine. „Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat!” Poate că toţi cei vindecaţi de Domnul ar trebui să formeze un cor care să cânte spre slava lui Dumnezeu.

Ps. 30:3

v.3  Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă.

Ps. 30:4

v.4  Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt!

Sau: „Cântaţi psalmi Domnului, voi, sfinţii Săi, şi lăudaţi amintirea sfinţeniei Sale.” Să mulţumim pentru Numele cel Sfânt al lui Dumnezeu şi să-I aducem laudă necontenit. Dumnezeu nu m-a vindecat pe mine pentru că aş fi favoritul lui. Nici nu m-a vindecat pentru că sunt un învăţător al Bibliei. El a făcut acest lucru pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt şi pentru că sfinţenia Sa este mereu aceeaşi. El îmi cunoaşte păcatele şi m-a mântuit prin harul Său. Dumnezeu nu şi-a schimbat cu nimic standardul, legile, orânduielile Sale. Toţi cei vindecaţi de Domnul Îi pot aduce slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru vindecare. Dragul meu prieten, dacă eşti bolnav, vino înaintea Domnului şi prezintă-I boala de care suferi. Apoi caută cel mai bun medic pe care-l poţi găsi pentru că Dumnezeu îi va da înţelepciunea şi priceperea necesare pentru a găsi leacul potrivit. Nu contează dacă medicul  respectiv va recunoaşte sau nu acest lucru. Noi ar trebui să mulţumim mereu pentru că avem un Dumnezeu sfânt care lucrează cu noi prin harul Său.

Ps. 30:5

v.5  Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.

„Mânia Lui ţine numai o clipă” afirmă David. Adică, furtuna va trece, dragi prieteni. Chiar dacă Dumnezeu mă judecă şi mă pedepseşte, mânia Lui va ţine numai o clipă.

Personal, pot să vă spun că Domnul m-a pus de câteva ori pe genunchii Săi şi a aplicat nuiaua Sa disciplinară, aşa cum făcea tatăl meu când eram copil. Nu este plăcut să fii pedepsit, dar mânia lui Dumnezeu nu va dura mai mult de o clipă.

Ps. 30:8, 9

v.8  Doamne, eu am strigat către tine, şi m-am rugat Domnului, zicând:

v.9  „Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele, şi mă pogori în groapă? Poate să Te laude ţărâna? Poate ea să vestească credincioşia Ta?

Eu am spus Domnului aceeaşi rugăciune. „Doamne, vreau să rămân aici cât mai mult pentru a-i învăţa pe oameni Cuvântul Tău. Ştiu că va fi frumos şi în cer, dar voi fi cu Tine întreaga veşnicie. Acum aş dori să rămân aici şi să explic oamenilor Cuvântul Tău.” Aici aş putea spune că înţeleg perfect ce simţea David.

Dragul meu prieten, şi tu vei găsi un psalm care să ţi se potrivească perfect. Fiecare om de pe faţa acestui pământ ar putea găsi un psalm pe măsura sa. Eu consider că mi se potriveşte acest Psalm.

Mergem mai departe: Versetul 12

Ps. 30:12

v.12  pentru ca inima mea să-Ţi cânte, şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!

Nu am nimic de adăugat la acest verset. Vreau doar să spun şi eu ce spune David aici. Nădejdea mea este că şi voi veţi dori să spuneţi aceste cuvinte. Viaţa lui David s-a schimbat. El a trecut de la boală la sănătate, de la jale la bucurie, de la tăcere la laudă.

Nu ştiu dacă aţi observat, dragi prieteni, că David era un om care se ruga mult. În orice situaţie, el se îndrepta către Dumnezeu şi comunica cu Dumnezeu.

Un alt exemplu în acest sens, îl avem chiar în psalmul 31. Acesta este o rugăciune pentru izbăvirea din necaz.

Totuşi, cred că cei mai mulţi psalmi rămân totuşi necunoscuţi de majoritatea oamenilor. Aceasta, în ciuda faptului că ei formează una dintre cele mai bogate porţiuni ale Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă s-ar accentua aşa cum trebuie semnificaţia acestei secţiuni, am avea o perspectivă cu totul diferită asupra Scripturii, în special cu privire la scopurile lui Dumnezeu pentru poporul Israel.

Practic, toţi psalmii citiţi până acum au fost scrişi de David şi probabil că au avut şi muzică pentru a putea fi cântaţi. Fiecare psalm are o semnificaţie anume pentru fiecare dintre noi. Aici vedem din nou necazurile prin care trece credinciosul evlavios. În Psalmi se vorbeşte mult despre necazurile celor neprihăniţi. Dar, la urma urmei, cei drepţi, cei neprihăniţi vor avea parte întotdeauna de necazuri.

Psalmul 31 vorbeşte în special despre necazurile din trecut ale lui David. De asemenea, aruncă o privire în viitor şi se referă în mod profetic la necazurile pe care le va avea de înfruntat poporul Israel în timpul necazului cel mare. În sfârşit, Psalmul 31 vorbeşte şi despre necazurile pe care le avem noi în prezent. Acest psalm are un mesaj pentru fiecare dintre noi.

Ps. 31:1

v.1 Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!

„Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!” David ştia că Dumnezeu nu poate să coboare nici măcar cu un milimetru înălţimea standardului Său pentru a-i mântui pe păcătoşi. Păcatul trebuie să fie urmat de pedeapsă. Dacă păcătosul nu suportă pedeapsa, altcineva trebuie s-o facă în locul lui.

Dumnezeu are un plan şi poate să-i mântuiască pe păcătoşi pentru că Altcineva a plătit datoria păcătosului. Această Persoană este Fiul Său, Isus Hristos. Datorită acestui fapt, David continuă astfel:

Ps. 31:2

v.2 Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!

Noi avem nevoie de o stâncă tare, nu doar de pietriş. „Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că Sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16:15-18). Piatra pe care este zidită Biserica este Hristos. „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.” (1 Cor. 3:11). Mântuitorul Isus Hristos este stânca tare pe care ne putem odihni.

O doamnă obişnuia să spună: „Există momente când eu tremur pe Stâncă, dar Stânca nu tremură niciodată sub mine.”

Dar David nu a terminat şi mai are ceva de spus despre Stâncă şi despre ce înseamnă aceasta pentru el.

Ps. 31:3

v.3  Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.

Este Domnul Dumnezeu şi Stânca ta? Este El locul vostru de odihnă? Este El fortăreaţa voastră? Fortăreaţa este un loc în care eşti ocrotit, protejat de inamici. Cu toţii avem nevoie de un astfel de loc.

„Pentru Numele Tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă!” Nu pentru că „eu sunt împăratul David”, ci pentru Numele Domnului. Dragii mei, aceasta este poziţia potrivită, poziţia pe care ar trebui să o îmbrăţişăm fiecare dintre noi. Trebuie să înţelegem că nu putem veni înaintea lui Dumnezeu datorită meritelor noastre. Nu putem veni nici măcar în numele altora.

Mi-am adus acum aminte despre o emisiune radio pe care o ascultam şi care vorbea despre zeităţile Babilonului. Cei mai mulţi dintre aceşti zei erau foşti eroi care acum aveau o existenţă pe un plan superior.

Cam aceeaşi poziţie o avem şi noi faţă de anumiţi sfinţi.

Oameni care au trăit printre noi şi care datorită unei vieţi disciplinate, sau unei vieţi în care căutarea lui Dumnezeu a fost mai accentuată, au fost declaraţi sfinţi. Nu comentez acum o astfel de teologie. Însă, ceea ce nu înţeleg este de ce adesea oamenii aleg să-L substituie pe Domnul Isus cu astfel de oameni. Pentru că aceasta facem, dragi prieteni. În momentul în care apelăm la alţi oameni să mijlocească pentru noi înaintea lui Dumnezeu, adică să vină înaintea Lui cu cereri pentru noi, noi îl dăm la o parte pe Domnul Isus.

Or, în sensul acesta, biblia este cât se poate de clară: „Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,

1 Timotei 2:5

            Iată deci, dragi prieteni, că nimeni nu este potrivit pentru a veni înaintea lui Dumnezeu în afara Fiului Său, Domnul Isus Hristos.

Mergem mai departe:

Ps. 31:4, 5

v.4  Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!

v.5  În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!

Vă spuneam că Psalmii privesc atât la situaţii date, experienţe ale psalmistului, dar şi la evenimente din viitor, în mod special, evenimente legate de persoana Domnului Isus. Iată ce relatare avem din momentele răstignirii: „Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.” (Luca 23:46). Când Ştefan a fost împroşcat cu pietre, este folosită aceeaşi formulă. „Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” (Fapte 7:59). Este interesant de remarcat faptul că, de-a lungul istoriei bisericii mulţi martiri au rostit aceeaşi expresie. De exemplu, când a fost pronunţată sentinţa în cazul lui Jan Hus, episcopul a spus aceste teribile cuvinte: „Şi acum încredinţăm sufletul tău diavolului!” Cu un calm desăvârşit, Jan Hus a stat înaintea tuturor şi a spus: „Îmi încredinţez Duhul în mâna Ta, Doamne Isuse. În mâinile Tale îmi încredinţez sufletul pe care Tu l-ai răscumpărat.” Policarp, un alt martir faimos,  a spus acelaşi lucru când a fost ars pe rug la Smirna. Alţi martiri care le-au folosit au fost: Bernard, Ieronim de Praga, Luther şi Melancthon. De fapt, Martin Luther a spus: „Binecuvântaţi sunt cei care mor pentru Domnul, ca martiri; nu numai ca şi credincioşi în Domnul, ci, de asemenea, CU Domnul, adunându-şi ultima suflare în cuvintele: în mâinile Tale îmi încredinţez duhul.”

Ce bine se reflectă Domnul Isus în viaţa şi iată, chiar moartea acestor oameni. Cum se reflectă Domnul în viaţa noastră, dragi prieteni? Ar trebui să medităm asupra acestui lucru.

Ps. 31:7

v.7  Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,

Dragi prieteni, este o mare mângâire să ştii că Dumnezeu îţi vede necazul. Amintiţi-vă ce i-a spus Dumnezeu lui Moise când vorbea despre scoaterea poporului Său din Egipt: „Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile. M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile pe care le locuiesc Canaaniţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii.” (Exod 3:7-8). Domnul a văzut suferinţa poporului Său şi a auzit strigătele şi gemetele lor. Le-a cunoscut situaţia şi a intervenit pentru eliberarea lor.

Evangheliile vorbesc despre episodul  în care ucenicii erau într-o barcă pe Marea Galileei când au fost loviţi de o furtună. Era noapte şi au fost loviţi din plin de valurile furioase. Toţi au crezut că le venise sfârşitul. Dar iată ce ne spune Domnul despre Marcu: „A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vîslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi într-a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei.” (Marcu 6:48). Domnul vede în ce dificultăţi ne zbatem şi aceasta trebuie să fie o mare mângâiere pentru noi.

Acum urmează o rugăciune:

Ps. 31:9

v.9 Ai milă de mine, Doamne, căci Sunt în strîmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s-au topit de întristare;

v.10  mi se sfîrşeşte viaţa în durere, şi anii în suspinuri. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!

v.11  Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă, fug de mine.

v.12  Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat.

Eşti în necaz, prietene? În loc să te vaiţi în dreapta şi în stânga, mai bine vii la Domnul cu necazul tău. Spune: „Doamne, sunt într-un mare necaz!” David aşa a procedat.

Ps. 31:15

v.15  Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!

Sau: „Zilele mele sunt în mâna Ta”

Iată o realitate pe care mulţi oameni nu vor să o accepte. Mulţi oameni se duc la ghicitoare pentru a afla ce li se va întâmpla în viitor prin cititul în palmă. Aceste ghicitoare spun că linia cutare din palmă prezice nu ştiu ce lucru, iar o altă linie alt lucru. Este absurd. Totuşi, mulţi trăiesc din aşa ceva şi mulţi îşi pierd banii în acest fel. Dar destinul nostru, zilele noastre sunt în mâna lui Hristos. Şi mâinile lui Hristos poartă urmele cuielor bătute în palmele sale. Acestea sunt, în acelaşi timp, mâinile blânde ale Păstorului. El a luat o oaie pierdută şi a pus-o pe umeri. Eu sunt ocrotit de mâinile Domnului. Mă bucur că viitorul meu stă în mâinile Lui. Va veni o zi în care El va binecuvânta pământul cu mâinile Sale.

Ps. 31:16

v.16 Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!

Expresia „Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău” este extraordinar de frumoasă. Un comentator evreu din vechime spunea că Faţa Domnului este Unsul Său, Mesia. Dumnezeu este Duh. Eu nu ştiu cum arată sau ce simte sau cum se poartă. Dar Domnul Isus a venit pe pământ ca să ni-L arate pe Tatăl. El este Faţa sau Chipul lui Dumnezeu. Prin El Îl cunoaştem pe Dumnezeu. Îmi amintesc acum o istorioară cu o fetiţă care a fost dusă la culcare de mama ei. La scurtă vreme după ce mama ei a ieşit din cameră, fetiţa a început să scâncească şi s-o cheme pe mămica ei. Mama a strigat la ea de jos (camera copilului era la etaj): „Culcă-te, Dumnezeu este acolo, cu tine!” Dar fetiţa dorea să vină cineva să stea cu ea. Mămica ei i-a spus din nou: „Dumnezeu este cu tine!” Atunci fetiţa a răspuns: „Ştiu, dar vreau pe cineva care să aibă o faţă pe care s-o pot vedea!”

Dragi prieteni, de aşa ceva avem şi noi nevoie. Toţi copiii lui Dumnezeu  de pe pământ îşi doresc să aibă cu ei pe Cineva cu un chip. Domnul Isus Hristos este Dumnezeu cu chip omenesc.

Ps. 31:19

v.19  O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!

Cât de mare este bunătatea lui Dumnezeu! Aţi spus vreodată cuiva cât de mare este bunătatea lui Dumnezeu faţă de voi? Psalmistul spune, în Ps. 107:1-2: „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului”. Oamenilor le place să vorbească despre vecinii lor, despre prieteni, despre copiii lor, despre rude, despre şefi sau despre predicatorul lor, dar nu sunt mulţi cei care vorbesc despre bunătatea lui Dumnezeu. Şi totuşi, cât de bun este Dumnezeu! Când a fost cea mai recentă ocazie în care i-aţi vorbit cuiva despre Dumnezeu? Răspunsul la această întrebare arată cât de mult preţuiţi voi bunătatea lui Dumnezeu.

David preţuia bunătatea lui Dumnezeu. Ascultaţi ce spune el:

v.21  Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită.

v.22  În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine.

În final David are o recomandare pentru noi:

v.23  Iubiţi, deci, pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mândri.

v.24 Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!

Amin, aşa să fie, Dragi ascultători!